Stilul BAROC

Chitu Eduard Andrei

STILUL BAROC
Barocul e un stil din Europa de la începutul secolului al
XVII-lea până în anii 1740. Pe teritoriile imperiilor spaniol
și portughez, inclusiv în Peninsula Iberică, a continuat,
împreună cu noi stiluri, până în prima decadă a anilor
1800. Acesta a succedat arta renascentistă și
manierismul, și a precedat rococoul și neoclasicismul.
În secolul al XVI-lea cuvântul era folosit pentru a
caracteriza orice părea absurd de complex. Istoricii și
criticii de artă au adoptat termenul ca o modalitate de a
ridiculiza arta post renascentistă.
 Arhitectura baroca
Arhitectura barocă este un stil arhitectural predominant al secolelor al XVII-
lea și al XVIII-lea, a derivat din renașterea manieristă și a evoluat ulterior în
rococo. Formele convexe și concave, iluziile optice, elipse intersectate în
planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat,
geometrii complicate și relații între volume de tipuri și mărimi diferite,
exagerare emfatică, culori îndrăznețe și multă retorică arhitecturală și
simbolică sunt caracteristicile stilului baroc.
Elemente definitorii
Stilul a apărut la începutul secolului al XVII-lea, în Roma, apoi
răspândindu-se rapid în Franța, Italia de nord, Spania și
Portugalia, iar mai târziu în Austria, sudul Germaniei și Rusia.
Stilul baroc folosea contrastul, mișcarea, detaliile
exuberante, culoarea profundă, măreția și surpriza ca să
atingă un sentiment de uimire.
Motive noi introduse de baroc sunt: cartușul, trofeele și
armele, coșuri cu fructe sau flori, și altele, realizate în
marchetărie, stucaturi, sau sculptate.
Caracteristici
• înlocuirea navelor lungi și înguste cu formele largi și
ocazional circulare, eliptice sau curbilinii;
• folosirea luminii, fie printr-un contrast puternic dintre
lumină și umbră sau efecte de clar-obscur, fie prin utilizarea
uniformă a luminii cu deschideri și numeroase ferestre;
• folosirea opulentă a ornamentelor, realizată în special din
tencuială de stuc, marmură sau imitație de marmură;
• decorarea cu fresce uriașe a tavanelor, dar și a pereților;
• punerea în evidență a fațadelor
• utilizarea interiorului în scopul prezentării picturii și
sculpturii;
• utilizarea de diferite efecte iluzorii, respectiv folosirea
frecventă a amestecului dintre pictură și arhitectură;
Arhitectura barocă
Cladirile baroce aveau designuri complexe,
bogate si dinamice, legate de conceptual prin
care constructia nu insemna totalitatea mai multor
elemente distincte, ci modelarea, prin forme si
contururi, unei mase unitare.
Daca Renasterea avea planuri patrate, circulare si in
forma de cruce cu laturile egale, barocul a
introdus forme gemoetrice complexe, ovale si
elipsoidale.
 Barocul s-a remarcat ca un stil dinamic
si a fost interpretat ca spatios, pasional, teatral,
extatic, opulent si versatil.

A reprezentat o era a expansiunii

ce a urmat unei ere a descoperirii, Renasterea,
care ulterior a dus la si mai multe inovatii
in domeniul design-ului arhitectural.