Sunteți pe pagina 1din 2

ART DECO-Moment stilistic la mijlocul anilor 20-30 ai secolului XX,socotit,multa vreme,ca

o prelungire a ART NOUVEAU-ului si JUGENDSTIL-ului.A aparut in Franta,conturandu-se cu ocazia marii expozitii a artelor decorative(1925,Paris),de unde ii vine si numele ca o sinteza electica intre viziunea geometrizanta provenita din cubism,constructivism si abstractionalismul geometric,viziunea ornamentalista a unor aspecte ale artei 1900 si diferite versiuni ale figurativismului modern.Art Deco este identificabil mai ales in arhitectura,mobilier,textile,grafica de carte dar si in sculptura mica.Se caracterizeaza,pe de o parte,spre o incarcatura cu ornamente geometrice anguloase.In sculptura domina un figurativism in care apar elemente gracil-dulcege,alternand cu altele masiv-greoaie.Art Deco a cunoscut o raspandire notabila in Marea Britanie,in S.U.A.,iar in Romania,in special in arhitectura.

ART NOUVEAU-Miscare artistica de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului


XX(primul deceniu) raspandita in toata Europa,apoi si in cele doua Americi.Variantele stilistice ale ART NOUVEAU-ului se intalnesc in artele decorative,in ornamentica,in arta cartii,in afis,in arhitectura de interior si in arhitectura propriu-zisa,cu dominante pe domenii si in functie de tari.Exista elemente ART NOUVEAU si in pictura si grafica lui Luchian,Vermont,St.Popescu,precum si in sculptura lui Paciurea.

BAROC-Stil nascut in Italia,spre milocul secolului XVI,raspandit in intreaga Europa si


ulterior in America Centrala si in cea de Sud si chiar in Asia(Filipine),evoluand si luand aspectul unor variante locale,pana in secolul XVIII.Amprenta sa este purtata de toate genurile artei.Varietatea tehnicilor,multitudinea viziunilor,numarul imens al operelor,sirul impozant de nume de artisti fac din pictura un capitol fascinant al istoriei artei.Isi pune amprenta si asupra artelor decorative,mobilier si argintarie,bijuterii si textile,adesea mari artisti semnand opera de o mare somptuozitate,destinate aristocratiei sau cultului.

BIEDERMEIER- Intemeierea Confederatiei germanice dupa Congresul de la Viena(18141815)marcheaza inceputul epocii,al carui apogee se poate situa in jurul anilor 1830,pentru a se estompa spre 1848.Mobilierul reprezinta o interesanta sinteza,dominate de spiritual burghez,intre elemente Empire, Restauratie si influente engleze,in care predilectia pentru linia curba se asociaza cu jocurile decorative obtinute prin folosorea marilor suprafete furniruite de nuc,paltin,cires,mar,mai rar acaju.Stilul va cunoaste o mare expansiune,fiind propriu intregii Europe Centrale,cu extinderi pana in Italia,Rusia si Transilvania.Mobilele caracteristice sunt secretaire-ul,ansamblul de salon,mese cu diverse destinatii,comoda sau dulapul.

LUDOVIC XIV-Marele Stil sau marele secol,ce acopera domnia lui Ludovic XIV(16431715),isi situeaza perioada de individualizare intre 1660-1700,reprezentand riposta clasicizanta a artelor franceze la barocul matur si tarziu din restul Europei.Cabinetul si dulapul raman in continuare piesele majore ale stilului,dar cateva inovatii apartin acestei epoci:consola,destinata initial a face pandant semineului,comoda,mobilele de colt,biroul,mesele usoare,paravanele de semineu.Toate aceste mobile,ca si scaunele si fotoliile sunt predominant rectangular,ceea ce le confera monumentalitate,contururile incepand sa se curbeze abia spre sfarsitul domniei.

RENASTEREA-Desemneaza global fenomenele culturale

si artistice petrecute cu

precadere in Italia in secolul XV-XVI,dar a caror rezonanta a depasit cu mult atat teritoriul Italian cat si limitele cronologice sus amintite. Ornamentatia include herme,cariatide,atlanti,elemente zoomorfe dar si ghirlanda,acantul,trofeele si chiar grotestii,preluate din recuzita antica.Tot in acest domeniu trebuie semnalata aparitia unor tehnici si materiale decorative noi(intarsia,faianta,maiolica).Mobilierul se adapteaza,inovand,noului cadru al interioarelor,pe fondul traditiei locale si nationale.Domina liniile si unhiurile drepte,balustrele,intarsia,dispunerea simetrica a motivelor ornamentale.

ROCCOCO-Schimbarile operate in gustul societatii europene dupa 1700,cand se renunta la


sintaxele baroce in favoarea unui stil mai putin declamativ,conduc catre sinteza rococo, care va atinge perioada de apogee intre 1730-1750 in intreaga Europa.In Franta,stilul rococo mai este cunoscut si sub numele de rocaille,suprapunandu-se aproape cu stilul Ludovic XV.Piesele de mobilier(comode,birouri,fotolii,scaune,masute,dulapuri sau strane,banci,altare,confesionale in biserici)sunt deosebit de elegante,ca rezultat al folosirii combinatiilor de curbe convexe si concave.Aparut sub influenta artistilor venetieni si ai barocului roman,rococo este stilul caracteristic acelui homo iudens care este omul de curte al secolului XVIII si care isi manifesta gustul pentru gratuitate.