Stil baroc în Italia

În sec al XVII-lea,arta italiana,se subordonează religiei,care cunoaște al doilea

val de reforme.Ordinul iezuit propagă interesul pentru antichitate,se tinde către
efecte pitorești,naturaliste,expresive le chipurilor și se renunță la simetrie și
echilibru,la puritatea lineară și forme severe.Deasemenea,se tinde spre noi forme
de artă,cum ar fi:muzica,arte decoratie ș.a; puse în slujba papalității.
Apare o tendință nouă pentru aspectul decorativ,festiv,grandilocvent al
monumentelor și astfel ia naștere un nou stil în artă-Barocul (din limba spaniolă
sau portugheză semnifică perlă cu o formă neregulată și indică sensul de
ciudat,extravagant).
Premisele care au determinatv apariția stilului baroc în artă sunt:
 Prosperitataea economică;
 Avântul științific (marele decoperiri științifice),se trece la metoda științifică
de cunoaștere a lumii
 A doua fază a contrareformei,în care arta devine o formă de propagare
idiologică;

Stilul baroc italian cunoaște trei etape de dezvoltare:

1. Barocul timpuriu-(cca 1580-1630)(ale cărui caracteristici apar
incipient în creația lui Michelangelo,Tintoretto, și a altor pictori
manieriști)
2. Barocul la apogeu-(cca1630-1700) perioada în care are loc explozia
caracteristicilor esențiale ale stilului.
3. Barocul târziu-(cca 1700-1750),în această perioadă formele devin
mai echilibrate,mai clasicizate.
Stilul Baroc se manifestă în toate genurile de
artă:arhitectură,pictură,sculptură,artele decorative,literatură,muzică ș.a

Caracteristicile stilului Baroc:

 Caracter grandilocvent prin intermediul căruia are loc proslăvirea

religiei catolice și a papalității;
 Predomină o tematică religioasă;cultul moaștelor de sfinți,a martirilor
redați într-un aspect mistic;Se face preferință genurilor “superioare”
celor ”inferioare”;
 Se renunță la formele constructive elementare și se face apel la
corpuri poliedrice variate ce generează o dinamică expresivă a
spațiului;
 Prevalează operele cu caracter decorativ și dimensiuni mari(sculpturi
din marmură,pilaștri,piloni policromi cu capiteluri de bron aurit ș.a);
 Se utilizează mișcări dinamice exagerate în racourcci-uri;expresii
teatralizate;stări dramatice de spaimă,zbucium;contraste de
formă,volum,lumină ;efecte de iluzie optică ș.a.
Barocul este stilul care face apel la sensibilitate,emotivitate și mai puțin
la rațiune.

Tematica stilului baroc este una destul de variată:

 Subiecte religioase:scene din viața lui Isus,a Fecioarei Maria,a
apostolilor,sfinților,evangheliștilor,martirilor;
 Subiecte alegorice,mitologice:scenele pictate în palatele
rezidențiale ale papei și a familiilor de nobili:
 Compoziții de gen:scene din viața oamenilor simpli,aflați în
interior sau în stradă;
 Porterete: de papi,cardinali sau regi;portrete de paradă,individuale
sau în grup;
Rezolvarea plastică:
 Prevalează liniile sinusoidale în decor,al planului
circular,epsoidal ala edficiului.Se utilizează un ritm dinamic al
elementelor constructive,alternarea plinului cu golului.Se
utilizează pe larg elementele clasice,cum ar fi coloane de ordin
corintic,frontoane triunghiulare sau în formă de arc,a
blazoanelor ovale.Deasemenea se utilizează iluziile optice;
 Compozițiile sunt dinamice și deschise.Schemele
compoziționale sunt pe diagonale,în formă de „X”,”Z”sau”S”;
 Este utilizat contrastul puternic dintre umbră și
lumină,forme,stări psihologice.Predomină un colorit
local,contrurul este clar,”vibrant”;
 Tratarea este una teatralizată cu expresii psihologice
dramatice,stări de conflict,gesturi declamatorii.Se utlizeză
principiul “cortinei teatrale ” în peisaj;
 Arhitectura
Arhitectura religioasă
În arhitectura italiana din sec.al XVII-lea,accentul principal este pus pe
construcția bisericilor,deoarece ele reprezintă metoda principală de propagarea
ideologică a religiei catolice.

Consiliul de la Trento a impus niște rigori în artă cu scopul de a obține un

efect emoțional mai ridicat a impresieie de splendare,de de surprindere divină:
Dimensiunile edificiilor religioase (cu cupole) trebuie să fie
impunătoare,grandioase;
Utilizarea unui nou plan,mai inovativ,ingenios-cel circular sau
elipsoidal;
Edificiile trebuie să aibă o navă centrală,care ar direcționa spectatorul
spre altar,și câteva capele laterale pentru cultul unui sfânt,fiecare cu
altar propriu;
Trebuie să prevaleze liniile curbe și contracurbe în decorul și profilul
edificiului,asemeni cochiliei sau a valului;
Trebuie să prevaleze elementele decorative plastice,cum ar
fi:pilaștri,coloane adosate,blazoane,sculpturi;asupra formelor
tectonice;
Distribuirea inegală a elementelor arhitecturale plastice pe suprafață;
Dinamica formelor și volumelor complexe;
Mulți arhitecți ignoră principiile logice în construcții deoarece accentul în
construcțiile religioase este pus pe percepția decorului plastic
(exterior,interior),ceea ce contribuie la un impact neașteptat,șocant asupra
spectatorului.Un astfel de efect neobișnuit se obține la forma eliptică a
planului,ceea ce crează impresia mișcării,a incertitudinii și a instabilității.
Ansamblul decorativ arhitectural are un efect impresionant îndeosebi în interiorul
bisericii,accentul fiind pus pe altarul central,unde se folosește tot ce e mai
prețios:aur,argint,marmură colorată,picturi celeste ș.a;pentru a captiva prin
strălucire și splendoare.
În exterior,fațada bisericii se divizează în două,nivele,cel terestru și cele celest,și
care sunt tratate diferit.Cel inferior are greutate,prin elementele decorative și
formele generale folosite:coloane adosate,volume convexe în profil,porticuri
proeminenete accentuate de jocul umbrei șia luminii.Nivelul superior este relativ
mai ușor,mai aerat și deschis impresie cauzată de pilaștri,volume convexe,volute
laterale,ce direcționează privirea spre înălțimi.
 Cei mai importanți arhitecți ai vremii sunt:Francesco Borromini(1590-
1667),Gianlorențo Bernini(1598-1680),Pietro da Cortona(1596-1609),
Baltasare Longhena(1604-1682) ș.a
G.Berniini
G.Bernini a fost figura dominanată a barocului italian,care s-a
manifestat în diferite genuri:arhitectură,pictură,sculptură,artă decorativă.În
ceea ce constă creația sa arhitecturală,aceasta se axează pe construcția
bisericilor,proiectarea piețelor și decorarea lor.Autorul utilizează toate
principiile specifice stilului baroc:plan cu linii curbe,iluzia optică
perspectivă inversă (falsă),coloane răsucite în linii sinusoidale ș,a;toate
acestea pentru a depăși condițiile dificile de amplasare a construcției.
 Pentru prima dată,Bernini introduce în ansamblul arhotectural ideia brațelor
deschise care te invită spre
cunoașterea divinității.Aceste
brațe constituie o construcție
concavă,flancată fațadei,ce se
încheie cu o nișă,fântână sau
turn,ce echilibrează proporțiile
bisericii.
 Francesco Borromini
Francesco Boromini este autorul unei compoziții inovative,revoluționare,lipsită de
tradiționalism.Aceasta,pentru a acorda mișcare construcțiilor sale recurge plane
ovale sau cele în care se combină mai multe figuri geometrice,la linii
sinusoidale,forme concave și convexe,asemeni valurilor mării,coloane
adosate,gemene,blazon oval ș.a.
În interiorul construcțiilor,Boromini recurge la culoarea albă,deschide materia și
contribuie la dialogul cu divinitatea.
 Guarino Guarini
 Princiupiul îmbinării mai multor forme geometrice în planul bisericii se
întâlnește și la arhitectorul călugăr Guarino Guarini(1624-1683).Acesta
utilizează în construcția cupolei bisericii San Lorenzo din Torino(1666)
structura sferei cu opt colțuri,care a fost inspirată din moscheia Hakim din
Cordoba,Spania.
 Baltasare Longhena
O urmă a stilului baroc este regăsită și în biserica Santa Maria della Salute
construită de Baltasare Longhena (1604-1682).Ea are o siluetă greoiae ce se înalță
deasupra canalului mare din Veneția.Biserica este lipsită de excesele
decorative,specifică bisericilor din Roma,și doar contraforții masivi în formă de
volută a tamburului îi conferă ansamblului o dinamică barocă.
 Arhitectura civilă
Spre deosebire de arhitectura religiosă,cea civilă păstrează elementele
tradiționale ale spiritului renascentist,cu precădere,principiile
palladiene:echilibru,eleganță,mai multe nivele tratate diferit,coloane,pilaștri ca
elemente decorative,cornișă proeminentă încununată,uneori cu balustradă ș.a.
 Arhitectura civilă include somptuase palate ale papalității și ale
nobililor,piețele urbane decorate cu fântâni și cu ansambluri sculpturale ș.a

Planimetri barocă se bazează pe interacțiunea spațiului interior cu cel

exterior.Arhitecții îmbină armonios în ansamblul urban construcțiile
arhiteturale,grupurile sculpturale și jocurile de apă ale fântânii.
Piețele au scheme complexe,cu un obelisc,statuie,fântână.Uneori ele sunt în
pantă sau terase.Străzile sunt dispuse în trident cu perspectivă îndreptată spre
infinit.
 În arhitectura civilă rezidențială se renunță la tipul de palat miedieval și se
recurge la forma de palat în U sau dublu T cu spații intermediare spre
grădini,parcuri,stradă.Zidul dinspre stradă este din fier forjat cu elemente
decorative aurite.

Suprfațaa edificiilor civile este decorată cu elemente decorative specifice

Renașterii,dar animate grație jocului de umbră și lumină,de plin și gol al volumelor
și al câtorva elemente baroce:Blazonul,firide ș.a.
 Fântânile reprezintă ansambluri complexe,unde spiritul dinamic al epocii
este transpus în toată amploarea sa.
 Sculptura
Sculptura italiană din sec.XVII se subordonează arhitecturii și are rolul de
înfrumusețare a ansamblului arhitectural.Acaesta se axează pe decorul
bisericilor,în special a altarului,a cărui scop primordial este de a atrage atenția
spectatorului.Deasemenea sculptura se esxecută pentru decorarea piețelor
urbane,vilelor,palatelor,mormintelor papilor etc.
 Sculptura italiană se caracterizează prin:
 Prin dinamism și mișcări exagerate,axe divergente;
 Teatralitate cu efecte scenografice,gesturi patetice;
 Expresivitate psihologică,dramatism,stări de neliniște,spaimă,axtaz;
 Policromie:bronz,marmură de diferite culori,stuc aurit;
 Gianlorenzo Bernini
Unul dintre cei mai remarcanți sculptori ai vremii este Giovani
Lorenzo/GianlorenzoBernini (1598-180),care a activat în serviciul papilor timp de
65 de ani.Tematica operei sculpturale a lui Bernini este variată și include:subiecte
mitologice,alegorice,religioase,portrete(de paradă,intim),monumente funerare ș.a
 Spre deosebire de ceilalți sculptori italieni,Bernini introdce noi modalități de
tratare a subiectului.Acesta recurge la efecte teatralizate pentru a dezvălui
intensitatea sentimentală și trăirile spirituale ale personajului reprezentat.Figurile
sunt redate într-un dinamism puternic,deseori cu răsuciri ale corpului,în ipostaze de
avânt,levitație și cu o senzație carnală de excepție.
 Bernini redă principiul contrastului baroc prin prezența volumelor ponderate
(Dvid,Pluton) și a celor aerate (Apoli,Dafna,Prozerpina),a policromiei materialului
(marmură de culoare albă,roșie,verde,bronz aurit ș.a),a alternării formelor
volumetrice cu bidimensionalitatea spațială,a liniilor drepte,curbe,contracurbe,a
iluziei spațiale ș.a.
 Bernini utilizează în lucrările sale elemente scenografice,structură
compozională complexă,plutidimensionalitatea,divergențe de axe,drapaj nervos a
hainelor care sugerează starea psihică a personajului și sentimentele de
neliniște,agitație.
 Pictura
Pictura italiană din sec XVII se dezvoltă în două direcții:
 Pictura decorativ-monumentală;
 Pictura de șevalet;
Tematica dominantă a picturii este cea religioasă,alegorică,mitologică,în funcție
de cadrul arhitectural căruia îi este predestinat.
 Pictura italiană din această perioadă se deosebește relativ de viziunea plastică a
artei renascentiste,și se particularizează prin decorativitate excesivă,virtuozități
tehnice precum trompe l’oeil (trompleu) ce are efect de iluzie optică,racourcci-uri
puternice,compoziții complexe cu structuri desfășurate pe diagonală,în linii
încrucișate,sinusoidale,în zig-zag,clar-obscur puternic.
 Pictura decorativ-monumentală se desfășoară pe perți sau plafoane,de
cele mai multe ori în tehnica trompe l’oleil și în perspectivă plafonată
sau plojată.Figurile,în poze teatralizate,uneori forțate,planează printre
nori și se avântă în infinitul cerului,în spațiu transcendent,apropiindu-
se astfel de Dumnezeu.Uneori figurile intersectează ramurile
ornamentale din stuc sau elementele arhitecturale pictate șocând
spectatorul și invitându-l în acțiune.
 Pictura monumental-decorativă este menită să contribuie la comunicarea
unei idei solemne și grandioase,emfatice a credinței,emfazic al credinței în
Dumnezeu.În astfel de picruri se crează mai multe centre de interes prin
intermediul accentelor răzlețe de culoare și concentrarea figurilor în grupuri divers
luminate și,astfel,se face dificilă perceperea efectului de ansamblu al compoziției.
  Pictura de șevalet este contaminată de spiritul barocului și apare într-
o ipostază nouă.
Michelangelo Cravagio
Reprezentantul de bază a picturii italiene din sec.XVII este considerat
Michelangelo Merici da Caravagio (1573-1610)artist cu o viziune individuală și
originală.Caravagio este un revoluționist deoarece a deschis drumul spre o artă
bazată pe studierea lumii reale.
Acesta abordează în creația sa diverse subiecte:mitologice,religioase și
compoziții de gen.
 Se cunosc trei perioade în creația lui Caravagio:
1. 1591-1599.Lucrările din acestă perioadă sunt tratate într-o viziune
idealizată,lirică -linii sinuoase,luminădifuză,chipuri
îndulcite,feminizate,personaje tinere,elemente pitorești,redate foarte veridic.
2. 1599-1606.În acestă perioadă,Caravagio tratează subiectele religioase într-
un caracter de gen,contrast puternic de umbră și lumină
(tenebroso),veridicitatea chipurilor,elemente teatrale ș.a.
3. 1606-1610.În perioada dată Caravagio se pronunță pentru un naturalism
puternic,compoziții dinamice în formă de X și Z efecte teatralizare,ecleraj
violent ce luminează doare centrele de interes,colorit intens,acțiuni
dramatice,tratarea monumentală a figurilor.
 Creația lui Caravagio bazată pe estetica urâtului și care era considerată
provocatoare,revoltătoare,se află în contrast cu stilistica artei oficiale și a
dogmelor religioase promovată de biserica catolică.(figurilesfinșilor trebuiau să
fie solemne,cu chipuri nobile).

Caravagio a devenit un model pentru mulți artiști contemporani italieni,și a

creat un climat ce a dat tonalitate,originalalitate picturii din acest secol.