Meșteșugurile Populare

(Prelucrarea lemnului)
Elaborat : Ciobanu Daniela Gr.304 D.V
 Din cele mai vechi timpuri, în Moldova s-au
dezvoltat un şir de meşteşuguri şi îndeletniciri, care
aveau menirea de a satisface cerinţele gospodăreşti ale
poporului nostru. Un mestesug ce are un rol important
in viața cotidiană este prelucrarea lemnului.
 Prelucrarea Lemnului
Prelucrarea lemnului, datorită calităţilor deosebite
ale acestui material, a reprezentat unul dintre cele mai
importante meşteşuguri în viaţa populaţiei autohtone
din spaţiul Pruto-Nistrean pe tot parcursul perioadei
medievale timpurii.Materia primă pentru lemnărie era
oferită din abundenţă de către numeroasele păduri
seculare care acopereau, la vremea respectivă, cea mai
mare parte a teritoriului dintre Nistru şi Prut.
 Întrucât condiţiile climaterice din regiunea dată nu
favorizează păstrarea materialelor lemnoase în pământ, despre
meşteşugul prelucrării lemnului din perioada medievală
timpurie avem la dispoziţie foarte puţine date.
 În această situaţie, meşteşugul lemnăriei
poate fi restabilit parţial în urma analizei unor
detalii de arhitectură, a amprentelor de pari şi
de scânduri în sol steril sau în lut ars, a
bucăţilor de lemn carbonizat (bârne,
scânduri), toate provenite din cadrul
diferitelor construcţii medievale timpurii şi
diverselor instrumente metalice de prelucrat
lemn.
Cea mai largă întrebuinţare, lemnul o avea în
domeniul construcţiei. Pentru construcţii
(locuinţe, dependinţe, ateliere meşteşugăreşti,
fântâni, garduri, fortificaţii etc.) erau
preparate bârne de diferite dimensiuni, nuiele
şi scânduri, toate fiind atestate prin descoperiri
de fragmente carbonizate sau prin amprente de
pe bucăţile de lut ars.
 Prezenţa în aceste aşezări a scândurii, prepararea căreia
necesita cunoştinţe şi instrumente speciale, denotă că în
perioada medievală timpurie populaţia băştinaşă a atins un
nivel relativ înalt în tehnologia lemnăritului.
 Din lemn erau confecţionate, de asemenea, unelte agricole
(pluguri de lemn, boroane, teascuri pentru vin, furci, greble,
hârleţe, lopeţi), unelte pentru producţia meşteşugărească
(războaie de ţesut, roata olarului, furci şi fusuri de tors),
mijloace de transport (caruri, căruţe, sănii), mijloace de
dobândit apă (fântâni, izvoare), vase pentru provizii şi
materiale lichide (putini, poloboace, lăzi, găleţi, cofe etc),
veselă de bucătărie şi obiecte de uz casnic (străchini, linguri,
bătătoare de unt, fuse), mobilă (mese, scaune, poliţe),
accesorii auxiliare (scări, capace pentru ceramică şi pentru
gropile de provizii, mânere pentru diferite unelte etc).
 Fasonarea lemnului şi
pregătirea diferitelor obiecte era
realizată cu ajutorul diverselor
unelte din fier: topoare , cuţite de
rândea , strunguri pentru
prelucrarea lemnului , pânze de
ferăstrâie, burgiuri, cuţite de
confecţionat linguri .
În domeniul prelucrării lemnului în perioada medievală timpurie au
fost practicate mai multe forme de luciu printre care, conform
analizei materialelor arheologice, pot fi evidenţiate 4 forme de bază:
lemnăritul casnic, lemnăritul specializat universal, dulgheria şi
tâmplăria.
 În consecinţă, se poate susţine că
domeniul prelucrării lemnului a evoluat
neuniform din punct de vedere cronologic
şi zonal. Mai avansate în prelucrarea
lemnului s-au dovedit a fi aşezările din
sec. X-XIII în regiunile de nord-est şi de
nord ale spaţiului Pruto-Nistrean.
Multumesc pentru atentie !