Baroc 

(în italiană și portugheză Barocco, în franceză și engleză Baroque) desemnează simultan

o perioadă în istoria europeană dar și un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul
anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări și culturi europene

Indiferent de domeniul în care se regăsește, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată

a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot
interpreta cu ușurință și lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii
genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și grandoare în privitor,
ascultător și/sau participant la actul de cultură.

Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine
portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque"). În ambele limbi, sensul
inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată.

Barocul arhitectural este forma cea mai grandioasă, clară și "vizibilă" a barocului.

În arhitectura de tip baroc, accentul cade pe folosirea elementelor arhitectonice ce conferă
măreție și grandoare, așa cum ar fi: coloane masive, bolți înalte, arcade largi,domuri copleșitoare,
culori de intensități puternic contrastante (așa-numita metodă a clar-obscurului, care a fost
folosită în special în pictură), volume și spații goale impresionante.
Pictura baroc a fost în floare în multe culturi europene între sfârșitul secolului al XVI-lea și
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, o perioadă din istoria europeană caracterizată de
bogăție, strălucire și fast.
Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictură au folosit în mod
accentuat figuri umane surprinse în decursul mișcării, puternice contraste de lumină și întuneric
(acea tehnică cunoscută sub numele generic declarobscur), culori puternice, saturate și un
echilibru compozițional mai degrabă dinamic decât static, considerat de multe ori
chiar dezechilibru compozițional. De asemenea, folosirea liniilor de compoziție de forme
curbate, asemănătoare unor litere S multiple, a diagonalelor repetate de
tip ascendent și descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale și/sau verticale, folosite
preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual.
Caravaggio siluete voluptuoase “bacchus”, Velasquez-meninele, Rubens- “rapirea fiicelo lui
Leucip”, Rembrandt- lectia de anatomie

Precum întreaga mișcare artistică a barocului, sculptura realizată în acest stil este în primul rând
destinată unei citiri directe, adresându-se direct simțurilor umane și componentei emoționale a
privitorului.
De asemenea, sculptura barocă este caracterizată printr-o dorință irezistibilă a artistului de a
sugera mișcarea prin surprinderea unei acțiuni în timpul execuției sale, preferabil în momentul
său cel mai important, relevant și/sau critic.
Ca atare, există întotdeauna în aceste sculpturi un dinamism și o concentrare de energii ale
formelor umane prezente. Ca elemente determinante ale sculpturilor baroce se pot distinge
omniprezenta spirală ce creează un fel "zid" în jurul unui gol central (un vortex) din care pare a
emana acțiunea, folosirea, pentru prima dată, a unor unghiuri multiple de prezentare a
personajelor implicate și prezența, tot pentru prima dată, a elementelor extra-sculpturale, cum ar
fi, de pildă, apa (în fântâni).
Bernini- detalii mai bine evidentiate ca in picture
-impact visual puternic
Ritm, repetitive, alternanta
-integrarea in spatial amplasat