Cuvântul 

german Bauhaus (bau - a construi și haus - casă) desemnează de obicei Staatliches

Bauhaus, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent
înarhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului
XX.

Această școală și mișcare artistică, generată de către arhitectul și pedagogul german Walter

Gropius în orașul Weimar în 1919, a funcționat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933 în
trei orașe germane: Weimar, Dessau și Berlin, devenind în timp, în ciuda interzicerii lor de către
naziști în 1933, unul dintre cele mai importante și inspirante curente ale arhitecturii moderne și,
mai ales, al stilului cunoscut sub numele de stil internațional.

Gropius a argumentat în mod repetat că odată cu terminarea războiului o nouă perioadă istorică
începuse. Ambiția sa declarată era ca să creeze un nou stil arhitectural care să reflecte această
nouă perioadă. Întrucât această perioadă era perioada producției de masă, care începuse să ia
avânt pretutindeni în lumea
industrializată, arhitectura, designul,mobilierul, artefactele și decorațiunile interioare trebuiau să
reflecte aceasta în cel mai tranșant mod posibil.

Viziunea programatică a lui Walter Gropius era ca să creeze spații ambientale funcționale,
ieftine, practice și reproductibile cu ajutorul producției de masă, fiind în acest fel accesibile
absolut fiecăruia. Strâns legate de cele de mai sus, Gropius dorea ca artefactele să constituie un
alt grup de produse, de data aceasta, relativ accesibile material, dar care să se încadreze armonios
în spațiile ambientale construite cu ajutorul producției de masă.

Ca urmare, crezul Bauhaus avea în centru noţiunile funcţional, puţin costisitor, dar mai ales
potrivit producţiei în masă. În ciuda nevoii de multiplicare, Gropius nu dorea să renunţe la
valoarea artistică a Bauhausului. Prin urmare, a integrat arta, tehnologia şi meşteşugurile în
arhitectură şi design şi le-a educat să lucreze în bună înţelegere cu industria.

În linii mari, printre caracteristicile mişcării Bauhaus se numără deturnarea atenţiei de la

elementele decorative şi concentrarea pe utilitate, simplitate, asimetrie, arhitectura cubică,
unghiurile drepte şi faţadele netede. De asemenea, se bazează pe crearea unei opere de artă
totale, în care se reunesc toate artele, inclusiv arhitectura, designul grafic, interior, de obiect şi
industrial.