ARHITECTURA

MODERNĂ A SEC. XX
STILUL BAUHAUS

Tania Nicolaescu
Clasa a X-a MI
Click icon to add picture
Introducere
• Arta modernă a trecut prin numeroase modificări și stiluri
de-a lungul secolului al XX-lea.
• Mișcarea numită Bauhaus a devenit un gen de sine
stătător, care a influențat o multime de domenii diverse,
precum pictura, arhitectura, artele plastice sau designul
interior.
• Școala de tip Bauhaus a fost înființată în Germania, în
anul 1919, de către arhitectul de origine germană Walter
Gropius. Instituția se numea Staatliches Bauhaus și, deși
a funcționat doar din 1919 până în 1933, existența sa
scurtă este invers proporțională cu impactul de amploare
pe care l-a avut asupra lumii în deceniile ce au urmat.
Click icon to add picture

• Bauhaus este termenul comun folosit pentru Scoala de Artă si

Arhitectura Staatliches Bauhaus, care a funcționat în Germania în
perioada 1919-1933, și pentru modul în care au abordat problema
designului. În traducere liberă, cuvântul înseamnă ''arhitectura casei''
(provenind din verbul german ''build'' - ''a construi‘’).
• Stilul Bauhaus a devenit unul din cele mai influente curente de
arhitectură modernistă.
• Designerii de la Bauhaus (profesori și studenți) doreau să se rupă de
tradiție și să dezvolte un stil foarte modernist. Intenția lor era să
integreze arta, tehnologia și arta meșteșugului în schițele lor și să
ignore filosofia de design existentă deja. Ideile inovative erau aplicate
în arhitectură, design-ul de mobilier și chiar tipografie. Reprezentanții
Bauhaus considerau că orice tip de design trebuie să fie considerat ca
fiind artă, la fel ca pictura sau sculptura.
 Click icon to add picture

Conceptul după care se ghidează designul

Bauhaus este definit printr-o abordare simplă
și fără artificii, care favorizează utilitatea, iar
funcționalitatea este mult mai importantă
decât extravaganța. Această credință poate fi

Designul Bauhaus
remarcată mai ales în zonele în care Bauhaus
a avut un impact major: în designul și
arhitectura mobilierului modern. Când te uiți
la un scaun sau la o clădire realizată în stil
Bauhaus, vei observa imediat o tăietură
puternică a designului, cu colțuri și margini
ascuțite și linii stridente. Datorită acestei
abordări, viziunea Bauhaus a fost, într-
adevăr, oarecum șocantă pentru oamenii care
trăiau la începutul secolului al XX-lea,
deoarece era considerată o abatere de la
normele clasice ale designului.
Caracteristici ale
stilului Bauhaus • elementele ornamentale, decorative intră într-un con
de umbră, primând funcționalitatea
• este folosită asimetria
• arhitectura este privită ca “spațiu”, nu ca “masă”
• cladirile Bauhaus sunt de obicei cubice, cu unghiuri
drepte (deși există la unele construcții colțuri și
balcoane rotunjite)
• fațadele sunt netede, iar planul interior este deschis.
Click icon to add picture

Școala de artă Bauhaus

• Școala de artă Bauhaus a funcționat în trei orașe
diferite (Weimar: 1919-1925, Dessau: 1925-1932 și
Berlin: 1932-1933) și s-a aflat sub conducerea a trei
directori și arhitecți în același timp (Walter Gropius:
1919-1928, Hannes Meyer: 1928-1930, Ludwig
Mies van der Rohe: 1930-1933).
• Aceste schimbări de direcție și locațiile diferite au
atras dupa ele, evident, modificări constante în zona
punctelor de interes abordate, a tehnicilor folosite,
profesorilor și politicii.
• Când școala s-a mutat din Weimar la Dessau, deși era un loc nou din care puteau veni
surse de venit, atelierul de olărit a fost închis. Când Mies a preluat conducerea școlii
în 1930, a transformat-o într-o școala privată și nu le-a permis ''adepților'' lui Hannes
Meyer să participe la cursuri.
• Școala a fost fondată de Gropius în conservatorul oraș Weimar, în 1919, ca o fuziune
între Școala de Arte și Meșteșuguri din Weimar și Academia de Arte Frumoase din
același oraș.
• Majoritatea obiectelor realizate în ateliere au fost vândute în timpul primului razboi
mondial.
• Intenția inițială a fost ca Bauhaus să fie o combinație între o școală de arhitectură și
una de meșteșuguri, dar să fie în același timp o academie de arte. Probabil că acesta a
și fost motivul de la care au luat naștere conflictele.
• Filosofia școlii declara, pur si simplu, că artistul trebuie să fie educat să lucreze cu
industria.
• Bauhaus a fost foarte mult ajutată de autoritațile din Weimar. După schimbarea
guvernului local, școala s-a mutat în Desau, în 1925, unde atmosfera civica era mult
mai industrială și avea o tendință progresistă.
• Dupa această mutare, în Weimar a rămas în funcțiune o altă instituție de educație în
domeniul design-ului industrial, ai căror profesori erau mai puțin porniți împortiva
noului regim politic conservator.
• Această școală a fost cunoscută ca Universitatea Tehnică de Arhitectură și Inginerie
Civilă, pentru ca după anul 1996 să își schimbe numele în Universitatea Bauhaus
din Weimar.
 Walter Gropius
•Walter Adolph Gropius (n. 18 mai 1883, Berlin, Germania
- d. 5 iulie 1969, Boston, Massachusetts, SUA), a fost un
arhitect și pedagog german, cetățean naturalizat american,
fondator și director al Bauhaus, unul din marii arhitecți ai
secolului 20, care a trăit și creat în Germania, până în 1934,
și apoi în Statele Unite ale Americii, din 1937 până la
moartea sa.
•În 1934, după ce naziștii închiseseră Staatliches Bauhaus în
1933, Gropius a părăsit Germania, unde era absolut clar că
urma să devină un "dușman al poporului," conform politicii
de stat xenofobe și rasiale a naziștilor, deși era german
"pur", arian. Pentru început, între 1934 și 1937 a trăit și
locuit în Marea Britanie, fiind implicat în proiectul Isokon.
•În 1937 se va stabili în Statele Unite ale Americii unde va
rămâne până la sfârșitul vieții sale.
Imediat va proiecta și construi o casă
fanion, o casă programatică pentru
viziunea sa arhitecturală, Casa Gropius.
Casa este localizată în New England, în
Lincoln, statul Massachusetts, fiind un
exemplu superb a ceea ce reprezenta stilul
Bauhaus adaptat noii sale patrii și
timpurilor ce urmau să vină.
De altfel, Casa Gropius a fost una dintre
clădirile ce au exercitat o imensă influență
asupra arhitecturii nu numai în Statele
Unite, dar și pretutindeni, fiind
considerată un exemplu elocvent de ceea
ce fost numit prompt, de către critici și
cunoscători, ca modernism internațional
sau noul stil internațional.