Caracteristicile stilurilor Art Nouveau și Bauhaus

Apariția design-ului este marcată de debutul și desfășurarea Revoluției industriale, dar cu

toate acestea termenul de design apare mult mai târziu, abia în perioada curentului Buhaus. De
aceea, pentru definirea și formarea acestui nou concept - design, fiecare curent artistic a avut o reală
însemnătate, deoarece această realizare a necesitat o evoluție considerabilă atât din punct de vedere
tehnic, cât și din punct de vedere artistic. În ceea ce privește design-ul grafic, progresul a fost unul
uriaș, deoarece odată cu Revoluția industriale putem vorbi de tipărirea pe hârtie fabricată, apariția
fotografiei, a ilustrațiilor și invenția litografiei și a cromolitografiei. În această perioadă crește
importanța presei, a ambalajelor, astfel se conturează o nouă posibilitate de exprimare, arta
nemaifiind disponibilă doar în galerii, ci ușor ușor, odată cu trecerea timpului și progresul constant,
în reviste, postere, cărți.
În perioada Art Nouveau, majoritatea lucrărilor grafice surprindeau femeile, prin trăsăturile
lor pline de finețe și sensibilitate, transpuneau frumusețea și maniera specifică acestui curent în
postere sau ilustrații. Acestea de cele mai multe ori apar învăluite de flori sau alte elemente
vegetale, inspirația din lumea vegetală fiind emblematică pentru perioada aceasta. De asemenea,
intensitatea stilizării, caricaturizarea unor anumite trăsături, tonurile plate ale lucrărilor, culorile
pastelate, linia unduită, layout-ul și fonturile ce sugerează grație sunt trăsături esențiale din această
perioadă. Dintre cei mai importanți reprezentanți amintim: Henri de Touluse-Lautrec și Alphonse
Mucha. Și deși aparțin aceluiași curent și urmăresc aceleași trăsături, lucrările lui Henri de Touluse-
Lautrec au ca trăsătură definitorie expresivitatea (ex: La Goulue, Jane Avril au Jardin de Paris), pe
când cele ale lui Alphonse Mucha sunt definite de grație și sensibilitate (ex: Anotimpurile, Orele
zilei).
Școala Bauhaus a avut o contribuție uimitoare în foarte multe domenii, atât în structura
organizatorică educațională, cât și în ramuri ale design-ului. În ceea ce privește designul grafic, atât
aspecte teoretice prezente în acea perioadă, cât și trăsăturile distinctive sunt și astăzi emblematice și
utilizate de noua generație de designeri. Trăsăturile promovate de acest curent în ceea ce privește
designul grafic sunt: paleta cromatică distinctivă, formată din culorile primare: roșu, galben,
albastru, sau non-culori combinate cu o culoare primară, utilizarea formelor primare: pătrat,
triunghi, cerc; colaje grafice, suprarealism, layout de tip „grid spart” și tipografia minimalistă,
formată din fonturi moderne, ce au la bază structurală, formele primare.
Două lucrări emblematice pentru perioada de formare a acestui nou concept, denumit design
sunt: La Goulue de Henri de Touluse-Lautrec și Posterul Bauhaus pentru Expozitia din Weimar
(1923).
Dacă posterul lui Lautrec este o litografie îndrăzneață, în patru culori, afișul realizat de către Joost
Schmidt este un colaj grafic. Creația lui Lautrec a avut ca inspirație metoda japoneză de a aduce în
prim-plan personajul prin colorarea mai aprinsă și realizarea detaliată a acestuia, în timp ce
elementele care întregesc compoziția sunt realizate într-o manieră plată, realizând doar sugestia lor,
tocmai pentru a aduce în prim-plan personajul principal, în acest caz dansatoarea de cabaret, linia
este una unduită, degajată, grațioasă, precum și fontul fiind unul elegant, trăsături ce nu le vom găsi
în afișul caracteristic perioadei Bauhaus, ce încorporează logo-ul Bauhaus, realizat de Oskar
Schlemmer și datele referitoare expoziției. Aici se observă formele primare, bine definite, ce
realizează compoziția împreună cu fonturile moderne, precum și direcția oblică a compoziției, total
diferită de cea regăsită în lucrarea lui Lautrec din Art Nouveau.

Așadar, deși aceste perioade au stiluri diferite, putem spune că de-a lungul vremii au format un
întreg și au dus la conturarea conceptului de design, oferind noilor generații posibilități de creație
infinite, prin care pot aborda noile lucrări în maniere specifice fiecăruia.