Sanpetru - de Campie1

UNIVERSITATEA,,BABEȘ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
- FACULTATEA DE GEOGRAFIE -
STRATEGIA DE DEZVOLTARE A
COMUNEI SÎNPETRU DE CÎMPIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Conf. Univ. Dr. Fodorean Ioan
SUSȚINĂTOR,
Prof. Radu P. Luciana (căs.Nicoară)
Școala Gimnazială Pogăceaua – Jud.Mureș

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A COMUNEI SÎNPETRU DE CÎMPIE
CLUJ-NAPOCA
2020
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
PE PROPIE RĂSPUNDERE
Subsemnata Radu P. Luciana (căs.Nicoară), înscrisă la examenul pentru obținerea

Gradului didactic I, sesiunea 2018-2020, specialitatea Geografie, prin prezenta, certific că
lucrarea metodico-științifică cu titlul ,,Strategia de dezvoltare a comunei Sînpetru de Cîmpie”,
coordonator științific Conf. Univ. Dr. Fodoreanu Ioan, este rezultatul propriilor mele activități
de investigare teoretico-aplicativă și reprezintă rezultatele personale obținute în activitatea mea
didactică și de cercetare ștințifică.
Pentru realizarea lucrării am studiat doar lucrări consemnate în sursele bibliografice

atașate, iar paragrafele preluate din diferitele surse, inclusiv din alte lucrări personale, au fost
citate în lucrare.
Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative, examene sau
concursuri.
Data,
Semnătura,
2
CUPRINS
CAPITOLUL I
LOCUL ŞI ROLUL COMUNEI SÂNPETRU DE CÂMPIE ÎN JUDEŢUL
MUREŞ ŞI REGIUNEA CENTRU ........................................................................................ 9
1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A COMUNEI. ISTORICUL ȘI DATE
GEOGRAFICE ........................................................................................................................ 9
1.2. COMUNA SÂNPETRU DE CÂMPIE ÎN CONTEXTUL JUDEŢEAN
ŞI REGIONAL ...................................................................................................................... 12
CAPITOLUL II
ANALIZA DEMOGRAFICĂ, STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE
VÂRSTĂ, NAŢIONALITATE, APARTENENŢĂ RELIGIOASĂ. DINAMICA
INDICATORILOR DEMOGRAFICI ................................................................................. 20
2.1. EVOLUŢIA ŞI DINAMICA POPULAŢIEI ............................................................... 20
2.2. STRUCTURA POPULAŢIEI ÎN FUNCŢIE DE GEN ŞI STARE CIVILĂ .............. 22
2.3. STRUCTURA POPULAŢIEI PE ETNII ...................................................................... 26
2.4. STRUCTURA POPULAŢIEI DUPĂ RELIGIE .......................................................... 27
2.5. STRUCTURA POPULAŢIEI ÎN FUNCŢIE DE STUDII ........................................... 28
2.6. DENSITATEA POPULAŢIEI ....................................................................................... 29
2.7. STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ ............................................ 29
CAPITOLUL III
PIAŢA MUNCII ŞI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ. ŞOMAJUL. DINAMICA
FORŢEI DE MUNCĂ ........................................................................................................... 31
3.1 EVOLUŢIA FORŢEI DE MUNCĂ ............................................................................... 31
3.2 PROBLEMATICA ŞOMAJULUI ................................................................................. 32
CAPITOLUL IV
INFRASTRUCTURA ....................................................................................................... 35
4.1. INSTITUŢIILE DIN COMUNA SÂNPETRU DE CÂMPIE ...................................... 35
4.1.1. INFRASTRUCTURA EDUCAŢIONALĂ ........................................................... 35
4.1.2.INFRASTRUCTURA DE SĂNĂTATE ................................................................. 35
3
4.2. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT ..................................................................... 36

4.3. REŢEAUA DE APĂ POTABILĂ ŞI CANALIZAREA ............................................... 37
4.4. REŢELELE DE ENERGIE............................................................................................ 39
4.5. LOCUINŢE ..................................................................................................................... 42
4.6. SPAŢII VERZI ................................................................................................................ 45
4.7. MONUMENTE ISTORICE ........................................................................................... 46
CAPITOLUL V
ANALIZA ECONOMICĂ.COMERŢUL.TURISMUL.PROTECȚIA MEDIULUI .. 47
5.1 DINAMICA PRINCIPALELOR ACTIVITĂŢI ECONOMICE .............. .............47
5.2 STRUCTURA AGENŢILOR ECONOMICI ........................................................... 51
5.3 TURISMUL ................................................................................................................. 51
5.4 PROTECȚIA MEDIULUI ......................................................................................... 52
5.4.1. PROBLEME SPECIFICE LEGATE DE POLUAREA AERULUI ŞI A
APELOR ................................................................................................................................. 53
5.4.2.PROBLEME SPECIFICE LEGATE DE POLUAREA ŞI DETERIORAREA
SOLURILOR.......................................................................................................................... 54
5.4.3. PROTECŢIA MEDIULUI PRIN GESTIONAREA DEŞEURILOR ..................... 55

5.4.4. ARII PROTEJATE ŞI ZONELE CU RISCURI NATURALE ............................. 57
CAPITOLUL VI
AGRICULTURA............................................................................................................... 59
6.1.STRUCTURA FONDULUI FUNCIAR AGRICOL DUPĂ MODUL DE FOLOSINŢĂ
.................................................................................................................................................. 59
6.2.SUPRAFAŢA ARABILĂ ŞI PRODUCŢIA DE CEREALE ........................................ 60
6.3 FORME DE ORGANIZARE ÎN AGRICULTURĂ. SITUAŢIA EXPLOATAŢIILOR
AGRICOLE. .......................................................................................................................... 64
6.4 SECTORUL ZOOTEHNIC ŞI CREŞTEREA ANIMALELOR .................................. 66
6.5. SILVICULTURA ............................................................................................................ 68
CAPITOLUL VII
INFRASTRUCTURA UMANĂ ....................................................................................... 69
7.1. EDUCAŢIA ..................................................................................................................... 69
4
7.2. CULTURA.SPORTUL ................................................................................................... 73

7.2.1. ACTIVITĂȚI CULTURALE...................................................................................... 73
7.2.2. ACTIVITĂȚI SPORTIVE .......................................................................................... 74
7.3 SĂNĂTATEA. ASISTENȚA MEDICALĂ.................................................................... 74
7.4. ASISTENŢA SOCIALĂ ................................................................................................. 75
CAPITOLUL VIII
ANALIZA SWOT A COMUNEI SANPETRU DE
CAMPIE.............................................................80
CAPITOLUL IX
VALORIFICAREA CUNOȘTERII ORIZONTULUI LOCAL PRIN REDAREA UNEI
DISCIPLINE OPȚIONALE....................................
CAPITOLUL 1
POZIȚIA CURRICULUM-ULUI LA DECIZIA ȘCOLII (C.D.Ș.) ÎN CONTEXTUL
REFORMEI CURRICULARE............................................
Capitolul 2
PROIECT DE OPȚIONAL PENTRU ANUL ȘCOLAR 2018-2019................
ARGUMENT…………………………………………………………...
OBIECTIVELE GENERALE ALE PREDĂRII GEOGRAFIEI ORIZONTULUI
LOCAL.........
CONȚINUTURI,PROIECTAREA ANUALĂ ȘI PE UNITĂȚI DE
ÎNVĂȚARE.................
METODE DE PREDARE FOLOSITE ÎN CADRUL OPȚIONALULUI....................
METODE DE CERCETARE UTILIZATE ÎN CADRUL OPȚIONALULUI..............
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT FOLOSITE ÎN PREDAREA OPȚIONALULUI......
5
Fig.1 Localizare pe hartă a comunei Sînpetru de Cîmpie-jud.Mureș
6
CAPITOLUL 1
LOCUL ŞI ROLUL COMUNEI SÂNPETRU DE CÂMPIE ÎN JUDEŢUL MUREŞ ŞI
REGIUNEA CENTRU
1.1. Prezentarea generală a comunei. Istoricul și date geografice

1.2. Comuna Sânpetru de Câmpie în contextul judeţean şi regional
1.1. Prezentarea generală a comunei. Istoricul și date geografice

Judeţul Mureş este situat în zona centrală a României, în bazinul superior al râului Mureş
şi al râurilor Târnava Mare şi Târnava Mică. Face parte din Regiunea de Dezvoltare „Centru”
alături de alte 5 judeţe: Alba, Braşov, Covasna, Harghita şi Sibiu, fiind situat în partea nordică
a Regiunii.
Comuna Sânpetru de Câmpie este, în funcție de teritoriul aferent, una dintre cele mai
mari comune din judeţul Mureş, cu o veche tradiţie socială, culturală, educaţională, economică,
iar suprafața comunei reprezintă 1,5 % din suprafata spațiului rural din Mureș și 3,1 % din
numărul satelor județului. Strategia 2014-2020 a județului Mureș clasifică comuna Sânpetru de
Câmpie pe primul loc în categoria comunelor agricole cu o preponderență de peste 70% din
populație dependentă de agricultură.
În clasificarea şi diferenţierea aşezărilor rurale de cele urbane, Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) se foloseşte un singur criteriu: numărul de
locuitori pe kilometru pătrat. Astfel, sunt considerate aşezări rurale acelea în care densitatea
populaţiei nu depăşeşte 150 de locuitori/km2. Uniunea Europeană foloseşte criteriul de 100 de
locuitori/km2. Conform legislaţiei din România o aşezare se consideră rurală dacă „majoritatea
forţei de muncă este concentrată în agricultură, silvicultură şi pescuit, oferă un stil de viaţă
specific şi durabil pentru locuitorii săi, caracteristicile rurale vor fi menţinute prin politici de
modernizare; sau dacă majoritatea forţei de muncă este activă în afara agriculturii, silviculturii
şi pescuitului, dar nivelul de infrastructură este insuficientă pentru a fi declarată oraş şi se va
dezvolta spre urbanizare, prin îmbunătăţirea infrastructurii şi a politicilor de modernizare”
(Giurcă şi colab., 2006). Densitatea populaţiei în comuna Sânpetru de Câmpie era în 2008 de
99 cetăţeni/km2, un indicator care clasifică localitatea în categoria rurală cu o densitate mai
mare decât densitatea medie la nivel de GAL Zona de Câmpie sau a comunelor din județul
Mureș. Cu trecerea anilor mai ales datorită migrației locuitorilor spre orașe acest indicator a
scăzut considerabil.
7
Comuna Sânpetru de Câmpie fiind una din așezările reprezentative pentru localitățile
rurale din Regiunea Centru se încadrează doar parțial în valorile principalilor indicatori de
clasificare rurală realizaţi de județul Mureș la Indicele de Dezvoltare Umană şi Indicele
Dezvoltării Comunelor.
Indicele de Dezvoltare Umană (IDU) cuprinde cele 3 dimensiuni fundamentale ale
dezvoltării umane şi anume: o viaţă lungă şi sănătoasă, acces la informaţie şi educaţie şi un
standard de viaţă decent. La nivelul judeţului Mureş IDU este de 0,824, fiind mai mare decât
valoarea IDU la nivelul Regiunii Centru şi la nivel naţional comuna Sânpetru de Câmpie are
un coeficient sub 0,6.
Mediul rural, fiind o componentă de bază în expresia gradului de dezvoltare la nivelul
judeţului Mureş, indicatorul sintetic care evidenţiază nivelul de dezvoltare la nivel de unitate
administrativ-teritorială rurală este Indicele Dezvoltării Comunelor (IDC), compus dintr-o
serie de indicatori selectaţi pentru 4 domenii: infrastructura de locuire, resurse publice,
capitalul economic individual-familial şi capitalul uman condiţionat de vârstă. IDC la nivelul
judeţului Mureş este 61 indicând o dezvoltare mai mare la nivelul mediului rural, faţă de media
naţională care are valoarea 50.
În interiorul arcului Carpatic se regăseşte şi Câmpia Transilvaniei, cu o multitudine de
elemente specifice, în care, în mare parte le regăsim şi în judeţul Mureş. În centrul judeţului
Mureş, la o distanță de 40 de km de municipiului Tîrgu Mureş, se află comuna Sânpetru de
Câmpie, spaţiu multimilenar de locuire umană, după cum arată descoperirile arheologice.
Localitatea Sânpetru de Câmpie, este aşezată în partea sud-estică a Câmpiei Transilvaniei
între următoarele coordonate 46o42’45’’ latitudine nordică şi 24015’47’’ longitudine estică, la
aprox. 400 m altitudine (dealul Copăcel având 494 metri). Comuna Sânpetru de Cîmpie - (în
maghiară Uzdiszentpéter, în germană Petersdorf) - este situată pe râul Şeşu, pe drumul judeţean
152 Râciu - Cluj-Napoca, la 40 km de Târgu Mureş şi 70 km de Cluj-Napoca, pe drumul
naţional DN 15E, ce trece prin comună, în partea de nord-vest a judeţului Mureş, la limita cu
judeţul Bistriţa-Năsăud.
Comuna Sânpetru de Câmpie se învecinează cu comunele Rîciu, Pogăceaua, Miheșu de
Câmpie, Silivașu (Bistrița-Năsăud), orașul Sărmașu și are în componenţă 6 sate: Sânpetru de
Câmpie, reşedinţa comunei, la care se adaugă satele Bârlibaș, Dâmbu, Satu Nou, Sângeorgiu
de Câmpie și Tușinu.
Istoric, comuna Sânpetru de Câmpie, care nu poate fi disociată de spațiul rural specific
Câmpiei Transilvane iar următoarel date și fapte trebuie menționate ca puncte de reper istoric:
8
- nu există săpături arheologice pe teritoriul comunei dar zona limitrofă comunei este
reprezentativă pentru descoperirile daco-romane monezi din aur argint sau bronz podoabe,
fragmente de ceramic;
- în Sângeorgiu de Câmpie și Tușin sunt găsite vestigii romane-construcții, o conductă de

aducțiune, statuetă de bronz;
- biserica reformată datează din sec. XIV iar localitățile au atestări documentare din 1305
Sânpetru (Sancto Petro), 1325 Dâmbu și Tușin (Tuson), 1329 Sângeorgiu de Câmpie;
- 1408 - document care atestă existența Cnezatului Pogăceaua (în care este inclusă localitatea
Sânpetru ) parte din comitatul Turda;
- 1683 - este prezentată structura populației din curtea nobiliară din Sânpetru de Câmpie formată
din iobagi (țăran dependent de stăpânul feudal), jeleri (țăranifără pământ care muncea pentru
feudali), libertini, țigani. Sunt menționați judele (cârmuitor și judecător), doi biriși (argat,
slugă), patru libertini călări, un morar, un vițelar, un văcar, un cioban;
- 1711 - construcția bisericii de lemn cu Hramul Sfântului Nicolaie;
- 1730 - documentele atestă că agricultura este dominată de cereale, vița de vie, existau 3 lacuri
de pește, drumuri rele. Datorită terenului argilos deplasarea locuitorilor în multe perioade ale
anului se făceau pe catarige;
- 1820 - este atestat tâgul de animale din perioada 10-15 iulie și târgurile săptămânale de
miercurea;
- 1848 - oameni din Sânpetru de Câmpie susțin revoluția și ulterior au fost judecați (dintre care
și doi căpitani ai legiunii Române condamnați la moarte);
- 1880 - recensământul menționează la Sânpetru 1005 locuitori (646 români, 164 maghiari, 8
germani, 26 alte naționalități iar ca religie erau 708 erau Greco-catolici, 260 reformați,13
izraeliți, etc. Doar 57 din locuitori erau alfabetizați iar restul neștiutori de carte și avea 189 de
case;
- 1918 - se consemnează o delegație reprezentativă din Sânpetru la Marea Adunarea de la Alba

Iulia din 1 Decembrie;
- 1921-1924 - se realizează împroprietărirea a 281 locuitori cu 1-4 iugăre fiecare;
9
- 1927 - recensământ care menționează 1262 locuitori - 864 români, 227 maghiari, 24 evrei,147
alte etnii;
- 1927 - se înființează prima bibliotecă publică cu 70 de volume (azi peste 8000);
- 1939 - recensământ 354 gospodării, 1505 locuitori dintre care 1019 români, 196 maghiari, 43
evrei, 247 țigani - 55% din populație analfabetă;
- 1942 - pădurile, o problemă permanentă a comunei, au o întindere de 36,5 ha;
- 11 octombrie 1944, armata română eliberează localitatea după 37 de zile de ocupație germano-
hortistă;
- 1960 - se construiește Căminul Cultural;
- 1961- se introduce gazul metan;
- 1962 - se introduce curentul electric;
- 1973 - menționate multiplele premii ale corului țărănesc și a corului mixt;
- 1977 - recensământ care menționează 1478 locuitori, 1121 români, 214 maghiari, 143 țigani;
- 1990 - se intoduce parțial apa potabilă;
- 1996 - recensământ 3288 locuitori 2727 români, 277 maghiari, 254 alte naționalități;
1.2. Comuna Sânpetru de Câmpie în contextul judeţean şi regional

Judeţul Mureş, este situat în partea central-nordică a României, în Podişul Transilvaniei,
în bazinul superior al râului Mureş şi bazinele râurilor Târnava Mare şi Târnava Mică, fiind
cuprins între meridianele 23º55' şi 25º14' longitudine estică şi paralelele 46º09' şi 47º00'
latitudine nordică. Cu o suprafaţă de 6.714 km² reprezintă 2,8% din suprafaţa ţării. Dispunând
de condiţii naturale deosebit de variate şi prielnice unei ample dezvoltări economice, judeţul
Mureş se învecinează la nord-est cu judeţul Suceava, la est cu judeţul Harghita, la sud-est cu
judeţul Braşov, la sud cu judeţul Sibiu, la sud-vest cu judeţul Alba, la vest cu judeţul Cluj, iar
la nord cu judeţul Bistriţa-Năsăud.
Comuna Sânpetru de Câmpie, situată în zona centrală a ţării, la întretăierea limitelor
administrative ale judeţelor Mureş şi Bistriţa Năsăud, coordonate geografice 46042’45’’
latitudine nordică și 24015’47’’ longitudine estică reprezintă o matcă de cultură şi civilizaţie
10
bogată şi originală ale cărei trăsături definitorii au fost influenţate de poziţia geografică,
trăsăturile solului şi ale climei şi de specificul populaţiilor care au convieţuit în acest spaţiu.
Teritoriul comunei este străbătut de pârâul Șesu și drumul național DN 15 E.
Din punct de vedere administrativ – teritorial, comuna Sânpetru de Câmpie este alcătuită
din 6 sate:
Sânpetru de Câmpie centru de comună, singura localitate în categoria satelor mijlocii.
Datorită poziţiei geografice, a configuraţiei naturale a terenului şi a circulaţiei majore
dezvoltate până în prezent, relaţiile cu teritoriul înconjurător s-a dezvoltat de-a lungul drumului
naţional 15 E din care se desprind :
- DC 108 care asigură legătura între DN 15E și Tușinu - pietruit;
- DC 109 care asigură legătura între DN 15E și Bârlibaș - pietruit Coasta Mare;
- DC 110 care asigură legătura între DN 15E și Sângeorgiu de Câmpie - pietruit/ pământ.
Suprafaţa agricolă 2239,83 ha, 1131 locuitori, 417 de clădiri.
Bârlibaș,
Suprafaţa agricolă : 215,96 ha, populatie 132 locuitori, 71 clădiri.
Dâmbu,
Suprafaţa agricolă 750,20 ha, populaţie 591 locuitori, 242 clădiri.
Sângeorgiu de Câmpie,
Suprafața agricolă 417,47 ha, populația 388 persoane, 157 clădiri.
Satu Nou,
Suprafața agricolă 217,68 ha, populația 227 persoane, 86 clădiri, traversat de DN 16
Reghin - Cluj Napoca.
Tușinu,
Suprafaţa agricolă 669,25 ha, populaţie 591 locuitori, 261 clădiri.
Relieful
„Conturarea personalității geografice a teritoriului comunei se înscrie în parametrii

genetici și evolutivi ai Depresiunii Transilvaniei definită structural în cadrul ariei alpine și
morfologic ca depresiune internă formată începând cu perioada subhecinică și finalizată în
pliocen cu depunerile de sedimente. Geomorfologic comuna Sânpetru de Câmpie este parte
componentă a jumătății meridionale a Câmpiei Transilvane cu structuri fizice și antropice care
determină un flux cu o convergență spre axa pe care o materializează Mureșul. Relieful
comunei este predominant deluros, cu coame de dealuri domoale, dar si cu valea îngustă a
11
pârâului Comlod şi a afluenţilor acestuia. Învelişul de sol al comunei este foarte variat, mai
frecvente fiind solurile silvestre brune închis şi de pădure, pe alocuri agriluvionale, brune de
pădure cernoziomice, soluri erodate şi coluviale la baza versanţilor. Predomină solurile
silvestre brune şi mai ales cernoziomurile levigate, soluri negre se fâneaţă umedă, bălaner de
coastă şi soluri erodate, cernoziomurile levigate freatic umede şi izolate gleicic şi
humicogleice.
Dealurile domoale cu altitudini cuprinse între 20 - 499 m, varietatea formelor de relief,
câmpie - deal îi conferă un pitoresc deosebit comunei Sânpetru de Câmpie, din păcate nepus în
valoare.
Între colinele cu cline domoale, sunt intercalate văi largi cu lunci netede, cu o puternică
tendinţă de mlăştinare. De existenţa alternanţelor de depozite şi a apelor subterane prezente la
suprafaţa pachetelor de marne şi argile impermeabile, dar şi de clima mai rece şi umedă a
postglaciarului, se leagă unele zone cu alunecări de teren. Această alternanţă a stratelor face ca
stabilitatea terenurilor să fie afectată şi în ziua de astăzi. Din acest motiv eroziunea prin ravene,
extrem de activă este strâns corelată cu alunecări superficiale de teren. Degradările de teren
prin şiroire, ating valori considerabile (peste 30% din teritoriul administrativ), cauza principală
fiind lipsa covorului forestier şi a suprapăşunatul. Pe suprafeţe însemnate eroziunea extrem de
intensă şi alunecările de teren au transformat relieful versanţilor mai înclinaţi în „badlands”.
La dezvoltarea reliefului au contribuit în mare măsură dispunerea monoclinală a stratelor
şi efectul morfologic suprapus al structurii de dom. Influenţa lor se manifestă în orientarea
culmilor şi văilor, precum şi în existenţa formelor structurale de tipul monoclinurilor radiare,
butonierelor, conturate de cuestre semicirculare.
Resursele geologice
Cea mai importantă resursă a subsolului, la nivelul judeţului Mureş, o constituie
zăcămintele de gaz metan. Pe teritoriul judeţului Mureş, sunt exploatate 37 de structuri
gazeiforme. În zona situată la nord-vest de Mureş, se găsesc domuri de altitudine mai mare
(până la 100 m), unde sunt grupate structurile Crăieşti, Sânmartin, Sărmăşel, Zau de Câmpie,
Şăulia, Grebenişu de Câmpie, Dobra, Luduş etc. Din păcate exploatarea gazului metan în
comuna Sânpetru de Câmpie nu reprezintă un suport economic pentru locuitori cu toate că
zăcământul de gaz metan este localizat mai ales în depozitele badeniene superioare, dar şi în
cele sarmaţiene, denumite generic „formaţiunea de gaze” se regăsesc și pe teritoriul comunei.
Marnele şi argilele sarmaţiene nu sunt exploatate industrial şi sunt mai ales folosite
pentru fabricarea cărămizilor.
12
Reţeaua hidrografică
Cursul hidrografic cadastral existent pe teritoriul comunei Sânpetru de Câmpie este
reprezentat de pârâul Șesu și o serie de pâraie care sunt localizate în văi. Rețeaua de ape Șesu
are ca și colector râul Comlod, debitul este scăzut, o pantă redusă (3m/km) care nu reușește să
evacueze materialele deluviale ale versanților rezultând și zone de mlăștinire. Apa râului este
clasificată în categoria II de calitate datorită mineralizării ridicate datorată dizlocării rocilor. Și
duritatea apei este ridicată datorită climei și a sărurilor minerale.
Regimul de scurgere al pârâurilor aferente râului Șesu este instabil, cu frecvente inundaţii
în timpul ploilor. Cea mai mare parte a scurgerii hidrice se realizează primăvara 45-50%
debitele maxime înregistrându-se în luna martie, pe când vara nivelul este de doar 8-10%, iar
toamna, sub 5%. Regimul hidric se distinge prin ape mari de scurtă durată în luna martie şi cu
viituri, mai ales în perioada mai-iunie, generate de ploile din această perioadă a anului. În
intervalul iulie-septembrie, din cauza secetei, cursurile apelor deseori seacă. Alimentarea
hidrică este de tip pluvionivală, iar în perioada de secetă hidrologică se realizează prin pânza
freatică.
În ceea ce priveşte apele subterane, comuna dispune de pungi de ape atât de suprafaţă,
freatice, cât şi subterane, de adâncime. Caracteristic pentru apele subterane, pe lângă debitele
reduse este şi calitatea lor redusă datorită mineralizării şi durităţii foarte ridicate. Mineralizarea
este mixtă, carbonat-natriu-sulfatică.
În cadrul sectorului de luncă se formează ape freatice de tip azonal, care în mare măsură
depind de regimul şi situaţia cursurilor hidrografice şi se află la adâncimi reduse, de până la
1,5 m fiind influenţate de factori exogeni .
Fig.2 Imagine Pîrîul Șesu
13
Solurile
În cadrul arealului de silvostepă principalele componente ale cuverturii de sol sunt
cernoziomurile. Pe suprafeţe foarte mici sunt prezente luvisolurile, tipic forestiere.
Solurile zonale sunt reprezentate în primul rând de către cernoziomurile cambice şi
luvice, foarte rar întâlnindu-se cele carbonatice, tipice.
- Cernoziomurile cambice şi argiloluviale (35,1%) acoperă suprafeţe mari pe reversurile
de cuestă şi constituie cele mai fertile soluri din Transilvania. Ele erau acoperite de pratostepe,
care astăzi aproape că nu mai există, fiind în cea mai mare parte arate.
- Solurile brune argiloiluviale (14,3%) formate pe argile şi marne, se regăsesc pe
teritoriile odată împădurite, în prezent defrişate. În desfăşurarea lor tipică se întâlnesc sub
vegetaţia forestieră din vestul oraşului. Solurile brune-argiloluviale au un conţinut mijlociu de
humus, reacţie slab acidă-neutră, iar gradul de saturaţie în baze este ridicat. Deşi mai puţin
fertile, sunt utilizate în agricultură, în multe cazuri apar terasate prin lucrări agricole mai vechi.
- Luvisolurile (22,2%), ce apar pe suprafeţe reduse, au un orizont humifer foarte slab
de tip A ocric pe o grosime de doar 20 - 25cm. Sunt cu mult mai puţin fertile decât precedentele.
Solurile intrazonale sunt reprezentate de regosoluri pe versanţii abrupţii de tip front
cuestă, dublate uneori de solurile bălane de coastă denumite actualmente Kostanoziomuri.
Acestea sunt soluri subţiri slab dezvoltate sunt slab productive.
- Solurile negre clinohidromorfe (negre de fâneaţă) apar în asociaţie cu cernoziomurile,
ele ocupând jumătatea inferioară a versanţilor cu alunecări de teren şi micile bazinete de
recepţie. Acest tip de soluri sunt umede o mare parte din an, slab aerate, compacte. Necesită
lucrări ameliorative. Curent sunt folosite ca şi fâneţe.
- În cadrul văilor în lunci apar soluri aluviale, denumite fluvisoluri, fertile dar care suferă
de un exces de umiditate, necesitând lucrări de desecare, aceasta este şi situaţia cernoziomurilor
gleice sau gleizate şi care ocupă acele areale ale luncilor care au o dinamică geomorfologică
mai liniştită.
- Erodisolurile (2,6%), suprafeţe care sunt în extindere pe versanţii abrupţi de tip front
de cuestă. Acestea sunt soluri ce provin din soluri trunchiate prin eroziunea areolară, care în
cea mai mare parte se datorează acum suprapăşunatului cu ovine.
14
Fig.3 Alunecări de teren, localitatea Satu Nou
Date climatice
Condiţiile de arie depresionară conferă climatului local unele trăsături prin care se
conservă specificitatea peisajului de câmpie: temperaturi medii anuale destul de ridicate, veri
călduroase, ierni ceva mai blânde decât în alte părţi ale Transilvaniei.
Particularităţile elementelor climatice ale comunei sunt în strânsă dependenţă de factorii
climato-genetici, care generează un climat temperat continental cu uşoare influenţe oceanice şi
tendinţe excesive de tip central transilvănean, de dealuri colinare joase. Acest climat se
manifestă prin următoarele caracteristici :
Temperatura medie anuală a aerului este cuprinsă între +8,5oC şi +9oC, cea a lunilor
caracteristice este situată între -2,4o C - -4o C (ianuarie) şi +18,9o C +20,1o C în luna iulie. Astfel
regimul termic este favorabil culturilor cerealiere şi tehnice. Unele inconveniente în acest sens
survin de la temperaturile extreme care pe termen lung pot atinge valori ridicate, cu efecte
negative (secetă, geruri). Temperaturile extreme maxime şi minime înregistrate au fost de
+40,5o C (16.08.1952) şi -32,5oC (28.01.1954). De asemenea sunt frecvente, în văile largi,
inversiunile termice care sunt „responsabile” în parte, de intensitatea brumelor târzii şi timpurii.
Data medie de producere a primului îngheţ este la nivelul solului este cuprinsă în perioada
11.10 -14.10 iar a ultimului îngheţ între 21.04 - 25.04.
Nebulozitatea medie a atmosferei pentru lunile caracteristice ale anului au valori cuprinse
între 7,5 - 8,0 zecimi pentru luna decembrie şi valori de 5,0 - 5,5 zecimi pentru luna iulie.
Numărul mediu lunar de zile cu cer senin pentru lunile caracteristice anului este de 4-5 zile în
15
luna decembrie şi de 14-16 zile în luna iulie. Numărul mediu anual de zile cu cer senin este de
110 - 120 zile. Numărul mediu lunar de zile cu cer acoperit pentru lunile caracteristice ale
anului este de 18-20 zile în luna decembrie, 6-8 zile în luna iulie. Numărul mediu anual de zile
cu cer acoperit este de 120-140 zile.
În ceea ce priveşte precipitaţiile suma medie anuală se situează între 550 - 650 mm.
Cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 de ore a fost 105 mm strat de apă, ce exprimă
condiţii favorabile producerii, în urma unor astfel de precipitaţii, de inundaţii torenţiale, atât în
lunca pârâului Șesu, cât şi pe afluenţii mai importanţi de pe teritoriul comunei. Numărul mediu
anual de zile cu precipitaţii este 95-100 zile, iar numărul mediu anual de zile cu ninsoare este
de 20.
Vântul este o componentă climatică permanentă pe tot cuprinsul anului. Viteza medie
lunară a vântului înregistrează un maxim de intensitate în lunile februarie – aprilie, cu vârful
în luna martie (peste 2,1 m/s viteză medie lunară) şi un minim în intervalul noiembrie-ianuarie,
cu o minimă principală în luna ianuarie şi o viteză medie a vântului pe interval, cuprins sub 0,5
m/s.
Vegetaţia
Teritoriul comunei Sânpetru de Câmpie este situat în arealul de silvostepă (zona
termonemorală) aflat în partea central-vestică a depresiunii Transilvaniei, zonalitate vest-
europeană, Provincia Central-Europeană Carpatică.
Componentele principale ale vegetaţiei teritoriului analizat sunt:
Vegetaţia de factură naturală, herbacee – stepică – apare sporadic şi este dominată de
pajiştile de colilie (Stipa lessingiana; Stipa pulcherrima, Stipa tirsa), pirul cristat (Agropyron
cristatum), firuţă de stepă (Festuca rupicola), rogoz pitic de stepă. Sub influenţa păşunatului,
în special al celui de ovine se constată schimbarea speciilor dominante, consecutiv cu creşterea
mare a proporţiei speciilor ruderale (buruienilor), nitrofile şi oportuniste. Astfel, pajiştile de
firuţă de stepă şi rogoz pitic, ca şi cele de colilie târzie au fost înlocuite cu cele bărboasă
(Botriochloa ischaemum) sau de iarba vântului (Agrostio tenuis-Festucetum rupicolae). În
pajiştile de colilie şi de pir cristat a devenit dominantă năgara (Stipa capillata). Vegetaţia de
origine naturală arborescentă şi arbustivă nemorală. Termenul „nemoral” se referă la pădurile
de foioase cu frunza căzătoare din zona temperată. Silvostepa transilvană este una de tip
nemoral, peisajul ei fiind alcătuit dint-o alternanţă de pajişti stepice şi pâlcuri de pădure de tip
nemoral. Pădurile nemorale, în oraşul Sărmaşu, sunt foarte rare şi ocupă suprafeţe mici. Ele
sunt alcătuite din stejăreto-gorunete cu gladiş, asociaţie specifică silvostepei transilvane.
16
Fig.4 Pădure de stejar în localitatea Sînpetru de Cîmpie
Vegetaţia de origine naturală ripariană – în acest tip se încadrează vegetaţia de luncă,

higrofilă şi hidrofilă. În Câmpia Transilvaniei, în partea ei de sud silvostepică, din cauza lipsei
acute de material lemnos, vegetaţia lemnoasă ripariană a fost practic complet îndepărtată. Ea
fost constituită din arborete de salcie albă şi răchită (Saicetum albae - fragilis) din care au
rămas doar arbori izolaţi. Stufărişurile (Scirpo-Phragmitetum australis) ocupă suprafeţe destul
de întinse atât în lunci, cât şi în cadrul depresiunilor înmlăştinate dintre glimee. La acestea se
adaugă pajiştile cu diferite specii higrofile şi hidrofile de rogoz (Caricetum vulpinae,
Caricetum flavae). De o factură mai specială sunt pajiştile halofile higrofile cu rogoz de
sărătură (Bolboschoenus maritimus) sau cele cu Triglochin maritima şi Scorzonera parviflora.
Vegetaţia antropofilă ruderală este alcătuită din buruienile ce cresc de-a lungul căilor de
comunicaţii, în vetrele aşezărilor umane, în arealele păşunate la extrem, în alte categorii de
locuri puternic disturbate de activitatea antropică. Întâlnim zâzania, pătlagina, spinării,
urzicării.
Fauna
Fauna spontană. Zoogeografic fauna aparţine Provinciei Dacice, subdiviziune a
Subprovinciei Central – Europene. Ecologic face parte din cadrul faunei de silvostepă a
pădurilor nemorale de dealuri, faunei de luncă şi ihtiofaunei şi faunei sinantrope.
Fauna mamiferelor este reprezentată în mare parte de rozătoare, dintre mamiferele de
talie mai mare sporadic se întâlneşte căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Vulpes vulpes),
viezurele (Meles meles), mistreţul (Sus scrofa).
17
Dintre păsări întâlnim în ariile împădurite: porumbeii sălbatici (Columba palumbus, C.

oenas), turtureaua (Strpto-ptelia turtur), mierla (Turdus merula), sturzul cântător (T.
philomelos), cucul (Cuculus canorus), ciocănitoarea sură (Picus canus), ciocănitoarea mare
(Dendrocopos major) şi fazanul (Phasianus colchicus). Răpitoarele de zi specifice sunt uliul
porumbar (Accipiter gentilis), eretele (Falco subbuteo), viesparul (Pernis apivorus). Avifauna
de luncă este reprezentată de codobătură, raţa sălbatică (Anas platyrhznchos), barza (Ciconia
ciconia).
Fauna ariilor intens umanizate – cuprinde fauna localităţilor în care un rol important îl
ocupă rozătoarele ce supravieţuiesc pe seama economiei gospodăreşti: şobolanul (Rattus
rattus), şoarecele de casă (Mus musculus), insectivorele - chiţcanul de casă (Crocidura russala)
sau păsări precum rândunelele (Hirundo rustica), lăstunul de casă (Delichon urbica),
guguştiucul (Streptopelia decaocta). În timpul iernii prin locuinţe şi hambare se retrag chiţcanii
de grădină (Crocidura minuta), şoarecii de câmp sau dihorul de casă (Putorius putorius). În
lanurile de cereale se cuibăresc ciocârlanii (Galerida cristata), ciocârlia de câmp sau se ascund
iepurii.
Asociații și parteneriate administrative
Comuna Sânpetru de Câmpie face parte din Asociaţia de dezvoltare intercomunitară
"Aqua Invest Mureş", alături de: Consiliul Judeţean Mureş, Reghin, Sighişoara, Tîrgu Mureş,
Târnăveni, Cristuru Secuiesc - judeţul Harghita, Iernut, Luduş, Miercurea Nirajului,
Sângeorgiu de Pădure, Ungheni, Acăţari, Adămuş, Albeşti, Aluniş, Band, Brâncoveneşti,
Ceuaşu de Câmpie, Crăciuneşti, Cristeşti, Corunca, Daneş, Deda, Ernei, Găneşti, Gheorghe
Doja, Gorneşti, Ibăneşti, Livezeni, Mădăraş, Pănet, Pogăceaua, Porumbeni - judeţul Harghita,
Ruşii Munţi, Sângeorgiu de Mureş, Sânpaul, Sânpetru de Câmpie, Şincai, Zau de Câmpie.
Asociaţia de dezvoltare intercomunitară "Ecolect" Mureş: la această asociaţie au
aderat toate cele 102 unităţi administrativ - teritoriale de pe raza judeţului Mureş şi Consiliul
Judeţean Mureş.
Asociația Grupul de Dezvoltare Locală GAL Zona de Câmpie
Grupul de Acţiune Locală „Zona de Câmpie” acoperă un teritoriu omogen atât din punct
de vedere geografic cât şi economic, cu o suprafaţă de 693,15 km2 şi deserveşte o populaţie de
42.590 locuitori (2009) din comunele: Band, Grebenişu de Câmpie, Sânpetru de Câmpie, Valea
Largă, Miheşu de Câmpie, Zau de Câmpie, Tăureni, Sânger, Pogăceaua, Papiu Ilarian, Iclănzel,
Rîciu, Şăulia, precum şi din oraşul Sărmaşu, densitatea medie a acestora pe kilometrul pătrat
fiind de 61,44.
Obiectivele operaţionale propuse de GAL Zona de Câmpie sunt următoarele:
18
- Îmbunătăţirea competenţelor fermierilor şi ale altor persoane implicate în sectorul

agroalimentar, de încurajare a managementului al exploataţiilor agricole şi de procesare.
- Îmbunătăţirea competitivităţii fermelor comerciale şi de semi-subzistenţă şi asociaţiilor
acestora, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.
- Restructurarea şi modernizarea sectoarelor de procesare şi marketing a produselor
agricole, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.
- Dezvoltarea activităţilor economice, prin creşterea numărului de locuri de muncă.
- Creşterea atractivităţii teritoriului.
Strategia de Dezvoltare a GAL Zona de Câmpie relevă realist principalele coordonate
demo-socio-economice ale asociației și propune ca prin consens Consiliile Locale ale
comunelor nominalizate să fie finanțate o serie de proiecte de interes regional mai ales
susținerea dezvoltării mediului de afaceri local.
19
CAPITOLUL 2
ANALIZA DEMOGRAFICĂ, STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE

VÂRSTĂ,NAŢIONALITATE, APARTENENŢĂ RELIGIOASĂ. DINAMICA
INDICATORILOR DEMOGRAFICI
2.1. Evoluţia şi dinamica populaţiei

2.2. Structura populaţiei în funcţie de gen şi stare civilă
2.3. Structura populaţiei pe etnii
2.4. Structura populaţiei după religie
2.5. Structura populaţiei în funcţie de studii
2.6. Densitatea populaţiei
2.7. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
2.1. Evoluţia şi dinamica populaţiei
Populaţia ocupă un loc deosebit în evaluarea economico-socială a localităţii, fiind atât

factor de influenţă cât şi scop al dezvoltării socio-umane.
Evoluţia istorică a comunei Sânpetru de Câmpie este pusă în evidenţă şi de datele
statistice culese cu ocazia recensămintelor organizate în mod sistematic începând cu anul 1850.
Comuna Sânpetru de Câmpie este o localitate cu profil rural agricol.
Potrivit datelor statistice evidenţiate de recensământul din anul 1880 sunt atestate în
comuna Sânpetru de Câmpie 1005 locuitori dintre care 646 români, 164 maghiari, 8 germani
și 26 declarați de alte naționalități. În anul 1927 populaţia creşte la 1262 de locuitori, în 1977
recensământul consemnează 1478 locuitori (1121 români, 214 maghiari, 143 țigani) ca
maximul să fie atins în 1996, când numărul locuitorilor atinsese 3288 locuitori. În continuare,
se observă un ușor dar constant regres astfel încât datele statistice ale INS consemnează pentru
2017 un număr de 2881 cetățeni
Tab. 1 Evoluţia populaţiei în comuna Sânpetru de Câmpie

An 1880 1927 1977 1996 2002 2005 2008 2010 2012
Populația 1005 1262 1478 3288 3181 3130 3047 3006 3060
20
Numărul maxim al populaţiei în intervalul prezentat mai sus de 3288 de persoane și s-a
înregistrat la recensământul din anul 1996. Istoric, creşterea până în 1996 raportată la anul 1927
a fost de 1810 persoane, o dinamică pozitivă de 155%. Din păcate după 1996 populaţia comunei
are o tendință descrescătoare, cu 228 de persoane în 18 ani, o reducere cu 7%, fenomen care
trebuie să reprezinte o constatare de referinţă în politica demografică a localităţii. Din tabelul
2 rezultă clar că în ultimii 10 de ani, date furnizate de ultimele recensăminte, doar în satul
Sânpetru de Câmpie se constată o creștere demografică iar în celelalte sate fenomenul de
depopulare este evident.
Tab.2 Dinamica populaţiei între anii 2002-2012

Localitatea/An 2002 2012 Diferența
Sânpetru de Câmpie 1086 1131 +45
Barbaliș 167 132 -35
Dâmbu 607 591 -16
Sângeorgiu de Câmpie 428 388 -40
Satu Nou 244 227 -17
Tușinu 649 591 -58
Total 3181 3060 -121
Potrivit datelor statistice aferente anului 2011, peste 37% din populaţia comunei era
localizată în satul Sânpetru de Câmpie urmată de Dâmbu și Tușinu fiecare cu 19,3%, Sângeor
giu de Câmpie cu 12,7%, Satu Nou cu 7,5% și Bârlibaș cu 4,3%.
Fig.5. Evoluția populației comunei între 2005-2013
2013
2012
2010
Populatie
2008
2005
2800 2900 3000 3100 3200
21
Se estimează, pe baza datelor demografice şi a extrapolării tendinţelor locale că fără

măsuri ferme de revigorare a politicii demografice, populaţia comunei Sânpetru de Câmpie nu
se va menține la valorile actuale, o scădere moderată putând fi previzionată pentru viitorul
deceniu. Această situaţie nu este singulară şi specifică doar comunei, la 1 iulie 2002, populaţia
judeţului Mureş însuma 588.359 locuitori, ocupând locul 14 între judeţele României, cu 2,7%
din totalul populaţiei ţării dar evoluţia numărului populaţiei judeţului din ultimii 25 ani relevă
o creştere între 1977 şi 1991, urmată de o scădere continuă între 1991 şi 2013 .
Tab.3 Populaţia estimată în anul 2020 comuna Sânpetru de Câmpie

An 1996 2002 2011 2020
Populație 3288 3181 3060 2940
Spor mediu -0,03% -0,038%
La nivelul judeţului Mureş numărul căsătoriilor este net superior celui al divorţurilor
numărul absolut al fiecărei categorii fiind în creştere în perioada analizată 2002-2011
căsătoriile cu un procent 87,14% respectiv divorţurile cu 16,25%.
Tab. 4 Date demografice și sporul natural înregistrat între anii 2005-2017

An Populație Născuți vii Decedați Căsătorii Divorțuri Spor natural
2005 3130 36 62 16 - -26
2008 3074 22 40 13 2 -18
2011 3006 17 49 5 2 -32
2015 2926 31 49 9 3 -18
2017 2913 19 40 4 - -11
Acest fenomen nu se constată la nivelul comunei Sânpetru de Câmpie, numărul

căsătoriilor (cu o rată medie de 6,5 căsătorii/an) este net superior celui al divorţurilor (cu o rată
medie de 2,5 divorțuri/an). Din datele primăriei merită să menţionăm că numărul căsătoriilor
și al divorțurilor are o dinamică aleatorie: în anul 2005 -16 căsătorii și 0 divorțuri, în 2008 - 13
căsătorii și 2 divorțuri, în 2011 - 5 căsătorii și 2 divorțuri, în 2015 - 9 căsătorii și 3 divorțuri,
2017 - 4 căsătorii și 0 divorțuri, astfel se poate calcula media ultimilor 5 ani de 6 de căsătorii
și 1,66 divorțuri pe an. Din ultimele date statistice ale primăriei Sânpetru de Câmpie se remarcă
faptul că numărul nou-născuţilor a scăzut în perioada 2005-2017. Astfel în anul 2005 s-au
22
născut 36 copii, în anul 2008 - 22 de copii, în anul 2011 s-au născut 17 copii, în 2012 de 31
copii, iar în 2015 s-au născut 19 copii, însă decesele au fost mult mai numeroase în 2005 au
fost de 62 persoane, în anul 2008 de 40 persoane, în anii 2011 și 2015 au decedat câte 49
persoane iar în 2017 de 40 persoane.
Sporul natural al unei populaţii, ca valori absolute, raportat la o anumită perioadă,
reprezintă diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi numărul decedaţilor în perioada de
referinţă. Sporul natural în comuna Sânpetru de Câmpie este negativ în perioada 2005-2017.
Numărul nou-născuţilor pe perioada analizată prezintă mici fluctuații putându-se lua în
considerare pentru prognozele viitoare o medie de 25 nou-născuţi/an iar de decedați o medie
anuală de 48 persoane /an.
Astfel, rezultă pentu comuna Sânpetru de Câmpie un spor anual mediu negativ de 23 de
persoane, care prognozează pentru perioadele următoare un spor natural negativ de -0,8 % an
(calcul realizat pe baza extrapolării rezultatelor din ultimii 10 ani). După cum rezultă din
indicatorii comparativi ai ratei sporului natural, comuna Sânpetru de Câmpie în 2011, se află
sub media valorii naţionale și valoarea înregistrată la nivel judeţean.
Tab. 5 Rata sporului natural a comunei comparată cu referinţele analizei

Localitatea Sânpetru Nivel Nivel naţional
Rata spor natural de Câmpie judeţean
-0,8 - 2,2 3,5
Mişcarea migratorie a persoanelor poate fi analizată din perspectiva plecărilor şi

stabilirilor de domiciliul, respectiv a reşedinţei în localitate.
În ceea ce priveşte persoanele stabilite cu domiciliul în comuna Sânpetru de Câmpie,
numărul cetățenilor care şi-au stabilit domiciliul este mai mic, în fiecare an, decât numărul
persoanelor care au plecat din localitate. În anul 2008 faţă de anul 2005, numărul stabilirilor de
domiciliu în comună a crescut (aproape s-a triplat), în timp ce cel al plecărilor a crescut cu
aproximativ 85%. O scurtă analiză a fenomenului stabilirilor şi plecărilor de reşedinţă
evidenţiază faptul că în anul 2005, în comuna Sânpetru de Câmpie s-au realizat 4 de stabiliri
de reşedinţă şi 28 de plecări de reşedinţă; în 2011 se constată că au fost realizate 21 de stabiliri
de reşedinţă şi 31 de plecări; în anul 2015 au fost 19 de stabiliri de reşedinţă şi 36 de plecări de
reşedinţă, iar în anul 2017 au fost 12 de stabiliri de reşedinţă şi 29 de plecări de reşedinţă.
23
Tab.6 Dinamica stabilirilor şi plecărilor de reşedinţă 2005-2017
An 2005 2008 2011 2015 2017

Stabiliri de reședință 8 42 21 19 12
Plecări de la reședință 28 44 31 36 29
Dinamica anuală -20 -2 -10 -17 -17
În ceea ce priveşte dinamica anuală și tendința între stabilirile şi plecările de reşedinţă în

perioada 2005-2017 datele evidenţiază o medie anuală negativă de 13,20 persoane/an.
Pentru reducerea numărului plecărilor din domiciliul din comună este necesară
dezvoltarea unei politici de implementare a unor proiecte care au ca scop valorificarea
potenţialului economic, crearea unui mediu favorabil desfăşurării unor activităţi economice
pentru atragerea investitorilor, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor, demersuri care fiecare
în parte conduc la crearea de noi locuri de muncă , la creşterea nivelului de trai şi calităţii vieţii
locuitorilor, menţinând şi chiar crescând astfel numărul persoanelor stabile.
2.2. Structura populaţiei în funcţie de gen şi stare civilă

La nivelul judeţului Mureş populaţia feminină reprezintă 51,18% cu 1,18% mai mare
decât populaţia de sex masculin. (Recensământul din 2011)
În anul 2011, structura populaţiei pe genuri se încadra în valorile reprezentative pentru
populaţia României. Structural raportul dintre femei şi bărbaţi în comuna Sânpetru de Câmpie,
localitate de tip rural arată că persoanele de gen masculin reprezentau 50,9% din populaţie iar
cele de genul feminin 49,1%.
Tab. 7 Structura populaţiei în funcţie de gen (2011)

Localitatea Populația Masculină % Feminină
Sânpetru de Câmpie 1131 577 51,1 554
Barlibaș 132 60 45,5 72
Dâmbu 591 294 49,8 294
Sângeorgiu de Câmpie 388 196 50,6 192
Satu Nou 227 124 54,7 103
Tușinu 591 305 51,6 286
Total 3060 1556 50,9 1504
24
Fig.6 Raportul bărbaților și al femeilor din comună,2011
Masculină
Feminină
Localitățile preponderent masculine, cu peste 51%, sunt Satu Nou, Tușinu și Sânpetru de
Câmpie iar localitea cu populație preponderent feminină este satul Bârlibaș.
O analiză a dinamicii structurii populației pe o perioadă mai lungă de timp (tabelul 8)
arată că proporțiile masculin /feminin se balansează către o prevalență masculină (în medie cu
o pondere de 50,4-50,9%)
Tab. 8 Dinamica structurii populaţiei stabile în funcţie de gen 2005/2017

Anul Total populație Masculin Feminin
2005 3130 1584 1546
2008 3047 1533 1514
2011 3006 1525 1481
2015 2913 1482 1431
2017 2881 1465 1416
În anul 2011 în comuna Sânpetru de Câmpie dintr-o populaţie stabilă de 3060 locuitori
1232 erau necăsătoriţi, 1383 erau căsătoriţi, 386 erau văduvi și 59 erau divorţaţi. În 2011 spre
deosebire de 2002 nu avem persoane (200 de persoane în 2002) care s-au declarat în uniune
consesuală.
Tab. 9 Populaţia stabilă după stare civilă 2002/2011

Anul Total Necăsătorit(ă) Căsătorit(ă) Văduv(ă) Divorțat(ă)
2002 3181 1268 1468 399 46
2011 3060 1232 1383 386 59
O analiză a dinamicii acestor date arată că între anii 2002 și 2011 :

- la categoria necăsătoriți numărul persoanelor a scăzut cu 2,8%;
25
- persoanele căsătorite au scăzut cu aproximativ 6%;

- persoanele văduve au scăzut cu aproximativ 3%;
- persoanele divorțate au crescut cu aproximativ 28 %.
2.3. Structura populaţiei pe etnii

Transilvania şi în special Regiunea Centru se caracterizează printr-o mare diversitate
etnică, lingvistică şi religioasă. Datele recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2002 arăta
că în Regiunea Centru, comparativ cu celelalte Regiuni administrative, se regăsesc cele mai
multe persoane aparţinând minorităţilor etnice şi religioase. Românii formează şi aici
majoritatea absolută a populaţiei (65,4%), fiind însă minoritari în 2 judeţe – Harghita (14,1%)
şi Covasna (23,3%). La nivelul Regiunii, românii sunt urmaţi, în ordine, de maghiari - 29,9%
din totalul populaţiei (6,6% la nivelul naţional), romi – 4,0% din populaţie (2,5% la nivel
naţional) şi germani – 0,6% (0,3% la nivelul ţării.
Din punct de vedere etnic, populaţia comunei Sânpetru de Câmpie se prezintă mult diferit
de media la nivel naţional, regional sau chiar județean având o majoritate semnificativă a
populaţiei de etnie română.
Conform datelor recensământului din 2011, în structura populaţiei la nivel de 3060 de
cetăţeni, pe etnii, în comuna Sânpetru de Câmpie se evidenţiază următoarele ponderi etnice ale
populaţiei: română 78,9 % (peste media pe judeţul Mureş de 56,1%), maghiară 6,7% (sub
media pe judeţul Mureş de 38,9%), şi romă 12,9% (peste media pe judeţ de 4,3%) și persoane
cu etnie nedeclarată în proporție de 1,5%.
Tab. 10 Structura populaţiei pe etnii în 2002 /2011

Localitatea Populația Români Maghiari Romani Etnie
nedecl.
Sânpetru de Câmpie 1131 701 108 305 17
Barlibaș 132 122 5 - 3
Dâmbu 591 523 5 55 8
Sângeorgiu de Câmpie 388 356 3 20 9
Satu Nou 227 221 - - 3
Tușinu 591 491 81 10 9
Total 3060 2414 204 393 49
26
Analizând datele statistice din localităţile componente se evidenţiază că cel mai mare
număr de maghiari îi regăsim în Sânpetru de Câmpie și Tușinu iar cei mai mulţi romi 305
persoane adică 77,6% din total romi sunt localizați în Sânpetru de Câmpie.
Fig. 7 Distribuția etnică a populației,2011
Români
Maghiari
Romani
Etnie nedecl.
2.4. Structura populaţiei după religie

Aceeaşi structură diversificată se înregistrează şi în privinţa apartenenţei religioase a
locuitorilor Regiunii Centru. Ortodocşii formează 63,9% din totalul populaţiei, fiind urmaţi de
romano-catolici 15,2%, reformaţi 12,3%, unitarieni 2,2%, greco-catolici 1,6%, penticostali
1,2% şi evanghelici 1,0% de confesiune augustană-sinodo-presbiterieni. În cadrul Regiunii
Centru, romano-catolicii şi reformaţii deţin cele mai mari ponderi în judeţele Harghita,
Covasna şi Mureş, ortodocşii în Sibiu, Alba şi Braşov, iar unitarienii sunt mai numeroşi în
Harghita.
Tab. 11 Structura populaţiei după principalele religii în 2011
Religia/Total 3060
Ortodoxă 2676
Romano-catolică 4
Greco-catolică -
Reformată 199
Penticostală 47
Adventiști de ziua 7-a 20
Martorii lui Iehova 59
Religie nedeclarată 53
27
În anul 2011, în comuna Sânpetru de Câmpie locuitorii de religie ortodoxă reprezentau

87,5% din total populaţie, reformaţii 6,5%, adventiştii de ziua a 7-a 0,3%, penticostalii 1,6%,
Martorii lui Iehova 2% și 2% persoane cu religii nedeclarate. Menționăm faptul că din datele
istorice prezentate comuna și localitățile sale până în 1950 aveau cetățeni majoritar de religie
greco-catolică.
2.5. Structura populaţiei în funcţie de studii

Analizând datele din anul 2011 se evidenţiază că dintr-un total de 2761 populaţie stabilă
de peste 10 ani, 83 au studii superioare, 22 sunt absolvenţi de studii postliceale şi de maiştri,
1753 au studii secundare şi fără şcoală sunt înregistraţi 118 cetăţeni.
Tab. 12 Structura populaţiei după studii în 2011
Populație stabilă de peste 10 ani 2761

Nivel superior - total 83
- univ.licență 78
Postliceal și de maiștri 22
Secundar - total 1753
- liceal 272
- profesional și ucenici 301
- inferior gimnazial 1172
Primar 785
Fără școală absolvită - total 118
- analfabeți 63
Se remarcă faptul 3% din populaţia adultă de peste 25 ani au studii universitare, la care
se adaugă 0,8% cetăţeni cu studii postliceale şi de maiştri, 63,5% din populaţia comunei are cel
puţin o pregătire şcolară de nivel secundar (9,9 % liceu, 10,9% profesional şi 39,84 %
gimnazial), un procent de 28,5% are doar pregătire primară, iar din categoria de populație
stabilă de peste 10 ani 4,3 % nu are şcolarizare iar 2,3 % este analfabetă.
Remarcăm:
 un indicator al persoanelor cu studii superioare de 3%, populaţie care va trebui motivată
şi stimulată în acţiuni sociale, culturale, de binefacere bazate pe voluntariat şi întrajutorare;
28
 un număr relevant de persoane reprezentând 63,5 % care au o pregătire de nivel

secundar;
 un număr semnificativ de persoane 28,5 % care au doar o şcolarizare primară şi deci
nu au o pregătire profesională care să le asigure accesul la un loc de muncă;
Fig. 8 Structura populației după studii
Superior,postlic
eal
Liceal
Profesional
Gimnazial
2.6. Densitatea populaţiei

Trebuie menţionat faptul că densitatea populaţiei unei localităţi, mai ales cea declarată
intravilană, reprezintă un indicator calitativ care stipulează că pentru oraşe densitatea populaţiei
trebuie să fie superioară cifrei de 100 locuitor/km2.
Tab. 13 Densitatea populaţiei în comuna Sânpetru de Câmpie 2011

An Populaţie Suprafaţă Densitate
(Km2) (loc/km2)
2011 3060 63,5 48,18
Densitatea populaţiei la nivelul comunei Sânpetru de Câmpie de 48,18 loc/km2,

reprezintă o cifră sub media judeţului (79,1 loc/km2) și cea a GAL Zona de Câmpie (61,41
loc/km2 în 2009, document în care comuna Sânpetru de Câmpie avea o densitate a populației
de 47,7 locuitor/km2).
2.7. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Un aspect important în dinamica populaţiei este determinat de structura grupurilor de
vârstă ceea ce implică şi rata populaţiei active raportat la inactivi.
În anul 2013 populaţia cu vârsta cuprinsă 0-19 ani reprezenta 22,3% din populaţia
comunei (peste media naţională şi peste media la nivelul judeţul Mureş de 17,88%); populaţia
29
cu vârsta cuprinsă 20-59 ani reprezenta 47,1 % (sub media la nivel naţional de 67,88% şi sub
media la nivelul judeţului de 67,71%); populaţia cu vârsta de peste 60 de ani reprezenta 30,8%
din totalul populaţiei (peste media naţională de 14,45% şi peste media nivelul judeţului Mureş
de 14,41%). Din anul 2011 până în anul de referință, ponderea pe grupe de vârste nu s-a
schimbat semnificativ ceea ce asigură o predictibilitate ridicată a unor estimări viitoare.
Procentual, distribuția populației pe grupe de vârstă din 10 în 10 ani este prezentată în tabelul
14 și figura 7.
Tab. 14 Structura populaţiei pe vârste 2017
Populația Număr %
comunei
0-9 ani 269 10,2
10-19 ani 378 13,0
20-29 ani 302 10,4
30-39 ani 458 15,7
40-49 ani 326 11,2
50-59 ani 284 9,8
60-69 ani 323 11,1
70-79 ani 364 12,4
80 ani și peste 209 7,2
Total 2913
Se remarcă un echilibru relativ între numărul persoanelor tinere (0-19 ani) și al celor
îmbătrânite (peste 70 de ani) iar faptul că grupa de vârstă cea mai numeroasă o reprezintă
categoria 30-50 de ani asigură o stabilitate demografică fără a evidenția local un proces de
îmbătrânire care se manifestă la nivel județean și național.
Fig.9 Distributia populatiei pe grupe de vârstă
600
400
200
0 Series 1
30
CAPITOLUL 3
PIAŢA MUNCII ŞI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ. ŞOMAJUL. DINAMICA

FORŢEI DE MUNCĂ
3.1 Evoluţia forţei de muncă

3.2 Problematica şomajului
3.1 Evoluţia forţei de muncă

La nivelul comunei Sânpetru de Câmpie în 2011 din totalul populației de 3060 de
cetățeni populația activă de 1274 de persoane reprezenta 41,7% inferior mediei județului Mureș
(48,2%) din care 2,1% erau șomeri.În comparație cu anul 2002 când se înregistrau doar 975 de
cetățeni în categoria populației active în 2011 se constată o dinamică pozitivă de 30,7%
fenomen care susține efortut Consiliului Local de a asigura un trai cât mai decent populației
din comună.
Tab. 15 Populaţia activă în comuna 2011

Categoria 2002 2011
Populație stabilă –total 3181 3060
Populație activă-total 975 1274
Populație ocupată 932 1221
Șomeri,din care 43 63
- șomeri în căutare loc de muncă 27 32
- șomeri în căutarea primului loc de muncă 16 31
Realizând o analiză comparativă de detaliu al populației ocupate între anii 2002 și 2011
(tabelul 15) se constată că în anumite grupe de ocupații creșterile sunt semnificative specialiștii
din diferite domenii de activitate, lucrătorii în servicii, lucrătorii în agricultură și muncitorii
necalificați.
31
Tab. 16 Populația stabilă ocupată pe grupe de ocupație 2011
Anul 2002 2011

Sector/Total 932 1211
Membrii demnitari adm.publică 3 2
Specialiști în diverse domenii 33 42
Tehnicieni 39 14
Funcționari a-tivi 7 12
Lucrători în servicii 32 64
Lucrători în agricultură 683 825
Muncitori calificați și asimilați 83 111
Operatori instalații/mașini 39 55
Muncitori necalificați 16 84
Din datele statistice prezentate pe perioada anilor 2002/2011, în comuna Sânpetru de

Câmpie, se pot remarca următoarele:
 numărul populației active a crescut de la 932 în anul 2002 la 1211 în anul 2011;
 se constată creștere a forţei de muncă în agricultură de la 683 în anul 2002 la 825 în
anul 2011, adică cu 20,8%;
 numărul muncitorilor calificați a crescut cu 31,9% iar al celor necalificați cu 425%.
Raportând populația ocupată la activitățile reprezentative ale economiei naționale ce se
regăsesc în comuna Sânpetru de Câmpie (tabelul 17) constatăm că în 2011 71,6 % activează în
agricultură, 6,2% activează în industria extractivă și prelucrătoare, 4,3 % în construcții, 4,3%
în comerț, 2,2 % în învățământ sau transport și doar 1 % în administrația locală, apărare,
asigurări sociale.
32
Tab. 17 Populația ocupată pe activități ale economiei naționale 2011
Sector/Total 1211
Agricultură, silvicultură, pescuit 867
Industria extractive 18
Industria prelucrătoare 57
Industria extractivă,energie 10
Activități profesonal științifice/tehnice 5
Comerț 39
Construcții 51
Hoteluri și restaurant 12
Transport și depozitare 25
Învățământ 26
Sănătate și asistență socială 10
Administrație publică,apărare,asig.soc. 7
Activ. de servicii administrative/suport 25
Alte activități 42
O politică locală pentru susţinerea firmelor din sector ar putea crea numeroase locuri de
muncă iar restrângerea sectorului de stat ca urmare a încetării activităţii unor societăţi sau
reducerii efectivelor de salariaţi ale acestora poate fi compensată prin susținerea tinerilor de a-
și crea afaceri proprii în agricultură sau industria locală cu ajutorul programelor europene.
3.2 Problematica şomajului în comuna Sânpetru de Câmpie

Rata şomajului la nivel regional a avut o evoluţie oscilantă în perioada 1996-2006, cea
mai scăzută rată de 6,1% înregistrându-se în 2006 faţă 5,2% la nivel naţional. În rândul femeilor
rata şomajului a fost mai scăzută (5,6%), aceeaşi situaţie regăsindu-se la nivelul ţării (4,6%).
În judeţul Mureş, rata şomajului în ultimii ani a crescut faţă de anii anteriori, acest lucru
indicând o întârziere în procesul de restructurare industrială. La menţinerea ş omajului la cote
sensibil egale a contribuit şi migraţia masivă din ultimii ani a forţei de muncă spre ţările
europene dezvoltate.
33
Numărul şomerilor în comuna Sânpetru de Câmpie la nivelul anului 2013 a fost de 83

persoane dintre care 52 de bărbați și 31 femei.
Tab. 18 Dinamica numărului de şomeri 2013-2017
Anul Total Bărbați Femei

2013 83 52 31
2015 122 75 47
2017 99 45 54
34
CAPITOLUL 4
INFRASTRUCTURA
4.1. Instituţiile din comuna Sânpetru de Câmpie

4.1.1. Infrastructura educaţională
4.1.2. Infrastructura de sănătate
4.2. Infrastructura de transport
4.3. Reţeaua de apă potabilă şi canalizarea
4.4. Reţelele energetice
4.5. Locuinţe
4.6. Spaţii verzi
4.7. Monumente istorice
4.1. Instituţiile în comuna Sânpetru de Câmpie
4.1.1. Infrastructura educaţională

În anul școlar 2018/2019 în comuna Sânpetru de Câmpie funcționează 3 grădiniţe în
satele Sânpetru de Câmpie,Tușinu și Dâmbu, 4 şcoli din care 1 şcoală gimnazială la Sânpetru
de Câmpie și 3 școali primare cu clasele I-IV în Dâmbu,Tușinu și Sângeorgiu de Câmpie.Din
2013 și-a încetat activitatea școala primară din Satu Nou.
Tab. 20. Situaţia unităţilor de învăţământ din Sânpetru de Câmpie
Grădiniţe 3
Şcoli de învăţământ primar şi gimnazial 4
Fig.10 Școala Gimnazială Sînpetru de Cîmpie
35
4.1.2. Infrastructura de sănătate

La nivelul judeţului Mureş, la Direcţia de Sănătate Publică Mureş sunt înregistrate 277
cabinete medicale individuale de medicină de familie, 26 de SRL-uri şi 4 societăţi civile
medicale care furnizează servicii de asistenţă medicală primară.
Din punct de vedere al infrastructurii medicale în comuna Sânpetru de Câmpie situaţia
se prezintă astfel:
Tab. 15 Unităţi medicale
Denumire 2005 2008 2011 2015 2017

Sector public și privat
Cabinete medicale de familie 2 2 2 2 2
Farmacii 2 1 1 1 1
Cabinete stomatologice individuale 1 1 1 1 1
În prezent, în comuna Sânpetru de Câmpie funcţionează două cabinete de medicină de

familie, o farmacie și un cabinet stomatologic.
Fig.11 Dispensarul comunei .
4.2. Infrastructura de transport

Infrastructura circulaţiei poate fi abordată în două moduri: prima vizează exclusiv
infrastructura în sine, compusă din reţeaua de drumuri şi străzi locale, cealaltă vizează
legăturile de circulaţie ale localităţii, pe diferite căi de circulaţie.
La nivelul judeţului Mureş în anul 2008, existau 412 km de drumuri publice naţionale,
ceea ce înseamnă o creştere cu 15,41% faţă de anul 2002. Dintre aceştia, erau modernizaţi 404
km, adică 98,06% din lungimea totală a drumurilor naţionale. Drumurile judeţene şi comunale
36
constituiau 1.683 km, crescând cu 6,32% faţă de anul 2002, din care modernizaţi numai 18 km,
adică 1,07% din lungimea totală a drumurilor judeţene şi comunale.
Căile de transport semnificative ale comunei Sânpetru de Câmpie sunt reprezentate de
drumul judeţean DN 15E ce face legătura între oraşele Tîrgu Mureș cu Bistriţa sau Cluj Napoca
prin DN15 joncțiune ce se realizează la Satu Nou, şi pe care sunt înşirate 3 sate componente
ale unităţii administrative Sânpetru de Câmpie, Dâmbu și Satu Nou pe o lungime de 17,5,48
km și 36 de drumuri comunale cu destinații în satele comunei:
- DC 108 care asigură legătura între DN 15E și Tușinu-pietruit;
- DC 109 care asigură legătura între DN 15E și Bârlibaș-pietruit Coasta Mare;
- DC 110 care asigură legătura între DN 15E și Sângeorgiu de Câmpie-pietruit/pământ.
Pe teritoriul judeţului Mureş există linii de cale ferată cu ecartament normal sau îngust,
a căror reabilitare şi modernizare, odată cu infrastructura aferentă (gări, halte) în scopuri
turistice şi în secundar economice pot repune în valoare infrastructura feroviară existentă şi pot
deveni un element de atracţie turistică. Cara cea mai apropiată, la aproximativ 9 km de Sânpetru
de Câmpie se află în orașul limitrof Sărmașu.
Pe cale aeriană, comuna poate fi conectată prin aerogările din Tîrgu-Mureş și Cluj.
Aeroportul din Tîrgu-Mureş, la circa 40 km, care are curse regulate săptămânale la Bucureşti,
Roma, Paris, Madrid, Barcelona, Bruxelles, Pisa, Frankfurt, Londra, Milan,
München. Aeroportul din Cluj Napoca situat tot la aproximativ 70 de km a avut în 2013 un
trafic de 1.000.000 de călători fiind al doilea aeroport din România şi asigură o paletă mai
diversificată de destinaţii.
4.3. Reţeaua de apă şi canalizarea

În prezent, comuna Sânpetru de Câmpie dispune doar parțial de un sistem centralizat de
alimentare cu apă. În localitate există un rezervor de apă care este amplasat la o cotă care
asigură alimentarea cu apă a tuturor clădirilor conectate. Reţeaua de distribuţie care plea
că de la acest rezervor nu acoperă decât o mică parte din trama stradală iar majoritatea
populaţiei nu beneficiază de alimentarea cu apă curentă. Debitul de apă este asigurat de
sistemul de alimentare cu apă, respectiv de staţia de pompare de la Pogăceaua. Aducţiunea de
la această staţie este o ţeavă de oţel care are durata de exploatare depăşită. Rezervorul de apă
asigură rezerva de incendiu şi debitul de compensare orară a consumului.
Restul gospodăriilor particulare sunt alimentate cu apă din izvoare sau fântâni săpate,
dar calitatea apei de suprafață sau subterane nu corespunde în totalitate normativelor ce privesc
calitatea chimico-bacteriologică a acesteia.
37
Principala reţea de alimentare cu apă este racordată la reţeaua judeţeană de apă şi este
concesionată de către SURM, are o lungime de aproximativ 14,4 km şi deserveşte un număr de
106 gospodării adică 8,6% din totalul locuințelor recenzate în 2011. Dinamica rețelei de
distribuție a apei potabile, realizată cu surse europene, este totuși semnificativă și se constată
o creștere cu 61,2% de la 9 km în 2015 la 14,4 km în 2017.
Tab. 16 Lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile – km
2005 2015 2017

9 9 14,4
În comuna Sânpetru de Câmpie cantitatea de apă potabilă distribuită a crescut continuu

din anul 2005 până în anul 2017, de la 10 mii3 la 15 mii3, o creștere consumului cu 50%.
Tab. 17 Cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor - mii m3
Destinaţia apei distribuite 2005 2011 2017

Total 10 10 15
Pentru uz casnic 8 9 13
Tab. 18 Alimentarea cu apă curentă a locuințelor în 2011

Localitatea Număr Apa în Apa în Apa în afara Apă afara Nu are
locuinte locuință locuintă clădire/rețea clădire/propriu apă
/rețea /propriu curentă
Sânpetru de 423 93 23 4 86 215
Câmpie
Barlibaș 71 * 54 - - 14
Dâmbu 242 * 29 - - 211
Sângeorgiu 157 - 15 - 12 128
de Câmpie
Satu Nou 86 - 9 - * 75
Tușinu 261 3 44 * 75 137
Total 1240 101 174 5 178 780
38
Statistic (conform tabelului 24) în 2011 în comuna Sânpetru de Câmpie erau 1240 de
lociunțe convenționale, 106 aveau apă curentă de la rețea, 174 aveau apă curentă în sistem
propriu, 178 aveau apă în afara clădirii și 780 de clădiri nu aveau apă curentă.
Fig.11 Distribuția utilizatorilor de apă din comuna Sânpetru de Câmpie, 2011
Apă curentă de
la rețea
Apă curentă
sist.propriu
Apă curentă în
afara clădirii
Nu au apă
curentă
Lungimea reţelei de canalizare a judeţului Mureş însuma în anul 2008 circa 716,5 km,
din care peste 90% revin mediului urban. Starea reţelei de canalizare este medie spre rea,
observându-se scăpări importante de ape uzate ce infectează pânza freatică. În municipii şi
oraşe, evacuarea apelor se realizează în sistem unitar şi numai în mică parte în sistem divizor,
iar în localităţile rurale prin fose septice. Lungimea reţelei de canalizare de la nivelul judeţului
Mureş acoperă doar 51,27% din necesitate. Există și în comuna Sânpetru de
Câmpie străzi care deşi sunt prevăzute cu reţele de distribuţie a apei, nu deţin reţele de
canalizare, apele uzate menajere fiind de cele mai multe ori aruncate la suprafaţa solului,
producând astfel fenomene de poluare. Pentru îmbunătăţirea, reabilitarea şi modernizarea
reţelei de canalizare se pot elabora proiecte finanţate din fonduri interne și europene.
39
Tab. 20 Repartiția sistemelor de canalizare din comună, 2011
Localitatea Număr Canalizare Canalizare Altă Nu are

locuinte rețea publ. rețea prop. Situație canalizare
Sânpetru de C. 423 5 88 23 307
Barlibaș 71 - 55 - 16
Dâmbu 242 3 26 * 211
Sângeorgiu de C. 157 * 14 * 140
Satu Nou 86 * 6 * 77
Tușinu 261 - 46 * 14
Total 1240 10 235 30 965
În comuna Sânpetru de Câmpie, conform recensământului din 2011, există doar 10

locuințe cu canalizare de la rețeaua publică, 235 de locuințe cu canalizare prin rețeaua proprie
și 935 de locuințe (adică 75,4%) nu au rețea de canalizare. În satele aparținătoare apele
menajere sunt împrăştiate în incinta gospodăriilor, o parte dintre acestea infiltrându-se în sol.
Tab. 21 Dotarea locuințelor cu baie în 2011

Localitatea Număr Baie în Baie în Nu
locuinte locuintă afara are
locuinței baie
Sânpetru de 423 88 9 333
Câmpie
Barlibaș 71 * * 69
Dâmbu 242 31 - 208
Sângeorgiu 157 15 - 140
de Câmpie
Satu Nou 86 8 - 78
Tușinu 261 21 - 13
Total 1240 165 9 1066
În privința unor dotări de confort și igienă tabelul nr.26 arată că în 2011 din totalul de
locuințe al comunei doar 14,1% au baie.
40
4.4. Reţelele de energie

Energie electrică
O problemă legată de deservirea cu energie electrică este semnalată în zonele
principalelor investiţii din judeţ, unde se constată un deficit de putere instalată. Reţelele de
distribuţie a energiei electrice, asigură iluminatul public şi consumul utilizatorilor de pe
întreaga suprafaţă a comunei.
Satele comunei Sânpetru de Câmpie sunt racordate la energie electrică, iar alimentarea
gospodăriilor se face printr-o reţea de joasă tensiune. În comună nu este organizat un serviciu
de întreţinere şi remediere a deranjamentelor la iluminatul public, dată fiind lipsa personalului
specializat de intervenţie în reţelele electrice şi a utilajelor de intervenţie specifice. Aceste
intervenţii se fac de către SC ELECTRICA SA SUD Tg.Mureș.
Gaze naturale
În comuna Sânpetru de Câmpie există o reţea de gaze, folosită în primul rând pentru
încălzirea clădirilor. În perioada 2005-2013 reţeaua conductelor de gaze naturale ca lungime a
rămas constantă la nivelul a 56,20 km.
Tab. 22 Reţeaua conductelor de distribuire a gazelor naturale km

2005 2008 2013
56,20 56,20 56,20
Cantitatea de gaze naturale distribuite la nivelul comunei, în perioada 2005 – 2017, a

scăzut cu 27,4%, și se constată, de asemenea, o scădere în aceeaşi perioadă 2005-2017 de
22,6% a consumului casnic care reprezintă în 2017 o proporție de 86,2% din totalul consumului
de gaze din comună. Tabelul alăturat prezintă dinamica negativă a consumului de gaze pe
perioada analizată.
Tab. 23 Cantitatea de gaze naturale distribuită consumatorilor mii m3

Destinaţia gazelor 2010 2012 2014 2015 2016 2017
naturale
Total 1040 1131 804 710 688 564
Pentru uz casnic 968 1006 748 680 620 524
41
Recensământul din 2011 evidențiază următoarea distribuție a încălzirii celor 1240

locuințe din Sânpetru de Câmpie:
- 3 locuințe cu instalație de termoficare;
- 59 locuințe cu centrale cu gaze din rețeaua publică;
- 5 locuințecu centrale pe combustibil solid;
- 85 locuințe cu aragaz cu gaze din rețeaua publică;
- 821 locuințe cu sobă cu gaze din rețeaua publică;
- 5 locuințe cu sobă cu butelie;
- 233 locuințe cu sobă cu combustibil solid;
- 5 locuințe cu alt mod de încălzire;
- 20 locuințe în care nu există deloc încălzire.
La nivelul judeţului Mureş se pot utiliza surse alternative de energie deoarece zona deţine
un potenţial semnificativ de surse regenerabile. Datorită cadrului natural existent principalele
surse de energie regenerabilă posibil de exploatat şi în comuna Sânpetru de Câmpie sunt:
Energia solară: utilizată la încălzirea apei, reduce costurile cu energia consumată,
prelungeşte indirect durata de viaţă a sistemului de încălzire a locuinţei 6-8 luni/an, este
nepoluantă, infinită şi gratuită. Acest sistem de producere a energiei poate reprezenta o
alternativă pentru sectorul public în demersurile primăriei de a reduce costurile aferente
utilităţilor specifice aşezărilor umane.
Energia eoliană este energia generată prin puterea vântului fiind adecvată pentru zonele
în care vântul bate cu cel puţin 4m/s, la nivel standard de 10 metri deasupra solului.
Biomasa: culturile de plante energetice, deşeurile vegetale şi reziduurile lemnoase din
exploataţiile forestiere pot reprezenta o sursă de energie verde valorificabilă în zona noastră.
Potrivit unui studiu realizat de ICEMENERG SA, potenţialul energetic al biomasei la nivelul
judeţului Mureş s-ar ridica la aproximativ 777 Terajouli din care o cantitate apreciabilă de
biomasă ar putea fi produsă în exploataţii .
Deşeurile disponibile pentru incinerare: în condiţiile implementării proiectului „Sistem
integrat de gestionare a deşeurilor în judeţul Mureş”, recuperarea energiei din deşeuri trebuie
luată în considerare şi în comuna Sânpetru de Câmpie. În prezent, tot în sectorul gestionării
deşeurilor, este în curs de implementare proiectul Sistem de Management Integrat al Deşeurilor
Solide în judeţul Mureş prin care se va realiza un nou sistem de gestionare a deşeurilor la nivel
judeţean, bazat pe recuperarea – sortarea - reciclarea materialelor refolosibile şi reducerea
cantităţii de deşeuri care se elimină prin depozitare, în condiţii de protecţie a mediului şi a
sănătăţii populaţie
42
Telecomunicaţii
Reţeaua de telecomunicaţii de care beneficiază locuitorii comunei Sânpetru de Câmpie
este reprezentată de către telefonia fixă, asigurată de către Telekom şi telefonia mobilă
asigurată de către reţelele Orange şi Vodafone. De asemenea, pe raza comunei pe lângă
distribuitorii de programe TV prin satelit sau cablu mai există și un furnizor local de televiziune
prin cablu.
Internetul este furnizat și asigurat la nivelul principalilor consumatori publici și privați
de Telekom și RDS.
4.5. Locuinţe
Din totalul locuinţelor convenţionale din judeţ, 69,2% au alimentare cu apă în locuinţă
(90,9% în municipii şi oraşe şi 45,5 % în comune) din sistem public sau propriu. La nivelul
judeţului Mureş, 89,7% din locuinţele convenţionale sunt dotate cu bucătărie în interiorul
locuinţei (95,3% în municipii şi oraşe şi 83,6% în comune).
Tab. 24 Evoluţia fondului locativ şi al populaţiei Sânpetru de Câmpie

2002 2011
Populaţie Locuinţe Populaţie Locuinţe
Total Propr. Prop. Total Propr. Propr.
de stat private de stat privata
3181 14 1195 3060 9 1234
În anul 2002, în comuna Sânpetru de Câmpie existau 1209 de clădiri dintre care 1195
private, 5 aparținând cultelor și 9 proprietate de stat.
Dinamica din ultimii ani a locuințelor private din comuna Sânpetru de Câmpie este
evidentă, chiar dacă nu atinge cotele anilor 1960-1990, dar rezultatele din 2011 evidențiază o
creștere a numărului clădirilor față de 2002 cu 3,3% de la 1195 ajungând în 2011 la 1234
clădiri. Dintre acestea 33,8% sunt locate în Sânpetru de Câmpie, 21,4% în Tușinu, 19,7% în
Dâmbu, 12,8% în Sângeorgiu de Câmpie, 7% în Satu Nou și 5,8% în Bârlibaș.
43
Tab. 25 Situația locuințelor pe sate în 2011

Localitatea Populația Număr Număr Camere Supraf.totală
stabilă clădiri locuințe camere m2
Sânpetru 1131 417 423 916 14624
de Câmpie
Barlibaș 132 71 71 149 2349
Dâmbu 591 242 242 583 8459
Sângeorgiu 388 157 157 331 6127
de Câmpie
Satu Nou 227 86 86 217 3856
Tușinu 591 261 261 604 8665
Total 3060 1234 1240 2800 44080
Construcţii
Teritoriul administrativ al localităţii Sânpetru de Câmpie în situaţia existentă se compune
din suprafeţele însumate ale mai multor zone funcţionale. Deşi fiecare localitate este un caz
diferit, în intervenţii s-au respectat limitele naturale/limitele folosinţelor, respectiv limitele
paralele cu drumul. Includerile de teren în intravilan au avut în vedere o serie de criterii precum:
acces asigurat din drumurile existente, apropierea de zonele de interes; condiţiile specifice în
comparaţie cu alte zone din localitate; necesitatea suprafeţelor pentru dezvoltare.
Funcţiunile de bază ale localităţilor componente ale comunei vor fi în continuare de
locuire, cu dotările complementare aferente, producţia agricolă, industrială/depozitare şi
prelucrare a produselor proprii, servicii.
La stabilirea perimetrelor de intravilan propuse s-au consultat reprezentaţii administraţiei
locale, luându-se în considerare, opţiunile populaţiei şi nevoile stringente pentru fiecare
localitate în parte.
Având în vedere posibilităţile de dezvoltare, evoluţia populaţiei, strategiile autorităţilor
locale, intravilanul a fost reconfigurat prin extindere moderată. Creşterea esenţială se
înregistrează la zona de locuinţe şi funcţiuni complementare precum şi în zonele care prin
evoluţia anterioară s-au configurat zone cu funcţiuni mixte. Prin modificările din propunerea
de PUG se intenţionează menţinerea zonificării existente, completarea ei cu noi zone şi
echiparea acestora cu lucrări tehnico-edilitare. Se propune extinderea dotărilor, creşterea lor
mai ales calitativă, înfiinţarea unor servicii, funcţiuni complementare zonei de locuit.
44
Din statisticile INS Mureș cu privire la autorizațiile de construcții emise de Consiliului

Local Sânpetru de Câmpie rezultă următoarea distribuție:
2014 -1 autorizație pentru 149 m2
2015 -1 autorizație pentru140 m2
2017 -1 autorizație pentru 108 m2
După materialele de construcție a clădirilor de locuințe, recensământul din 2011
evidențiază următoarea distribuție la nivelul întregii commune:
- 5 case din beton armat
- 125 case din prefabricate
- 37 case din zidărie cu grinzi metalice
- 40 case din zidărie cu planșee de lemn
- 44 case din lemn
- 671 case din paiantă/chirpici
- 3 case din alte materiale
- 306 case din materiale mixte
- 9 case fără informații
Din datele statistice ale INS Mureș cu privire la vechimea clădirilor din comuna Sânpetru
de Câmpie se evidențiază faptul că perioada cea mai intensă în construcția de locuințe o
reprezintă 1961-1980 când anual peste 24 de case noi se ridicau față de perioada 2001-2012
când se datele statistice consemnează o medie de 5,3 case annual.
Tab. 26 Clădirile, după perioada construirii

Localitatea Înainte Între Între Între Între Inform.
de 1919 1919/1960 1961/1980 1981/2000 2001/2012 Nedisp.
Sânpetru de 8 132 197 46 30 9
Câmpie
Barlibaș - 52 15 10 - 4
Dâmbu 8 99 152 13 9 -
Sângeorgiu - 40 40 20 7 -
de Câmpie
Satu Nou - 30 30 10 - -
Tușinu - 124 117 11 1 5
Total 16 482 583 88 53 18
45
Fig. 11 Distribuția clădirilor după anul construirii
Înainte de 1919
Între 1919/1960
Între 1961/1980
Între 1981/2000
Între 2001/2012
Suprafaţa locuibilă la nivelul municipiului Tîrgu Mureş era, în anul 2005, de 2.153.504
m2, iar suprafaţa locuibilă a comunei Sânpetru de Câmpie era de 49.678 m2. Ca şi la nivelul
municipiului Tîrgu Mureş suprafaţa locuibilă din comună în proprietate privată este majoritară
faţă de suprafaţa locuibilă în proprietate publică. Cu 55.674 m2, suprafaţa ce se află în
proprietate privată în anul 2015, aceaste reprezintă 99% din total suprafaţă locuibilă. În comună
suprafaţa locuibilă ce se află în proprietate publică a scăzut constantă în ultimii ani de la 848
mp în anul 2005 la 185 mp în anul 2017.
Tab. 27 Suprafața locuibilă Forme de proprietate – m2

Forme de proprietate 2005 2015 2017
Total 37513 44080 44166
Proprietate publică 37270 43988 44074
Proprietate private 243 92 92
Suprafaţa locuibilă ce revine la o persoană la nivelul comunei este mai mică decât
suprafaţa locuibilă ce revine unei persoane la nivelul municipiului Tîrgu Mureş în fiecare an
analizat dar există o tendinţă de creştere de la 13,11 m2 în anul 2005 până la 15,14 m2 în anul
2017 susținută pe de o parte de noile construcții dar și de reducerea continuă a numărului de
locuitori.
Tab. 28 Suprafaţa locuibilă/locuitor
Denumire 2005 2015 2017
Suprafaţa locuibilă – m2 37513 44080 44166
Nr. Locuitori 3130 3060 2881
m2/persoană 11,98 14,41 15,33
46
Sintetizând, datele ultimului Recensământ din 2011 evidențiază faptul că în comuna

Sânpetru de Câmpie au fost consemnate următoarele categorii de date:
 număr locuinţe convenţionale este de 1525;
 număr locuinţe alimentate cu apă de la rețea în număr de 660, adică 43,3%, sub media
pe judeţul Mureş de 69,2%;
 număr locuinţe cu instalaţie de canalizare (inclusiv în sistem propriu) este de 586 adică
38,5%, sub media pe judeţul Mureş de 69,2%;
 număr locuinţe cu instalaţie electrică 1490 adică 97,7%, sub media pe judeţul Mureş de
98,1%;
 număr locuinţe cu încălzire centrală 183 adică 12 % sub media pe judeţul Mureş de
45,0%;
 număr locuinţe cu bucătărie în locuinţă 1234 adică 81%, sub media judeţului Mureş
de 89,7%;
 număr locuinţe cu baie în locuinţă 463 adică 30,4 %, sub media judeţului Mureş de
66,0%.
4.6. Spaţii verzi

Regiunea Centru deţine 8,93 m2 de spaţii verzi pe cap de locuitor. Judeţele din Regiunea
Centru cu indicele peste media Regiunii, sunt judeţul Harghita – 12,74 m2/locuitor, judeţul
Sibiu – 10,45 m2/locuitor şi judeţul Mureş – 9,87 m2/locuitor . Dintre oraşele din judeţul Mureş,
cel mai mare indice îl are oraşul Sovata cu 161,75 m2/locuitor, care este şi o staţiune turistică
în mijlocul naturii şi Miercurea Nirajului cu 32,19 m2/locuitor.
Conform cu datele din anul 2005, comuna Sânpetru de Câmpie dispunea de aproximativ
0,4 hectare spaţii verzi dar actualmente după ce s-au desfăşurat sucesiv activități de creare și
lucrări de întreţinere a spaţiilor verzi, în 2017 suprafața cu spațiile verzi a crescut cu 2,32 ori
la aproximativ 1 ha.
Se constată faptul că în 2017 indicele de suprafață cu spații verzi la nivelul comunei
Sânpetru de Câmpie este de 4 m2/locuitor este cu mult inferior mediei județului Mureș de 9,7
m2/locuitori.
4.7 Monumente istorice
Potenţialul turistic în comuna Sânpetru de Câmpie îl reprezintă turismul ecumenic pe

raza comunei existând șase biserici dintre care patru ortodoxe.
47
În majoritatea satelor componente au fost ridicate monumente ale eroilor locali căzuți la
datorie în primul și al doilea război mondial.
Fig.11 Monumentul eroilor din localitatea Sînpetru de Cîmpie
48
CAPITOLUL 5
ANALIZA ECONOMICĂ. COMERŢUL. TURISMUL.PROTECȚIA MEDIULUI
5.1 Dinamica principalelor activităţi economice din comuna Sânpetru de Câmpie

5.2 Structura agenţilor economici
5.3 Turismul
5.4 Protecția mediului
5.1 Dinamica principalelor activităţi economice din comuna Sânpetru de Câmpie

Având la dispoziție o serie de date statistice pe care INS Mureș le-a colectat în ultimii
ani putem să analizăm în detaliu fenomenul economic și comercial din comună.
În anul 2005, în comuna Sânpetru de Câmpie îşi desfăşurau activitatea un număr de 12
de unităţi organizate ca microsocietăţi comerciale cu o cifră de afaceri totală realizată era de
390893 lei iar numărul angajaților era de 16 de persoane. În anul 2008 numărul societăților
comerciale a scăzut la 11 firme (cu aprox. 31%) aveau 15 de angajați (a crescut cu aprox.
6,07%) iar cifra de afaceri era de 449383 lei, o creștere față de 2005 cu 15%.
În 2010 numărul societăților comerciale se reduce la 7, cifra de afaceri crește la 851627
lei (cu 90% în ultimii doi ani) dar scade numărul angajaților, de la 15 la 14 persoane.
În anul 2011 se menține numărul societăților, crește numărul salariaților dar scade cifra
de afaceri totală.
Anul 2012 marchează o revigorare a activităților economice crește cu 9% numărul
societăților, crește cu 3,8% cifra de afaceri comparativ cu recordul realizat în 2008 și se crează
3 noi locuri de muncă.
Cifrele anulul 2017 arată că numărul societăților comerciale se stabilizează la 8, cifra de
afaceri crește la 1142537 lei (cu 4,7% față de 2012) iar numărul angajaților scade la 16
persoane.
Se poate concluziona că numărul societăților comerciale din Sânpetru de Câmpie este
fluctuant, depinde de starea ecomomiei naționale dar și de nevoile locale însă cifra de afaceri
totală este continuu crescătoare.
49
Tab. 29 Unități locale active, cifra de afaceri, persoane ocupate

clasa de mărime
2005 u.m. Total
micro mici mijlocii Mari
Unitati locale active nr. 12 12 - - -
Cifra de afaceri Lei 390893 390893 - - -
Persoane ocupate nr. 16 16 - - -
clasa de mărime
2008 u.m. Total
micro mici mijlocii Mari
lei 449383 449383 - - -

Cifra de afaceri
clasa de mărime
2008 u.m. Total
micro mici mijlocii mari
Unitati locale
nr. 11 11 - - -
active
clasa de mărime
2010 u.m. Total
micro mici mijlocii mari
Unitati locale
nr. 7 7 - - -
active
clasa de mărime
2017 u.m. Total
micro Mici mijlocii mari
50
În anul 2010 comerţul era bine reprezentat la nivelul comunei cunoscând că după anii
'90 s-a realizat o dezvoltare continuă prin apariţia a unor unităţi cu specific mixt alimentar şi
bunuri de larg consum şi pentru desfacerea materialelor de construcţii şi accesorii. Comerțul
cu cele 3 societăți avea în 2010 un aport de 26,7% din cifra de afaceri totală, în timp ce în 2017
reprezenta cu cele 4 societăți comerciale doar 15% din cifra de afaceri. Și ca număr de angajați
- 6 - în 2017 comerțul deține cu 37,5% cea mai importantă pondere. Un domeniu semnificativ
al economiei comunei este industria prelucrătoare care în 2010 reprezenta 20,1% iar în 2017
are o contribuție de 66,9% la cifra de afaceri totală. Sunt nesatisfăcătoare rezultatele ale
domeniului de agricultură cu puține societăți comerciale, cu o contribuție modestă în anii
analizați - în 2010 doar de 10% la cifra de afaceri totală și doar de 11,2% în 2017.
Tab. 30 Distribuția unităților economice pe sectoare
2010 Sînpetru de Cîmpie
Sectiune Nr. Cifra de
Denumire Persoane
CAEN Unități afaceri
sectiune CAEN Rev.2 ocupate
Rev.2 active -lei-
TOTAL TOTAL ECONOMIE 7 851628 14
AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ ŞI
A 1 84622 1
PESCUIT
C INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE 1 171424 2
COMERŢ CU RIDICATA ŞI CU
AMĂNUNTUL; REPARAREA
G 3 227247 5
AUTOVEHICULELOR ŞI
MOTOCICLETELOR
H TRANSPORT ŞI DEPOZITARE 1 233635 2
I HOTELURI ŞI RESTAURANTE 1 134700 4

A 1 139129 2
PESCUIT
G 3 184623 5
AMĂNUNTUL; REPARAREA
51
AUTOVEHICULELOR ŞI
MOTOCICLETELOR
H TRANSPORT ŞI DEPOZITARE 1 47579 1
Sînpetru de
2017
Cîmpie
Nr. Cifr
Pers
Denumire Uni a de
oane
Sectiune CAEN Rev.2 sectiune CAEN tăți afac
ocup
Rev.2 acti eri
ate
ve -lei-
109
TOTAL
TOTAL 8 189 18
ECONOMIE
5
AGRICULTURĂ,
186
A SILVICULTURĂ 2 3
534
ŞI PESCUIT
INDUSTRIA
514
C PRELUCRĂTOA 1 4
089
RE
Sînpetru de Cîmpie COMERŢ CU

RIDICATA ŞI CU
AMĂNUNTUL;
Sectiune Nr. Cifra d
Denumire REPARAREA Pe
208 soan
CAEN Unități e afaceri
3 5
sectiune EN Rev.2 AUTOVEHICULE e975
ocupate
Rev.2 active -lei-
LOR ŞI
MOTOCICLETEL
A OR 2 128523 2
PESCUIT
52
AMĂNUNTUL;REPARAREA
G 4 171417 6
AUTOVEHICULELOR ŞI
MOTOCICLETELOR
G
TRANSPORT ŞI 159
H 1 1
DEPOZITARE 0
HOTELURI ŞI 180
I 1 5
RESTAURANTE 707
Firmele care îşi desfăşură activitatea în sectoarele economice ale comunei Sânpetru de
Câmpie sunt:
CIFRA DE
Persoane ocupate
Denumire unitate locală FACERI
- număr -
- lei-
SERENA ART SRL 764195 6
VENTA COM SRL 112560 3
SA TUSINEANA TUSIN 98761 1
ANCA&LUCIAN SRL 78402 2
SILVER PRESCOM SRL 32999 1
AGRI MARCRIS SRL 29762 1
ALIVAS SRL 23913 1
GABI AMALIA SRL 1945 1
Indicatorul densității agenților economici din comuna Sânpetru de Câmpie este pe

perioada analizată aproape constantă și raportând numărul agenților economici din 2011 de 7
la populația comunei de 3060 persoane, rezultă o densitate de 2,28 societăți la 1000 de locuitori.
53
Tab. 31 Densitatea agenţilor economici în 2011

An Populaţie Nr. agenţi Densitatea la 1000
economici locuitori
2011 3060 7 2,28
5.2 Structura agenţilor economici

În anul 2017 erau înregistrate în comună 8 societăţi comerciale cu capital privat, cele mai
multe societăți – 3 - desfăşurau activităţi în domeniul comerţului, câte o societate o regăsim în
industrie, hotelier/restaurante, transporturi şi 2 în agricultură.
Tab. 32 Structura agenţilor economici pe sectoare economice – 2017

Agricultură, Industrie Comerţ Hoteluri Transport
silvicultură restaurante depozitare
25% 12,5% 37,5% 12,5% 12,5%
O reprezentare grafică a contribuției pe domenii a societăților comerciale evidențiază

ponderea semnificativă a industriei prelucrătoare și a comerțului, insuficienta cifră de afa ceri
din agricultură, domeniul care ar trebui să reprezinte o prioritate pentru economia locală.
Fig.12 Distribuția agenților economici pe sectoare, 2017
Agricultură
Prelucrare
Comerț
Transport
Restaurant
După numărul salariaților din diferitele sectoare de activitate comerțul și restaurantele

dețin ponderea personalului angajat fapt confirmat de datele statistice ce se regăsesc în tabelul
38 și figura 14.
54
Tab. 33 Structura agenților după numărul de salariaţi 2017
Agricultură, Industria Comerţ Hoteluri şi Transport şi

silvicultură prelucrătoare restaurante depozitare şi
extractivă comunicaţii
16,7% 22,3% 27,8% 27.8% 5,6%
5.3 Turismul
Fondul turistic constă în totalitatea resurselor naturale şi socio-cultural-istorice cu
valoare turistică, ce constituie baza ofertei potenţiale a unui teritoriu.
Turismul este un sector puţin dezvoltat din comuna Sânpetru de Câmpie datorită lipsei
de exploatare ale resurselor naturale, a tradițiilor culturale și istorice ale localității. Ţinând cont
de ponderea mică a acestui indicator în cadrul economiei locale, precum şi de faptul că există
potenţial turistic neexploatat, pentru încurajarea dezvoltării turismului ar trebui întreprinse
măsuri concrete, realiste și realizabile cu resursele disponibile.
Pentru o mai bună exploatare a oportunităţilor este esenţial să se dezvolte produsele
turistice prin dezvoltarea instrumentelor de piaţa necesare pentru promovare şi să se
îmbunătăţească accesibilitatea spre punctele de atracţie. Primăria comunei are în vedere o serie
de măsuri precum: încurajarea şi promovarea turismului agrar, reabilitarea monumentelor
istorice, susținerea culturii și a tradițiilor și obiceiurilor locale, a turismului ecumenic. Astfel
se conturează faptul că principalele forme de turism care ar putea fi dezvoltate în comuna
Sânpetru de Câmpie sunt: turismul cultural, ecumenic şi agroturismul, iar colaborarea cu
localitățile învecinate și aparținătoare Asociației de Dezvoltare Locală este imperios necesară.
5.4 Protecţia mediului

5.4.1. Probleme specifice legate de poluarea aerului şi a apelor
5.4.2. Probleme specifice legate de poluarea şi deteriorarea solurilor
5.4.3. Protecţia mediului prin gestionarea deşeurilor
5.4.4. Arii protejate şi zonele cu riscuri naturale
5.4.1. Probleme specifice legate de poluarea aerului şi a apelor

Comuna Sânpetru de Câmpie are un număr redus de zone care constituie un potenţial
pericol de depăşire a indicatorilor de calitate a mediului faţă de normele standardizate, factori
55
care pot afecta aerul, apele de suprafaţă sau subterane precum şi solul şi pot produce deteriorări
grave ale stării de mediu, cu consecinţe asupra sănătăţii oamenilor, economiei şi capitalului
natural. Totuşi ocupaţiile specifice zonelor rurale cum ar fi creşterea animalelor, exploatarea
terenurilor agricole şi a resurselor naturale ale subsolului, au avut ca rezultat o intensă
exploatare a resurselor naturale şi implicit au dus la fenomene de degradare a mediului
înconjurător.
La aceste activităţi s-au adăugat tăieri necontrolate de masă lemnoasă pentru lemn de foc,
urmare a reîmproprietăririi vechilor proprietari dar şi activităţile industriale care generează
produse secundare periculoase. Urmare acestora, se produc scurgerea apelor pluviale pe
versanţi care amplifică eroziunea şi duc la colmatarea căilor de acces şi a gospodăriilor
locuitorilor.
Poluarea aerului este, cu siguranţă, cea mai gravă problemă pe termen scurt şi mediu din
punct de vedere a sănătăţii. Aerul poluat este mai dificil de evitat decât apa poluată. Efectele
lui dăunează sănătăţii, degradează construcţiile şi mediul natural. În judeţul Mureş nu sunt
probleme de poluare a aerului care să impună instituirea de măsuri speciale de gestionare a
calităţii aerului pentru încadrarea în standardele de calitate conform legislaţiei în vigoare.
În comuna Sânpetru de Câmpie calitatea aerului este influenţată de emisiile din
activităţile economico-sociale într-o foarte mică măsură. Sursele mobile de emisie în atmosferă
au la bază traficul rutier, care se desfăşoară în principal pe DN15E care traversează unele sate
ale comunei. Traficul auto poluează aerul atmosferic prin particule, pulberi sedimentabile,
noxe, hidrocarburi, plumb și este generator de zgomot și vibraţii.
În România, unitatea de bază a activităţii legate de protecţia şi gospodărirea apelor este
bazinul hidrografic, definit în Legea Apelor ca unitate fizico-geografică ce înglobează reţeaua
hidrografică până la cumpăna apelor, în cadrul căruia se organizează şi se desfăşoară
gospodărirea unitară, raţională şi complexă a apelor de suprafaţă şi subterane, sub aspect
cantitativ şi calitativ. Calitatea necorespunzătoare a apei râurilor se datorează şi impurificării
acestora de către afluenţii proveniţi din ferme zootehnice şi afluenţii de tip fecaloid-menajer.
Apele subterane monitorizate de Direcţia Apelor Mureş nu îndeplinesc condiţiile de
calitate pentru apă potabilă. În majoritatea cazurilor, indicatorii depăşiţi sunt cei care intră în
categoria „grad de mineralizare” şi „substanţe organice”. În legătură cu evaluarea indicatorilor
din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din Bazinul hidrografic
Mureş a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Pb, Ni, Cd, Cu, Cr în cca. 20% din
secţiuni.
56
Principalele surse antropice poluatoare ale apelor subterane din judeţul Mureş şi implicit
din comuna Sânpetru de Câmpie sunt: activitatea agricolă şi zootehnică și depozitele de deşeuri
necorespunzător amenajate.
Situaţia actuală în cazul poluării apelor este determinată și de fenomenele naturale şi
antropice extreme (alunecări de teren, inundaţii, degradarea albiilor râurilor şi a bancurilor,
degradarea solului, eroziunile locale în albiile capturilor reziduale).
O cerinţă esenţială a Directivei Cadru Apa este stabilirea obiectivelor de calitate pentru
toate corpurile de apă (art. 4) şi implicit dezvoltarea de programe de măsuri pentru atingerea
acestor obiective (art. 11). Măsurile de bază şi măsurile suplimentare, componente ale
programului de măsuri sunt:
- prevenirea deteriorării stării apelor de suprafaţă şi subterane;
- reducerea progresivă a poluării cu substanţe prioritare şi încetarea evacuărilor de
substanţe prioritar periculoase în apele de suprafaţă prin implementarea măsurilor necesare;
- reducerea tendinţelor semnificative şi susţinute de creştere ale poluanţilor în apele
subterane;
- atingerea standardelor şi obiectivelor stabilite pentru zonele protejate de către legislaţia
comunitară.
În comuna Sânpetru de Câmpie pârâul este considerat critic, datorită salinităţii
(parcurgerea de zone cu soluri sărăturoase). Concentraţiile mai ridicate ale unor indicatori ai
regimului de oxigen şi ai nutrienţilor au ca sursă mai ales poluarea difuză. Apele subterane
monitorizate de Direcţia Apelor Mureş nu îndeplinesc condiţiile de calitate pentru apa potabilă.
Indicatorii depăşiţi se referă la gradul de mineralizare şi substanţele organice.
5.4.2. Probleme specifice legate de poluarea şi deteriorarea solurilor.
Calitatea solului rezultă din interacţiunile complexe între elementele componente ale
acestuia şi poate fi legată de introducerea în sol de compuşi mai mult sau mai puţin toxici şi
acumularea de produse toxice provenite din activităţile industriale şi urbane. Evaluarea calităţii
solurilor constă în identificarea şi caracterizarea factorilor care limitează capacitatea productivă
a acestora.
Restrângerea utilizării îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor din grupa I si a II-a de
toxicitate, pentru fertilizare, respectiv combaterea bolilor şi a dăunătorilor, a redus impactul
acestor substanţe asupra solului. Deci, aspectele deosebit de importante în ceea ce priveşte
impactul activităţilor din agricultura asupra stării factorilor de mediu se referă la utilizarea
îngrăşămintelor chimice şi naturale şi a pesticidelor.
57
Utilizarea excesivă a îngrăşămintelor chimice şi a celor naturale conduce la creşterea

semnificativă a nivelului de nutrienţi şi metale grele în mediul înconjurător. Dintre nutrienţi,
azotul şi fosforul creează cele mai mari probleme. Compuşii azotului contribuie la acidifierea
solului, aerului și apei, precum şi la efectul de seră şi la deprecierea stratului de ozon. De
asemenea pătrunderea unor compuşi ai azotului în apele subterane şi de suprafaţă poate, în
anumite concentraţii să contribuie de asemenea la eutrofizarea apelor de suprafaţă.
În ceea ce priveşte îngrăşămintele naturale, deşi acestea creează efecte negative asupra
mediului cu mult mai mici faţă de cele artificiale, trebuie de asemenea utilizate controlat în
anumite limite mai ales în scopul reducerii volumului de fosfaţi transferaţi în mediul
înconjurător. La nivelul judeţului, se constată o creştere a cantităţii de astfel de îngrăşăminte
utilizate şi o scădere a celor chimice.
Inundaţiile reprezintă un alt factor cu influenţă mare asupra calităţii solului, datorită
inexistenţei amenajării hidrografice a pârâului.
Starea pădurilor
În Regiunea Centru, 25,3% din suprafaţa pădurilor este afectată de fenomenul de
defoliere (faţă de 33,8% la nivelul ţării), judeţele cele mai afectate fiind Harghita (40,0%),
Covasna (31,8%) şi Sibiu (31,3%). Faţă de această situaţie se impune efectuarea unor lucrări
de depistare şi prognoză a bolilor şi dăunătorilor.
Influenţa omului asupra pădurii este în general negativă, manifestându-se prin
nerespectarea legislaţiei silvice şi de mediu privind tăierile de arbori, amenajarea locurilor de
campare, colectarea şi transportarea deşeurilor menajere în locurile stabilite de organele
competente, aprinderea focurilor etc.
Actualele tendinţe ale silviculturii la nivelul Regiunii Centru sunt direcţionate spre a
constitui păduri de interes social destinate colectivităţilor umane. Această tendinţă este impusă
de ritmul accelerat al dezvoltării industriale ca urmare directă asupra degradării mediului
înconjurător. Aceste păduri vor fi delimitate după criterii funcţionale şi amenajate ca păduri-
parc, păduri de agrement, rezervaţii forestiere pentru diferite obiective sociale etc. Măsurile de
constituire vizează atât pregătirea, transformarea şi specializarea pădurilor existente, cât şi
crearea unor noi păduri în jurul localităţilor.
5.4.3. Protecţia mediului prin gestionarea deşeurilor
Colectarea şi transportul deşeurilor
Sistemul de gestionare al deşeurilor menajere şi asimilabile acestora este influenţat de o
serie de factori specifici. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: aria de acoperire cu servicii
58
de salubritate, cantitatea şi compoziţia deşeurilor colectate care sunt în strictă dependenţă cu

mărimea şi caracterul localităţii, condiţiile climatice şi dezvoltarea economică.
Activitatea de transport şi colectare a deşeurilor la locurile de depozitare se realizează la
nivelul Regiunii Centru de 83 de agenţi de salubritate. Ponderea populaţiei deservite de
serviciile de salubritate este de 58% în Regiune, 86% din populaţia din mediul urban
beneficiază de aceste servicii, în timp ce în mediul rural doar 14% din populaţie.
Gestionarea deşeurilor poate proteja sănătatea populaţiei din zonă şi calitatea mediului,
în acelaşi timp susţinând conservarea resurselor naturale, deci o dezvoltare durabilă a societăţii.
În prezent, tot în sectorul gestionării deşeurilor, este în curs de implementare proiectul Sistem
de Management Integrat al Deşeurilor Solide în judeţul Mureş prin care se va realiza un nou
sistem de gestionare a deşeurilor la nivel judeţean, bazat pe recuperarea - sortarea - reciclarea
materialelor refolosibile şi reducerea cantităţii de deşeuri care se elimină prin depozitare, în
condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei.
În anul 2011 în judeţul Mureş aproape întreaga populaţie a fost conectată la servicii de
salubrizare și se preconizează ca deşeurile menajere să fie colectate separat.
Depozitarea deşeurilor municipale s-a realizat în anul 2011 pe un depozit conform de la
Sighişoara, şi pe două depozite municipale autorizate din judeţele limitrofe: ex Topliţa – jud.
Harghita şi Cîmpia Turzii – jud. Cluj.
Organizarea managementului deşeurilor de producţie este responsabilitatea celor care le-
au generat. Producătorii de deşeuri industriale îşi gestionează prin mijloace proprii colectarea,
transportul şi eliminarea deşeurilor sau contractează serviciile respective cu firme specializate
şi autorizate conform legii. În judeţul Mureş există firme specializate pentru colectare şi
depozitare temporară a deşeurilor periculoase.
Provocarea pentru următoarea perioadă de programare a POS Mediu 2 (2014-2020) vine
de la noile cerinţe din Directiva-cadru privind deşeurile (DCA), care, până în 2020, prevede
creşterea gradului de recuperare şi reciclare a deşeurilor refolosibile (hârtie, plastic, metal,
sticlă) la un procent de 50% din volumul deşeurilor menajere, în contextul iniţiativei „O Europă
a resurselor eficiente”, care îşi propune să determine o dezvoltare a economiei UE bazată pe
reciclare.
În acest sens, este oportun să se includă în portofoliul de proiecte pentru perioada de
programare 2014-2020 a următoarelor propuneri, componenta deşeuri, care să contribuie la
consolidarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în judeţul Mureş:
- Îmbunătăţirea sistemului de colectare a deşeurilor în vederea creşterii gradului de
colectare selectivă a deşeurilor reciclabile şi biodegradabile;
59
- Dezvoltarea de noi facilităţi de reciclare care să permită valorificarea superioară a

reciclabilelor (ex. instalaţii pentru procesarea materialelor reciclabile în semiproduse);
- Dezvoltarea unor sisteme de valorificare energetică a deşeurilor (ex. instalaţii pt.
captarea biogazului de depozit şi cogenerarea de energie termică);
- Continuarea campaniei de informare/conştientizare a populaţiei în vederea îndeplinirii
obiectivelor proiectului.
Recuperarea şi valorificarea deşeurilor reprezintă o prioritate aflată înaintea eliminării
prin depozitare, atât în reglementările din România, cât şi în cele din U.E. Deşeurile de
ambalaje se regăsesc în procent mare în cantitatea de deşeuri municipale şi asimilabile generate
şi depozitate. În Regiunea Centru, s-a pus un accent deosebit pe recuperarea deşeurilor de
ambalaje reciclabile, în special a ambalajelor de hârtie şi carton şi a ambalajelor din PET, prin
colectarea selectivă a acestora la sursă, prin amplasarea de containere speciale în zonele
aglomerate, cât şi prin sortarea la depozite.
O problemă importantă în ce priveşte mediul şi protecţia acestuia în comuna Sânpetru de
Câmpie, este reprezentată de prezenţa şi gestionarea deşeurilor menajere şi din producţia
agricolă: colectare, transport, valorificare şi eliminare.
Serviciul public de salubritate înfiinţat la nivelul primăriei comunei Sânpetru de Câmpie
a fost delegat prin concesionarea gestiunii către o firmă specializată din Rîciu care colectează
periodic gunoiul menajer de pe raza comunei, pe care îl transporta la rampa de selectare .
Comuna Sânpetru de Câmpie este membru fondator al A.D.I. „ECOLECT” MUREŞ,
care are ca obiect de activitate gestionarea deşeurilor menajere la nivelul judeţului Mureş.
5.4.4. Arii protejate şi zonele cu riscuri naturale

Este necesar un program amplu de educaţie a populaţiei, atât a copiilor cât şi al adulţilor
pentru conştientizarea necesităţii şi importanţei protecţiei naturii, a biodiversităţii sălbatice.
Acesta poate fi realizat cu sprijinul ONG-urilor, al profesorilor de specialitate, respectiv prin
amenajarea unor zone cu facilităţi de profil. Aşa ar fi realizarea unor poteci de studiu în jurul
unor centre urbane, respectiv pentru prezentarea diferitelor tipuri de habitat, a plantelor
protejate, rare – caracter educaţional, conservarea plantelor pe cale de dispariţie, periclitate.
Pentru a transpune şi implementa cerinţele directivelor UE legate de conservarea naturii,
este necesară identificarea ariilor protejate şi a al altor componente ale peisajului care
îndeplinesc criteriile pentru a fi incluse în reţeaua europeană de arii protejate.
Comuna Sânpetru de Câmpie nu are zone naturale protejate chiar dacă se regăsesc o serie
de habitate specifice Câmpiei Transilvaniei și care formează situri de importanță comunitară:
60
- tufărişuri subcontinentale peri-panonice;

- pajişti stepice subpanonice.
Specii de plante
- Crambe tataria – (Târtan, Hodolean)
- Echium russicum - (Capul şarpelui)
Specii de amfibieni şi reptile:
- Bombina bombina (Buhai de baltă cu burta roşie)
- Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă)
- Triturus cristatus (Triton cu creastă)
Zone cu riscuri naturale

În comuna Sânpetru de Câmpie există mai multe tipuri de riscuri:
Risc de gonflare a argilei şi de inundare cu ape freatice – are în vedere inundarea prin
ridicarea la suprafaţă a pânzei freatice, oscilaţii frecvente a nivelului pânzei freatice, procese
vertice (de gonflare a argilei), la căderi îndelungate de precipitaţii. În această situaţie se impun
o serie de lucrări de drenare, izolarea fundaţiilor, amenajarea de drenuri speciale, plantarea de
specii arboricole absorbante precum plopul şi arinul.
Risc de tasare. Tasarea este un proces mecanic de îndesare a rocilor, care se manifestă
printr-o mişcare lentă ce se petrece în interiorul depozitelor friabile. Tasarea poate avea loc pe
depozite argiloase, argilo-nisipoase, nisipo-pietroase de terase, dar şi pe depozite coluviale sau
deluviale neconsolidate. Măsurile pot viza interzicerea traficului greu şi executarea fundaţiilor
mai adânci decât stratul de tasare.
Alunecări de teren - presupun pătrunderea apei în sol până la un orizont impermeabil
pe care îl umectează puternic şi astfel impune funcţia de „pod de deplasare” sau alunecare. În
aceste situaţii se impun măsuri precum monitorizarea permanentă a proceselor, efectuarea
lucrărilor de stabilizare – drenare pentru localizarea acestora, împădurirea terenurilor cu esenţe
cu rădăcina adâncă (eventual livezi).
Risc de inundare cu ape de suprafaţă – cauzele pot fi de origine naturală, cum ar fi
cele climatice sau antropice sau despăduririle efectuate de om. Printre măsurile care pot fi luate
menţionăm împădurirea zonelor degradate, regularizarea şi adâncirea pârâurilor,
redimensionarea unor poduri şi podeţe.
61
CAPITOLUL 6
AGRICULTURA
6.1.STRUCTURA FONDULUI FUNCIAR AGRICOL DUPĂ MODUL DE FOLOSINȚĂ
6.2.SUPRAFAŢA ARABILĂ ŞI PRODUCŢIA DE CEREALE
6.3 FORME DE ORGANIZARE ÎN AGRICULTURĂ. SITUAŢIA EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE
6.4 SECTORUL ZOOTEHNIC ŞI CREŞTEREA ANIMALELOR
6.5. SILVICULTURA
Judeţul Mureş dispune de cel mai mare potenţial agricol din Regiunea Centru. Suprafaţa
arabilă este de 221.239 hectare, păşuni 109.052 hectare, fâneţele 73.866 hectare, livezile şi
arbuşti fructiferi 5.157 hectare. Terenurile arabile sunt localizate cu precădere în Câmpia
Transilvaniei, luncile Mureşului şi Târnavelor. Solurile se încadrează în clasa de fertilitate
medie şi în mai mică măsură în clasa de fertilitate ridicată, iar condiţiile de climă permit
cultivarea majorităţii cerealelor, furajelor, legumelor şi plantelor tehnice. Judeţul Mureş este
cel mai important producător de cereale din Regiunea Centru
6.1.Structura fondului funciar agricol după modul de folosinţă

În comuna Sânpetru de Câmpie, în anul 2007 suprafaţa agricolă era de 5587 ha
reprezentând 86 % din suprafaţa totală. Suprafaţa arabilă de 3758 ha reprezenta 67,3 % din
suprafaţa agricolă, păşunile 1431 ha reprezenta 25,5 % din suprafaţa agricolă, fâneţele cu 330
ha 5,5 %, viile cu 6 ha reprezentând 0,1% iar livezile cu 34 ha reprezentând 0,6% din suprafața
agrigolă a comunei.
Tab. 34 Structura fondului funciar agricol (modul de folosinţă), 2010
%Supr. Agricolă
Supr Păsuni (ha)

Supraf. Agricolă
Suprafaţa totală
%Supr. Arabilă
%Supr Păsuni
%Supr. Livezi
Sup livezi (ha)
Supr. Arabilă
Supr. Vii (ha)

%Supr.vii
(ha)
(ha)
(ha)
(%)
6500 5587 86 3758 67,3 1431 25,5 6 0,1 34 0,6
În perioada 2007-2017, suprafaţa agricolă a comunei Sânpetru de Câmpie s-a menținut

la valoarea de 5587 ha ceea ce reprezintă 86% din suprafața totală iar din această suprafață
62
agricolă 67,3% adică 3758 ha este arabilă. Pășunile reprezintă 25,5% din suprafața totală, viile
cu 6 ha reprezintă 0,1% iar livezile sunt desfășurate pe 34 ha. Comparând aceste date cu
mediile la nivelul judeţului Mureş se poate constata că suprafaţa arabilă de circa 67,3% din
suprafaţa agricolă, este peste media judeţului Mureş (52,78%). Suprafaţa păşunilor ce
reprezintă 25,5% din suprafaţa agricolă este sub media judeţului Mureş (26,06%) iar fâneţele
în proporţie 6,4% din suprafaţa agricolă reprezintă o cotă sub media judeţului Mureş (17,24%)
.
Fig. 13 Distribuția categoriilor de suprafeței agricole
Arabilă
Pășuni
Fânețe
Vii,livezi
,
În plus, statistica la zi consemnează și celelalte categorii de suprafețe catalogate ca
neagricole aferente comunei cu 913 ha reprezentând 14,1% din totalul suprafeței comunei, din
care 62,91 ha sunt păduri adică 6,8% din total suprafață neagricolă, ape și bălți 7 ha, construcții
88 ha, căi de comunicație 26 ha și terenuri degradate, neutilizate 237 ha ceea ce reprezintă 3,7
% din totalul suprafeței comunei Sânpetru de Câmpie. (figura 16)
Se poate concluziona că teritoriul comunei este judicios utilizat, pădurile au o distribuție
relevantă iar suprafețele degradate sunt sub media județului Mureș.
Tipuri de soluri
În cadrul arealului de silvostepă principalele componente ale cuverturii edafice sunt
cernoziomurile, solurile aluviale şi solurile cenuşii. Pe suprafeţe foarte mici sunt prezente
luvisolurile, tipic forestiere.
Tab. 35 Clasa de fertilitate a solurilor
Localitate Clasa de fertilitate
Sânpetru de Câmpie I, II
Tipurile de soluri menţionate evidenţiază faptul că zona comunei se situează în clasa I şi

II de fertilitate cu o fertilitate medie spre ridicată.
63
6.2.Suprafaţa arabilă şi producţia de cereale

Raportul dintre suprafaţa arabilă şi numărul de locuitori indică faptul că fiecărui locuitor
îi revin aproximativ 1,23 ha teren arabil, valoare peste media înregistrată la nivelul judeţului
Mureş (0,38 ha/loc.), la nivel naţional (0,42 ha/loc.), dar şi a mediei europene (0,236 ha/loc.).
În comuna Sânpetru de Câmpie producţia de cereale pe locuitor (2,1-2,7 tone/loc) indică o
valoare mult peste media pe judeţ (0,60 tone/loc). În consecinţă comuna produce cereale
suficiente pentru consumul local fiind în condiţiile unei exploatări eficiente, cu producţii bune
un producător de cereale pentru consumul judeţean şi naţional.
Culturile agricole tipice pentru localităţile aparţinătoare comunei Sânpetru de Câmpie
sunt formate din grâu şi porumb, urmate de legume, cartofi şi sfeclă de zahăr pe suprafeţe
variabile anual, în funcţie de factorii agroecologici şi cerinţele pieţei.
Tab. 36 Structura terenurilor arabile cultivate între anii 2011-2017
An Grâu, secară Porumb Cartof Sfeclă
Legume
(ha) (ha) (ha) de
(ha)
zahăr
2011 905 1321 20 24 100
2013 1049 1199 19,2 32 83
2015 791 1620 17,0 58 107
2017 1030 1159 12,2 71 113
Media 943 1324 17,1 60 100,7
În judeţul Mureş, în anul 2011, porumbul boabe era cultivat pe o suprafaţă de teren de
61.334 ha, în scădere faţă de anul 2009 cu 5,09%. Locul 2 privind suprafaţa agricolă cultivată
era cu grâu, care în 2011 era cultivat pe 28.387 ha, în scădere şi în acest caz, faţă de anul 2009
cu 17,55%.
La nivelul comunei Sânpetru de Câmpie, cu o suprafaţă arabilă de 3758 de ha menținută
constant din anul 2011 dar suprafețele destinate culturilor prezintă o serie de oscilaţii în anii
analizați de prezenta lucrare. Astfel, cultura de grâu ocupa în anul 2011 o suprafaţă de 905 ha
adică 24,1% ajunge la 1030 ha în anul 2017 o proporție de 27,4 % . Suprafața cultivată cu
porumb cu o pondere de 35,5% anual de 1321 ha în 2011 crește la 1620 ha în 2013 dar se
reduce suprafața la 1159 ha în 2017. Cultura de cartofi ca suprafață a scăzut în perioada 2011-
2017 de la 20 ha la 12,2 ha reprezentând în anul 2014 doar 0,4% din suprafaţa arabilă. Cultura
de sfeclă de zahăr a cunoscut o creștere în perioada 2011-2017 de peste 2,95 ori ajungând la 71
64
ha valoare care reprezintă 1,9% din suprafața arabilă. Cultura de legume este în creștere în anii
de referinţă de la 100 ha în anul 2011 la 113 ha în anul 2017, reprezentând 3% din suprafaţa
arabilă.
Pe satele componente ale comunei Sânpetru de Câmpie recensământul agricol din 2010
consemnează următoarea distribuție a principalelor culturi agricole.
Tab. 37 Principalele culturi agricole în anul 2017 - ha

Localitatea Grâu Secară Orz/ Ovăz Porumb
orzoaică
Sânpetru de C. 297 6,8 139 24,5 527,3
Barlibaș 17 - 2,15 1,4 182
Dâmbu 73 - 139 38,7 197,2
Sângeorgiu de C. 56 - 8,5 15,4 157,2
Satu Nou 22 - 3,6 14,1 65,2
Tușinu 122 0,35 52,4 18,2 264,8
Total 588 7,12 219,5 113 1393
Se remarcă faptul că în satul Dâmbu orzul și orzoaica sunt mai cultivate ca grâul iar
raportul de aproximativ 2/1 dintre porumb și grâu este total nerespectat în celelalte sate, (în
Bârlibaș acest raport fiind de 10/1)
Tab. 38 Leguminoase, plante oleaginoase și de nutreț, 2017 - ha
Localitatea Sfecla de Cartofi Legume Grădini Lucernă Pășuni

zahăr familiare trifoi fânețe
Sânpetru de 22,8 7,9 1,1 31,3 117,5 1124
Câmpie
Barlibaș 1 1,9 0,2 5,5 34,2 58
Dâmbu 1,6 9,1 - 14,3 155,8 249,8
Sângeorgiu 2,4 0,1 1,28 5,85 66,9 119,6
de Câmpie
Satu Nou 1,8 - 0,9 3,9 48,8 63,7
Tușinu 3 1,75 - 18,2 118,2 99,9
Total 32,8 19,85 3,38 78,9 541,3 1715
65
Cartofii se cultivă preponderant în Dâmbu și Sânpetru de Câmpie, Tușinu excelează în

lucernă/trifoi sau grădini familiare.
Luând anul recensământului agricol 2017 ca etalon asupra distribuției suprafețelor
arabile consemnăm următoarele utilizări 1049 ha grâu, orz, secară, 1199 ha porumb, 19,2 ha
cartofi, 32 ha sfeclă de zahăr, 83 ha legume, 98,17 ha floarea soarelui, 56,5 ha soia boabe, 541
ha legume pentru nutreț, 99,1 ha alte culturi și 581 ha teren arabil în repaus putem vizualiza
proporțiile aferente care se regăsesc și în anii următori cu mici abateri nesemnificative.
Fig. 14. Distribuția principalelor culturi arabile, 2017
Astfel, din analiza realizată rezultă cultura predominantă în comuna Sânpetru de

Câmpie cea de porumb cu o suprafaţă 1199 ha ce reprezintă 31,9 % din suprafaţa arabilă urmată
de cultura cerealelor realizată pe 1049 ha cu 28% din suprafața arabilă a comunei. În privința
producției de cereale și porumb.
6.3 Forme de organizare în agricultură. Situaţia exploataţiilor agricole.

Recensământul din anul 2002 a evidenţiat faptul că în agricultura românească coexistă 2
tipuri de exploataţii agricole: exploataţii agricole individuale, preponderent ţărăneşti şi unităţi
cu personalitate juridică de tipul societăţi/asociaţii agricole, societăţi comerciale, unităţi
cooperatiste etc. Dintre acestea în România cele mai multe se regăsesc în categoria
exploataţiilor agricole individuale, de 4,24 milioane de unităţi reprezentând 99,6% din numărul
total de exploataţii şi ocupând 65% din suprafaţa agricolă a ţării. Majoritatea acestor exploataţii
au un caracter de subzistenţă (autoconsum) şi nu comercial.
La sfârşitul anului 2017 comuna Sânpetru de Câmpie avea o suprafaţă agricolă de 5587
ha (din care o suprafaţă arabilă de 3758 ha) la un număr de 1274 exploataţii agricole dintre
care 67,0% din suprafaţa agricolă era concentrată în exploataţii individuale şi 33% era unificată
în exploataţii comerciale. Media exploataţiilor agricole comerciale comerciale este sub media
66
naţională, de 35% din suprafaţa agricolă, ceea ce evidenţiază faptul că există încă un grad
redus de organizare în agricultură şi o fărâmiţare a terenurilor agricole.
Tab. 39 Situaţia exploataţiilor agricole– 2017

Total exploataţii Din care familiale Din care comerciale
agricole
Nr. Suprafaţ Nr. Suprafaţ Procent Nr. Suprafaţ Procent
exploataţi ă exploat ă din exploa ă din
i agricolă . agricolă suprafaţ t agricolă suprafaţ
(ha) (ha) a (ha) a
agricolă agricolă
1274 5587 1264 3748 67,0 10 1839 33,0
De menționat este faptul că la nivelul exploatațiilor familiare din suprafața agricolă

deținută terenul arabil de 2957 ha reprezintă 78,9%, la nivelul exploatațiilor juridice din 1101
ha suprafață agricolă doar 801 ha este arabil adică un procent de 72,8 %.
În anul 2017, în satele afiliate comunei Sânpetru de Câmpie distribuția exploataţiilor
agricole dintre care 10 au personalitate juridică și care se regăseau 4 în satul Sânpetru de
Câmpie câte 2 în Bârlibaș și Tușinu și o exploatație juridică în Dâmbu.
Tab. 40 Numărul exploataţiilor agricole pe sate componente
Localitatea Total Cu pers. Fără pers.

juridică jur.
Sânpetru de Câmpie 489 5 484
Barlibaș 68 2 66
Dâmbu 233 1 232
Sângeorgiu de Câmpie 147 - 147
Satu Nou 76 - 76
Tușinu 261 2 259
Total 1274 10 1264
67
Numărul mare al exploataţiilor de tip familial indică preferinţa locuitorilor pentru

agricultura de tip familiar şi o anumită reţinere faţă de practicarea agriculturii în exploataţii de
tip comercial.
La nivel naţional media s uprafaţei agricole este de 3,4 ha/exploataţie, indiferent de tip,
cu o valoare de 2,2 ha/exploataţie pentru gospodăriile individuale şi 269,3 ha/exploataţie
pentru tipul unităţilor cu personalitate juridică. Dimensiunea exploataţiilor agricole din zona
metropolitană Tg.Mureş este de 1,39 ha/exploataţie, inferioară mediei naţionale.
În anul 2017 suprafaţa totală a exploataţiilor agricole în comuna Sânpetru de Câmpie şi
localităţile afiliate era de 5587 ha. Cea mai mare suprafaţă era în Sânpetru de Câmpie (2754,5
ha din care 1578,5 arabil) urmată de Tușinu (935,3 ha din care 661,8 ha arabil Dâmbu (888,4
ha din care 617,4 arabil) și Sângeorgiu de Câmpie (465,9 ha din care 336,4 ha arabil). Cele mai
scăzute suprafaţe a exploataţiilor agricole le regăsim la Satu Nou (229 ha totul arabil) și
Bârlibaș (324 ha din care 265,9 ha arabil).
Tab. 41 Suprafaţa totală a exploataţiei agricole – ha

Localitatea Suprafața Suprafața
agricolă totală teren arabil
Sânpetru de Câmpie 2745,5 1578,5
Barlibaș 324,1 265,9
Dâmbu 888,4 617,4
Sângeorgiu de Câmpie 465,9 336,4
Satu Nou 229,1 229,1
Tușinu 935,3 661,8
Total 5587 3758
La nivelul anului 2017, în comuna Sânpetru de Câmpie dimensiunea unei exploataţii

agricole familiare, fără personalitate juridică, raportată la terenul agricol era de 2,97
ha/exploataţie, valoare mai mare ca media națională, dar indică un număr mare de exploataţii
agricole individuale pe suprafeţe relativ mici de teren. Suprafaţa exploataţiilor agricole de tip
comercial la nivelul comunei Sânpetru de Câmpie este de de 183,9 ha/exploataţie valoare care
nu depăşeşte media naţională de 269,3 ha pe exploataţie dar este peste media judeţului Mureş
de 50,95 ha/exploataţie.
68
Tab. 42 Dimensiunea medie a unei exploataţii agricole

Nr. Suprafaţa Nr. Suprafaţa Nr. Suprafaţa
Exploataţii medie Exploataţii medie Exploataţii medie
Agricole (ha/expl) Familiale (ha/expl) comerciale (ha/expl)
1274 4,38 1264 2,97 10 183,9
Fig.15 Culturi în localitatea Sînpetru de Cîmpie
69
6.4 Sectorul zootehnic şi creşterea animalelor

Sectorul zootehnic din România dispune de un fond natural însemnat şi condiţii climatice
favorabile pentru dezvoltare, iar la nivelul judeţului Mureş creşterea animalelor constituie o
activitate importantă, deşi ponderea sa în economie a scăzut semnificativ.
La nivel naţional au fost luate o serie de măsuri pentru acordarea de subvenţii
producătorilor agricoli din sectorul animalier şi sectorul piscicol şi de alocaţii pentru
programele de conservare şi utilizare a resurselor genetice animale aflate în stare critică, în
pericol de dispariţie şi a celor vulnerabile.
Efectivul zootehnic este alcătuit în majoritate din animale crescute în gospodării
individuale. Acest tip de creştere a animalelor se realizează cu o productivitate scăzută în
comparaţie cu creşterea animalelor în ferme specializate.
În anul 2017, la nivelul comunei Sânpetru de Câmpie, efectivul animalelor se prezenta
astfel: 1025 bovine, 2678 porcine, 8452 ovine, 17580 de păsări, 46 caprine, 40 familii albine,
157 cabaline.
Tab.43 Dinamica efectivului zootehnic în comuna
An Vaci de Porcine Ovine Păsări Caprine Albine Cabaline
lapte fam
2008 1285 3450 8894 24515 36 400 232
2010 1165 3082 8675 25683 28 407 202
2012 1120 2020 8951 22230 46 600 190
2014 1025 2678 8452 17580 46 600 157
Din datele statistice din anul 2017, evidenţiem faptul că interesul pentru diferitele
animale domestice este diferit în satele afiliate comunei Sânpetru de Câmpie
Tab. 44 Efectivul zootehnic în comuna, 2017
Localitatea Bovine Porcine Oi Păsări Caprine Albine Cabaline
Sânpetru 342 1062 2639 9086 11 159 65
Barlibaș 142 207 677 1652 200 12
Dâmbu 239 521 1880 5254 48 48
Sângeorgiu 113 399 750 3075 11 - 23
Satu Nou 70 141 672 1482 - 18
Tușinu 259 752 2057 5134 6 - 36
Total 1165 3082 8675 25683 28 407 202
70
Astfel, creşterea ovinelor este mai atractivă pentru locuitorii din Sânpetru de Câmpie
(2639 capete), Tușinu (2057 capete) și Dâmbu (1880 capete). Constatăm că interesul pentru
creşterea bovinelor este mai ridicat în Sânpetru de Câmpie (324 capete), Tușinu (259 capete)
și Dâmbu (239 capete). Creşterea păsărilor prezintă un interes aproximativ egal pentru
locuitorii din toate satele componente iar numărul păsărilor este direct proporțional cu numărul
locuitorilor de aprox. 8-9 păsări /locuitor.
Dotarea cu maşini şi echipamente agricole este relativ bună în comparaţie cu alte zone
agricole din ţară, regiune sau judeţ. În evidenţa Direcţiei de Statistică se arată că există pe
teritoriul comunei Sânpetru de Câmpie 83 tractoare, 83 pluguri, 60 semănători cu tracţiune
mecanică, 17 combine și 67 motocositoare. Peste 32% din aceste dotări se regăsesc în satul
Sânpetru de Câmpie.
Tab. 45 Maşini şi echipamente agricole, 2017

Localitatea Tractoare Pluguri Grape Semă- Combine
pt.tractor Nători
Sânpetru de 27 27 23 23 8
Câmpie
Barlibaș 3 3 3 3 -
Dâmbu 20 20 10 10 5
Sângeorgiu de 13 13 11 11 1
Câmpie
Satu Nou 3 3 1 1 -
Tușinu 17 17 12 12 3
Total 83 83 60 60 17
6.5. Silvicultura
Pădurile cuprind zonele acoperite cu arbori şi arbuşti forestieri, care constituie
componenta direct productivă în sectorul forestier.
Suprafaţa înpădurită a comunei după anumite documente este de 120 ha, dar după alte
documente agricole ea nu depășește 65 ha și bineînțeles aceasta va trebui completată cu
suprafețe semnificative, acțiune realizată cu fonduri atrase pe programul de mediu.
Exploatarea masei lemnoase în cadru organizat este inexistentă la acest moment.
71
Una dintre direcţiile de dezvoltare în perioada 2014-2020, datorită şi prioritizării de către

CE a intensificării acţiunilor de împădurire finanţate din fondurile europene o constituie
elaborarea de urgenţă a unor hărţi cu potenţialele zone de împădurire de pe raza localităţilor
aferente comunei Sânpetru de Câmpie.
Fig.16 Zonă de înpădurire pe raza localității Sînpetru de Cîmpie
72
CAPITOLUL 7
INFRASTRUCTURA UMANĂ
7.1. Educaţia
7.2. Cultura.Sportul
7.3. Sănătate. Asistenţa medicală
7.4 Asistenţa socială
7.1. Educaţia
În comuna Sânpertu de Câmpie în anul 2009 erau înscrişi în grădiniţe un număr de 109
preșcolari, la nivel primar şi gimnazial 266 elevi din care 155 în învăţământul primar şi 111 în
învăţământul gimnazial.
În anul 2011, 100 de preșcolari erau înscrişi în grădiniţe, 265 de elevi în învăţământul
primar şi gimnazial din care 131 în învăţământul primar şi 121 în învăţământul gimnazial.
În anul 2013 erau înscrişi în grădiniţe doar 56 de copii, dar la la nivel primar şi gimnazial
regăsim un număr de 277 elevi din care 140 în învăţământul primar şi 137 în învăţământul
gimnazial.
În anul 2017 în grădiniţe sunt înscriși 49 de copii, în învăţământul primar şi gimnazial
246 elevi din care 127 în învăţământul primar şi 119 în învăţământul gimnazial.
Tab. 46 Populaţia şcolară, pe nivele de educaţie – număr –
Niveluri de instruire 2009/ 2011/ 2013/ 2015/ 2017/
2010 2012 2014 2016 2018
Copii înscrişi în grădiniţe 109 100 118 56 49
Elevi înscrişi în învăţământul primar şi
266 265 263 277 246
gimnazial din care:
- Elevi înscrişi în învăţământul primar 155 144 131 140 127
- Elevi înscrişi în învăţământul
111 121 132 137 119
gimnazial
În perioada 2009-2017 numărul copiilor preşcolari este în scădere de la 109 în anul 2009
la 46 copii în anul 2017, procentual o reducere semnificativă cu 57,2 %.
73
În perioada 2013-2017 numărul copiilor preşcolari din grădiniţele din Sânpetru de

Câmpie are o dinamică negativă și inegală iar reducerea numerică cea mai mare se constată în
satele Sângeorgiu de Câmpie, Satul Nou - unde nu mai sunt grădinițe dar și în celelalte
reducerea este de peste 50%
Tab. 47 Numărul de copii înscrişi în grădiniţe

GRĂDINIŢA/ 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2016/2017
AN
Sînpetru 44 39 22 17 23
Tuşinu 21 20 14 11 14
Satu Nou 10 0 0 0 0
Sângeorgiu de 13 0 0 0 0
Câmpie
Dâmbu 30 21 18 12 12
Dinamica negativă a numărului de preșcolari înscriși la grădinițele din comuna Sânpetru
de Câmpie este concludent vizualizată în tabelul alaturat.
În anul 2010, în comuna Sânpetru de Câmpie funcționau 31 de cadre didactice dar din
anul 2013 se constată o reducere a numărului personalului didactic la 25 de cadre, număr ce îl
regăsim și în 2017.
Tab. 48 Personal didactic angajat în învăţământul prescolar, primar şi gimnazial
Nivel educational 2010/2011 2012/2013 2014/2015 2015/2016 2016/2017

Prescolar 6 6 5 3 3
Primar/Gimnazial 25 25 20 17 22
Școlile din comuna Sânpetru de Câmpie au 14 săli de clasă și cabinete sunt dotate cu 15
calculatoare și dispun de un teren de sport.
În ceea ce priveşte numărul elevilor înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial
constatăm că în perioada analizată este în creştere uşoară de la 357 elevi în anul 2008 la 395
elevi în anul 2017.
74
Tab. 49 Numărul elevilor înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial

Niveluri de instruire 2008/ 2010/ 2012/ 2014/ 2016/
2009 2011 2013 2015 2017
Elevi înscrişi în învăţământul primar 266 265 263 277 246
şi gimnazial din care
-Elevi înscrişi în învăţământul 155 144 131 140 127
primar
-Elevi înscrişi în învăţământul 111 121 132 137 119
gimnazial
O analiză mai atentă a dinamicii pozitive sau negative a numărului de elevi poate fi
realizată comparând datele aferente ultimilor 4 ani școlari pe fiecare unitate școlară și clasă
sintetizate în tabelele alăturate
Tab. 50 Evoluţia numărului de elevi, pe ani de studiu
Şcoala Sânpetru de Câmpie

Anul școlar 2013/2014 2014/2015 2015/2016 2016/2017
0 7 18 9
I 17 12 8 20
II 14 15 10 9
III 19 18 19 23
IV 14 21 18 26
V 36 30 37 19
VI 36 36 22 40
VII 19 36 38 23
VIII 38 35 30 37
75
Şcoala Dâmbu
Anul școlar 2013/2014 20014/2015 2015/2016 2016/2017
0 6 5 3
I 5 2 6 5
II 4 5 4
III 7 5 4 6
IV 8 7 0 4
Şcoala Tuşinu
Anul școlar 2013/2014 20014/2015 2015/2016 2016/2017
0 1 3 1
I 7 5 2 0
II 2 7 5 2
III 4 0 7 3
IV 4 3 0 6
Şcoala Sângeorgiu de Câmpie
Anul școlar 2013/2014 20014/2015 2015/2016 2016/2017
0 2 4 0
I 3 2 3 5
II 0 3 2 3
III 6 0 3 0
IV 1 3 0 3
76
Şcoala Satu Nou
Anul școlar 2013/2014 20014/2015 2015/2016 2016/2017
0 2
I 6 0
II 2 6
III 0 2
IV 3 1
În comuna Sânpetru de Câmpie, numărul elevilor ce revin la un profesor în învăţământul

primar și gimnazial este aproximativ egal cu numărul elevilor ce revin la un profesor la nivelul
Regiunii Centru şi a judeţului Mureş ceea ce denotă că în domeniul resurselor de cadre
didactice există un echilibru față de situația regională. Astfel, dacă pentru un profesor din
Regiunea Centru îi revin în medie 11,85 elevi iar pentru județul Mureș raportul este de 11,7
elevi/profesor, în comuna Sânpetru de Câmpie numărul elevilor care revine unui cadru didactic
era în 2007 de 12,09 elevi/profesor iar în 2017 este de 11,8 elevi/profesor.
Din datele primăriei în ultimii 5 ani nu există abandon școlar totuși în acest sens întărirea
componentei voluntare şi a ONG-urilor care să iniţieze proiecte pentru prevenirea fenomenului
este principala cale de contracarare a unor eventuale tendinţe de abandon școlar la nivel
regional și național.
7.2. Cultura. Sportul
7.2.1. Activităţi culturale
Patrimoniul cultural al judeţului Mureş cuprinde 1.015 obiective declarate monumente
istorice, reprezentând situri arheologice, cetăţi şi fortificaţii, castele, biserici, biblioteci, clădiri
etc. Orientarea principală în acest domeniu este conservarea şi transmiterea valorilor culturale
acumulate de-a lungul istoriei.
Tradiția culturală a comunei este impresionantă iar lucrările menționatre relevă faptul că
din 1937 erau organizate conferințe, recitări, manifestări corale, teatrale sau muzicale cu un
număr semnificativ de amatori care de-a lungul timpului au câștigat numeroase premii la
concursuri regionale și naționale. Sunt astfel de menționat corul mixt, taraful, brigada artistică
a satului Sânpetru de Câmpie dar și formația de dansuri, brigada sau teatrul de amatori ai satului
77
Dâmbu. Din păcate după 1989 activitatea culturală de amatori la fel ca în întreaga țară a scăzut
dramatic existând pericolul pierderii unor tradiții populare specifice acestor zone geografice.
În comuna Sânpetru de Câmpie activitatea culturală este gestionată de cele 5 cămine
culturale și de către școlile din satele componente sub directa îndrumare a Consiliului Local.
Ca manifestări culturale trebuie menționate:
- Zilele comunei care tradițional se ține de ziua Sf. Petru;
- Manifestări anuale pentru cinstirea eroilor comunei desfășurate cu prilejul Zilei Eroilor,
programe artistice, conferințe, depuneri de coroane;
- Prelegeri și conferințe dedicate istoricului și a personalităților locale;
- Sărbătoarea cântecului, jocului şi portului popular de pe câmpie. Festivalul are loc în
luna iunie a fiecărui an. Conservarea, valorificarea şi promovarea culturii tradiţionale
româneşti autentice.
În comună actualmente își desfășoară activitatea două formațiuni de dansuri populare,
există o serie de interpreți populari care promovează tradiția culturală a zonei.
În comuna Sânpetru de Câmpie există o bibliotecă înființată din 1927 cu un fond de carte
de 462 de volume și 72 de cititori și o bibliotecă școlară.
7.2.2. Activităţi sportive

Primăria comunei Sânpetru de Câmpie a adoptat în ultimii ani o politică mai activă care
să susțină activitățile sportive
- modernizarea terenurilor de sport afiliate școlilor din Sânpetru ce Câmpie, Dâmbu și
Tușinu,
- construire sala de sport,
- organizarea unor competiții locale și regionale pentru școlari și adulți la fotbal, handbal.
7.3. Sănătatea. Asistența medicală

Conform datelor specifice domeniului, comuna Sânpetru de Câmpie nu diferă faţă de
celelalte UAT-uri de tip rural din judeţul Mureş sau Regiunea Centru iar infrastructura umană
din sănătate este puternic influenţată de vecinătatea comunei cu municipiul Tg. Mureş, renumit
pentru sistemul sanitar la nivel naţional şi intrenaţional.
78
Tab. 51 Infrastructura umană în domeniul sanitar

Denumire 2005 2008 2012 2015
Medici – persoane 1 2 2 2
Stomatologi (persoane) 1 2 2 1
Farmacisti (persoane) 2 1 1 1
Personal sanitar mediu (persoane) 3 6 6 3
În anul 2005 în sectorul public de sănătate al comunei regăsim un număr de 1 medici de

familie, 1 medic stomatolog şi 3 persoane încadrate ca personal mediu sanitar, 2 farmacişti.
În anul 2008 infrastructura umană din domeniul sanitar era asigurată de 2 medici de
familie, 2 stomatologi, 6 personal mediu sanitar.
În anii 2013 și 2015 numărul medicilor de familie este de 2, 1 stomatolog iar numărul
personalului mediu sanitar scade la 3 angajați.
Tab. 52 Număr persoane/medic, 2013

Denumire Pers./cabinet medical Pers./cabinet
stomatologic
Regiunea Centru 1.200,53 1.461,74
Judeţul Mureş 2.244,78 2.262,25
Comuna Sânpetru de
1530 3060
Câmpie
La nivelul anului 2013 numărul de persoane ce reveneau la un medic era mai mic decât
cel de la nivel judeţean dar mai mare decât cel de la nivelul Regiunii, ceea ce înseamnă că în
comună infrastructura sanitară mai poate fi îmbunătăţită.
În cazul cabinetelor stomatologice, numărul de persoane ce revin cadrului specializat
este mai mare decât numărul de persoane ce revin la un cabinet stomatologic la nivelul regiunii
şi al judeţului. Astfel, se impune stimularea creşterii numărului de cabinete stomatologice la
nivelul comunei Sânpetru de Câmpie.
Urgenţele medicale sunt asigurate de către instituţiile medicale specializate din Târgu
Mureş, dotate cu aparatură performantă, şi cadre medicale cu înaltă specializare (Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş, unitate de interes regional; Serviciul Mobil de Urgenţă,
79
Reanimare şi Descarcerare (SMURD), Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tg.

Mureş etc.).
7.4. Asistenţa socială: grupuri defavorizate, protecţia copiilor şi a tineretului,
îngrijirea vârstnicilor
La nivel judeţean, furnizori publici de servicii sociale sunt Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului Mureş (DGASPC), instituţie publică de interes judeţean, cu
personalitate juridică, în subordinea Consiliului Judeţean Mureş şi Agenţia Judeţeană pentru
Plăţi şi Inspecţie Socială Mureş (AJPIS), care funcţionează în subordinea Agenţiei Naţionale
pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, ca serviciu public deconcentrat cu personalitate juridică.
Conform datelor AJPIS, sunt acreditaţi în total 192 de furnizori de servicii sociale dintre
care 113 sunt furnizori publici şi 79 sunt furnizori privaţi (asociaţii, fundaţii, organizaţii).
Primăria comunei Sânpetru de Câmpie, ca exponent al administraţiei publice, are datoria
de a crea condiţiile necesare şi de a aplica programele sociale şi măsurile care decurg de aici.
Pentru aceasta, cu structurile administrative existente, a asigurat o protecţie socială concretă
şi eficientă, aplicată tuturor categoriilor de persoane defavorizate sau aflate în dificultate.
Administraţia locală a comunei acordă protecţiei sociale un rol deosebit. Obiectivul principal
în domeniul protecţiei sociale este creşterea şi diversificarea formelor de protecţie socială,
îndeosebi pentru categoriile defavorizate ale populaţiei (persoane cu handicap, vârstnici,
bolnavi, persoanele cu mulţi copii, cu venituri reduse sau fără venit).
Tab. 53 Protecţia socială

An Copii Copii Copii în Număr de Servicii
aflaţi în pentru îngrijire la asistenţi rezidenţiale
plasament care s-a un asistent maternali din
familial instituit maternal profesionişti subordinea
tutelă profesionist DGASP /
Copii îngrijiţi
2011 - - 4 2 -
2015 - - 4 2 -
Din evidențele primăriei comunei rezultă o dinamică crescătoare cu privire la cheltuielile

specifice idemnizațiilor acordate asistenței so
80
CAPITOLUL 8
ANALIZA SWOT A COMUNEI SÂNPETRU DE CÂMPIE
1. Istoric, localizare geografică, resurse naturale

Puncte tari Puncte slabe
 Istoric cu vestigii din perioada daco-  Lipsa traseelor alternative pentru
romană şi atestare scrisă din anul 1305; vehicule cu tracţiune animală, vehicule
 Amplasarea favorabilă, la limita agricole şi biciclişti;
teritoriului judeţului Mureş cu judeţele Cluj şi  Grad şi dezvoltare urbană insuficientă;
Bistriţa Năsăud, altitudine 400-500 m;  Sate componente care fac parte din
 Este traversat de DN 15 E din direcţiile categoria satelor mici;
Reghin şi Cluj Napoca prin DN 15;  Reţea redusă de ape de suprafaţă, rar
 Zonă cu risc seismic redus; potabilă;
 Comună traversată de râul Șesu şi de alte  Slaba promovare a resurselor naturale
pârâuri; şi a avantajelor oferite investitorilor români
 Climă temperat-continentală ; şi străini;
 Soluri fertile propice pentru agricultură;  Dezvoltarea economică inegală a
 Vegetaţie şi faună diversificată; localităţilor componente;
 Resurse naturale: argile  Obiectivele de patrimoniu nu sunt
conservate şi protejate din lipsa fondurilor.
Oportunităţi Ameninţări
 Existenţa în interiorul intravilanului a unor  Degradarea mediului pe axele de
terenuri propice pentru mărirea fondului de transport;
locuit ;  Degradarea albiilor pâraielor, alunecări
 Existenţa de fonduri europene pentru de teren;
prezervarea istoriei şi a frumuseţilor naturale;  Traseele energetice au impact negativ
 Oportunităţi pentru proiecte de dezvoltare asupra securităţii populaţiei;
integrată;  Fenomene climatice de risc (zăpadă
 Oportunităţi pentru utilizarea surselor de masivă, grindină, secetă);
energie solară sau bio.  Despăduriri, utilizarea nejudicioasă a
fondului forestier şi a păşunilor.
81
Strategii, priorităţi, direcţii de dezvoltare şi măsuri specifice:

Prioritatea 1.1. Creşterea coeziunii teritoriale a Regiunii Centru prin sprijinirea
dezvoltării urbane (atât a oraşelor cu un nivel ridicat de dezvoltare cât şi a localităților
confruntate cu problemele generate de restructurările economice)
 Promovarea dezvoltării policentrice şi încurajarea dezvoltării integrate a oraşelor şi
regiunilor rurale în vederea generării de efecte sinergice şi realizării coeziunii teritoriale;
Prioritatea 1.2. Dezvoltarea infrastructurii de transport, comunicaţii şi tehnico-
edilitară la nivelul Regiunii Centru
 Dezvoltarea infrastructurii diferitelor tipuri de comunicaţii în special al accesului
populaţiei, administraţiei publice şi mediului privat la conexiuni în bandă largă în vederea
eficientizării transferului de date şi informaţii, atât în mediul urban cât şi rural.
2. Structura socio-demografică a populaţia. Forţa de muncă

 Existenţa mai multor etnii (preponderent  4,3 % din cetăţeni de peste 10 ani nu sunt
români 78,9 %) şi culte religioase (ortodocşi şcolarizaţi; 2,3 % adică 61 de persoane
87,5%) analfabete;
 Forţă de muncă disponibilă, calificată  Rata sporului natural negativ (-0,8% an);
 Echilibru între numărul femeilor (49,1%)  Lipsa unui program coerent de reintegrare
şi al bărbaţilor; profesională pentru categoriile
 Reducerea chiar stabilizarea în ultimii ani dezavantajate.
a declinului demografic ;  Ponderea populaţiei peste 65 de ani creşte
 3 % din cetăţenii cu peste 25 ani au studii anual iar populaţia de până la 14 ani scade ;
superioare;  Densitatea populaţiei sub media GAL
 Stabilitate demografică cu vârsta 20-50 de Zona de Câmpie
ani preponderentă  Sold migratoriu fluctuant, negativ;
 Numărul de şomeri redus continuu, (99
cetăţeni adică 3,2 %) în ultimii ani, stabilizat.
 Programe şi proiecte europene pentru  Libera circulaţie a forţei de muncă va
investiţii (construcţii, instituţii de agrement afecta calitatea și cantitatea resurselor de
complementare turismului ocazional, etc.); muncă;
82
 Programe şi politici pentru încadrarea  Gradul de sărăcie manifestat în unele zone

şomerilor, a persoanelor cu dizabilităţi şi a ale comunei care generează fenomene de
grupurilor defavorizate (eventual de creare a depopulare;
2-3 întreprinderi sociale);  Mentalitatea greşită a şomerilor privind
 Dezvoltarea de parteneriate între căutarea activă a unui loc de muncă;
instituţiile educaţionale şi mediul de afaceri în  Creşterea raportului de dependenţă a
vederea pregătirii persoanelor pentru noile vârstnicilor faţă de fondurile sociale;
locuri de muncă;  Declinul demografic preconizat pentru
 Susţinerea iniţiativelor unor ONG-uri care Regiunea Centru şi eventualele consecinţe
se ocupă de pregătirea profesională. negative la nivel local.

Prioritatea 2.1. Creşterea ocupării şi a calităţii resurselor umane privind forţa de
muncă
 Creşterea calităţii resurselor umane şi sprijinirea mobilităţii profesionale şi teritoriale
a forţei de muncă;
Prioritatea 2.2. Incluziunea socială şi creşterea calităţii vieţii grupurilor
 Promovarea şi sprijinirea respectării drepturilor fundamentale, combaterea
discriminării, excluderii şi a prejudecăţilor în rândul grupurilor vulnerabile şi a comunităţilor
defavorizate;
 Creşterea ocupării prin sprijinirea creării de noi locuri de muncă şi facilitarea accesului
pe piaţa muncii în rândul persoanelor vulnerabile sau dezavantajate social.
Prioritatea 2.3. Contracararea efectelor declinului demografic
 Creşterea calităţii vieţii grupurilor vulnerabile şi dezavantajate social prin facilitarea
accesului la programe de educaţie, formare profesională, calificare şi recalificare, în special
pentru populaţia de etnie romă;

3. Economia oraşului. Industria. Comerţul. Turismul
 Aşezare relativ bună a comunei în cadrul  Dezvoltarea inegală a funcţiunilor
judeţului şi a ţării, cu conexiuni rutiere secundare şi terţiare;
 Structura ramurilor industriale relativ
echilibrată ;
83
 Industria prelucrătoare în 2013 deține  Dotare slabă, uzată, tehnologii

66,9% din CA realizată de economia din consumatoare de energie, calitatea
comună; produselor şi serviciilor
 Comerţul în descreștere este semnificativ,  Productivitatea muncii, în general, sub
cu 15% din CA ; media naţională;
 Existenţa, pe teritoriul comunei, a unui  Lipsa unui comerţ dedicat susţinerii
număr de 8 societăţi comerciale; produselor locale, tradiţionale.
 Potenţial de resurse umane cu calificare  Slaba valorificare a resurselor turistice din
variată şi cu tradiţie în activitatea industrială, zonă;
forţă de muncă relativ ieftină;  Interes şi spirit anteprenorial scăzut al
 Diversitate etnică, religioasă şi culturală, populaţiei;
suport pentru afaceri în turism.  Lipsa unei infrastructuri turistice:
informare, materiale de promovare .
 Fonduri pentru îmbunătăţirea  Instabilitatea legislativă;
infrastructurii rutiere care va facilita  Fiscalitatea mare;
transportul şi va creşte atractivitatea  Insuficienta susţinere a IMM-urilor;
comunei;  Migrarea forţei de muncă înalt calificate;
 Priorităţile strategice ale Regiunii Centru şi  Acces limitat la capital pentru investiţii;
ale judeţului Mureş facilitează dezvoltarea  Birocraţie excesivă, multe avize şi
economică a comunei în domeniul autorizaţii necesare pentru crearea şi
agriculturii, industriei, serviciilor conexe; funcţionarea întreprinderilor;
 Existenţa de fonduri europene pentru  Evoluţia economiei naţionale;
retehnologizări şi crearea de noi firme, pentru  Lipsa unei strategii coerente de promovare
dezvoltarea regională şi locală; a unor parteneriate de tip public-privat;
 Dezvoltarea antreprenoriatului prin formare  Legislaţia actuală nu încurajează afacerile
profesională şi identificarea de oportunităţi de în turism;
afaceri şi investiţii în industrie și agricultură;  Lipsa unui concept unitar care să
 Fonduri europene pentru valorificarea promoveze turismul în judeţ sau regiune;
potenţialului turistic
84

Prioritatea 3.1. Sprijinirea activităţilor de inovare şi modernizare a IMM-urilor,
creşterea gradului de internaţionalizare al IMM-urilor
 Sprijinirea activităţilor de inovare şi modernizare ale IMM‐urilor;
 Sprijinirea participării IMM‐urilor la diverse reţele de cooperare economică;
 Sprijinirea IMM‐urilor în vederea utilizării instrumentelor de finanţare europeană.
Prioritatea 3.2. Extinderea şi diversificarea infrastructurii regionale şi locale de
afaceri, a clusterelor şi a reţelelor de cooperare economică
 Extinderea infrastructurii regionale şi locale de sprijinire a afacerilor şi diversificarea
gamei de servicii oferite.
Prioritatea 3.3. Punerea în valoare a patrimoniului natural şi antropic
 Amenajarea de trasee, căi de acces şi locuri de vizitare;
 Conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a clădirilor cu valoare arhitectonică şi
istorică.
Prioritatea 3.4. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de primire şi agrement
în scopul în scopul îmbunătăţirii şi diversificării serviciilor turistice oferite
 Modernizarea/reabilitarea structurilor de primire turistică şi de agrement;
 Dezvoltarea structurilor de primire turistică şi de agrement;
 Promovarea turistică a Regiunii Centru.
Prioritatea 3.5. Dezvoltarea infrastructurii culturale, recreative şi sprijinirea
industriilor creative
 Dezvoltarea infrastructurii culturale şi recreative;
 Conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial, susţinerea
evenimentelor culturale.
4. Agricultura. Zootehnia
 Resurse în terenuri agricole în proporţie de  Numărul mare de exploataţii individuale
86 % (5587 ha) din suprafaţa totală și 31 % 1264 cu o medie de 2,97 ha/expl. care practică
păşuni și fâneţe; o agricultură de subzistenţă;
 10 exploataţii agricole cu personalitate  Lipsa unor pieţe semnificative de
juridică cu o medie de 183,9 ha/expl.; desfacere a produselor agro-zootehnice;
 Clasa I şi II de fertilitate pentru solul arabil;
85
 Condiţii de climă bune, care permit  Lipsa unei asociaţii pentru colectarea şi
cultivarea cerealelor, legumelor; comercializarea produselor agricole;
 Cerealele realizează o producţie de 3,7  Lipsa unor cursuri de pregătire şi
to/ha, pe o suprafaţă de 1022 ha , porumb pe perfecţionare pentru tinerii fermieri;
1159 ha cu 3,74 to/ha,producţia de cartofi de  Utilizarea excesivă a chimicalelor şi a
9,91 to/ha, și producţie de legume bună, pesticidelor
13,22 tone/ha, dar pe suprafeţe reduse ;  Lipsa unor unităţi de procesare a
 Dotare relativ satisfăcătoare cu maşini şi produselor agro-zootehnice şi valorificarea
utilaje agricole ; superioară a producţiilor;
 Importante efective de ovine (8452),  Numărul redus de salariaţi în agricultură;
bovine (1025) şi porcine (2678)  Slaba preocupare pentru promovarea
produselor autohtone agricole şi animaliere.
 Fonduri pentru activităţi de producţie în  Acces limitat la obţinerea de capital
sere (legume, flori, plante medicinale) pentru investiţii în agricultură;
realizate cu fonduri europene;  Scăderea dramatică a interesului tinerilor
 Fonduri europene masive pentru activităţi pentru agricultură;
susţinute de împădurire sau reîmpădurire a  Liberalizarea achiziţiilor de terenuri
unor versanţi de dealuri; agricole pentru străini;
 Crearea unui club al tinerilor fermieri şi  Lipsa unei politici coerente la nivel
organizarea unor cursuri de antreprenoriat naţional şi regional cu privire la priorităţile
rural; din agricultură;
 Realizarea unor parteneriate cu agricultori  Legislaţia privind subvenţionarea
şi zootehnişti din ţări ale UE pentru transfer agriculturii şi zootehniei este instabilă şi
de bune practici. nemotivantă.

Prioritatea 4.1. Eficientizarea activităţilor agricole prin modernizarea
exploataţiilor agricole, dezvoltarea serviciilor şi logisticii agricole şi susţinerea
activităţilor de prelucrare a produselor agricole
 Modernizarea exploataţiilor agricole;
 Sprijinirea dezvoltării sistemelor locale de irigaţii;
 Crearea şi modernizarea centrelor logistice pentru agricultură;
86
 Dezvoltarea centrelor de servicii pentru agricultură;

 Susţinerea unităţilor mici şi mijlocii de procesare a produselor agricole;
 Susţinerea tinerilor fermieri şi a specialiştilor agricoli.
Prioritatea 4.2. Valorificarea superioară, într-o manieră durabilă, a potenţialului
silvic regional
 Stimularea utilizării în scop energetic a reziduurilor forestiere şi agricole;
 Susţinerea acţiunilor de împădurire şi întreţinere a pădurilor.
Prioritatea 4.3. Creşterea atractivităţii economice şi diversificarea activităţilor
economice în localităţile rurale din Regiunea Centru
 Susţinerea afacerilor în domenii economice neagricole;
 Îmbunătăţirea cunoştinţelor antreprenoriale ale locuitorilor din mediul rural.
Prioritatea 4.4. Îmbunătăţirea infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor rurale
din Regiunea Centru
 Extinderea şi modernizarea reţelelor de apă potabilă;
 Extinderea şi modernizarea reţelelor de canalizare;
 Extinderea şi modernizarea serviciilor de colectare şi gestionare a deşeurilor menajere;
 Dezvoltarea reţelei de drumuri comunale.
Prioritatea 4.5. Dezvoltarea infrastructurii educaţionale, sociale şi de sănătate,
susţinerea dezvoltării comunitare
 Sprijinirea cooperării între diverşi actori şi comunităţi rurale în cadrul unor acţiuni
integrate vizând dezvoltarea teritorială.
5. Infrastructura tehnico-edilitară. Dezvoltarea urbană

 Reţea de transport rutier și străzi  În satele aparţinătoare, reţea stradală de
modernizate de 14,5 km slabă calitate, neasfaltată, fără trotuare, fără
 Monumente şi vestigii de patrimoniu ; plantaţii de aliniament;
 Reţea de alimentare cu apă de 14,4 km  Suprapunerea peste reţeaua stradală a
 Distribuţie gaze naturale pe 56,2 km; traficului de tranzit, creând o sursă de poluare
 Structura locuinţelor preponderent privată în zonele de locuit ;
cu 15,33 m2/locuitor suprafaţă locuibilă;  Lipsa unor piste pentru biciclete;
 Nivelul de confort a locuinţelor redus dar  Ponderea redusă a populaţiei care are acces
în dinamică crescătoare la conexiuni de bandă largă
87
 Dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii  Degradarea infrastructurii de patrimoniu
între localități; istoric, educaţional şi cultural;
 Accesarea fondurilor externe pentru  Proceduri dificile şi birocratice în
modernizarea infrastructurii; alocarea de fonduri naţionale sau europene;
 Susţinerea de către autorităţi a investiţiilor  Costul ridicat al utilităţilor poate conduce
în domeniul sistemelor de alimentare cu apă, la reducerea consumatorilor casnici..
canalizare, epurare, managementul
deşeurilor;

Prioritatea 5.1. Dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii şi tehnico-
edilitară la nivelul Regiunii Centru
 Dezvoltarea transportului intermodal în vederea dezvoltării unei platforme
intermodale pentru transportul mărfurilor;
 Extinderea, reabilitarea şi modernizarea infrastructurii tehnico‐edilitare în
perspectiva dezvoltării durabile şi administrării cât mai eficiente a teritoriului.
Prioritatea 5.2. Îmbunătăţirea eficienţei energetice în sectorul public, casnic şi
economic
 Dezvoltarea infrastructurii diferitelor tipuri de comunicaţii în special al accesului
populaţiei, administraţiei publice şi mediului privat la conexiuni în bandă largă în vederea
eficientizării transferului de date şi informaţii, atât în mediul urban cât şi rural;
 Îmbunătăţirea eficienţei energetice la operatorii industriali şi economici prin
achiziţionarea de echipamente cu consum redus de energie;
 Îmbunătăţirea eficienţei energetice la sistemele de încălzire/răcire în locuinţele
individuale şi instituţii publice;
 Eficientizarea iluminatului public .
6. Protecţia mediului. Gestionarea deşeurilor

 Existenţa planurilor de măsuri pentru  Poluarea aerului datorită traficului auto;
protecţia mediului şi gestionarea deşeurilor;
88
 Colectarea deşeurilor menajere prin firmă  Poluarea solului datorită utilizării

specializată; excesive a îngrăşămintelor chimice şi a
 Manifestări de promovare a legislaţiei de pesticidelor;
protecţia mediului;  Zone cu pericol de alunecări de teren;
 Colmatarea albiilor pârâurilor;
 Politicile UE şi ale României susţin acţiuni  Lipsa de educaţie ecologică şi de protecţie
diversificate pentru protecţia mediului şi a mediului la unele categorii de cetăţeni;
gestionarea eficientă a deşeurilor;  Deteriorarea calităţii solului prin
 Existenţa fondurilor pentru împăduriri şi utilizarea în exces a pesticidelor şi a
reîmpăduriri; îngrăşămintelor chimice;
 Dezvoltarea sistemului de canalizare prin  Comportamentul unor categorii de
fonduri naţionale şi internaţionale; cetăţeni care nu înţeleg măsurile de
 Fonduri europene pentru crearea de parcuri ecologizare şi de gestiune a deşeurilor;
fotovoltaice şi pentru producţia de energie  Gestionarea dificilă a deşeurilor menajere
solară; datorită amânării punerii în funcţiune a staţiei
 Susţinere europeană pentru crearea de judeţene;
centrale electrice prin cogenerare din  Pe termen lung, posibilele schimbări
biomasă; climatice pot dăuna echilibrului natural din
 Apartenenţa comunei la diferite asociaţii zonă.
judeţene de gestionare a deşeurilor, a apei .

Prioritatea 6.1. Protecţia mediului înconjurător şi amenajarea, extinderea sau
modernizarea infrastructurii tehnice
 Protecţia mediului înconjurător, la nivelul componentelor majore (aer, apă, sol) prin
sprijinirea acţiunilor ce vizează diminuarea populării generate de activităţile economice;
 Susţinerea colectării selective a deşeurilor, creşterea gradului de recuperare şi reciclare
a deşeurilor la nivel judeţean şi regional;
 Amenajarea, extinderea şi modernizarea infrastructurii tehnice de mediu (pentru
canalizare, epurare, apă uzată etc.).
89
Prioritatea 6.2. Conservarea biodiversităţii

 Protecţia, conservarea sau refacerea diversităţii biologice pentru situri Natura 2000 sau
diferite arii naturale care beneficiază de un statut legal de protecţie;
 Conservarea şi protecţia biodiversităţii prin regenerări şi amenajări silvice.
Prioritatea 6.3. Diminuarea efectelor schimbărilor climatice şi prevenirea riscurilor
naturale
 Creşterea gradului de siguranţă prin prevenirea şi reducerea riscurilor naturale în
special prin crearea şi dezvoltarea infrastructurii adecvate de prevenire a acestora;
 Diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin implementarea de politici şi acţiuni
specifice.
Prioritatea 6.4. Utilizarea resurselor alternative de energie
 Producerea şi creşterea utilizării resurselor regenerabile de energie prin promovarea
potenţialului resurselor alternative de energie;
 Utilizarea surselor regenerabile de energie prin susţinerea investiţiilor în soluţii
energetice alternative pentru instituţii publice, mediul privat şi persoane fizice.
7. Educaţia. Cultura. Sportul

 Infrastructură socială şi educaţională  Infrastructura şcolilor,dotare deficitară în IT;
corespunzătoare;  Fonduri proprii insuficient alocate
 Patrimoniu cultural diversificat ; sistemului de învăţământ;
 Tradiţii culturale şi populare valoroase;  Scăderea interesului şi a gradului de
 Teren de sport ; implicare a tinerilor în viaţa culturală,
 O bună colaborare între unităţile de artistică, sportivă
învăţământ şi celelalte instituţii locale;  Scăderea interesului familiei pentru
 Cadre didactice înalt profesionalizate; problemele şcolare;
 Organizarea de festivaluri folclorice;  Lipsa unei politici culturale pe termen
 Biblioteca comunală are activităţi care scurt şi mediu;
exced împrumutului de carte.
 Posibilitatea accesării fondurilor externe  Degradarea unor monumente istorice din
pentru derularea programelor culturale; cauza lipsei de fonduri pentru protejarea şi
restaurarea acestora;
90
 Existenţa programelor europene pentru  Insuficienta susţinere a vieţii culturale de

reabilitarea infrastructurii sociale şi către societatea civilă;
educaţionale;  Salariile mici din cultură, sport, artă;
 Facilitarea de schimburi culturale cu alte  Lipsa de informare şi neglijarea
localităţi prin fonduri europene dedicate moştenirilor culturale;
relaţiilor dintre cetăţeni sau localităţi;  Scăderea numărului de cadre didactice
 Valorificarea la maxim a culturii şi a specializate şi creşterea numărului de
tradiţiilor prin dezvoltarea unor proiecte suplinitori;
internaţionale, regionale şi locale;  Fonduri insuficiente alocate sistemului de
 Îmbunătăţirea sistemului educaţional prin învăţământ, cultură şi sport (infrastructură,
dotări IT; dotare);
 Crearea de parteneriate, colaborarea cu alte  Lipsa unor programe de reconversie
şcoli ; profesională şi de susţinere a noi ocupaţii
 Încurajarea tinerilor pentru practicarea profesionale.
sportului de masă prin crearea unui proiect
sportiv integrator ;

Prioritatea 7.1. Dezvoltarea infrastructurii de educaţie, sănătate, sociale şi situaţii
de urgenţă la nivelul Regiunii Centru
 Creşterea calităţii sistemului de învăţământ prin extinderea, reabilitarea, amenajarea,
dotarea şi modernizarea infrastructurii de educaţie.
 Dezvoltarea infrastructurii educaţionale din mediul rural;
 Dezvoltarea infrastructurii cultural‐recreative din mediul rural.
8. Sănătate şi asistenţă socială

 Existenţa unei infrastructuri sanitare de  Dotări tehnico-sanitare precare, existenţa
bază( cabinete, farmacie); unor unităţi sanitare vechi dar modernizate ;
91
 Preocuparea autorităţilor locale şi a  Inexistenţa unor servicii la domiciliu

instituţiilor acreditate pentru asigurarea pentru persoanele cu dizabilităţi sau a
serviciilor sociale şi a protecţiei copilului; serviciilor alternative;
 Rezolvarea promptă a cererilor de ajutor  Lipsa unui plan şi activităţi specifice
social; pentru incluziunea socială a unor categorii
 Asigurarea fondurilor necesare activităţilor defavorizate;
sociale;  Centralizarea excesivă a infrastructurii
 Sistemul de protecţie socială a Consiliului sociale în satul Sânpetru de Câmpie.
Local favorizează incluziunea socială şi  Lipsa unui laborator de analize medicale,a
accesul la drepturile cetăţenilor; unor cabinete medicale de specialitate.
 Componenta de voluntariat în serviciile
sociale este evidentă şi cu beneficii reale.
 Posibilitatea de atragere a fondurilor  Degradarea generală a sănătăţii populaţiei
externe pentru finanţarea unor programe în şi creşterea numărului de îmbolnăviri datorate
domeniul medical; condiţiilor de viaţă, stresului;
 Posibilităţi de colaborare şi creare de  Lipsa de interes din partea specialiştilor
parteneriate a Administraţiei Publice Locale din domeniul medical de a lucra în comună;
cu ONG-uri pe probleme sociale;  Lipsa fondurilor suficiente necesare
 Promovarea voluntariatului ca formă de pentru gestionarea de către consiliile locale a
participare activă a cetăţeanului la rezolvarea problemelor sociale;
problemelor comunităţii;  Eliminarea unor categorii de ajutor social
 Posibilităţi de creare a unor parteneriate care susţin creşterea demografică;
public-private pentru crearea unor centre de  Creşterea numărului de persoane
îngrijire a persoanelor defavorizate; defavorizate(copii neglijaţi, persoane în
 Dezvoltarea unor servicii medicale vârstă, persoane cu dizabilităţi).
integrate în scopul creşterii calităţii îngrijirii
sănătăţii.

Prioritatea 8.1. Dezvoltarea infrastructurii de educaţie, sănătate, sociale şi situaţii
de urgenţă la nivelul Regiunii Centru
92
 Diversificarea şi creşterea calităţii şi accesului populaţiei la servicii de sănătate la

standarde europene prin extinderea, reabilitarea, amenajarea, dotarea şi modernizarea
infrastructurii de sănătate;
 Creşterea incluziunii sociale şi a calităţii vieţii în rândul populaţiei prin extinderea,
reabilitarea, amenajarea, dotarea şi modernizarea infrastructurii sociale;
 Dezvoltarea infrastructurii de sănătate din mediul rural;
 Dezvoltarea infrastructurii sociale din mediul rural.
9. Administraţia publică
 Structură organizatorică a Consiliului  Lipsa colaborării între administrație şi
Local şi al Primăriei flexibilă, echilibrată; mediul privat la elaborarea strategiilor de
 Existenţa forţei de muncă calificate în dezvoltare(industrie, comerţ, turism);
domeniul administraţiei publice;  Capacitate insuficientă de cofinanţare a
 Bugetul de venituri şi cheltuieli este proiectelor mari de infrastructură;
echilibrat şi realist structurat;  Baze de date incomplete şi neactualizate,
 Grad redus a incidenţelor de furturi sau ceea ce îngreunează accesul la informaţie;
contravenţii;  Lipsa parteneriatelor între Administraţia
 Serviciul pentru Situaţii de Urgenţă are o Publică Locală şi sectorul privat în domeniul
puternică componentă de voluntariat; serviciilor sociale;
 Creşterea capacităţii instituţionale  Lipsa unor parteneriate cu comune din ţări
administrativ locale prin aderarea la asocieri ale UE pentru transferul de bună practică şi
intercomunitare integrarea europeană a cetăţenilor;
 Site al primăriei cu structură adecvată şi  Lipsa unei politici susţinute pentru
materiale de informare a cetăţenilor promovarea unui brand al localității,
actualizate şi transparente. recunoscut la nivel local regional şi naţional
 Apartenenţa comunei la trei asociaţii
administrative
 Volumul mare al fondurilor  Lipsa unei coordonări la nivel judeţean şi
nerambursabile acordate României de către regional a acţiunilor de atragere a
UE pentru administrarea locală; investitorilor străini;
93
 Dezvoltarea parteneriatelor public-private  Legislaţie incoerentă şi instabilă;

pe probleme social-economice mai ales în  Slaba implicare a cetăţenilor în
turism; problemele comunităţii;
 Colaborarea pe programe şi proiecte între  Venituri insuficiente la bugetul local care
administraţia locală şi unităţile să susţină educaţia şi cultura;
descentralizate ale ministerelor în teritoriu;  Dificultăţi în accesarea de finanţări
 Facilităţi pentru colaborarea cu instituţii nerambursabile;
ale administraţiei locale din ţară şi  Lipsa unor proiecte integratoare pentru
străinătate,dezvoltarea de proiecte comune; anumite zone ale comunei, mai ales pentru
 Sprijin naţional şi internaţional pentru satele aparţinătoare care să includă simultan
asigurarea implicării ONG-urilor specializate infrastructură, antreprenoriat rural,
în rezolvarea problemelor comunităţii . agroturism, educaţie şi cultură.

 Sprijinirea cooperării între diverşi actori şi comunităţi rurale în cadrul unor acţiuni
integrate vizând dezvoltarea teritorială.
Prioritatea 9.2. Educaţie, formare profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii în
domeniile: educaţie, cercetare, social, sănătate, administraţie publică, economie şi
antreprenoriat
 Diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor oferite prin administraţia publică.
94
CAPITOLUL IX
VALORIFICAREA CUNOAŞTERII ORIZONTULUI LOCAL PRIN REDACTAREA
UNEI DISCIPLINE OPŢIONALE
Întregul material realizat pe teren ca şi cel informativ stau la baza întocmirii lucrării finale.
Pe baza cunoştinţelor, a capacităţilor şi deprinderilor intelectuale sau practice dobândite în
activităţile desfăşurate la clasă sau în orizontul local, există premisa obiectivă ca elevii să poată
realiza o lucrare mai amplă, de sinteză asupra ansmblului de probleme geografice din orizontul
local, sub forma unui studiu geografic al regiunii.
Redactarea acestei lucrări ample se face în timp mai îndelungat prin acumularea de către
elevi a unei experienţe bogate, după mai mulţi ani de acţiuni de cercetare a orizontului local,
perioadă în care, pe etape, se vor întocmi unele referate care vor aborda o tematică ce include
elementele orizontului local.
În clasele VI-VIII programele şcolare nu fac referire la orizontul local, deşi la acest nivel ar
exista cele mai multe posibilităţi de dezvoltare a unor activităţi de cercetare a orizontului local.
Am socotit necesară construirea unui opţional destinat orizontului local, care să faciliteze atât
învăţarea acestuia, cât şi cercetarea, pe parcursul unui an şcolar, a elementelor de bază
referitoare la acest orizont.
Formele organizatorice ar fi:
a) dezvoltarea activităţilor de studiere a geografiei pe baza observaţiei directe a orizontului
local;
b) realizarea unor portofolii tematice care să acopere varietatea orizontului local;
c) iniţierea unor cercetări cu elevii în cadrul cercurilor ştiinţifice, prin care elevii să prezinte
anumite rezultate, studii, proiecte, referitoare la o tematică care include şi elemente ale
orizontului local.
CAPITOLUL 1.
POZIŢIA CURRICUM-ULUI LA DECIZIA ŞCOLII (C.D.Ş.) ÎN CONTEXTUL
REFORMEI CURRICULARE
Aceasta este reglementată începând din anul 1995, odată cu apariţia Legii Învăţământului
nr.84/1995. În conformitate cu prevederile articolului 127, alineatul 2, disciplinele opţionale
constituie o categorie distinctă în cadrul Schemei disciplinelor şcolare, alături de cele
obligatorii.
Atenţia acordată disciplinelor opţionale este motivată prin însuşi caracterul reformei
învăţământului pre-universitar din România. Regimul disciplinelor opţionale este reglementat
95
practic prin noul Plan calendaristic (în conformitate cu O.M.E.N. nr. 3207 din 03.02.1999 şi
O.M.E.N. nr 3449 din 15.03.1999)
În mod concret, introducerea opţionalelor este impusă de necesitatea atingerii
următoarelor obiective ale reformei învăţământului românesc:
- Configurarea şi parcurgerea reală a profilului şi specializării urmate de elevi ;
- Descongestionarea şi caracterul flexibil al programelor şcolare ;
- Stimularea motivaţiei elevilor pentru învăţare ;
- Accentuarea caracterului practic- aplicativ al programelor şi manualelor şcolare ;
- Orientarea culturii generale spre domenii de activitate precise şi concrete ;
- Socializarea precoce a elevilor şi creşterea eficienţei acţiunilor individuale inserate în
structurile socio-profesionale ;
- Conturarea unei,,culturi generale‘’în consonanţă cu tendinţele începutului de mileniu, prin
evitarea caracterului enciclopedist-renascentist ;
- Diversificarea parcursurilor de învăţare pentru elevi ;
- Adaptarea curriculum-ului la condiţii locale şi regionale, în armonie cu resursele umane şi
materiale ale şcolii ;
- Asigurarea raporturilor încrucişate între diferite discipline şi arii curriculare, favorizând
interdisciplinaritatea şi complementaritatea diferitelor conţinuturi şcolare.
Conţinutul C.D.Ş. este elaborat în concordanţă cu prevederile curriculum-ului naţional.
Structura şi conţinuturile opţionalelor pot avea următoarele direcţii şi baze de dezvoltare :
- Discipline din trunchiul comun al altor specializări ;
- Derivarea dintr-o disciplină studiată ;
- Teme sau capitole ale unei discipline( care nu se regăsesc similar în programe de trunchi
comun) ;
- Discipline din aceeaşi familie a unei arii curriculare, dar care nu se regăsesc în arie ;
- Discipline/cursuri/teme inter-arie-integratoare pentru mai multe discipline din aceeaşi arie
curriculară sau din mai multe arii curriculare, cu accent pe obiectivele ariei principale - în
context.
Aceste categorii (teme/cursuri/discipline) sunt cuprinse generic sub titulatura de
curriculum la decizia şcolii(în sens restrâns).
96
CAPITOLUL 2.
PROIECT DE OPŢIONAL PENTRU ANUL ŞCOLAR
2018-2019
Denumirea opţionalului: „Oameni şi locuri”
Aria curriculară: Om şi societate
Tipul de opţional: opţional la nivel de disciplină
Disciplina: Geografia populaţiei
Durata: 1 an ( 1 oră pe săptămână)
Modul de desfăşurare: pe clase (clasa a VII-a )
Unitatea şcolară : Şcoala cu clasele I-VIII, Sînpetru de Cîmpie, jud. Mureș
Profesor:Nicoară Luciana
9.2.1 ARGUMENT
Curriculum-ul opţional „Oameni şi locuri” se adresează elevilor din învăţământul
preuniversitar din clasa a VII- a, elevii fiind dornici să cunoască, alături de informaţiile din
programa oficială, cât mai multe date despre geografia locală şi a orizontului apropiat a
localităţii. Opţionalul îşi propune familiarizarea elevilor cu aspectele de geografice din
orizontul apropiat, precum şi dezvoltarea de capacităţi, deprinderi, de a cerceta şi întocmi
referate, mini-lucrări ştiinţifice, toate cu scopul de a cunoaşte cât mai bine localitatea natală.
Opţionalul are în vedere actualizarea evoluţiei fenomenelor naturale, apoi problematica
actuală a vieţii sociale şi economice, toate privite într-o strânsă legătură. El explică şi
exemplifică în orizontul local, concepte de geografie fizică şi regională, de geografie umană şi
economică, urmărind integrarea sa în aria curriculară „Om şi societate”.
Programa cuprinde: competenţe generale şi specifice, valori şi atitudini, cu exemple de
activităţi de învăţare, conţinuturi, resurse materiale şi procedurale, aplicaţii şi modalităţi de
evaluare, precum şi o bibliografie orientativă.
Noţiuni de orizont apropiat şi orizont local
Ca disciplină de învăţământ, geografia are un rol deosebit în formarea şi educarea
elevilor. Disponibilităţile ştiinţifice ale geografiei îi amplifică valenţele în plan didactic,
exprimate prin dimensiuni educaţionale variate. Învăţământul modern nu se limitează la
cunoaştere şi asimilare de cunostinţe, ci se bazează pe dezvoltarea gândirii, formarea atitudinii
şi comportamentului, promovarea personalităţii elevului.
O convingere ce o putem forma la elevi, este aceea că lumea, în ansamblul ei şi
realitatea înconjurătoare sunt cognoscibile. Foarte multe exemple, ce se regăsesc într-un număr
97
mare de lecţii demonstrează că natura şi oamenii se află într-o continuă transformare, datorită
dinamicii şi autodezvoltării proprii într-un proces permanent. Geografia cuprinde în sfera ei de
cercetare procese şi fenomene care se desfăşoară pe un spaţiu deosebit de larg. Concomitent cu
activitatea din cadrul cabinetului de geografie are loc studierea mediului geografic din orizontul
local apropiat, cu o profundă valoare didactică, ştiinţifică, aplicativă şi educativă asupra
elevilor.
Interesul cercetării orizontului local pentru învăţarea geografiei a reprezentat
întotdeauna un punct de plecare în proiectarea învăţării acestei discipline.
Predarea geografiei în școală începe cu geografia locului natal care ajută, pe baza unor
observaţii directe, formarea la elevi a unor noţiuni elementare pentru studierea geografiei în
clasele următoare. La clasa a-V-a, programa revizuită se axează mult pe raportarea elementelor
geografice la situaţia concretă a orizontului local. Posibilităţi de corelare a geografiei cu
orizontul local există în clasa a VIII-a, Geografia României presupunând şi o astfel de abordare.
Aplicaţiie practice şi cele de învăţare au la bază exerciţiile şi problemele din orizontul local.
Mândruţ O. (1996) consideră că orizontul local este alcătuit dintr-o sumă de factori
fizici şi biologici care asigură existenţa omului, precum şi o înmănunchere de condiţii sociale
care maschează un mod de viaţă şi un ansamblu de activităţi umane. Deşi este vorba de un
mediu înconjurător, există o anumită extensiune spaţială sugerată de folosirea termenilor:
imediat-apropiat-local.
Orizontul imediat este situat în imediata apropiere a elevului şi constituie o imagine
familiară zilnică: locul în care îşi desfăşoară activitatea (şcoala, sala de clasă, locuinţa).
Obiectele care compun acest orizont, pot fi percepute direct vizual sau pot fi atinse.
Orizontul apropiat reprezintă spatiul situat în jurul orizontului imediat şi care este
parcurs zilnic. El cuprinde locuinţa, spaţiul în care se desfăşoară activitatea, drumul de acasă
la locul de activitate, dar şi locurile prin care se trece pentru a parcurge acest drum. În cazul
comunei Sînpetru de Cîmpie, orizontul apropiat este reprezentat de toată localitatea.
Orizontul local are o extensiune mai mare, reprezentând spaţiul situat în jurul localităţii
natale care corespunde unei asocieri de unităţi geografice, cuprinzând trei componente majore:
- componente fizice naturale (abiotice): relieful, substratul geologic, solul, aerul, apa;
- componente biotice: vegetaţia şi fauna;
-componente sociale: locul pe care îl ocupă omul în cadrul orizontului local.
Geografia orizontului local studiază populaţia ca o prezenţă importantă a peisajului geografic
şi a mediului înconjurător. Componentele antropice cuprind: populaţia, aşezările omeneşti şi
activităţile economice. În cadrul orizontului local au fost studiate: numărul de locuitori,
98
evoluţia numerică a populaţiei, sporul natural şi evoluţia lui, structura populaţiei, structura
profesională, pe grupe de vârstă etc., repartiţia teritorială a locuitorilor, aspecte legate de
geografia socială şi culturală a comunităţii locale din Sînpetru de Cîmpie,precum şi elemente
complementare, cum ar fi: structura lingvistică a populaţiei, structura etnică, religiile
predominante, etc. Studiul geografic al aşezărilor omeneşti din orizontul local şi apropiat a
urmărit numărul de locuitori, evoluţia acestui număr, atestarea documentară, sistemul de
aşezări, perspective economice şi demografice. Activităţile economice au fost tratate după un
algoritm care cuprinde: caracteristicile fondului funciar, principalele culturi agricole, creşterea
animalelor, societăţi comerciale principale, activităţi de transport.
Necesitatea cunoaşterii orizontului local :
Una din deziratele majore ale modernizării procesului de învăţământ îl constituie
creşterea activităţilor directe menite să dezvolte spiritul de investigaţie ştiinţifică la elevi,
sporirea elementelor formative şi euristice ale însuşirii cunoştinţelor şi deprinderilor practice.
Interesul cercetării orizontului local pentru învăţarea geografiei a reprezentat un punct de
plecare în proiectarea acestei discipline. Aplicaţiile practice şi cele de învăţare care au la bază
exerciţiile şi problemele reprezintă o componentă mai bine exprimată în noile programe.
Predarea geografiei în şcoală începe în clasa a IV-a cu geografia locului natal,
observaţiile directe din natură, dar mai ales din orizontul local acest lucru constiutuind baza
de plecare pentru predarea geografiei în şcoala generală.
Unele noţiuni se formează mai uşor, în timp ce altele solicită un efort mai mare de
gândire. Aşa de exemplu, ideea de spaţiu, precum şi cea de repartiţie teritorială a fenomenelor
se formează mai eficient prin efectuarea la orele de curs şi în afara acestora a aplicaţiilor
practice pe teren, prin parcurgerea unor distanţe şi compararea datelor obţinute prin observaţii
sau măsurători, analizând cauzele fenomenelor.
Cercetarea geografică efectuată în orizontul local cu elevii contribuie la creşterea
calităţii cunoştinţelor, a operativităţii acestora. Elevii dobândesc capacităţi sporite de a folosi
cunoştinţe în situaţii noi, de a stabili relaţii cauzale, de a face cercetări între cunoştinţe,
însuşindu-şi totodată un vocabular geografic nemijlocit legat de realitatea înconjurătoare.
În cadrul activităţii de studiere a orizontului local se îmbină învăţarea propriu-zisă cu cercetarea
mediului înconjurător. Acest lucru are o importanţă deosebită pentru atragerea elevilor spre
cunoaşterea şi protecţia mediului, pentru a-i face pe elevi să îndrăgească geografia, ca obiect
de învăţământ şi ştiinţă.
În învăţarea geografiei, cunoaşterea orizontului local stimulează abordarea unor
probleme referitoare la orizontul local, prin punerea într-o lumină nouă a comunităţii în care se
99
află situată unitatea de învăţământ; deasemenea, evidenţiază elemente de specificitate pe care

le poate aduce geografia ca disciplină şcolară în cercetarea complexă a orizontului local, din
perspectiva raportului dintre comunitate şi teritoriul ei de viaţă.
Prin desfăşurarea unor activităţi de investigaţie minimală a orizontului local, elevul
devine un participant activ la propria sa formare şi la înţelegerea rolului pe care îl are în cadrul
comunităţii locale; activitatea de cercetare a orizontului local trebuie să dezvolte la elevi şi o
puternică componentă atitudinală şi participativă, prin angrenarea acestora în activităţi de
cercetare, diagnoză şi chiar în componente ale actului decizional, având astfel o componentă
ştiinţifică, civică şi socială.
Orizontul local oferă o metodologie minimală de cercetare geografică şi de prezentare
a rezultatelor propriilor investigaţii, oferă un câmp larg de sugestii asupra modului de abordare
a cercetării geografice a orizontului local, astfel că acesta poate deveni o preocupare nu numai
a profesorilor, ci şi a elevilor. Prin exemplele întâlnite, măreşte atractivitatea învăţării
geografiei, oferind o tematică de cercetare suficient de largă şi cuprinzătoare pentru a susţine
interesul de investigaţie al elevilor.
Totodată, învăţarea geografică devine mai directă, profund formativă, în acest fel ea
contribuind la ridicarea nivelului procesului de învăţământ.
Valoarea formativă a cunoaşterii orizontului local
Noţiunile sunt forme abstracte ale gândirii cu ajutorul cărora elevii ajung să cunoască
caracterele generale ale obiectelor şi fenomenelor geografice din natură şi societate.
Constituirea noţinilor este în strânsă legătură cu formarea reprezentărilor. Datorită folosirii pe
scară largă a mijloacelor de învăţământ intuitive (planşe, grafice, hărţi, schiţe de hărţi,
fotografii, casete video, diapozitive, CD etc.) şi a observării în natură, elevii dobândesc
reprezentări concrete pe baza cărora se pot forma noţiuni geografice care cuprind însuşirile şi
proprietăţile esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor geografice.(Dulamă,M., 2000).
Prin exerciţii diverse de citire şi interpretare a unor imagini, planuri, hărţi topografice
şi tematice, adecvate fiecărui capitol, prin efectuarea observaţiilor asupra fenomnelor direct
sesizabile în starea lor naturală, elevii sunt antrenaţi într-o muncă independentă şi conştientă,
care determină însuşirea logică şi într-un volum adecvat a cunoştinţelor, în mod corect,
sistematic şi temeinic.
Explicarea fenomenelor, obiectelor şi proceselor geografice în starea lor naturală, în
mediul înconjurător, unde elevul vine direct în contact cu realitatea este urmată de activitatea
de investigare în orizontul local: reprezentarea cartografică, semne convenţionale, scară de
proporţie, hărţi tematice, curbe de nivel (la capitolul: Cartografie); scoarţă terestră, minerale,
100
roci, agenţi externi, agenţi interni, eroziune, altitudine etc.(la capitolul: Litosfera); bazin
hidrografic, confluenţă, afluenţi, râu, ,izvor, debit, strat freatic, poluare etc. (la capitolul:
Hidrosfera); termometru, pluviometru, giruetă, precipitaţii atmosferice, condensare, vaporare,
climă, vreme, rouă, brumă, ceaţă etc. (la capitolul:Atmosfera); asociaţie vegetală, defrişare,
rezervaţie naturală, protecţia mediului înconjurător (la capitolul: Biosfera); oicumenă,
natalitate, mortalitate, spor natural, emigrare, imigrare, vatră, moşie, populaţie, sate risipite,
sate răsfirate, sate adunate, aglomeraţie urbană, etc.(la capitolul: Populaţie şi aşezări omeneşti).
Foarte multe dintre aceste noţiuni noi îşi găsesc în realitatea din orizontul local, un
suport nemijlocit şi astfel un important sprijin în însuşirea lor activă şi temeinică.
Pentru cunoaşterea ştiinţifică este necesr descoperirea cauzelor care stau la baza
diiferitelor obiecte sau fenomene, legăturile de interdependenţă dintre ele. Se are în vedere
astfel depăşirea treptei reprezentărilor şi ajungerea la treapta logică a cunoaşterii (ultima etapă
în formarea de noţiuni).
Analiza obiectelor şi fenomenelor scoate în evidenţă ceea ce este esenţial şi comun
grupurilor de obiecte sau fenomene, trăsături care vor fi reunite prin sinteză. Abstractizarea are
ca specific operaţia de dezvăluire a însuşirilor esenţiale care pot fi generalizate (extinse asupra
întregului grup de obiecte sau fenomene ).
Formarea noţiunilor presupune lucrul cu elevii în cadrul uneia sau multor lecţii special
destinate acestui scop, cât şi pe parcursul tuturor anilor de învăţământ, perioadă în care
noţiunile se îmbogăţesc, îşi lărgesc sfera pe un plan mai larg. Conţinutul noţiunilor geografice
trebuie stabilit în legătură cu particularităţile de vârstă a elevilor, cu nivelul pregătirii lor
geografice.
Asimilarea noţiunilor se face pe trei căi: teoretică, practică şi îmbinarea teoriei cu
practica. O cerinţă metodico-didactică importantă în formarea noţiunilor o constituie aceea că
profesorul trebuie să facă apel la fiecare capitol, temă şi lecţie la cunoştinţele de la celelalte
obiecte (biologie, istorie, etc.), la cunoştinţele empirice ale elevilor, precum şi la ansamblul de
influenţe multimedia (televiziune, presă, radio).
O atenţie sporită se acordă accesibilizării noţiunilor şi fenomenelor geografice prin
prezentarea acestora într-o formă adecvată, corespunzătoare nivelului de vârstă şi pregătire a
elevilor.
În vederea unei însuşiri temeinice a noţiunilor concrete, profesorul trebuie să facă în
mod obligatoriu recapitulări curente periodice (după un capitol mai mare) şi finale, urmărindu-
se închegarea sistemului de noţiuni şi formarea unei gândiri geografice la elevi. Important este
101
a se urmări exactitatea şi frecvenţa folosirii în răspunsurile orale şi lucrările scrise ale elevilor,
a noţiunilor recent transmise, precum şi utilizarea lor de câte ori este nevoie.
9.2.2. OBIECTIVE GENERALE ALE PREDĂRII GEOGRAFIEI

ORIZONTULUI LOCAL
Importantă este o educaţie geografică al cărui scop este,, de a proceda în aşa fel încât
oamenii să se simtă bine în limitele spaţiului său, în mijlocul peisajelor înconjurătoare, dar şi
în regiunile şi peisajele altor civilizaţii".(Stoica, M.,1995, pag.37)
Exemple de obiective întâlnite în lucrarea,,Sînpetru de Cîmpie-Studiu geografic
complex”:
a) Culegerea informaţiilor
,,Elevul trebuie să fie capabil……”
- să pregătescă o anchetă de teren: să stabilească obiectivul anchetei, să stabilească procedura,
să alcătuiască un chestionar, să conceapă un plan, să-l evalueze, să conducă ancheta, să o pună
în aplicare, să-i controleze desfăşurarea, să fixeze mijloacele, să evalueze informaţiile obţinute.
- să identifice hărţile necesre unei activităţi;
- să repereze un grafic, o fotografie dintr-o colecţie de documente;
- să repereze o lucrare într-o bibliotecă,într-un centru de documentare al unei mediatici;
- să scoată pe fişe informaţiile utile unei probleme;
- să extragă indiciile, datele, indicatorii evaluaţi într-o publicaţie;
- să selecţioneze noutăţile din presa scrisă adecvate unei probleme;
- să utilizeze dicţionarele, atlasele, anuarele,precum şi manualele şcolare etc.;
b) Analiza unei probleme
Organizarea datelor
- să elaboreze un proiect de lucru
- să identifice relaţiile;
- să trieze informaţiile furnizate de o anchetă;
- să ia notiţe;
- să clasifice informaţiile culese pe categorii;
- să redacteze o schemă bine structurată;
Evaluarea datelor
- să distingă dacă informaţia este referitoare la activitate;
- să selecţioneze sursele de informare stabilind criterii;
102
- să enunţe concluziile provizorii;

- să compare faptele;
- să distingă gradul de precizie al unei informaţii;
- să verifice validitatea unei informaţii;
- să verifice sursele de informare;
- să verifice rezultatele unei observaţii sau experiment: grad de validitate, eroare etc.
Prelucrea datelor
- să raporteze , să combine, să evalueze datele adunate;
- să ia notiţe observând;
- să compare modurile de reprezentare a documentelor;
- să sublinieze o informaţie precisă;
- să identifice într-un material scris evoluţia unui proces;
- să reţină vocabularul geografic;
Comunicarea datelor
- să redacteze o expunere;
- să grupeze, să evalueze, să organizeze informaţia în jurul unui proiect definit;
- să facă referire la documentele citate;
- să indice sursele de informare;
- să elaboreze un raport de anchetă;
- să formuleze o concluzie personală după lectura unui text;
- să compare comentariul unei informaţii cu al său;
- să construiască un grafic, o hartă;
- să clasifice faptele;
- să deseneze planul unui teritoriu;
- să construiască o schemă, etc.
c) Punerea în relaţie
Analiza unei fotografii:
- să selecţioneze fotografii în scopul urmărit;
- să distingă tipurile de fotografii;
- să identifice componentele;
- să compare mai multe fotografii;
- să stabilească legături între fotografii, hărţi, texte;
- să descrie structura unei fotografii.
103
Analiza unor grafice

- să identifice semnele convenţionale folosite;
- să descrie structura unui grafic;
- să identifice figurile de mişcare;
- să denumească titlul unui grafic;
- să identifice datele cu care a fost construit graficul;
- să identifice relaţiile exprimate în grafic;
- să construiască un grafic, utilizând variabile vizuale (formă, orientare, culoare, valoare,
mărime);
- să utilizeze un vocabular geografic;
- să încadreze o informaţie grafică;
- să compare mai multe grafice;
- să stabilească legături între grafice, fotografii, hărţi;
- să raporteze o serie statistică;
- să ordoneze graficele;
- să identifice graficele;
- să utilizeze un tabel cu dublă intrare.
Analiza unei hărţi
- să utilizeze coordonatele geografice;
- să utilizeze termenii de localizare, direcţie;
- să realizeze o hartă folosind variabile vizuale(formă, mărime, etc.);
- să localizeze un punct pe o hartă;
- să identifice semnele convenţionale;
- să folosească o hartă pentru a localiza un punct, etc.
Obiectivele importante întâlnite în lecţiile de geografie pot fi grupate în trei categorii:
culegerea de informaţii, analiza datelor şi stabilirea legăturilor. Una din sarcinile majore ale
profesorului de geografie este de a formula obiectivele operaţionale, ceea ce implică o foarte
clară definire a rezultatelor aşteptate de la elevi, în termeni de comportament observabil: Ce
capacitate trebuie urmărită? În ce împrejurări poate fi atinsă? Care sunt criteriile de
acceptabilitate a performanţei?
- Situarea corectă în spaţiu şi timp;
COMPETENȚE GENERALE
- Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic local;
- Observarea şi descrierea elementelor din mediul geografic local;
104
- Descrierea corectă a realităţii înconjurătoare;

- Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în
planul geografiei locale;
- Crearea şi dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor om-mediu
înconjurător;
- Perceperea integrală a elementelor şi a fenomenelor din mediul geografic local;
- Formarea unui comportament constructiv pentru cunoaşterea şi protecţia mediului.
COMPETENȚE SPECIFICE/ ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

- Situarea corectă în spaţiu şi timp;
- Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic local;
- Observarea şi descrierea elementelor din mediul geografic local;
- Descrierea corectă a realităţii înconjurătoare;
- Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în
planul geografiei locale;
- Crearea şi dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor om-mediu
înconjurător;
- Perceperea integrală a elementelor şi a fenomenelor din mediul geografic local;
- Formarea unui comportament constructiv pentru cunoaşterea şi protecţia mediului.
1.Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic local .Situarea corectă în spaţiu şi timp;

Competențe specifice/ Activităţi de învăţare
La finalul anului şcolar, elevii vor fi capabili:
Pe parcursul anului şcolar se recomandă următoarele activităţi:
1.1. Să recunoască principalele forme de relief din orizontul apropiat;
- exerciţii de recunoaştere în natură;
- colecţionarea de imagini, schiţe cu formele de relief observate;
1.2. Să localizeze elementele din spaţiul geografic local;
- localizări, recunoaşteri folosind harta localităţi şi a judeţului Mureș;
1.3. Să recunoască, să citească şi să interpreteze semnele convenţionale prin care sunt
simbolizate pe harta localităţii condiţiile naturale;
- exerciţii de reducere la scară, folosind simbolurile proprii localităţilor, apelor,
formelor de relief;
- elaborarea unui plan al zonei;
105
1.4. Să se orienteze în teren;

- exerciţii de orientare în teren după repere naturale sau folosind busola;
1.5. Să reprezinte în plan elemente ale mediului înconjurător.
- modelarea principalelor forme de relief, răspândirii vegetaţiei, etc.
2. Observarea şi descrierea elementelor mediului geografic local;

- sesizarea relaţiilor dintre elementele componente ale mediului.
2.1. Să observe dirijat elementele mediului geografic local;
- observaţii în natură;
- completarea unor fişe de observaţii;
2.2. Să folosească proceduri de înregistrare a elementelor din orizontul local; exerciţii pe harta
fizică a judetului Mureș, de poziţionare a principalelor forme de relief existente in comuna
Sînpetru de Cîmpie;
2.3. Să identifice şi să descrie corect elemente din spaţiul geografic local în complexitatea lor;
- selectări şi clasificări de date din calendarul naturii;
- expuneri pe baza unor grafice, ilustraţii, diagrame a evoluţiei cantităţii de precipitaţii,
vînturilor, regimului termic al aerului, etc. în orizonul local;
2.4. Să identifice limite şi altitudini minime sau maxime din spaţiul geografic local.
- expuneri şi eseuri pe baza unui plan;
- expoziţii de desene, schiţe, fotomontaje cu tematică geografică locală;
- întocmirea unor proiecte de îngrijire a mediului înconjurător apropiat.
3. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în

planul geografiei locale.
3.1. Să construiască enunţuri simple despre fenomene şi procese geografice observate;
- exerciţii de redactare după un plan de idei simplu;
- formulări de întrebări şi răspunsuri pe baza unui fapt studiat;
3.2. Să realizeze corelaţii între unităţile de relief şi evoluţia ambientului local; -
comentarea unor fenomene şi procese geografice observate;
3.3. Să folosească elemente de limbaj specific ştiinţelor geografice în expuneri, citirea şi
interpretarea hărţilor;
- analizarea unor materiale documentare şi cartografice care descriu orizontul local;
106
3.4. Să sesizeze şi să aplice unele legături vizibile între realităţile lumii înconjurătoare.
- dezbateri pe grupe de elevi;
- formulări de întrebări şi răspunsuri în cadrul unor concursuri geografice.
4. Crearea şi dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor om-mediu

înconjurător.
4.1. Să deducă evoluţia plantelor şi animalelor din ecosistemul local;
- întocmirea unui proiect de protecţie a mediului geografic local;
4.2. Să evidenţieze repartiţia vegetaţiei şi a faunei în funcţie de climă şi relief, în strânsă
corelaţie cu impactul produs de activitatea umană din localitateaSînpetru de Cîmpie;
- acţiuni de curăţare, depoluare a unor teritorii din orizontul apropiat;
- efectuarea unor experienţe simple care evidenţiază calitatea apelor, aerului, solului din
mediul geografic local;
4.3. Să exemplifice spaţii nepoluante;
- activităţi de valorificare a unor materiale refolosibile;
4.4.Să arate care sunt activităţile umane care conduc la ridicarea gradului de poluare a comunei
Sînpetru de Cîmpie;
- plantarea de arbuşti, flori;
- realizarea de albume fotografice, care să ilustreze starea ambientală locală;
4.5. Să compare pe baza unor experienţe care sunt principalele caracteristici ale apelor şi aerului
din ambientul local;
- redactarea unor texte, eseuri în care să precizeze efectele pozitive şi negative ale acţiunii
omului asupra mediului;
4.6. Să adopte o atitudine civică de ocrotire faţă de mediul înconjurător şi să propună măsuri
de ameliorare.
- participare la activităţi de depoluare, la sesiuni de comunicări ale elevilor pe problematica
mediului şi a orizontului local.
9.2.3. CONŢINUTURI, PROIECTAREA ANUALĂ ŞI PE UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

CONŢINUTURI
Introducere în studiul opţionalului.....................................................………….......1 oră
Capitolul I - Cadrul natural al comunei Sînpetru de Cîmpie ...................................7 ore
I.1. Aşezarea geografică-factor determinant al locuirii timpurii…………….…… 1 oră
107
I.2. Geologia (Evoluţia paleogeografică, litologia, resursele subsolice) ...................1 oră

I.3. Relieful din orizontul local şi apropiat…………….............................................1 oră
(Aplicaţie practică) .............................................................…………….......... 1 oră
I.4. Clima din zona comunei Sînpetru de Cîmpie………….……..............................1 oră
I.5. Hidrografia din orizontul local şi apropiat ……………………………………. .1 oră
I.6. Vegetaţia, fauna şi solurile din Sînpetru de Cîmpie şi împrejurimile sa ….........1 oră
Protejarea naturii în comuna Sînpetru de Cîmpie şi în împrejurimi –proiect .............3 ore
Capitolul II. Consideraţii social-istorice cu privire la apariţia şi dezvoltarea localităţii

II.1. Originea şi vechimea localitatii. Toponimia localitatii Sînpetru de Cîmpie…....2 ore
II.2. ComunaSînpetru de Cîmpie în epoca modernă şi contemporană…….................1 oră
II.3. Sînpetru de Cîmpie,după anul 1990……………………………………………..1 oră
II.4. Viaţa culturală a comunei..…………………………………………………........1 oră
II.5. Amenajarea teritoriului;planul comunei şi extinderea ei recentă................…......2 ore
Capitolul III. Dinamica populaţiei din Sînpetru de Cîmpie în decursul timpului - 6 ore
III.1. Mişcarea naturala a populatiei…………………………………………............3 ore
III.1.1. Natalitatea
III.1.2. Nupţialitatea şi divorţialitatea
III.1.3. Mortalitatea generală
III.1.4. Bilanţul natural
III.2. Densitatea populaţiei
III.3. Mobilitatea teritorială a populaţiei…………………………………..................1ora
III.4. Evoluţia numerică a populaţiei in perioada modernă şi contemporană….........1 oră
III.5. Ritmul mediu anual de creştere al populaţiei. Bilanţul total al populatiei..........1 oră
Capitolul IV- Structura populaţiei comunei, după anul 1990 – 6 ore

IV. 1. Structura populaţiei pe grupe de vârstă si sexe………..............................2 ore
IV. 2. Structura etnică şi confesională………………………..............................2 ore
IV. 3. Structura profesională a populaţiei…………………….............................1 oră
IV. 4. Nivelul de instruire al populaţiei………………………............................1 oră
Capitolul V- Ocupaţia locuitorilor din Sînpetru de Cîmpie – 3 ore

V.1. Activităţi tradiţionale. Sectoarele de activitate ……………………............1 oră
108
V.2. Probleme economice actuale: investiţii şi investitori; Şomajul……..............1 oră

V.3. Probleme edilitare; Poluarea în comuna Sînpetru de Cîmpie şi împrejurimi.1 oră
PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE LA DISCIPLINA OPŢIONALĂ (,,designul

instrucţional”)
Proiectarea didactică reprezintă o activitate complexă, un proces de anticipare a ceea ce doreşte
educatorul să realizeze împreună cu elevii săi în cadrul unei lecţii, sistem de lecţii, capitol sau
pe parcursul întregului an şcolar, pentru îndeplinirea obiectivelor programei. Proiectarea
didactică se raportează la diferite perioade de timp, prezentate în continuare.
Proiectarea activităţii didactice anuale
Aceasta vizează analiza structurii conţinutului prevăzut de programa şcolară, delimitarea lui pe
capitole şi teme, stabilirea succesiunii şi a ritmului de parcurgere a acestora, conform logicii
geografice, stabilirea obiectivelor acestora, distribuirea numărului total de ore: pe activităţi de
predare, activităţi practice, activităţi de recapitulare şi sinteză, excursii, lecţii de evaluare.
Proiectarea didactică anuală este exemplificată în modelul de mai jos.
Şcoala cu clasele I-VIII,Sînpetru de Cîmpie, jud.Mureș
Profesorul…. Aviz director,
Clasa ...............
Programa şcolară ........................................
Anul şcolar .................................................
PROIECTAREA DIDACTICA ANUALĂ(macroproiectarea instruirii)
Nr. Unitatea de Competențe Conținuturi Număr Semestrul/ Observații

crt. învățare specifice de ore Săptămâna
Proiectarea activităţii didactice pe unităţi de învăţare

Constă în stabilirea activităţilor necesare parcurgerii în bune condiţii, progresiv şi sistematic, a
fiecărei teme sau capitol din obiectul de învăţământ. Proiectarea pe unităţi de învăţare
precizează şi obiectivele de referinţă specifice temei, care trebuie realizate ca şi strategii
109
didactice, prin care se stabilesc metodele de învăţământ, mijloacele şi modalităţile de evaluare

utilizate. Rubricaţia proiectării activităţii didactice pe unităţi de învăţare este prezentată în
modelul de mai jos:
Şcoala cu clasele I-VIII Sînpetru de Cîmpie, jud.Mureș

Catedra de .........................………
Profesorul ....…………………….
Disciplina ..............………………
Clasa ... ... ....…………………….
Programa şcolară ...............………
Anul şcolar .................................…
PROIECTAREA DIDACTICĂ PE UNITŢI DE ÎNVĂŢARE
Nr. Conținuturi Competențe Activități de Data Resurse Evaluare

crt. specifice învățare materiale
Proiectarea unei lecţii, este cea mai detaliată acţiune, care cuprinde un ansamblu
coordonat de operaţii de anticipare a desfăşurării procesului instructiv-educativ, concretizat în
următoarele:
a). Definirea obiectivelor operaţionale, în care:
-se stabileşte ce va şti să facă elevul la sfârşitul activităţii;
-să verifice dacă ceea ce a fost stabilit s-a realizat, în raport cu programa de învăţământ.
b) Proiectarea secvenţelor instrucţionale vizează:
-stabilirea conţinutului activităţii;
-alegerea metodelor de învăţământ, în concordanţă cu mijloacele de care dispunem;
-stabilirea modului de lucru cu elevii.
c) Proiectarea evaluării performanţelor elevilor, prin care se elaborează un sistem de metode şi
tehnici de evaluare, adecvate obiectivelor stabilite.
110
Acţiunea de proiectare presupune îmbinarea tuturor elementelor şi aspectelor lecţiei, într-

un sistem închegat, realizată prin elaborarea unui proiect de lecţie sau proiect de activitate
didactică. Aprecierea activităţii instructive, prin descriere detaliată - în concordanţă cu legităţile
psiho-pedagogice ale întregului program de desfăşurare a lecţiei-presupune realizarea de către
profesor a unui "design instrucţional".(Dulama M.,1996)
Proiectarea unei lecţii parcurge două faze:
1. Partea introductivă
Aceasta poate cuprinde:
Data ….........................
Obiectul .............……...
Clasa ..............................
Subiectul lecţiei ... .........
Obiectivele lecţiei .....….
Tipul de lecţie …………
Strategia didactica: - metodele didactice.............................
- mijloacele didactice.....………………….
- evaluarea activităţii ................…………
2. Partea a II-a
În această parte se descrie desfăşurarea lecţiei, în mod detaliat sau în mod restrâns.
Elaborarea şi realizarea proiectului reprezintă două momente cu semnificaţii deosebite:
- primul evidenţiază efortul profesorului pentru concretizarea unor legităţi ştiinţifice la o
situaţie concretă de instruire;
- cel de-al doilea reflectă capacitatea profesorului de a transpune în practică cele proiectate.
Proiectul asigura rigoarea activităţii didactice, fără a îngrădi iniţiativa şi creativitatea.
APLICAŢII ŞI EVALUARE
Descrierea şi redarea unei realităţi observate;
Portofoliu – « Istoria localităţii Sînpetru de Cîmpie » ;
Aplicaţii în orizontul local;
Studiu de caz- « Comuna Sînpetru de Cîmpie-prezent şi viitor » ;
Proiect : « Proiect de protecţie a mediului geografic local » ;
Interpretarea graficelor şi imaginilor;
Lucrul cu hărţi şi fişe de lucru;
Referate despre localitatea natală şi împrejurimi;
111
Aplicarea de teste sumative de evaluare, în cadrul lecţiilor realizate în programul

RESURSE MATERIALE
Albume, postere, referate, reviste, casete video, planşe;
Planul localităţii, Harta judeţului Mureș, schiţe de hărţi şi grafice.
Întocmirea de fişe cu valoare de clasificare, piramida vârstelor, diagrame şi historiograme;
Fişe de lucru individuale; fie adresate într-o succesiune logică. În acest sens, pot fi formulate
următoarele întrebări:
Ex. Ce religie au locuitorii din Sînpetru de Cîmpie?.
Ex. Cum influenţează orașul Tg.Mureș dezvoltarea economică a comunei Sînpetru de Cîmpie?
În funcţie de scopul urmărit, conversaţia poate fi:
- Conversaţie introductivă- în care se urmăreşte introducerea elevului în noua temă; de
exemplu la introducerea temei privitoare la,,Aşezările rurale’’ se poate adresa următoarea
întrebare:
-Care sunt părţile componente ale satului?;
-Conversaţie euristică -prin care elevii pot descoperi diferite relaţii, legături, pe baza unor
raţionamente logice.
-conversaţie de fixare şi aprofundare a cunoştinţelor - este folosită pentru sublinierea unor idei
mai importante, care se desprind din cunoştinţele predate sau pentru concretizarea lor.
La tema "Aşezările umane" se pot adresa următoarele întrebări:
- Care sunt aşezările în care trăiesc oamenii?;
- Ce este satul?
- Care sunt părţile componente ale unui sat?
- Cum se clasifică satele după numărul de locuitori?
- Cum se clasifică satele după structură?
- Conversaţie de recapitulare -care se aplică la reactualizarea cunoştinţelor dobândite într-un
capitol, sau la sfârşit de semestru şi de an şcolar.
De exemplu la capitolul " Populaţie şi aşezări" se pot formula urmatoarele întrebări şi cerinţe:
- Ce este natalitatea? Ce este mortalitatea? Ce sunt deplasările temporare?
- Care tip de deplasare este mai frecventă în comuna Sînpetru de Cîmpie?
Formele conversaţiei presupun o atenţie sporită din partea pofesorului, în ideea formulării
întrebărilor şi a modului de integrare a acestora în comportamentele actului didactic, astfel încât
răspunsurile să fie cele aşteptate.
În funcţie de procesul psihic implicat, tipurile de întrebări pot fi:
- întrebări reproductive, care solicită memoria şi aşteaptă un singur răspuns posibil:
112
Ex. Care era denumirea comunei voastre înainte de anul 1968?

- întrebări productive, ce solicită operaţiile gândirii, prin interogaţii cauzale:
Ex. Cum explicaţi scăderea numărului persoanelor de etnie germană în comuna Sînpetru de
Cîmpie?
În funcţie de operaţia de efectuat, sunt întrebări care presupun o activitate de:
- Clasificare: Care sunt sectoarele de activitate ale populaţiei din Sînpetru de Cîmpie?
- Comparare: Care sunt asemănările/ deosebirile între comuna Sînpetru de Cîmpie şi oraşul
Tg.Mureș?
- Explicare: Din ce cauză majoritatea populaţiei ocupate din comuna Sînpetru de Cîmpie
lucrează în agricultură?
- Definire: Ce este aşezarea rurală (satul)? Definiţi satul.
- Numărare: Câte clădiri sunt în localitatea Sînpetru de Cîmpie?
- Ordonare în spaţiu şi timp: Unde se află comuna Sînpetru de Cîmpie?
- De sinteză: Care sunt caracteristicile particulare ale mediului rural din localitatea în care
locuiţi?
Descrierea este expunerea expresivă (orală su scrisă) realizată pe baza observaţiei prin
intermediul căreia sunt prezentate caracteristicile exterioare tipice ale obiectelor, fenomenelor,
proceselor, accentuându-se aspectele de formă, dimensiune, context de relaţii, detalii etc. Una
din primele metode de cercetare utilizate în geogarfie ca ştiinţă, descrierea, consemna
rezultatele observaţiei vizuale şi a experimentului sub formă de reprezentări ale obiectelor,
fenomenelor, proceselor ale fenomenului studiat.
Ex. Descrieţi în 30 de cuvinte modul în care se face colectarea, depozitarea şi distrugerea
gunoaielor din localitatea voastră.
Ex. Descrieţi peisajul din imagine în 20 de propoziţii.
Observaţia - este o metodă de cercetare ştiinţifică ce presupune urmărirea atentă şi
sistematică a unor fapte de către elevi cu scopul de a sesiza aspectele relevante surprinse cât
mai exact, observarea prelungindu-se ,,într-un act de clasificare, de încadrare a informaţiilor în
anumite categorii sau concepte şi de anticipare a unor relaţii”.(Ionescu, M.,2000).
Observarea se face fie sub îndrumarea cadrului didactic (observaţie sistematică ), fie în mod
autonom (observaţia independentă), în scopul depistării unor noi aspecte ale realităţii
geografice şi pentru întregirea unor informaţii.
Această metodă are atât caracter informativ cât si formativ, deoarece duce la formarea
deprinderilor de a observa în mod sistematic esenţialul. Elevii vor fi astfel obişnuiţi să analizeze
113
observaţiile, să privească obiectele, să proiecteze scheme, să facă desene, schiţe, fotografii, să

completeze fişele de observaţie. Metoda observaţiei contribuie şi la formarea unor calităţi
comportamentale, cum ar fi: consecvenţa, răbdarea, perseverenţa, perspicacitatea, imaginaţia.
Poate fi utilizata în următoarele cazuri:
a) Urmărirea comportamentului uman pentru descoperirea mediului apropiat:
- Ce-ţi place cel mai mult în mediul apropiat în care trăieşti? De ce?
- Care este arborele tău preferat din apropierea casei?
- Familia ta cultivă flori sau legume?
- Ce animale îngrijeşte familia ta?
b) Identificarea componentelor mediului:
În curtea şcolii cerem elevilor să observe atent mediul timp de câteva minute, apoi se
analizează rezultatele observării împreună cu ei. Elevii de obicei nu includ în mediu elementele
introduse de om, ei asociind mediul cu vegetaţia.
c) Observarea unui proces natural
Observaţi culoarea apei pârâului Șesu pe o probă recoltată într-o sticla transparentă la 10
cm sub oglinda apei. Observaţi aspectul apei şi notaţi în caiete dacă apa este incoloră,
opalescentă, tulbure sau colorată; dacă apa este colorată, specificaţi dacă fenomenul este
determinat de suspensii sau de unele substanţe chimice prezente în apă.
Demonstraţia (cu ajutorul planşelor, desenului geografic, filmului didactic, ilustraţiilor, cu
ajutorul retoproiecţiei etc. ) -este o metodă de explorare şi cunoaştere sistematică, organizată,
indirectă a obiectelor, fenomenelor şi proceselor reale prin prezentarea lor de către profesor în
stare naturală (la scară reală), prin substituirea lor în faţa elevilor cu ajutorul modelelor
(obiectuale, figurale, simbolice sau verbale) şi prin utilizarea raţionamentelor inductive, pentru
evidenţierea aspectelor fizice, acţionale şi ideatice esenţiale ale realităţii.(Dulamă, M.,1996)
Experimentul- este metoda de explorare directă a realităţii, care presupune reproducerea
artificială, provocarea intenţionată a unui fenomen sau proces , în scopul cercetării,
descoperirii esenţei faptelor geografice, a verificării unei ipoteze.(Dulamă, M.,1996)
Efectuarea unui experiment trebuie să ducă la realizarea atât a funcţiei cognitive, cât
şi a celei formative.
Experimentul poate fi:
- De cercetare - atunci când se urmăreşte studiul unui fenomen încă necunoscut elevilor.
- Demonstrativ - este pregătit şi prezentat de către profesor pentru a descrie un obiect, fenomen
sau proces, care nu poate fi cunoscut cu ajutorul observaţiei directe.
114
- Experimentul destinat formării deprinderilor şi priceperilor - are în vedere formarea

deprinderilor de mânuire a unor instrumente, aparate, materiale etc.
- Experimentul aplicativ- în cadrul căruia elevii verifică şi aplică în practică, cunoştinţele
teoretice deja asimilate.
Exerciţiul - este o metodă didactică de efectuare conştientă şi repetată a unor acţiuni
mintale (intelectuale) şi motrice (manuale pentru însuşirea unor comportamente standardizate;
acţiune repetată de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări.
Exerciţii de cartometrie
a) Determinarea coordonatelor geografice prin stabilirea valorilor paralelelor şi meridianelor
care mărginesc ochiul reţelei cartografice în care este punctul a cărui poziţie geografică dorim
să o determinăm. Astfel, comuna Sînpetru de Cîmpie are următoarele coordonate: 46º43’18”
latitudine nordică şi 24º15’46”longitudine estică.
b) Exerciţii de orientare cu ajutorul punctelor cardinale
Ex. Reprezentaţi prin semne convenţionale:,, Ieşind din comună, şoseaua se îndreaptă spre
oraşul Tg.Mureș, fiind legată de acest oraş prin DN15. În est se află localitatea Rîciu iar în
nord-vest orașul Sărmaș. Mergând spre sud ajungem în localitatea Pogăceaua.
Jocul geografic- este o activitate umană, fără un scop material sau vizibil util, desfăşurată
după reguli benevol acceptate, care genrează plăcere bucurie, destindere, sentimente de înălţare
şi tensiune, care satisfac o cerinţă interioară a individului.(Dulamă, M.,2000)
Ex.,, Satul meu”-joc de reflexie personală (5 minute). Fiecare elev împarte o foaie de caiet în
patru părţi egale şi în fiecare dreptunghi scrie următoarele: Satul meu acum 5 ani; Satul meu în
prezent; Satul meu peste 20 de ani; Satul meu peste 50 de ani.
În fiecare sector, elevii trebuie să deseneze un element simbolic corespunzător cu imaginea
localităţii natale corespunzătoare momentului precizat.
Profesorul împarte clasa în grupe de câte 4 elevi.
Fiecare elev prezintă celorlalţi din grupă desenele şi explică semnificaţia lor.Acest joc
ofertă elevilor posibilitatea de a se concentra asupra esenţialului din mediul său,să-
l analizeze şi să facă o prognoză.
Studiul de caz - este o metodă de instruire şi învăţare activă prin care se analizează un caz
- o situaţie particulară sau ipotetică, modelată sau simulată, care există sau poate apare într-un
sistem natural, social sau economic; este o metodă prin care se analizează cauzele, elementele
implicate, se propun soluţii de rezolvare, se alege decizia optimă pentru rezolvarea cazului.
(Dulamă, M.,2000).
115
Ex. Un locuitor din comuna Sînpetru de Cîmpie şi-a construit anexa casei care conţine o baie
şi bucătăria de vară lângă fântâna vecinului său, iar apele uzate sunt evacuate printr-o conductă
din apropierea fântânii. Locuitorii nu au altă sursă de apă decât fântâna respectivă. Cetăţeanul
vinovat a construit o fosă septică falsă pentru colectarea apei uzate, pentru inducerea în eroare
a celorlalţi. În urma discuţiilor cu vecinii, cetăţeanul nu şi-a schimbat atitudinea. Ce soluţie
propuneţi pentru ca apele uzate să nu ajungă în fântână?.
Rezolvarea de probleme -este metoda de învăţământ bazată pe acţiunea motrică sau
intelectuală, care se repetă conform anumitor cerinţe, în scopul formării unor priceperi şi
deprinderi, abilităţi şi aptitudini. Rezolvarea problemelor se poate face pe tot parcursul lecţiei
în cadrul verificării cunoştinţelor la transmiterea de noi cunoştinţe şi la fixarea acestora, sau ca
temă pentru acasă. În acest caz, formularea este imperativă:
,,Calculaţi sporul natural al populaţiei din comuna Sînpetru de Cîmpie, având în vedere
că, în prezent natalitatea este de 11,66‰ iar mortalitatea de10,5‰.
Folosirea manualelor şi a altor cărţi de specialitate- se bazează pe lectura textului scris, atât din
manualele şcolare, cât si din diverse surse de informare: reviste ştiinţifice, atlase şcolare, opere
ştiinţifice, antologii,etc. Lectura trebuie să aibă drept scop îmbogăţirea şi asimilarea de
cunoştinţe, astfel încât elevul trebuie să facă efortul de a memora, a reproduce şi a aplica
cunoştinţele însuşite.
Pe baza studiului unei cărţi, se pot face diferite însemnări:
- planul de idei care cuprinde titluri de capitole, teme şi idei principale;
- rezumatul, care exprimă într-o expunere concisă şi sistematică, ideile unui material studiat;
- conspectul este o prezentare mai completă a unei teme, pe baza informaţiilor din mai multe
surse bibliografice;
- fişele reprezintă o formă specifică de însemnări în cadrul muncii cu cartea şi pot cuprinde idei
esenţiale, definiţii, formule, adnotări, extrase, etc;
- referatul este o lucrare mai complexă, întocmită pe baza unui studiu individual al unei lucrări,
a unei munci de documentare cu o pronunţată notă personală de interpretare şi prelucrare a
materialului; ex.,,Obiceiuri si tradiţii în localitatea natală”.
- vizitele şi excursiile didactice urmăresc realizarea unei teme din programă sau consolidarea
cunoştinţelor deja dobândite. Ele se pot realiza în natură, la diferite obiective economice sau
social-culturale.
116
METODE MODERNE
Problematizarea este o metodă de cercetare şi o metodă didactică activă dialogată care
constă în crearea unor situaţii conflictuale între ceea ce poate rezolva şi ceea ce trebuie să
rezolve elevul; este o activitate de căutare, de descoperire a faptelor ştiinţifice, a fenomenelor
care generează anumite procese. În timpul lecţiei, profesorul creează situaţia-problemă şi
organizează activitatea elevilor, astfel încât aceştia să tragă independent concluziile şi să
formuleze răspunsuri şi soluţii ale problemei. (Ilinca, N.,2000). După Ionescu, M. (1995)
,,problematizarea nu este doar o metodă ci un principiu didactic fundamental care direcţionează
predarea”.
Ex. Cum explicaţi scăderea numerică a populaţiei după anul 1990 în Sînpetru de Cîmpie?
Ex.Calculaţi densitatea populaţiei din comuna voastră ştiind că suprafaţa este de 53,96 km² iar
populaţia este de 2.657 locuitori.
Ex. Dacă în anul 2008, numărul populaţiei din Sînpetru de Cîmpie era de 2.657 locuitori şi
numărul total al născuţilor vii era 31, calculaţi rata de natalitate.
Se calculează folosind raportul între numărul total al născuţilor vii şi numărul mediu al
populaţiei după formula:
N = Nv . 1000, unde N- rata de natalitate, Nv- numărul total al născuţilor vii, P-nr. populaţiei
Ex. Explicaţi cauza reducerii temperaturii cu 2-3ºC în comuna Sînpetru de Cîmpie faţă de
oraşul Tg.Mureș.
Dezbaterea este o metodă didactică conversativă prin care se analizează deschis şi
aprofundat o problemă ştiinţifică sau practică.
Poate fi utilizată la lecţiile de geografie pe echipe, având forma unui joc de roluri. De exemplu-
dezbaterea dupa procedeul Phillips-66: profesorul împarte clasa în 4 grupe desemnând câte un
conducător de discuţii care supraveghează şi dirijează discuţia; după dezbatere conducătorul
fiecărei grupe prezintă, în faţa clasei, concluziile şi soluţiile adoptate şi motivează respingerea
unor variante.
Ex: ,, Vrem să avem o comună curată!’
Modelarea este o metodă de cercetare şi o metodă didactică de dobândire a cunoştinţelor
despre fapte şi procese petrecute la distanţe mari şi greu de abordat; abordarea se poate face
indirect, prin elaborarea unor modele simplificate, micşorate, esenţializate ale realităţii
geografice. (Ilinca, N., 2000).
Modelul este o componentă a unui sistem material, chiar un instrument de lucru care reproduce
şi simplifică însuşirile esenţiale şi particulare ale unui obiect sau fenomen.
Ca metoda de învăţământ, modelarea îndeplineşte două funcţii: ilustrativă şi cognitivă.
117
În funcţie de specificul lor, modelele pot fi:

- Modele obiectuale: mulaje, machete, roci, minerale, plante presate, seminţe etc.;
- Modele figurative: planşe, fotografii, diapozitive, diagrame, scheme; .
- Modele simbolice( matematice): formule de calcul, modele logice, concepte;
- Modele cibernetice: modelarea pe calculator a diferitelor fenomene.
,,Modelele grafice utilizate în procesul de predare- învăţare a geografiei înlocuiesc datele
numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni comparative cu datele şi fenomenele ce trebuie
prezentate. Datele prezentate în imagini vizuale sunt mai uşor de analizat , de comparat, se
fixează şi se reţin mai uşor, mai temeinic, iar memorarea lor este de lungă durată.”(Dulama
M.,1996, pag.122)
Tipuri de modele grafice:
1. Diagramele sunt reprezentări grafice concrete ale datelor statistice sub formă de desene
geometrice, liniare sau în suprafaţă prin care se redau concret, sintetic, mai exact, la scară,
fenomenele cercetate atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, evidenţiind trăsăturile esenţiale
ale acestora în domeniul didactic.( Dulamă, M., 1996). Datele prezentate în imagini vizuale
sunt mai uşor de analizat, de comparat, se fixează şi se reţin mai uşor, mai temeinic, iar
memorarea lor este de lungă durată.
a) Diagrama de tip coloane în aflux se utilizează pentru compararea unor fenomene şi mărimi
diferite, dar care aparţin aceluiaşi grup de produse sau fenomene.
Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă în coloane sructura populației după studii în anul 2011
știind că 28,5% au terminat o școală primara,63,5% nivel secundar iar 3% studii superioare.
Fig.17 Diagrama
70%
60%
50%
40% East
30%
28
20%
10%
0%
1st Qtr 2nd Qtr 3rd Qtr
b) Diagrama în benzi este o repoziţionare a diagramei în coloane, într-un plan orizontal.

Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă în benzi structura populaţiei pe grupe de vârstă din comuna
Sînpetru de Cîmpie, în anul 2008.
118
c) Cronograma(historiograma) reprezintă dinamica unui fenomen într-o perioadă de timp.

Ex. Reprezentati printr-o cronogramă, evoluţia numerică a populaţiei din comuna Sînpetru
de Cîmpie în perioada 1910-2008
d) Diagrama prin cerc structural (sectoare circulare)
Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă prin cerc structural, structura populaţiei pe sectoare de
activitate, din comuna Sînpetru de Cîmpie, în anul 2018.
e) Diagrama polară utilizează coordonatele polare în reprezentarea fenomenelor; astfel se poate
reprezenta variaţia temperaturii, a precipitaţiilor în decurs de o lună, an sau anotimp,
comparativ cu media lunii, anotimpului sau anului.
Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă polară valoarea medie a temperaturilor lunilor de
primavară comparativ cu media temperaturii anotimpuale(martie, aprilie, mai).
f) Piramida structurală( diagrama de distribuţie cantitativă) este utilizată pentru reprezentarea
grafică a populaţiei pe sexe, pe grupe de varste, etc.
Ex. Reprezentaţi printr-o piramidă structurală populaţia pe grupe de vârstă şi sexe din Sînpetru
de Cîmpie, în anul 2018.
2. Modelele simbolice (matematice) utilizează simbolurile şi formulele pentru a reprezenta
realitatea şi au scopul de a transpune într-o formă foarte concisă imensul material faptic,
acumulat prin observare.(Dulamă, M.,1996). Statistica matematică se ocupă cu gruparea,
analiza şi interpretarea datelor referitoare la un anumit fenomen şi cu unele previziuni
referitoare la producerea lui viitoare.
Ex. S = N-M, unde S reprezintă sporul natural, N- natalitatea, M-mortalitatea
Tab.54 Ex.Model static.
Localitatea Suprafața Nr.Locuitori Natalitate Mortalitate Spor Densitate
Natural
Sînpetru de 6714 km 2913 19 40 -21 0,43loc./
Cîmpie km patrat
Tab.55 Ex. Model dinamic

Anul Suprafața Nr.Locuitori Natalitate Mortalitate Spor Densitate
natural
2002
2006
2010
119
Învăţarea prin descoperire, numită de Freinet metoda,,experienţei de încercare”, este

considerată nu ca o simplă metodă, ci ca o finalitate către care tinde orice metodă;,,este o
activitate a elevilor în timpul lecţiei pentru cercetarea, în mod independent a
adevărului”(Munteanu,R.,1997,pag.66). Elevii descoperă adevărul prin crearea unor condiţii
de reactualizare a experienţei şi a capacităţii individuale, pentru pregătirea soluţiei unei
probleme. Situaţia problematică declanşează descoperirea iar aceasta va stimula o atitudine
activă din partea elevilor, pentru depăşirea obstacolelor care apar, pentru analiza variantelor
posibile. De fapt, elevii nu descoperă ceva nou, ei redescoperă cunoştinţe vechi, aspecte ale
unor domenii ale realităţii descrise de obiectele de învăţământ.
Învăţarea prin descoperire presupune: un act de predare, actul de descoperire(momentul de
intuire) şi verbalizarea generalizării bazată pe reguli, principii, idei.
Există două tipuri de descoperire:
-Inductivă: presupune acumularea unui material geografic faptic, obţinut cu ocazia unor ieşiri
în natură, în orizontul local, prin intermediul descoperirii.
Ex.-Formarea noţiunii de albie a râului. Elevii vor descoperi albia minora, acoperită cu apă
la debite medii şi albia majoră acoperită cu apă numai în timpul inundaţiilor; intorşi în clasă,
profesorul, prin formularea întrebărilor, va cere elevilor să pună în relaţie datele culese, să le
ordoneze şi să desprindă anumite concluzii, elevii putând ajunge independent la definiţii.
-deductivă: presupune combinarea unor idei generale pentru a se ajunge treptat la cunostinţe
particulare.
Metoda ,,Ştiu-Vreau să ştiu-Am învăţat"- a fost introdusă în şcolile americane de Donna
Ogte. Este o metodă de comprehensiune care ghidează lectura unui text sau audierea unei
prelegeri.(Ionescu, M.,2000): se împarte tabla în 3 coloane şi profesorul compleaza primul
rând. Profesorul propune tema: Comuna Sînpetru de Cîmpie după care adresează întrebări
frontale.
-Ce ştiţi despre Sînpetru de Cîmpie?
Se notează, pe scurt răspunsurile în rubrica,,ştiu”; se scriu răspunsurile nesigure în rubrica
,,vreau să ştiu”. După evocarea tuturor cunoştinţelor elevilor completăm rubrica din mijloc:-
Ce aţi dori să ştiţi despre comuna Sînpetru de Cîmpie,orașul Tg.Mureș?
Se notează pe scurt întrebările iar profesorul ajută elevii să genereze alte întrebări. După
învăţarea metodei,completează rubricile individual sau în perechi.
120
Tab.56. Metoda: Ştiu-Vreau să ştiu- Am învăţat

Știu Vreau să știu Am învățat
Comuna Sînpetru de De ce este numită așa?
Cîmpie –Mureș Caracteristicile
Este situată în reliefului?
C.Transilvaniei. Care este structura
Populația majoritară- etnică?
români urmați de
rromi,maghiari etc.
Prin metoda utilizată: Ştiu - Vreau să ştiu - Am învăţat, am constatat că elevii pot fi
controlaţi mai îndeaproape în grupuri restrânse şi pot fi încurajaţi sau apreciaţi (se pot chiar
autoaprecia sau autoevalua). Se angajează mai uşor în discuţii libere, dezvoltându-li-se
capacitatea de comunicare. Ei devin mai interesaţi şi motivaţi de studiul în detaliu a geografiei,
deoarece au posibilitatea culegerii unor informaţii diverse; deasemenea învaţă să se comporte
diferit în situaţii noi, operează mai uşor cu bagajul de cunoştinţe acumulate anterior şi
realizează conexiuni cu informaţiile noi.
Metodele algoritmice sunt importante în formarea gândirii ştiintifice a elevilor şi creează
condiţiile necesare pentru sesizarea, descoperirea şi asimilarea diverşilor algoritmi. Algoritmul
reprezintă o înlănţuire de operaţii desfăşurate întotdeauna în acelaşi mod, care se succed logic,
în vederea obţinerii rezultatului dorit.
a) Metoda exerciţiilor presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii şi conduce spre o
finalitate prestabilită. Ea vizează accentuarea caracterului practic, aplicativ al procesului de
învăţământ. Rolul exerciţiilor este de a contribui la însuşirea de către elevi a cunostinţelor în
contact cu unele probleme din practică, asigură consolidarea şi fixarea cunoştinţelor predate
elevilor şi favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor. Metoda exerciţiilor poate
fi folosită la lecţii în clasă, în cabietul de geografie, pe terenul geografic, în vizite didactice din
orizontul local, etc. Aceste exerciţii constau în sesizarea ideilor principale dintr-o lecţie,
învăţarea logică cu ajutorul hărţii, corelarea imaginilor, schemelor şi graficelor din manual cu
textul, indicarea corectă a obiectelor geografice pe hartă,etc.
De exemplu, la lecţiile despre agricultură se pot face exerciţii pentru cunoaşterea tipurilor
de soluri; la lecţiile despre clima României sunt importante lucrările practice şi exerciţiile care
121
urmăresc măsurarea temperaturii aerului, a precipitaţiilor atmosferice, a intensităţii vântului;

aceste măsurători se vor efectua la staţia meteorologică Sărmașu.
b) Instruirea programată este o variantă a muncii cu manualul, una din caracteristicile ei
importante fiind aceea că impune o necesitate formarea deprinderilor de muncă independentă.
Realizarea practică a instruirii programate presupune o anumită tehnică de învăţare, o anumită
metodă didactică, aplicarea principiului informării operative.(Munteanu,R.,1997).
Principiile instruirii programate sunt:
- Principiul paşilor mici;
- Principiul răspunsului activ;
- Principiul verificării imediate a răspunsului;
- Principiul ritmului propriu de muncă;
- Principiul răspunsurilor corecte.
Se practică două tipuri principale de programe: programe liniare de tip SKINNER şi
programe ramificate de tip CROWDER. Instruirea programată se poate utiliza mai ales la
lecţiile de recapitulare pentru a reactualiza cunostinţele însuşite de elevi pe parcursul perioadei
respective, pentru a fixa şi sistematiza noţiunile mai grele.
Taxonomiile sunt scheme care reprezintă mari ansambluri de obiecte, evenimente,
fenomene, grupate în clase, după diferite criterii sau carcteristici. Elevii învaţă să distribuie
obiectele unei mulţimi oarecare, în clase de obiecte, conform anumitor criterii (ex. Să clasifice
locuitorii localităţii Sînpetru de Cîmpie după grupele de vârste, după sex, după ocupaţie, după
starea civilă etc.), să interpreteze şi să exemplifice o taxonomie.
Exemplu:
ocupată(1267 loc.)
activă neocupată(89 loc.)

Populaţia stabilă studenţi/ elevi(435 loc.)
(2.395loc.) inactivă pensionari(266 loc.)

casnici(40 loc.)
persoane întreţinute(298 loc.)
122
Concluzionând, putem afirma că metodele de învăţământ se aleg în funcţie de obiectivele

operaţionale ale lecţiei, ştiind clar ce anume trebuie să ştie elevul la sfârşitul lecţiei. În cursul
unei ore este necesară folosirea mai multor metode de învăţământ. Metodele de învăţământ
trebuie să fie adecvate conţinutului ştiinţific, materialului didactic şi mijloacelor tehnice de
care dispunem, în raport cu conţinutul lecţiei.
9. 2.5. METODE DE CERCETARE UTILIZATE ÎN CADRUL OPŢIONALULUI

Multitudinea şi complexitatea problematicii abordate a necesitat elaborarea unei
metodologii adecvate, constând în:
- Documentarea bibliografică (faza documentară), care a cuprins studierea literaturii de
specialitate referitoare la abordarea monografica a mediului rural;
- Prelucrarea informaţiilor cu privire la populaţie incluse în fişele ultimului recensământ;
- Studierea fişelor, clădirilor şi a gospodăriilor etc.
- Utilizarea unor informaţii mai largi referitoare la diferite elemente, fenomene şi procese,
din care au fost selectate anumite aspecte semnificative (discuţii purtate cu specialişti din
domeniul arhitecturii, urbanizării, amenajării teritoriale etc.);
- Realizarea unor măsurători asupra unor fenomene reale (ex. planul şcolii prin observarea
cu atenţie, urmată de stabilirea punctelor cardinale , apoi măsurarea dimensiunilor clădirii atât
cu ruleta, cât şi cu pasul);
- Fotografierea aspectelor semnificative din realitatea observată;
- Elaborarea unor întrebări în cadrul anchetei pentru a afla aspecte din viaţa oamenilor din
Sînpetru de Cîmpie. Ancheta constă în culegerea metodica de informaţii în baza unei scheme
operaţionale scrise sau orale, de tipul întrebare- răspuns. Tehnica fundamentală de realizare a
anchetei este chestionarul, care constă într-o serie de întrebări, adresate subiectului, enunţate
într-o anumită ordine. Metoda anchetei are avantajul că permite strângerea unui material bogat
care poate conduce la organizarea unor cercetări sau care poate să confirme unele concluzii la
care s-a ajuns prin folosirea altor metode. Ancheta nu poate înlocui ,pe deplin, cercetarea în
domeniul metodicii predării geografiei. De pildă, chestionarul pe care l-am realizat cuprinde
23 de întrebări iar în urma analizei răspunsurilor am întocmit un raport de monitorizare care
mi-a aservit la întocmirea lucrării.
Chestionar
Numele şi prenumele …………………………..
1. Vârsta………
2. Stare civilă: a )necăsătorit; b) căsătorit; c) divorţat; d) alte situaţii.
123
3. Studii: a) superioare; b) medii; c) primare.

4. Structura familiei: a) soţ , soţie; b) soţ, soţie, copii; c) soţ, soţie, copii, părinţi; d) alte situaţii.
5. Sectorul de activitate: a) primar (agricultură); b) secundar (industrie,construcţii); c) terţiar
(turism, transport, învăţământ).
6. Venituri: a) până la 400 Ron; b) între 400 - 1000 Ron; c) peste 1000 Ron.
7. Care sunt sursele de venit?
a) salariul de bază; b) pensie; c)lucrul sezonier; d) alte situaţii.
8. Sunteţi proprietar de terenuri agricole?
a) da; b) nu.
9. În ce măsură veniturile familiale provin din producţia agricolă?
a) parţial; b) deloc; c) în totalitate.
10. Localitatea de provenienţă: a) sat din alt judeţ (exemplificaţi); b) sat din jud. Mureș
(exemplificaţi); c) oraş din alt judeţ (exemplificaţi)
11. Precizaţi motivul sosirii în localitate….. ...........................
12. Care sunt motivele deplasărilor în Tg.Mureș sau alte oraşe?
a) locul de munca; b) studii; c) cumpărături; d) altele.
13. Religia: a) creştin – ortodox; b) romano-catolic; c) altă religie (exemplificaţi)
14. Respectaţi sărbătorile creştine?
a) la biseric; b) în familie; c) deloc.
15. Structura construcţiei în care locuiţi cuprinde:
a) casă + bucătărie de vară;
b) casă fără bucătărie de vară;
c) casă cu anexe( magazie, garaj, coteţ etc.);
d) vilă,alte situaţii.
16. Anul construirii casei: a) până în 1970; b) între 1970 – 1990; c) după 1990.
17. Casa este dotată cu apă curentă şi canalizare?
a) da; b) nu.
18. Precizaţi materialul din care este construită casa:
a)cărămidă; b)chirpici; c) lemn; d) alte material.
19. Precizaţi numărul de animale crescute în gospodărie:
a) bovine…..; b) porcine…..;c) caprine, ovine…..;d) păsări…….; e) altele…………..
20. Ce mijloace de transport deţineţi? Precizati numarul acestora.
a) autoturism …… b) tractor, maşini agricole….. c) autocamioan……d) altele……
Pe lângă metodele descrise la partea I am mai utilizat:
124
Metoda observaţiei directe care a facilitat caracterizarea sub raport cantitativ şi calitativ
a diferitelor elemente şi fenomene din teren. Au fost inventariate principalele elemente care au
rezultat dintr-o observare dirijată: aspecte ale unor elemente antropice-localitatea Sînpetru de
Cîmpie, cu clădiri şi străzi, activităţile economice, căile de comunicaţie.
În cadrul observaţiilor expediţionare s-au făcut evaluări cantitative într-o anumită perioadă de
timp, prin interpretarea anumitor aspecte din realitatea de pe teren şi a informaţiilor de la
localnici.
Metoda observaţiei indirecte realizată prin intermediul unor modalităţi de reproducere a
realităţii obiective, a valorificat mijloace diverse, dintre care amintim bibliografia, schiţe de
hărţi, grafice, tabele. S-a folosit notarea sistematică a fenomenelor observate, experienţe din
viaţa de familie, evenimente din cursul şcolarităţii etc.
Utilizarea seriilor de date privind numărul de locuitori, structura profesională, structura etnică,
religioasă etc. au facilitat înţelegerea elementelor geodemografice din orizontul local în
evoluţia lor temporală.
S-a utilizat fecvent metoda comparaţiei , pornindu-se de la precizarea unor particularităţi
exterioare între ele şi mai ales prin raportarea la întreg.
Metodele de reprezentare grafică folosite atât din punctul de vedre al conţinutului, cât şi
al formei, au concretizat rezultatele cercetării, identificându-le pe cele care au dat expresia cea
mai reală şi sintetică asupra fenomenelor studiate. Se adugă modelele grafice de forma unor
modele, care au ca scop să sintetizeze aspectele structurii interne şi a relaţiilor dintre elementele
analizate.
Modelul mediului antropizat . În cazul comunei Sînpetru de Cîmpie, există componente
naturale şi antropice, care pot fi organizate sub forma unui model.
I.Ianoş.(2002.pag.24)
-sintetizează sugestiv raportul dintre componenta naturală şi elementele antropice : populaţie,
aşezări, activităţi economice, comunităţi. El consideră mediul natural ca un întreg, existând
relaţii între fiecare componentă şi mediul natural, precum şi relaţii între componentele
antropice, luate câte două.
Modelul induce, totodată, o metodă de analiză; el sugerează o modalitate de reprezentare
grafică a structurii şi a funcţionalităţii mediului geografic al orizontului local. Acest model se
poate aplica în cercetările teritoriale concrete, cu anumite nuanţări, provenite din complexitatea
elementelor componente; de exemplu, mărimea demografică a unei comunităţi, tipul reţelei de
aşezări, nivelul activităţilor economice, precum şi alţi factori exteriori (modul de proprietate,
resursele financiare, posibilităţile tehnologice).
125
Modelele mentale cu caracter mai mult empiric, au o importantă notă personală, sunt
frecvente la locuitorii aşezărilor rurale şi se formează prin parcurgerea succesivă şi repetată a
orizontului mai apropiat sau îndepărtat, prin reţinerea şi poziţionarea mentală a unor repere
semnificative şi utilizarea lor în alte situaţii. Perceperea empirică şi mentală a spaţiului, cu
elementele şi carcteristicile sale, reprezintă o carcteristică a felului în care aceşti locuitori
percep orizontul local în ansmblul său. Locuitorii aşezărilor rurale au, fiecare un astfel de
model mintal, o ,,hartă" imaginară a localităţii sau teritoriului înconjurător. Se păstrează într-o
anumită măsură şi la elevii din mediul rural, care străbat anumite areale din orizontul local
formându-şi asfel, într-un mod intuitiv, personal şi empiric, o anumită ,,hartă" a orizontului
local. Această constatare a facilitat desfăşurarea unor cercetări colective cu elevii, suma
cunoşinţelor lor fiind mai mare decât cunoştinţele individuale, fiecare evocând locuri sau
trasee, astfel că printr-un proces ingenios de cooperare a fost angrenată experienţa empirică şi
mentală a elevilor, pe fondul exploatării colective a carcteristicilor orizontului local.
9.2.6. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT FOLOSITE ÎN PREDAREA

OPŢIONALULUI
Pentru a asigura o bună însuşire, de către elevi, a cunoştinţelor în domeniul geografiei
umane, nu este suficientă numai memorarea celor comunicate de către profesor sau a
cunoştinţelor din manual şi din alte cărţi de specialitate, ci este necesară utilizarea unor resurse
materiale, pentru a aduce realitatea în câmpul de observaţie al elevilor. Ansamblul acestor
resurse materiale folosite în procesul de învăţământ şi investite cu anumite funcţii pedagogice
formează mijloacele didactice.
Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ sunt:
- Funcţia de informare asigură furnizarea de informaţii directe asupra obiectelor şi fenomenelor
studiate;
- Funcţia formativ -educativă asigură dezvoltarea gândirii logice a elevilor, captarea atenţiei şi
formarea de priceperi;
- Funcţia motivaţională asigură trezirea interesului şi a curiozităţii asupra fenomenelor ce vor
fi studiate;
- Funcţia de evaluare constă în capacitatea unor mijloace didactice de a pune în evidenţă
rezultatele învăţării, de a aprecia progresele elevilor.
Totalitatea mijloacelor materiale care asigură informaţia pentru geografia orizontului
local constituie baza materială a pregătirii în domeniu, în alcătuirea căreia se includ:
- materialul didactic şi mijloacele tehnice de învăţământ;
126
- cabinetul de geografie;
- eşantioanele demonstrative;
O clasificare a mijloacelor de învăţământ în funcţie de natura lor este redată mai jos:
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
- Mijloace obiectuale.tabla magnetică, colecții de minerale și roci, ierbare, mulaje, etc.
- Mijloace scrise și grafice.manuale, planșe, teste, hărți, atlase, dicționare, ziare, reviste,etc.
- Mijloace tehnice vizuale.epiproiectorul, diascopul pentru diapozitive, diafilme,etc.
- Mijloace audio-vizuale.filme didactice, diapozitive, benzi magnetice.
- Mijloace tehnice audio-vizuale.televizor, cameră vidio, calculatorul electronic, etc.
Se recomandă ca la aceeaşi lecţie să fie folosit material didactic cât mai variat, ca suport
de fixare şi conţinut ştiinţific, care se va expune treptat, pe măsura ce se parcurge conţinutul.
În cazul lecţiilor bazate pe metode activ-participative, materialul didactic se distribuie pe grupe,
paralel cu desfăşurarea studiului.
9.2.7. FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE PREDARE ÎN CLASĂ

(lecţia şi modalităţile de organizare a activităţii în cadrul lecţiei) ŞI ÎN AFARA CLASE.
În procesul de pregătire în domeniu, raporturile elev-profesor capătă o dinamica proprie.
Chiar şi în timpul unei singure ore, aceste raporturi se pot schimba, îmbrăcând forme variate
de pregătire: cu întreaga clasa, pe grupe de elevi sau individual. Dinamica formelor de
organizare a pregătirii creşte pe măsură ce se trece de la învăţământul informativ la cel
formativ.
Activitatea cu clasa întreagă
Constituie forma tradiţională de organizarea activităţii didactice şi, deşi are o serie de
limite, ea asigură succesul în pregătirea elevilor în colectivitate şi pentru colectivitate. Tratarea
clasei ca un tot unitar, alcătuit din elemente omogene, duce la ineficienţa în activitatea
informativ educativă. De aceea, profesorul trebuie să acorde o atenţie deosebită
particularităţilor individuale ale elevilor, adoptând o strategie diferenţiată, care, în ultima
instanţă, să asigure realizarea aceloraşi obiective.
Activitatea frontală poate fi folosită atât în instruirea teoretică, cât şi în formarea practică.
Pentru a spori eficienţa acestui tip de activitate, se impun a fi satisfăcute o serie de cerinţe:
- Folosirea metodelor de activare a fiecărui elev, urmărind captarea atenţiei şi participarea lui
la însuşirea cunoştinţelor predate;
127
- În instruirea practică, activitatea frontală este posibilă numai dacă poate fi asigurat un loc de
muncă fiecărui elev în cadrul unei lucrări unitare.
Activitatea organizată pe grupe
Cea mai mare parte din instruirea practică în domeniu se realizează prin organizarea clasei
pe grupe de elevi. Lucrările practice se realizează cel mai bine numai pe grupe, fie că toţi elevii
execută aceeaşi operaţie, fie că fiecare grupă realizează operaţii speciale din ansamblul temei,
urmând să se facă rotirea grupelor. Succesul practicării pregătirii în domeniu, pe grupe, se
realizează asigurându-se următoarele cerinţe minime:
- Grupele să primească sarcini de lucru precis delimitate, cu caracteristici de timp şi calitate
anunţate anterior;
- Evidenţa îndeplinirii sarcinilor să se ţină pe grupe şi nu pe individ, cointeresând membrii
colectivului să-i sprijine în vederea atingerii nivelului optim;
- Să fie stimulate grupele cu rezultate bune;
- Să fie generalizată experienţa pozitivă a grupelor fruntaşe.
Activitatea individuală
Acest tip de activitate ocupă un loc însemnat în pregătirea în domeniul geografiei
populaţiei. Pentru a asigura succesul deplin în utilizarea acestui tip de activitate, se cere
respectarea anumitor cerinţe:
- Fiecare elev să primească sarcini concrete, cunoscând parametrii performanţelor ce trebuie
realizate;
- Îndrumarea permanentă a elevilor pe parcursul desfăşurării activităţii;
- Evidenţierea elevilor cu rezultate bune şi stabilirea măsurilor de recuperare pentru cei cu
rezultate sub limita admisă.
Între cele trei forme de organizare a pregătirii trebuie să existe raporturi de optimizare,
ţinând seama de obiectivele instructiv-educative fixate. Ponderea fiecărei forme este
determinată de elementele concrete ale procesului de pregătire. Fiecare profesor, în funcţie de
condiţiile pe care le poate asigura, trebuie să stabilească formele de activitate la care va antrena
elevii.
LECŢIA DE GEOGRAFIE- FORMA DE BAZĂ A ORGANIZĂRII PROCESULUI
INSTRUCTIV- EDUCATIV
Lecţia constituie cea mai răspândită formă de instruire a elevilor pe colectivităţi. Ea
vizeaza realizarea unor obiective instructiv- educative, are un conţinut definit, o anumită
structură, un timp determinat de desfăşurare şi presupune utilizarea unor moduri de lucru, a
unor metode, procedee şi mijloace de învăţământ.
128
Prin lecţia de geografie, elevii îşi însuşesc cunoştinţe, priceperi şi deprinderi conform
programei şcolare, iar succesiunea lecţiilor asigură predarea sistematic a disciplinelor
geografice şi realizarea obiectivelor pedagogice proprii acestora.
Conceptul "tip de lecţie" poate fi considerat drept un model folosit pentru a reduce un şir
de lecţii asemănătoare la o structură mai simplă, reprezentativă pentru această categorie. Nu
există o lecţie ,,tip"care să poată fi reprodusă identic, ci numai situaţii asemănătoare, care
sugerează o structură asemănătoare. Lecţia de geografie asigură însuşirea bazelor ştiinţifice,
formează capacităţi de aplicare în practică, dezvoltă forţele de creativitate, spiritul de
observaţie şi imaginaţie, contribuie la formarea şi consolidarea personalităţii elevului.
Tipurile de lecţie diferă între ele prin modul de organizare, structurare şi desfăşurarea
activităţii didactice.
Principalele tipuri de lecţii sunt:
Lecţia de comunicare şi însuşire a cunoştinţelor concentrează activitatea didactică spre
însuşirea de către elevi a noilor cunoştinţe,dezvoltând capacităţile intelectuale ale acestora.
Acest tip de lecţie poate avea mai multe variante: lecţia introductivă, lecţia de descoperire,
lecţia problematizată.
Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor se caracterizează printr-o pondere
însemnată a activităţii elevilor în desfăşurarea lecţiei; acest tip de lecţie are mai multe variante:
lecţii de efectuare a lucrărilor de teren, lecţii practice în sfera didactică, lecţii de muncă
independentă cu ajutorul fişelor, lecţii pe bază de exerciţii applicative, lecţii de deprinderi de
muncă independentă cu ajutorul testului programat.
Lecţia de recapitulare, sistematizare şi consolidare a cunoştinţelor are ca obiectiv fixarea
şi consolidarea cunoştinţelor dobândite. Recapitularea duce la formarea unor idei generale şi
la introducerea lor în scheme logice, mai cuprinzătoare. Acest tip de lecţie se poate concretiza
în următoarele variante: lecţie de recapitulare la sfârşit de capitol, semestru, an şcolar, lecţie de
recapitulare cu ajutorul fişelor şi referatelor,lecţie de recapitulare prin vizite .
Lecţia de verificare şi apreciere a cunoştinţelor are ca obiectiv principal controlul si
evaluarea randamentului şcolar, calitativ şi cantitativ.
Variantele acestui tip de lecţie depind de metodele de evaluare utilizate:
- verificari orale, lucrări scrise, lucrări practice, teste şi fişe.
Lecţia mixtă este tipul de lecţie cel mai întâlnit şi care poate avea următoarele variante:
- verificarea concomitentă cu predarea;
- fixarea concomitentă cu predarea;
- însuşirea cunoştinţelor prin activitate independentă;
129
- însuşirea cunoştinţelor cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale;

- simultaneitatea momentelor;
- însuşirea cunoştinţelor pe baza de programe.
Lecţia demonstrativă este lecţia în care predomină prezentarea de către profesor a obiectelor,
fenomenelor, proceselor din realitate, fie sub forma lor naturală, fie sub o altă formă (pe
material confecţionat, prin desen pe tablă, cu ajutorul mijloacelor audio-video). Variantele
acestui tip de lecţie pot fi:
- demonstraţia pe unicat;
- demonstraţia pe mijloace multiple;
- demonstraţia pe simulator,
Se recomandă folosirea unui număr cât mai variat de tipuri de lecţie, pentru a mobiliza
resursele fiecărui elev. Trebuie, de asemenea, să se asigure o unitate deplină între conţinut,
forma de activitate, metodele şi mijloacele de învăţământ, unitate care se cere centrată pe
obiectivele activităţii planificate.
Elementele didactice ale unei lecţii model

Lecţia este constituită dintr-o succesiune organizată de evenimente, care se desfăşoară
într-o unitate de timp. Aceste evenimente cuprind predarea-învăţarea şi au ca scop realizarea
obiectivelor instructiv-educative.
Lecţia trebuie să fie organizată astfel încât să permită utilizarea eficientă a timpului
destinat fiecărui eveniment. Numărul şi durata evenimentelor unei lecţii depind de tipul
acesteia. În general, o lecţie cuprinde următoarele evenimente didactice:
• captarea atenţiei;
• reactualizarea cunoştinţelor;
• enunţarea obiectivelor operaţionale;
• dirijarea învăţării;
• obţinerea performanţei;
• asigurarea feedback-ului;
• intensificarea retenţiei;
• evaluarea performanţei;
• asigurarea transferului.
Pentru a asigura o activitate de învăţare de calitate, eficientă şi de durată, trebuie să se
asigure o stare interioară a elevului care să-i dea posibilitatea de a selecta şi recepta conţinutul
130
învăţării. Randamentul învăţării depinde şi de capacitatea de atenţie a elevilor. Priceperea de a

capta şi a dirija atenţia constituie un indiciu a artei profesorului de a organiza şi conduce
procesul de învăţare. Exemplificarea executării proiectării didactice la disciplina opţională
,,Oameni şi locuri" am efectuat-o întocmind un proiect didactic pentru activitatea de învăţare,
însoţit de desfăşurarea activităţilor.
Şcoala cu cls. I-VIII,Sînpetru de Cîmpie
Data:
Disciplina : Geografie
Clasa a- VII-a
Prof.Nicoară Luciana
PROlECT DE LECŢIE
Tema : Comuna Sînpetru de Cîmpie- studiu de caz.
Scopul lecţiei:
- Consolidarea cunoştintelor cu privire la caracteristicile geodemografice ale comunei Sînpetru
de Cîmpie
- Dezvoltarea capacitatilor de investigare a orizontului local prin documentare şi cercetare.
- Cunoaşterea elementelor de conţinut ale materialelor cartografice.
Obiective generale:
1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare specifice (concepte, noţiuni);
2. Argumentarea unui demers explicativ;
3. Formalizarea informaţiilor;
4. Analiza interacţiunilor dintre mediul natural şi locuitori;
5. Citirea şi interpretarea informaţiei cartografice şi grafice;
6. Construirea unor schiţe cartografice simple.
Obiective operationale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

A)Obiective cognitive:
- să definească, să explice şi să exemplifice termenii- cheie;
- să utilizeze terminologia geografică;
- să identifice localităţile din orizontul apropiat;
- să utilizeze termenii şi denumirile de bază;
B)Obiective metodologice: La sfâşitul lecţiei elevii trebuie să:
- O1.să precizeze poziţia geografică şi vecinii comunei Sînpetru de Cîmpie;
- O2 să caracterizeze elementele cadrului natural a comunei natale;
131
- O3 să analizeze dinamica şi mişcarea naturală a populaţiei;

- O4 să identifice tipurile de migraţii şi cauzele lor;
- O5 să identifice factorii care susţin dezvoltarea economică a comunei Sînpetru de Cîmpie;
- O6 să completeze o hartă mută cu elementele de conţinut, evidenţiind vecinii şi hidrografia
localităţii.
Tipul lecţiei: de consolidare a cunostinţelor.
Strategia didactică: dirijată, cognitivă, euristică.
Metode şi procedee didactice: conversaţia euristică, explicaţia, analiza SWOT,
problematizarea, modelarea, studiul de caz, reţeaua de discuţii, exerciţiul geografic, munca
independentă cu harta, dialogul.
Mijloace de învăţământ: Harta fizico-geografică a României, Atlasul geografic şcolar,
fişe de lucru, grafice, Harta fizico-geografica a judeţului Mureș, date despre populaţia localităţii
de la recensămintele din anii 1992 şi 2002.
Organizarea activităţii: colectiv, grupe de elevi şi individual.
Resurse şi managementul timpului:50 minute
Desfăşurarea lecţiei
Segvențele Obiecti Activitatea Activitatea Strategii Evaluare
lecției ve profesorului elevului
operați
onale
1.Organizar Atenționează Pregătesc Observația
ea clasei elevii asupra caietele și
modului de materialele
desfășurare a pentru lecție
lecției
2.Pregătirea Distribuie Colorează pe Dialog Evaluarea
aperceptivă hărți mute cu hartă teritoriul Exercițiul frontală
conturul comunei
jud.Mureș pe Sînpetru de
care elevii să Cîmpie
coloreze
localitatea
comunei.
132
3.Captarea Enunță scopul Notează titlul Expunerea Observarea

atenției și obiectivele lecției. sistematică a
lecției elevilor
4.Verificare O1 Împarte clasa Se grupează și AnalizaS Evaluarea
a și în 4 grupe și prin analiza WOT deprinderilo
consolidare solicită elevii hărții Descoperir r de lucru cu
a să realizeze precizează ea harta
cunoștințelo analiza SWOT poziția Conversați Evaluarea
r O2 a comunei geografică și a orală
Sînpetru de vecinii
Cîmpie. comunei.Pe
Cer elevilor să baza hărților Lucru cu Evaluarea
caracterizeze identifică harta răspunsurilo
cadrul natural elementele Conversați r formulate
al comunei cadrului a euristică de elevi
Distribui fișe natural.Analize Modelarea Stimularea
de lucru cu ază și Studiu de participării
O4 grafice și interpretează caz la
solicit graficele.Form formularea
identificarea ulează răspunsurilo
factorilor răspunsuri. r.
determinanți
ai mișcării
O5 naturale a
populației.
Pe baza
conversației,în
drum elevii să
identifice
factorii care
susțin
dezvoltarea
133
economică a
comunei
5.Asigurare Propun Găsesc și Discuții Evaluarea
a feed-back- elevilor să propun soluții omportamen
ului găsească tului elevilor
modalități de
rezolvare a
problemelor
cu care se
confruntă în
prezent
localitatea.
6.Obținerea O6 Distribui fișe Completează Munca Evaluarea
performanțe de lucru. spațiile independe deprinderilo
lor lacunare ntă r de lucru
7.Evaluare Propun un joc Anticipează Discuții Evaluarea
de viitorul prin notare
rol.,,Comuna comunității
Sînpetru de locale
Cîmpie –
Prezent și
viitor.
Activităţi concrete vizând formarea noţiunilor, deprinderilor şi capacităţilor în clasă

Antrenarea elevilor la clasă în procesul de formare a noţiunilor, deprinderilor şi capacităţilor
are un scop didactic şi finalitate ştiinţifică, în acest mod însuşirea cunoştinţelor căpătând
caracter activ şi temeinic.
Ca preocupare didactică, ridicarea nivelului activităţii şi dinamizarea participării directe
a elevilor se poate realiza prin mai multe modalităţi, dintre care se dataşează următoarele:
- exerciţiile şi aplicaţiile practice
- lucrările practice de muncă independentă
- lucrările practice de observaţie
134
Exerciţiile şi aplicaţiile practice pot fi utilizate în toate tipurile de lecţii, fie scris sau
oral, atât individual cât şi în grup, la lecţii, în clasă, în cabinetul de geografie, pe terenul
geografic şi în excursie. Exerciţiile şi aplicaţiile practice contribuie la însuşirea de către elevi a
cunoştinţelor în legătură cu unele date din realitate, asigură consolidarea cunoştinţelor predate
elevilor, contribuie la formarea unor deprinderi şi îndemânări practice, favorizând totodată
dezvoltarea gândirii independente a elevilor. Cele mai utilizate tipuri de exerciţii se referă la:
- folosirea manualului şi altor surse de informare (scoaterea ideilor principale, învăţarea logică,
învăţarea cu ajutorul hărţii, utilizarea imaginilor, graficelor, schiţelor, lecturilor din manual;
- citirea şi interpretarea hărţilor, a desenelor, graficelor;
- reprezentarea grafică a datelor;
- măsurători pe hartă şi pe globul geografic;
- determinări de puncte pe hartă şi pe globul geografic, folosind coordonatele geografice;
- citirea instrumentelor;
- realizarea unei hărţi după realitatea observată sau după un text dat;
- transformări la scară;
- utilizarea semnelor convenţionale;
- interpretarea unor informaţii redate cartografic;
- interpretarea orală sau în scris a fenomenelor observate;
- interpretarea orală sau în scris după imagini;
- exprimarea unor legături observabile imediat;
- transferul informaţiei grafice şi cartografice în informaţie orală sau scrisă.
O atenţie deosebită trebuie acordată exerciţiilor cu harta din manual, atlas, harta murală,
harta în relief sau harta topografică. Fiecare lecţie de geografie trebuie să conţină o hartă, o
schiţă sau o diagramă pe care sunt reprezentate cele mai semnificative fenomene geografice
reprezentate. Folosirea reuşită a exerciţiilor la lecţii contribuie la formarea unor deprinderi
practice, asigurându-se înţelegerea ştiinţifică a fenomenelor.
Lucrările practice curente de muncă independentă se efectuează cu toată clasa, pe grupe
în funcţie de materialul existent, putînd fi organizate în sala de clasă, în cabinetul de geografie
sau în natură.
În clasă sau în cabinetul de geografie se pot efectua lucrări practice de descriere a unei
porţiuni a hărţii topografice, reprezentări grafice, recunoaştere de roci şi minerale, lucrări pe
harta de contur, lucrări de întocmire a schiţelor de hartă, alcătuirea de albume geografice
tematice, de referate şi comunicări ştiinţifice.
135
În natură se pot face ridicări topografice, aflarea înălţimii sau distanţei între două
puncte, măsurarea vitezei, debitului şi secţiunii unui râu, calcularea densităţii populaţiei,
natalităţii, mortalităţii, sporului natural etc.
Lucrările practice de observaţie se desfăşoară mai ales în natură, pe platforma
meteorologică, geomorfologică sau în anumite puncte caracteristice de observaţii. Aplicaţiile
practice desfăşurate în clasă sau în natură sunt de regulă de scurtă durată (până la o oră) sau de
durată medie, cuprinzând mai multe etape de lucru, dar pe măsura îmbogăţirii cunoştinţelor
elevilor, aplicaţiile practice pot fi şi de lungă durată ca în cazul observaţiilor meteorologice.
În comuna Sînpetru de Cîmpie, elevii au efectuat lucrări practice de observaţie a
morfostructurii satului, a vetrei satului, materialul de construcţie a caselor, plantele cultivate,
animalele predominante din gospodării, etc.
Obiective operaţionale urmărite:
La sfârşitul etapei de formare a noţiunilor geografice generale (complexe şi concrete), a
deprinderilor practice intelectuale şi a capacităţii de investigare a orizontului local, la nivelul
peformanţei optimale elevii vor fi capabili să:
- să utilizeze corect noţiunile însuşite;
- să descrie corect un fenomen observat direct sau după reprezentarea acestuia;
- să identifice legăturile dintre fenomenele observate;
- să identifice relaţii stabile şi repetabile de tip cauză-efect;
- să identifice relaţiile dintre componentele naturale şi socio-economice;
- să utilizeze corect şi sistematic informaţia din manual, din orizontul apropiat şi din sistemele
multimedia;
- să identifice elementele principale ale unei reprezentări cartografice şi să transforme imagini
cartografice;
- să elaboreze şi să redea imagini cartografice simple;
- să exploreze şi să utilizeze proceduri elementare de investigare a realităţii, de informare şi
prezentare a datelor;
- să redea procese elementare care au loc în mediul înconjurător;
- să realizeze o investigaţie structurată;
Însuşirea de către elevi a metodelor şi tehnicilor de cercetare
Învăţarea prin cercetarea individuală sau în grup în cadrul orelor de geografie îi pune pe
elevi în situaţia de a rezolva diferite situaţii-problemă, de a descoperi mecanismul fenomenelor
fizico-geografice şi economico-geografice din mediul înconjurător, de a localiza şi interpreta
cu ajutorul modelelor (hărţi, diagrame, diapozitive, fotografii etc.). În acest scop, elevii
136
(împărţiţi în grupe) primesc teme de cercetare, bibliografie, hărţi şi alte mijloace didactice,
având posibilitatea să cerceteze unele aspecte semnificative ale componentelor geografice din
orizontul local. Elevii trebuie familiarizaţi cu metodele generale folosite în cercetarea
geografică: metoda observaţiei directe, expediţionară şi staţionară, metoda observaţiei indirecte
pe baza bibliografiei, hărţilor, schiţelor, blocdiagramelor, metoda comparaţiei special aplicate
pe discipline geografice.
În etapa pregătitoare, echipele de cercetare îşi vor limita la început activitatea la
observaţiile asupra unui singur element sau fenomen din orizontul local (ex. mediul construit
al satului format din casele individuale, anexele gospodăreşti, clădirile publice-şcoală, biserică,
dispensar-, fermele agricole, spaţiile comerciale, drumurile, reţelele de utilităţi publice),
obiectul de cercetare fiind totuşi destul de bogat şi atrăgător prin conţinutul său.
Treptat, prin îndrumarea profesorului, câmpul cercetării se va lărgi, elevii ajungând să
abordeze un grup de obiecte sau fenomene (relief, climă, vegetaţia, soluri, faună etc.), urmând
apoi să aibă o privire de ansamblu asupra ţinutului respectiv.
Cercetarea şi cunoaşterea orizontului local de către profesor
Sarcinile pe care le are de îndeplinit profesorul de geografie în cadrul şcolii şi în
activităţile extraşcolare solicită o pregătire temeinică. Un profesor exigent cu sine se preocupă
în permanenţă de lărgirea orizontului său de cunoştinţe (citeşte, se informează, se
documentează, studiază).
Preocuparea de a se perfecţiona continuu trebuie înţeleasă în complexitatea ei,
realizându-se prin mai multe forme:
- studiu individual care presupune cunoaşterea noutăţilor ştiinţifice din domeniul geografiei şi
a ştiinţelor înrudite, a pedagogiei, a metodicii predării geografiei;
- lărgirea orizontului cunoaşterii într-un cadru organizat prin cursuri de perfecţionare la
anumite intervale de timp, precum şi prin participarea activă la activităţile cursurilor metodice,
cercurilor pedagogice, sesiunilor de comunicări ştiinţifice organizate de inspectoratele şcolare
unde se fac expuneri pe diferite teme de actualitate, au loc schimburi de experienţă între
profesori etc.
- parcurgerea unor trepte de maturizare profesională prin susţinerea examenului de definitivat,
apoi obţinerea gradelor didactice II .
Este evident că între pregătirea de specialitate, cercetarea orizontului local şi activitatea
la catedră a profesorului de geografie, există multiple interdependenţe finalizate cu rezultate
din cele mai bune.
137
În vederea pregătirii lecţiilor şi aplicaţiilor practice cu elevii în orizontul local,

profesorul trebuie să se documenteze, să studieze programele şcolare, manualele de geografie,
materialele de specialitate, cursuri universitare, reviste, atlase, literatură pedagogică şi
metodică, să-şi pregătească colecţii de roci, albume de fotografii, înregistrări video din mediul
înconjurător. În activitatea de cercetare geografică, profesorul trebuie să manifeste pasiune, să
lucreze creator, cu mult tact, să stăpânească conţinutul disciplinei şi să îndrăgească elevii.
Numai aşa va crea o atmosferă favorabilă de lucru în cercetările efectuate cu elevii, care vor
căpăta un profund caracter formativ.
Există o gamă largă de moduri şi organizare a cercetării orizontului local cu elevii, care
pot avea un caracter preponderent informativ (vizite, drumeţii, excursii) sau care pot avea un
pronunţat caracter de cercetare (aplicaţii practice în orizontul local). Aceste forme de activitate
extraşcolară îi obişnuiesc pe elevi cu exersarea gândirii logice de la simplu la complex, de la
apropiat la îndepărtat, de la descriere la explicare, de la înţelegerea fenomenelor şi proceselor
geografice pe baza cauzalităţii acestora, la explicări genetice, ştiinţifice.
TIPURI DE ACTIVITĂŢI REALIZATE CU ELEVII ÎN ORIZONTUL LOCAL

Aplicaţiile practice sunt acele activităţi, desfăşurate în clasă şi în orizontul local, prin
care elevii, cu ajutorul profesorului pun în practică cunoştinţele primite, cu scopul consolidării
lor şi formării de priceperi şi deprinderi.(Mândruţ, O.,2007).
Geografia ca obiect de învăţământ aduce o contribuţie esenţială la dezvoltarea
intelectuală a elevilor, la formarea gândirii lor geografice. Aplicaţiile practice sprijină atât
cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor geografice, cât şi unele aspecte cantitative şi calitative
legate de ele, recunoaştrea lor pe hartă, precum şi descifrarea interdependenţelor care le
caracterizează în complexele geografice. Deasemenea dezvoltă judecata, puterea de analiză şi
sinteză a elevilor. Repetate cu elevii în orizontul local, aplicaţiile practice duc la formarea
priceperilor şi deprinderilor, dezvoltând spiritul de observare şi dorinţa de cercetare ştiinţifică.
Efectuarea lor cere atenţie deosebită şi sistematică faţă de obiectul sau fenomenul în studiu, o
activitate de durată îndreptată spre un anumit scop.
Participând la aplicaţii, elevul desfăşoară o activitate intelectuală, observă aspecte
esenţiale, descoperă asemănări şi deosebiri, desfăşoară o activitate motorie, iar în final
sintetizează rezultatele cercetării prin întocmirea de grafice, tabele etc., trăgând concluzii şi
redactând scurte lucrări ştiinţifice.
Pornind de la faptul că geografia cuprinde în sfera ei de cercetare obiecte şi fenomene
care se desfăşoară pe un spaţiu extrem de extins, lucrările practice trebuie realizate în cea mai
138
mare parte în natură (orizontul local), iar în clasă rămâne efectuarea lucrărilor practice pe hartă
sau sub forma organizării colecţiilor, confecţionarea de modele, prelucrarea şi reprezentarea
grafică a materialului cifric referitor atât la fenomene fizice, cât şi socio-geografice.
Clasificarea aplicaţiilor practice se poate face după mai multe criterii: după gradul de
complexitate,după locul desfăşurării, după mijloacele de realizare, numărul participanţilor şi
după deprinderile care le formează.
După gradul de complexitate, aplicaţiile practice în orizontul local pot fi:
- lucrări practice de muncă independentă (ex. măsurarea sau estimarea unor suprafeţe).
- lucrări practice de observaţie (ex. descrierea elementelor identificate şi poziţionate, să observe
trăsăturile peisajului rural a comunei Sînpetru de Cîmpie: cadrul fizic - suprafeţe construite -
căi de comunicaţie - terenuri agricole - spaţiu verde etc. )
- aplicaţii practice complexe prin care se urmăreşte perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor
(cuprind un şir de lucrări legate între ele printr-o succesiune logică în urma cărora rezultă o
concluzie asupra fenomenului sau obiectului studiat, să analizeze detaliile, să fie prevăzute
momentele de sinteză, rezervate profesorului sau elevilor).
- studiul complex reprezintă o activitate practică de studiu fizico- geografic a comunei natale
sau a unităţilor economice existente etc.
După locul unde se desfăşoară, aplicaţiile practice desfăşurate în scopul perfecţionării
priceperilor şi deprinderilor, se clasifică în:
- aplicaţii practice pe terenul geografic (pentru lucrări de meteorologie, geografie - matematică,
topografie, geomorfologie).
- aplicaţii practice la punctul geografic de observaţii ( un teren relativ restrâns, din afara
localităţii pe care se află diferite obiecte asupra cărora se pot face observaţii fără să fie necesare
amenajări speciale)
- aplicaţii practice în vizite ( la unităţi economice)
Dintre mijloacele de realizare putem deosebi:
- aplicaţii practice cu harta
- aplicaţii practice cu instrumente şi aparate ( în care se cere folosirea unui instrument simplu
sau mai complicat, după natura lucrărilor: ex. măsurarea temperaturii, căderile de ploaie etc.).
- anchete despre populaţie sau anumite mărturii (agricultori, comercianţi, responsabili publici).
În acest caz, elevii trebuie sensibilizaţi de la început cu cerinţele anchetelor (cu sau fără
chestionare): eşantionare, locul anchetei, momentul în care s-a efectuat ancheta, întrebări etc.
139
După deprinderile care le formează, se detaşează aplicaţiile practice care formează

deprinderi şi priceperi specifice geografiei, precum şi aplicaţii care formează deprinderi şi
priceperi ce pot fi utilizate şi în alte domenii de activitate.
O importanţă deosebită o are grija profesorului pentru alegerea celor mai tipice lucrări
practice, adecvate cunoştinţelor elevilor şi materialului ce se predă.
Activităţile în afara clasei se înscriu, în primul rînd, în cadrul studiului mediului, unele
putându-se desfăşura în timpul unei lecţii, altele pot necesita o jumătate de zi sau chiar o zi,
ori pot să se desfăşoare în timpul mai multor săptămâni.
Dintre exerciţiile efectuate enumerăm:

-studiul peisajului rural;
- studiul comunei (Sînpetru de Cîmpie) în care este situată şcoala;
- studiul mediului natural;
-studiul componentelor aşezării;
- circulaţia şi mobilitatea populaţiei din comuna Sînpetru de Cîmpie;
- măsurarea unor distanţe, măsurarea sau estimarea unor suprafeţe, indicarea unor direcţii;
- notarea unor deteriorări ale clădirilor şi terenurilor;
- determinarea naturii materialelor clădirilor;
- măsurarea traficului automobilelor şi/ sau a pietonilor;
- discuţii cu persoanele care locuiesc în Sînpetru de Cîmpie sau cei care vizitează localitatea.
În natură se pot face şi cartări legate de funcţionalitatea spaţiului, probleme de
organizare judicioasă a spaţiului, observaţii directe asupra diverselor morfostructuri, respectiv
probleme de poluare, intensitatea traficului, organizarea vieţii comunitare, comportamentul şi
mentalităţile comunităţiilor, elemente care pot influenţa chiar şi gestiunea aşezării, evoluţia
modului de folosinţă agricolă sau nu a terenurilor, densitatea construită etc.
6.2.8. FORME DE EVALUARE
Evaluarea pedagogică reprezintă,,o acţiune manageriala proprie sistemelor socio-umane,

care solicită raportarea rezultatelor obţinute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii
specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime.”(Dulamă,M.,2000,pag.195).
Evaluarea reprezintă, în primul rând, măsurarea rezultatelor, iar pentru a măsura efectele
instruirii este necesara utilizarea unor instrumente adecvate de măsurare. Odată cu stabilirea
140
obiectivelor şi conţinutului se stabilesc şi tehnicile corespunzătoare de determinare a nivelurilor

atinse. Acestea vor furniza date cantitative şi calitative despre rezultatele obţinute, făcând
posibilă aprecierea randamentului înregistrat, relevarea succeselor sau insucceselor obţinute.
Formularea obiectivului de evaluare se va face printre elemente:
Ce? -comportamentul pe care elevul trebuie să-l demonstreze;
Cum? - în ce condiţii se produce acest comportament;
Cât?- nivelul de performanţă sau criteriul de reuşită.
Pentru a releva progresul elevilor, profesorul poate utiliza teste pe tot parcursul
procesului de instruire iar rezultatele obţinute de către elevi vor oferi informaţiile necesare
reglării automate a procesului de predare. O astfel de evaluare se numeşte evaluare continua,
de progres sau formativă. La sfârşitul unei perioade mai lungi (semestru, an şcolar) se pot pune
în evidenţă rezultatele obţinute de către elevi prin compararea lor cu obiectivele propuse
(evaluare finală, sumativă sau cumulativă).
FUNCŢIILE EVALUĂRII
Scopul evaluării nu este de a obţine anumite date despre rezultatele unui grup sau
individ şi de a face o judecată de valoare asupra randamentului unei activităţi, ci de a
perfecţiona procesul educativ. Funcţiile evaluării au semnificaţie socială şi pedagogică.
• Functia de constatare a existenţei unui produs înainte sau după o situaţie de învăţare.
• Funcţia de diagnoză a cantităţii şi calităţii rezultatelor, a cauzelor factorilor care au determinat
rezultatele, prin verificarea şi interpretarea cunostinţelor la diferite intervale de timp.
• Funcţia de reglare a activităţii. Prin evaluare, se identifică rezultatele prin raportare la
obiective, la cerinţele programei şcolare, la rezultatele altor indivizi, se remarcă dificultăţile şi
lacunele în învăţare şi se decide asupra organizării viitoare a instruirii. După feedback reglarea
învăţării este asigurată de profesor, elev sau părinţi.
• Funcţia de prognoză- probabilistică- a valorii, nivelului şi performanţelor pe care le-ar putea
obţine elevul în etapa urmatoare de pregătire.
• Funcţia motivaţională- verificarea ritmică il determină pe elev să înveţe cu regularitate,
sistematic şi conştiincios. Evaluarea indică succesul, insuccesul sau mediocritatea şcolară.
• Funcţia de informare a elevului (metacunoştinţe, strategii posibile, scopuri), a profesorului(
cunostinţele, atitudinile şi capacităţile de care dispun elevii, cum va organiza învăţarea şi
evaluarea în viitor, identificarea căilor facile şi pertinente de instrucţie şi educaţie), a părinţilor
(indiciu pentru acordarea sprijinului cu scopul orientării şi reuşitei viitoare), a directorului, a
societăţii asupra stadiului formării şi asupra progreselor actuale şi posibile.
141
• Funcţia de orientare socială, şcolară şi profesională la diferite nivele de decizie.

• Funcţia de selecţie socială, şcolară şi profesională la diferite nivele de clasificare şi ierarhizare
a rezultatelor activităţii didactice, de formare iniţială şi continuă, exprimate în termeni de
proces şi produs.
TIPURI DE EVALUARE
După apelarea la o normă sau un criteriu, distingem.
- Evaluarea normativă-apelează la o normă și furnizează date cu privire la poziția individului
în cadrul colectivității.
- Evaluare criterială-apelează la un criteriu și furnizează date despre performanța unui individ
în raport cu cât a realizat din sarcina dată.
După proveniența evaluării,se disting următoarele tipuri de evaluare.
- Evaluare internă-realizată de aceeași persoană care realizează și procesul de predare-învățare.
- Evaluare externă-realizată de o persoană în afara procesului.
- Autoevaluare-realizată de cel care învață.
- Heteroevaluare-confruntarea evaluării profesorului cu a elevului
- Coevaluarea –evaluarea reciprocă a elevilor.
Evoluția procesului de învățământ a dus la o serie de schimbări în modul de a concepe
evaluarea curentă în sensul dezvoltării a numeroase și variate strategii educative. În acest sens,
se pot distinge mai multe tipuri de evaluării.
- Evaluare formală-informală
- Evaluare diagnostică-prognostică
- Evaluare de proces-produs
- Evaluare punctuală-secvențială-continuă
- Evaluare prin cifre(note,scoruri)sau prin litere(A,B,C)
- Evaluarea prin calificative(FB,B,S,IS)
- Evaluarea prin coduri(plus,minus)
Profesorul evaluator care predă disciplina geografie poate utiliza un număr mare și
variat de modele de evaluare cantitativă și calitativă pe care le putem structura astfel:
- Chestionarea și verificarea observativă pe întreg parcursul lecției.
- Grilele de evaluare și autoevaluare
- Referatele
- Portofoliul
- Activitatea experimentală
- Testele
142
Aceste instrumente de evaluare se utilizează în următoarele situații de evaluare.

- Probe orale
- Probe scrise
- Probe practice
Probele orale pot utiliza următoarele variante.
- Tehnică de tip interviu
- Tehnica întrebărilor și răspunsurilor
- Chestionar,,De cinci minute
- Tehnici ce presupun o perioadă de pregătire a răspunsurilor.
Probele scrise pot avea următoarele variante
- Lucrări cu răspunsul format de elevi
- Lucrări cu răspunsul la alegere
Probele practice se utilizează în vederea verificării și evaluării capacității elevilor de a
aplica cunoștințele în practică,constau în efectuarea unor observații sau lucrări experimentale
de către elevi care sunt informați la începutul anului școlar atît în ceea ce privește tematica
lucrărilor practice cât și baremele de apreciere ,de timp,de calitate și de respectare a normelor
de tehnica securității muncii.
Testul ca modalitate de evaluare a progresului elevilor
Testul este un instrument metodologic de evaluare scrisă frontală selectivă, după criterii
științifice, a unei realități măsurabile (aptitudini, abilități, informații, tehnici, atitudini,
intensitate, durată,calitate, etc.).Prin test se măsoară progresele sau dificultățiile din activitatea
de învățare a elevilor, cantitativă și calitatea cunoștințelor sau capacităților proiectate în
programa școlară, gradul de înțelegere, aplicare, analiză și sinteză a informațiilor dobândite
într-o perioadă de timp determinată,într-un domeniu de cunoaștere.
Elaborarea și aprecierea unui test presupune: eficiența, fidelitatea, dificultatea, validitatea,
încadrarea în timp, să fie practic.
Tipuri de teste
- În funcție de momentul evaluării,în procesul instruirii testele pot fi.inițiale,de progres,finale.
- În funcție de modul de administrare,testele pot fi: individuale, colective.
- În funcție de modul de elaborare, testele se împart în.standardizate, nestandardizate.
Noțiunea de item și clasificarea itemilor
Unitatea de lucru a unui test este itemul. Fiecare test este format din mai mulți itemi
variați ca mod de formulare și care se adresează diferitelor procese psihice (gândirii, memoriei,
imaginației).
143
După criteriul obiectivității se deosebesc itemi obiectivi și itemi subiectivi.

a) Itemii obiectivi abordează un aspect precis delimitat fiind astfel eliminată subiectivitatea în
notare.
Ex. Comuna Sînpetru de Cîmpie se află în unitatea de relief.......
b) Itemii subiectivi vizează un complex de cunoștințe și abilități cognitive.
Ex. Explicați cauza plecării populației tinere din localitatea voastră?
După modul de construire a răspunsurilor se deosebesc.
a) Itemi cu răspuns deschis ,stimulează creativitatea,raționamentul și gândirea critică.
- itemi de explicare
Ex. Explicați cauza practicării navetismului în localitatea voastră?
-itemi de analiză cauză-efect
Ex.În comuna Sînpetru se află două lacuri neamenajate.Ce propuneri aveți pentru amenajarea
lor în vederea valorificării acestora?
- itemi de analiză cauză-efect
Ex. Ce consecințe pozitive are împădurirea cu stejari asupra localității voastre?
-itemi de argumentare
Ex. Argumentați îmbătrânirea populației în localitatea voastră?
- itemi de comparare
Ex.Comparați sporul natural al populației înainte de anul 1990 cu cel din prezent?
- itemi de descriere
Ex.Descrieți târgul tradițional,anual de cai din localitate?
- itemi de interpretare a unui document
Ex.Interpretați grafic,,Evoluția numerică a populației din comuna Sînpetru de Cîmpie în
perioada 2000-2010.
b) Itemi cu răspunsuri închise abordează un singur aspect cognitiv precis delimitat izolat din
volumul de cunoștințe
- itemi de descriminare binară
Ex. Scrieți pe fișa de test răspunsul corect.
Localitatea Sînpetru de Cîmpie a fost atestată documentar în anul 1305 Da/Nu
- itemi de descriminare multiplă
Ex.Scrieți pe fișa de test,litera corespunzătoare răspunsului corect.
După structură comuna Sănpetru de Cîmpie este un sat de tip.
a) adunat b) răsfirat c) risipit
- itemi de asociere/pereche
144
Ex.Fiecărui element notat cu cifre din coloana A(stânga),îi corespunde un element notat
cu litere din coloana B (dreapta). Scrieți pe fișa de test în dreptul fiecărei cifre din coloana A
corespunzătoare din coloana B.
A B
1.vatra a) teritoriul sau spațiul în care își desfășoară activitatea
2.moșia
3.populația b) perimetrul așezării rurale în care locuitorii și-au construit case
c) locuitorii care trăiesc și muncesc la sate
- itemi de clasificare
Ex.Clasificați populația stabilă dintr-o localitate în funcție desituația economică.
- itemi de completare a lacunelor
Ex. Localitatea Sînpetru de Cîmpie este străbătută deDN.......
- itemi de reprezentare grafică
Ex. Reprezentați graficstructura confesională a comunei Sînpetru folosind diagrama prin cerc
structural.
- itemi de calcul
Ex. Calculați distanța între Rîciu și Sănpetru de Cîmpieca pe hartă ,la scara.... distanța
este....cm.
Ex.Test de evaluare+Barem de corectare

Numele și prenumele...............
Clasa..........................
Data............................
I.Completați spațiile de mai jos cu răspunsuri corecte:
1.Satul Sînpetru de Cîmpie este atestat documentar în anul........
2.Comuna Sînpetru de Cîmpie se află în unitatea de relief........
3.Cea mai veche biserică din comuna Sînpetru de Cîmpie este.....
4.În școala din sat se predă religia................
4x5=20
II.Răspundeți pe scurt la următoarele întrebări:
1.Argumentați îmbătrânirea populației în localitatea voastră.
2.Comparați sporul natural al populației înainte de 1990 cu cel din prezent.
3.Menționați cauzele plecării populației tinere spre oraș.
4.Prezintă trei argumente care te-ar determina să rămâi la sat.
145
4x5=20
III.Descrieți în câteva rânduri,, Târgul tradițional anual” din localitatea voastră?
4x5=20
IV.Realizați arborele genealogic din familia voastră?
4x5=20
Se acordă 20p. din oficiu.
Timp de lucru: 30min.
PROECTAREA EVALUĂRII
Evaluarea rezultatelor se va realiza pe tot parcursul anului școlar și va avea un caracter
preponderend formativ. Notele obținute pe tot parcursul semestrului vor avea o pondere de
25% din media semestrială. Ultimile trei săptămâni ale fiecărui semestru sunt dedicate
evaluării formative care are următoarele obiective.
-să identifice realizările obiectivelor curriculare
-să realizeze recapitularea, sistematizarea și fixarea materiei propuse
-să amelioreze rezultatele învățate
-să stabilească un program suplimentar pentru elevii cu rezultate bune și un program de
recuperare pentru elevii cu rezultate slabe.
Proiectarea evaluării presupune parcurgerea a trei etape.
1. Formarea capacităților și a subcapacităților pe care dorimsă le evaluăm,conformogiectivelor-
cadru și de referință.
2. Elaborarea descriptorilor de performanță.
3. Aplicarea probelor de evaluare și notarea elevilor în concordanță cu descriptorii de
performanță.
Activitatea de evaluare formativă semestrială va fi planificată de profesor,conform
modelului de mai jos.
Școala cu clasele I-VIII, Sînpetru de Cîmpie
Anul școlar..............
Semestrul................
Disciplina
Clasa.................
Profesor...................
146
PLANIFICAREA PENTRU EVALUAREA SEMESTRIALĂ

Competențe Competențe Conținutul Numărul Perioada Modalitățile Descriptori
generale specifice evaluării de ore de evaluare de
performanță
Optimizarea procesului educativ prin metode alternative de evaluare-valorificarea

activității desfășurate cu elevii
Evaluarea nu trebuie concepută nu numaica un control al cunoștințelorsau ca mijloc de
măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare care presupune o strategie globală a formarii.
Operația de evaluare este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învățare,ci
constituie un act integrat activității pedagogice Evaluarea constituie o ocazie de validare a
justeței secvențelor educative ,a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare,
fixare și intervenșie asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.
Pentru valorificarea activității desfășurate cu elevii am ales ca modele alternative de
evaluare posterul, portofoliul și proiectul.
POSTERUL
Prin realizarea montajelor de tip poster se aprofundează o situație, un proces, un fenomen,
un spațiu, se identificăelementele componente,relațiile dintre acesteași se sintetizează
ansamblul într-o formă care utilizează fotografiile și structurile verbale.În lecțiile de
geografie,pot fi realizate uşor, în scurt timp, de către grupuri mici de elevi.
Etape.
- Comunicarea sarcinii de lucru. Se formează grupe de câte patru elevi.Fiecare grup va primi
material ilustrativ şi pe baza cunoştinţelor din lecţiilor anterioare, vor realiza un montaj de tip
poster cu subiectul:,,Sînpetru de Cîmpie -trecut şi prezent ecologic”.
- Activitatea pe grupe
- Activitatea frontală. Fiecare grup prezintă posterul realizat,explică motivele pentru carea a
adoptat structura respectivă sau posterele sunt afişate pentru a fi ,,vizitate”.
Tehnica montajelor de tip poster este utilă deoarece elevii învaţă să surprindă esenţialul
unei probleme sau a unui spaţiu,să reprezinte elementele şi relaţiile identificate într-o formă
logică estetică şi sintetică, să compare modul lor de reprezentare cu cel al altor grupuri şi să
evalueze sau autoevalueze rezultatele obţinute.
PROIECTUL
147
Proiectul este o metodă didactică interactivă,cu rol instructiv-educativ.Prin metoda

proiectului elevii sunt constrânși asfel să efectueze în mod activ unele instruiri pe care nu le-ar
realiza în alte condiții(să răspundă, să prevadă, să planifice, să rezolve probleme, etc.).
Proiectul este o cauză și un motor de instruire, cât și o metodă pedagogică.
(Dulamă,M.,2000,pag 212).
Proiectul este un plan sau o lucrare cu caracter aplicativ,întocmit pe baza unei teme
date,care cuprinde analiza cronologică,spațială a unei probleme și un demers explicit de
evoluție și soluționare a ei. Prin aceasta, elevii se confruntă cu o problemă complexă, autentică,
extrasă din realitatea actuală, pe care o analizează și pentru care caută soluții de rezolvare.
Proiectul constituie o provocare adecvată posibilităților elevilor și inplică o activitate efectivă
de cercetare, desfășurată într-un anumit interval de timp.
Tipuri de proiecte după demersul realizat.
- Proiect de tip constructiv:
- să elaboreze un afiș, un colaj de fotografi, o colecție (roci, minerale, semințe, etc.) să
construiască o machetă sau un mulaj, să redacteze un articol sau o revistă, etc.
- Proiectul de tip problemă:
- să rezolve o situație problemă (amenajarea unui teren care a fost expus poluării sau
inundațiilor, protejarea unei specii de plante sau a unui animal,etc.)
- Proiect de tip învățare:
- să-și înbunătățească o tehnică sau o procedură de instruire (utilizarea dicționarului, căutarea
bibliografiei pentru o temă).
Demersul proiectului cuprinde mai multe etape.
Unde suntem? Cum ajungem? Unde vrem să fim?
Planificarea
1.Diagnoza stării actuale 1.Stabilirea obiectivelor (Ce?) 1.Descrierea stării dorite.
(analiza SWOT)
2.Identificarea nevoilor 2.Identificarea resurselor (Cu ce?) 2.Stabilirea motivelor
(De ce?)
3.Identificarea problemelor 3.Stabilirea strategiei (Cum?) 3.Stabilirea scopurilor (Ce?)
4.Stabilirea acțiunilor concrete 4.Stabilirea rezultatelor
(Ce?) (efecte,produse)
5.Stabilirea responsabilităților
6.Stabilirea termenilor (Când?)
148
Etapele de realizare a unui proiect.

- Alegerea subbiectului sau a temei proiectului.Profesorul propune tema,iar elevii aleg
subiectele din cadrul temei.Ideal ar fi ca elevii să sesizeze situațiile-problemă din mediul
înconjurător să sugereze realitatea unor proiecte pentru soluționarea lor.
- Construirea grupelor de lucru.Un grup optim de lucru cuprinde 2-5 membri,în funcție de tema
proiectului,experiența participanțiilor,natura obiectivelor.Cu cât crește numărul membrilor
grupului ,cu atât scade posibilitatea participării efective la activitate,dar poate crește calitatea
produsului realizar.
- Programarea etapelor de lucru și distribuirea responsabilităților.În funcție de obiectivele
vizate,timpul,spațiul și mijloacele disponibile,gradul de dificultate al proiectului,elevii
stabilesc succesiunea,durata și conținutul fiecărei etape de lucru.
Acesta poate fi:
- identificarea surselor de documentare(manuale,hărți,persoane sau instituții),analiza situației-
problemă,prelucrarea materialelor,propunerea unor variante de rezolvare,alegerea soluției
optime,etc.Dacă proiectul va fi realizar de către un grup ,se distribuie responsabilități pentru
fiecare membru.
- Cercetarea propiu-zisă,realizarea,realizarea materialelor și proiectului.Fiecare elev parcurge
etapele stabilite anterior până la realizarea produsului proiectat.
- Evaluarea rezultatelor. În această etapă se realizează prezentarea, analiza, compararea,
aprecierea proiectelor. Se evaluează cercetarea în ansamblu, modul de lucru, modul de
prezentare și produsele realizate.
Exemplu de proiect:
,,Proiect de protejare a mediului geografic local”
a) Comunicarea sarcinii de lucru și alegerea subiectului/temei proiectului.
Subiectul poate fi propus de către profesor sau de către elevi.Subiectul va fi ales cu mult
discernământ,pentru ca elevii să manifeste interes pentru realizarea lui și ca să fie motivate în
crearea unui produs nou.Este bine ca elevii să cunoască dinainte unde pot găsi resursele
materiale sau bibliografice necesare.
Se va lucra în grupe de câte patru grupe ,ei vor elabora un proiect în care să descrie
starea actuală și cum anume se poate ajunge la situația dorită urmâ nd pașii specifici:Undem
suntem?Undem dorim să ajungem?Cum ajungem?Elevii descriu apoi situațiacare ar dori să fie
în localitate,referitoare la problema identificată.Proiectele vor fi prezentate la o dată stabilită
de comun acord,în fața colegilor,pentru a fi evaluate.
b) Discutarea obiectivelor proiectului
149
Obiectivele variază de la proiec la proiect:aplicarea practică a unor noțiuni teoretice

învățate, formarea și dezvoltarea deprinderilor de lucru în grup (spiritul de echipă,
colegialitatea, toleranța, dialogul), dezvoltarea mai multor tipuri de inteligență,formarea unor
deprinderi de documentare ștințifică (căutarea bibliografiei, utilizarea dicționarului),
dezvoltarea capacității de a structura și sintetiza materialul.
Ex.V-ați întrebat desigur la ce vă folosește elaborarea acestui proiect.Scrieți în trei rânduri la
ce credeți că vă este utilă elaborarea proiectului?
Câteva obiective posibile ale proiectului,conștientizate de eleviar putea fi:
- rezolvarea unei probleme cu care se confruntă locuitorii satului
- învățarea analizării unei situații reale
- găsirea unei soluții,a unui demers,prin care se poate schimba ceva în realitate
- gândirea unei afaceri
c) Constituirea grupelor de lucru
Elevii construiesc grupele conform unor criterii stabilite de profesor,fie de către ei
(relații de prietenie, încredere și respect reciproc, proiecte realizate anterior).
d) Programarea etapelor de lucru și distribuirea responsabilităților
În cadrul grupului sunt atribuite responsabilitățiile moderatorul grupului care
coordonează activitatea, secretarul grupului care notează ideile membrilor grupului, strategia
de lucru, timer-ul care urmărește încadrarea în timp, raportul care reprezintă proiectul în lucru
etc.
e) Realizarea proiectului și monitorizarea procesului
Este important ca profesorul să respecte toate etapele activității,să ajute elevii,să îi
observe atent în fiecare moment asfel ca la final să poată fi evaluat și procesul nu numai
produsul. Fiecare grupă își alege o zonă din cadrul comunei,o cercetează,colectează informații
cu zonele care ar trebui îngrijite. Pe baza informațiilor colectate fiecare grup redactează un
material cu măsurile care sar putea aduce pentru înbunătățirea calității mediului și crează un
material publicitar(fotografii,colaje afișe).
f) Prezentarea rezultatelor și evaluarea lor
Fiecare grup prezintă materialul realizat.Se organizează o expoziție cu materiale
publicitare.
Elevii răspund la un chestionar:
- Care proiect a fost cel mai bine realizat?
- Care material publicitar are cel mai mare impact publicitar asupra publicului?
- Ce dificultăți ați avut în timpul realixării proiectului?
150
- Ce măsuri propuneți pentru creșterea eficenței activității?

Se analizează răspunsurile elevilor.Profesorul apreciază rezultatele elevilor,modul de
lucruși face recomandări pentru activitățiile viitoare.
PORTOFOLIUL
Portofoliul reprezintă o colecție de lucrări ale elevilor, alcătuită cu scopul de a indica
eforturile, progresele și rezultatele acestora. Portofoliul este un instrument complex de evaluare
integratoare, ce include experiența și rezultatele relevante obținute prin celelalte forme de
evaluare și care oferă posibilitatea de a emite o judecată de valuare pe baza unui ansamblu de
rezultate a unei persoane. Portofoliul permite urmărirea progresului înregistrat de elev în
achiziția cunoștințelor într-un interval mare de timp (semestru, an școlar, ciclu de învățământ)
și formarea unor capacități ori competențe prin analizarea materialelor elaborate întrun interval
de timp.
Realizarea unui portofoliu are multiple avantaje pentru elev:cunoașterea muncii
personale,încurajarea muncii independente,dezvoltarea capacității de autoevaluare.
Portofoliul unui elev poate cuprinde:
- Teste de cunoștințe
- Chestionare
- Referate pe anumite teme
- Eseuri,rezumate,postere
Între proiect și portofoliu există câteva asemănări..ambele vizează activitatea amplă a
elevului, activitatea desfășurându-se și în afara clasei, implică investigarea unui document,
utilizarea unei bibliografi în toate etapele de documentare,necesită o evaluare complexă și
nuanțată a învățării. Portofoliul poate să includă proiectul ca metodă și instrument de evaluare.
CONCLUZII:
În capitolele de metodică am încercat să studiez rolul metodelor,strategiilor și tehnicilor
activizate în predarea și învățarea noțiunilor și conceptelor din geografia orizontului local și
apropiat în cadrul unei discipline opționale.
Interesul cercetării orizontului local pentru învățarea geografiei reprezintă un punct de
plecare în proectarea învățării acestei discipline. Cercetarea geografică efectuată în orizontul
localcu elevii contribuie la creșterea calității cunoștințelor,elevii dobândind capacități sporite
de a-și folosi cunoștințele în situații noi ,de a stabili relații cauzale și de a-și însuși un vocabular
geografic legat de realitatea înconjurătoare. Activitățile concrete folosite care vizează formarea
151
noțiunilor,deprinderilor și capacităților elevilor în orizontul local sunt:exercițiile de aplicare

practice,lucrări practice,muncă independentă, de observație, metode și tehnici de cercetare,etc.
Formarea priceperilorși deprinderilor de a citi și interpreta materialele grafice și
cartografice,de a utiliza mijloacele moderne audio-vidio completează imaginea dată de
sistemul de cunoștințe geografice. Totodată,ca latură a capacității de investigare a fenomenelor
geografice este foarte important să trezim elevului interesul pentru cercetare independentă a
orizontului local,adică acea porțiune a spațiului de care sunt legați zilnic.
Evaluarea constituie un act integrator activității pedagogice, ea are ca scop formarea
elevilor pentru a-și descoperii capacitățile și limitele, oferindu-le informații care permit luarea
deciziilor referitoare la programul viitor. Evaluarea prin metode alternative cum ar fi: proiectul,
referatul, portofoliul contribuie la formarea deprinderilor de analiză și cercetare,de sinteză,de
generalizare și abstractizare.Se urmărește,asfel,formarea unui sistem de cunoștințe și noțiuni
geografice cât mai concret și la un nivel științific corespunzător.
Formarea și educarea elevilor în spiritul unei înalte responsabilități umane cuprinde o
serie de domenii educative cum arfi..formarea unei atitudini pozitive față de mediul
înconjurătorș,convingerea că buna calitate a mediului reprezintă o condiție esențială a sănătății
oamenilor.Cercetareamediuluiorizontului local cu elevii,permite înbogățirea bagajului de
cunoștințe, sesizarea legăturilorreciproce dintre fenomene dar și redactarea unei lucrări mai
ample pe o anumită temă,de aceea am socotit necesară construirea unei discipline opțional
pentru clasa aVIIa cu numele de ,,Oameni și locuri”care să facilizeze atât învățarea cât și
cercetarea elementelor de bază referitoare la orizontul local. Opționalul are în vedere
actualizarea evoluției fenomenelor naturale și problematica actuală a vieții sociale și economice
toate priite într-o strânsă legătură.
Învățarea geografiei trebuie să contribuie la dezvoltarea spiritului de observație,
operativitatea gândirii, creativitatea gândirii și imaginația creatoare. Personalitatea elevului nu
se poate forma decât în armonie cu valorile pe care școala le promovează. Însușirea valorilor
culturale conduce la formarea de sine, ca individualitate, însuflețită de conținuturi spirituale.
152
,,ÎN MIJLOCUL NATURII’’

Fig.18 În drum spre plantația de puieți de frasin,zona Pădurea Ciosuri.
Fig.19 Popas la marginea pădurii.
153
Fig.20 Alunecare de teren zona Hîrtoape –Sînpetru de Cîmpie.
Fig.21 Analiza și identificarea tipurilor de roci.
154
Fig.22 Final de expediție.
Fig.23 Analiza la clasă a expediției efectuate.
155
,,ÎMPREUNĂ PENTRU UN MEDIU SĂNĂTOS ȘI UN AER CURAT’’
Fig.24 Începerea activității de colectare a deșeurilor pe raza localității .
Fig.25 Desfășurarea activității de colectare a deșeurilor.
156
Fig.26 Ecologizare Pîrîul Șesu-Sînpetru de Cîmpie.
Fig.27 Încheierea activității de colectare selectivă a deșeurilor.
157
BIBLIOGRAFIE
1. Sânpetru de Câmpie. Documente și mărturii inedite (1305-2011), Ioan T. Radu, Editura
Mega, Cluj Napoca 2011
2. Sânpetru de Câmpie 700 de ani de atestare documentară: Studiu monografic, Ioan T.
Radu, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Elemente ale unui cadru strategic comun 2014 – 2020 pentru Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime Bruxelles, 14.
3. 2012SWD(2012)
4. Profilul socio-economic al judeţului Mureş 2013, Consiliul Judeţean Mureş
5. Analiza SWOT a Judeţului Mureş 2013, Consiliul Judeţean Mureş
6. Pregătirea portofoliului de proiecte 2014-2020 Regiunea Centru, ADR, mai 2012
7. Analiza SWOT a Regiunii Centru PDR 2014-2020, aprilie 2013, ADR Centru
8. Analiza socio-economică a Regiunii Centru, PDR 2014-2020, aprilie 2013
9. Studiu privind agricultura şi dezvoltarea rurală în Regiunea Centru, ADR CENTRU,
2011
10. Recensământul populaţiei 2002 și 2011, INS, Date statistice pentru Judeţul Mureş
11. Analiza Socio-Economică a regiunii, PDR 2014-2020, Agenţia de Dezvoltare Centru,
aprilie 2013
12. Studiu Regional privind AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ ÎN REGIUNEA
CENTRU, ADR, august 2011
13. Anuarul Statistic al Judeţului Mureş 2011-2014, INS Direcţia Mureş
14. Axele Prioritare 1-6 în Strategia de Dezvoltare a Regiunii Centru, ADR, 2013
15. Coordonatele majore ale procesului de programare a fondurilor europene pentru
perioada 2014-2020, Guvernul României, 2012
16. Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale: un cadru
european pentru coeziunea socială şi teritorială, Document al CE, 2010
17. Portofoliul de Proiecte pentru 2014-2020, Ghid editat de ADR, iunie 2012
18. Strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii
Document al CE, martie 2010
19. „Tineretul în mişcare” O iniţiativă de eliberare a potenţialului tinerilor de a realiza o
creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană, Document al
CE, sept. 2010
20. Date statistice 2008-2014 ale Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Mureş
158
21. Strategia de Dezvoltare Locală 2007-2013 a comunei Sânpetru de Câmpie - județul

Mureș
22. Site-ul Primăriei Comunei Sânpetru de Câmpie, www.sanpetrudecampie.ro
23. Fişa localităţii Sânpetru de Câmpie 2005-2014 , INS Direcţia judeţeană Mureş
24. Strategii manageriale de firmă, Liviu Marian, 170 pagini, Editura Universităţii Petru
Maior Tg.Mureş, 2001, ISBN-973-8084-31-8
25. Project Management in EU Administration, Liviu Marian, Brînduşa Marian, ş.a., 253
pagini, Editura Aula Kiadó, Hungary, 2011, ISBN-978-963-339-019-
BIBLIOGRAFIE-METODICĂ
1. Albulescu,I.,(1999), Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane, Editura
Polirom,București.
2. Cucu,V., (1974), Geografia populaţiei şi aşezărilor omeneşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
3. Dragu, V., (2000), Geografie- Ghid metodologic, Editura Polirom, Bucureşti., 2000
4. Dulamă, M., (2004), Modelul învăţării depline a geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca.
5. Erdeli, E., şi Dumitrache, L.,(2001), Geografia populaţiei, Editura Corint, Bucureşti.
6.Ilinca, N.,(1999), Geografie umană. Populaţia şi aşezările omeneşti, Editura Corint,
Bucureşti.
7. Ilinca, N.,(2003), Geografia populaţiei şi aşezărilor omeneşti, manual de studiu individual
Editura CD- Press, Bucureşti.
8. Ilinca, N.,(2000), Didactica Geografiei, Editura Corint, Bucureşti.
9. Lahovari, G.I., (1901), Marele dicţionar geografic al României, Bucureşti.
10.Nimigeanu, V.,(1984), Metodologia Cercetărilor Geografice Regionale, Iaşi.
11. ***Geografia României (1984), vol. II şi IV, Geografia umană şi economică şi Geografia
regională a României, Editura Academiei.
12. ***Programa de geografie la cls. a V- XII a
13. ***Anuarul Statistic al judeţului Mureș (2002)
Surse statistice:
Fişe statistice anuale, fişe ale localităţii Sînpetru de Cîmpie
Rencensământul Populației și al localității(1999),18.03.2002,Jud.Mureș.
Date statistice din ArhivaPrimăriei Sînpetru de Cîmpie.
159

Sanpetru - de Campie1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sanpetru - de Campie1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA,,BABEȘ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA

COMUNEI SÎNPETRU DE CÎMPIE

Conf. Univ. Dr. Fodorean Ioan

Prof. Radu P. Luciana (căs.Nicoară)

Școala Gimnazială Pogăceaua – Jud.Mureș

Subsemnata Radu P. Luciana (căs.Nicoară), înscrisă la examenul pentru obținerea

Pentru realizarea lucrării am studiat doar lucrări consemnate în sursele bibliografice

4.2. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT ..................................................................... 36

5.4.3. PROTECŢIA MEDIULUI PRIN GESTIONAREA DEŞEURILOR ..................... 55

7.2. CULTURA.SPORTUL ................................................................................................... 73

Fig.1 Localizare pe hartă a comunei Sînpetru de Cîmpie-jud.Mureș

1.1. Prezentarea generală a comunei. Istoricul și date geografice

1.1. Prezentarea generală a comunei. Istoricul și date geografice

- în Sângeorgiu de Câmpie și Tușin sunt găsite vestigii romane-construcții, o conductă de

- 1711 - construcția bisericii de lemn cu Hramul Sfântului Nicolaie;

- 1918 - se consemnează o delegație reprezentativă din Sânpetru la Marea Adunarea de la Alba

- 1921-1924 - se realizează împroprietărirea a 281 locuitori cu 1-4 iugăre fiecare;

- 1927 - se înființează prima bibliotecă publică cu 70 de volume (azi peste 8000);

- 1942 - pădurile, o problemă permanentă a comunei, au o întindere de 36,5 ha;

- 1960 - se construiește Căminul Cultural;

- 1961- se introduce gazul metan;

- 1962 - se introduce curentul electric;

- 1973 - menționate multiplele premii ale corului țărănesc și a corului mixt;

- 1990 - se intoduce parțial apa potabilă;

1.2. Comuna Sânpetru de Câmpie în contextul judeţean şi regional

„Conturarea personalității geografice a teritoriului comunei se înscrie în parametrii

Fig.2 Imagine Pîrîul Șesu

Fig.3 Alunecări de teren, localitatea Satu Nou

Fig.4 Pădure de stejar în localitatea Sînpetru de Cîmpie

Vegetaţia de origine naturală ripariană – în acest tip se încadrează vegetaţia de luncă,

Dintre păsări întâlnim în ariile împădurite: porumbeii sălbatici (Columba palumbus, C.

- Îmbunătăţirea competenţelor fermierilor şi ale altor persoane implicate în sectorul

ANALIZA DEMOGRAFICĂ, STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE

2.1. Evoluţia şi dinamica populaţiei

2.1. Evoluţia şi dinamica populaţiei

Populaţia ocupă un loc deosebit în evaluarea economico-socială a localităţii, fiind atât

Tab. 1 Evoluţia populaţiei în comuna Sânpetru de Câmpie

Tab.2 Dinamica populaţiei între anii 2002-2012

Fig.5. Evoluția populației comunei între 2005-2013

2800 2900 3000 3100 3200

Se estimează, pe baza datelor demografice şi a extrapolării tendinţelor locale că fără

Tab.3 Populaţia estimată în anul 2020 comuna Sânpetru de Câmpie

Tab. 4 Date demografice și sporul natural înregistrat între anii 2005-2017

Acest fenomen nu se constată la nivelul comunei Sânpetru de Câmpie, numărul

Tab. 5 Rata sporului natural a comunei comparată cu referinţele analizei

Mişcarea migratorie a persoanelor poate fi analizată din perspectiva plecărilor şi

Tab.6 Dinamica stabilirilor şi plecărilor de reşedinţă 2005-2017

An 2005 2008 2011 2015 2017

În ceea ce priveşte dinamica anuală și tendința între stabilirile şi plecările de reşedinţă în

2.2. Structura populaţiei în funcţie de gen şi stare civilă

Tab. 7 Structura populaţiei în funcţie de gen (2011)

Fig.6 Raportul bărbaților și al femeilor din comună,2011

Tab. 8 Dinamica structurii populaţiei stabile în funcţie de gen 2005/2017

Tab. 9 Populaţia stabilă după stare civilă 2002/2011

O analiză a dinamicii acestor date arată că între anii 2002 și 2011 :

- persoanele căsătorite au scăzut cu aproximativ 6%;

2.3. Structura populaţiei pe etnii

Tab. 10 Structura populaţiei pe etnii în 2002 /2011

2.4. Structura populaţiei după religie

În anul 2011, în comuna Sânpetru de Câmpie locuitorii de religie ortodoxă reprezentau

2.5. Structura populaţiei în funcţie de studii

Tab. 12 Structura populaţiei după studii în 2011