Daniel Bradea

Tecuci, file de istorie

Ediția a II-a, revăzută și adăugită

Iași 2019
Coperta: Aida Zaharia
Foto coperta 1: Notabilitățile orașului Tecuci, fotografiate în
grup, în jurul anului 1880. Reproducere după ,,Ilustrațiunea
Română, nr. 42, an VI, 10 octombrie 1934, p.12.
 Daniel Bradea

Tecuci, file de istorie

Ediția a II-a, revăzută și adăugită

Iași 2019
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
BRADEA, DANIEL
Tecuci, file de istorie/ Daniel Bradea. - Ed. a 2-a, rev.
si adaug.. - Iasi : StudIS, 2019
ISBN 978-606-48-0208-8

908

Editura StudIS Iași

adicenter@yahoo.com
Iasi, Sos. Stefan cel Mare, nr.5
Tel./fax: 0232.217.754

Copyright © 2019. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt

rezervate autorului.
Urme de civilizație străveche
pe meleaguri tecucene*

Cred că pentru fiecare dintre noi localitatea în care te naşti

şi în care paşii te poartă printre clădirile obosite de timp sau pe
aleile parcurilor vechi îţi trezeşte la un moment dat un interes
deosebit, nostalgii, curiozitatea de a cunoaşte trecutul acelei
aşezări. Din acest motiv, în acest material, am să prezint câte ceva
din urmele lăsate de comunităţile care au trăit pe teritoriul oraşului
meu natal, Tecuci.
Oraşul este aşezat geografic în partea de Sud-Est a
României, în judeţul Galaţi, la confluenţa râului Bârlad cu pârâul
Tecucel, în Câmpia Tecuciului1.
Descoperirile arheologice dovedesc că această zonă
geografică oferă condiţii de trai prielnice, populaţiile umane
locuind aici din timpuri străvechi, începând din paleolitic2.

*Acest text a fost prezentat într-o formă ușor modificată, în anul 2015, la
Sesiunea de Comunicări Științifice a Studenților și Masteranzilor din cadrul
Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității ,,Dunărea de Jos”
Galați. Un fragment din acest studiu a fost publicat de Tecuci.eu, sub titlul
Urme de civilizație antică la Tecuci. (http://www.tecuci.eu/istoric-
tecuci/articole-istorice/urme-de-civilizatie-antica-la-tecuci.html).
1
Pentru coordonatele geografice ale oraşului vezi Sorin Geacu, Judeţul Galaţi.
Dicţionar de geografie fizică, Editura CD Press, Bucureşti, 2007, p. 256.
2
Ion T. Dragomir, Vestigii ale culturii şi civilizaţiei geto-dacice şi daco-romane
în regiunea de sud a Moldovei în Monografia Arheologică a Moldovei de Sud
I, Danubius XVI, Galaţi, 1996, p. 381.

8
 Data exactă a întemeieri oraşului nu se cunoaşte. Nicolae
Iorga consideră Tecuciul ,,un oraş vechi, în legătură desigur cu
vămile tătăreşti din vremurile lui Nogai”1.
Alexandru I. Gonţa apreciază că Tecuciul exista înainte
de 1241. Acesta susține că negustorii lioveni aflaţi în căutarea
unui drum mai scurt pentru transportul peştelui, decât cel care
ducea prin Chilia, ,,n-au făcut altceva decât să reînvie vechiul
drum şi târgurile Vaslui, Bârlad şi Tecuci, prefăcute în ruine de
pustietoarea năvălire a tătarilor”2. Târgurile situate pe drumul
comercial moldovenesc, înainte de 1330, se aflau sub protecția
unor voievozi locali și erau folosite de negustori drept locuri de
popas3.
În documentul emis de Ștefan cel Mare în anul 1460 este
menționat și Tecuciul. Prin acest act, în baza ,,hrisovului cel
mare”, negustorilor lioveni le sunt confirmate privilegiile
comerciale avute anterior. Acum se produce doar o ,,ușurare” a
taxelor vamale4. Ioan Bogdan consideră că ,,hrisovul cel mare”
este din timpul lui Alexandru cel Bun5, iar Alexandru Papadopol
Calimah coboară în timp până la 13906.

1
Nicolae Iorga, Insemnătatea ţinuturilor de peste Prut, comunicare prezentată
în şedinţa Academiei Române din 12 mai 1912, în ,,Basarabia Română”,
antologie de Florin Rotaru, Editura Semne, București, 1996, p. 55.
2
Alexandru I. Gonţa, Legăturile economice dintre Moldova şi Transilvania în
secolele XIII-XVI, Ediţie, prefaţă, bibliografie şi indice de I. Caproşu, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 31.
3
N. Grigoraș, Despre orașul moldovenesc în epoca de formare a statului feudal,
în ,,Studii și Cercetări Științifice”, istorie, an XI, fasc. I, 1960, p. 93.
4
Alexandru Papadopol Calimah, Scrisoare despre Tecuciu, în ,,Convorbiri
literare”, an XIX, nr. 5, București, 1 august 1885, p. 373.
5
Ioan Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, vol. II, București, Atelierele
grafice SOCEC, 1913, pp. 271, 276.
6
Alexandru Papadopol Calimah, op. cit., p. 373.

9
 Cel mai vechi document păstrat până în zilele noastre în
care se face referire atât la orașul Tecuci, cât și la ținutul Tecuci1
este scrisoarea domnească, din 1 Septembrie 1435, prin care Iliaș
şi Ștefan, cei doi urmaşi ai lui Alexandru cel Bun care şi-au
împărțit Moldova, l-au anunțat pe regele Poloniei, Vladislaw
Jagello, că s-au împăcat2.

Descoperiri arheologice și paleontologice din

paleolitic
Menționez faptul că în Tecuci nu s-au făcut cercetări
arheologice sistematice. Majoritatea descoperirilor au fost

1
Nicolae Iorga, Istoria poporului românesc, vol.II, Ed. ,,Casei Şcoalelor’’,
Bucureşti, 1922, p. 83-84; A.D. Xenopol, Istoria Romînilor din Dacia Traiană,
vol. 2, part.III, 1889, Iaşi, p. 166. În nota 6, autorul precizează că actul slavon
se gaseşte în ,, Ulijanitzkij’’ , p. 44; Teodor Bălan, Vornicia în Moldova, în
,,Codrul Cosminului ’’ VII, Cernăuţi, 1931 p. 83 ; Ioan C. Filitti, Despre
vechea organizare administrativă a Principatelor Române, studiu publicat
în Revista de drept public, 1934-5, Bucureşti, 1935, p. 18; Alexandru
Papadopol Calimah, Două acte vechi în ,,Convorbiri Literare”, anul XV,
nr.5, 1 august, 1881, p. 186; D. Ciurea, în studiul Organizarea administrativă
a statului feudal Moldova (sec. XIV-XVIII), AIIA, Tom II, 1965; Leon
Şimanschi, Criza politică din Moldova dintre anii 1432 şi 1437, AIIA, XXXIII,
1996, p. 25; Adrian Macovei, în Organizarea administrativ – teritorială a
Moldovei între anii 1832 şi 1862 (I)’’, AIIA, 1982, p. 357; Ion T. Sion,
Precizări cu privire la Documentul de atestare a Tecuciului, Observator T,
anul III, nr. 151, 21-27 septembrie, 1995, p. 3.
2
Alexandru Papadopol Calimah, Două acte vechi p. 186, publică în româneşte
acest document cu 52 de ani înaintea lui Mihai Costăchescu (Documente
moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol.2, Iaşi, 1932, p. 681). În slavonă
este publicat prima dată în Zapiski Odesskaro Odizestya Istoria i drebkostei, la
rubrica ,,Materiale gilde Istoria Moldavie’’, adică ,,Material pentru istoria
Moldovei’’, Tom IV, p. 323-351, Odessa, 1858. ,,Din această colecţiune noi
l-am tradus româneşte din cuvânt în cuvânt, de pe limba slavonică,” precizează
Alexandru Papadopol Calimah.

10
întâmplătoare sau rezultate în urma săpăturilor de recuperare şi
salvare.
În zona Tecuciului cele mai vechi descoperiri arheologice
datează din paleoliticul superior, faza aurignacianul mijlociu şi
târziu (gravettian). Aşezările paleolitice, în Moldova, sunt
localizate mai ales pe promontoriile şi terasele mai înalte, de-a
lungul râurilor, acestea fiind aşezări în aer liber1.
Astfel, pe terasa inferioară a Bârladului, la circa 500 metri nord de
şoseaua Tecuci – Matca, în punctul numit Rateş I, au fost
descoperite unelte din silex, precum şi faună fosiliferă din
Pleistocen2. Leonida Apostol si Dumitru Vicoveanu3 în „Studiul
elefantidelor, rinocerilor şi bovidelor din depozitele cuaternale ale
Bîrladului inferior existente în Muzeul Tecuci, Jud. Galaţi”, ne
arată faptul că în Tecuci era foarte răspândit „Mammuthus
primigenius” dintre elefanţi şi „Bison priscus” dintre bovide.
Muzeul din Tecuci deţine numeroase schelete de mamifere
fosile cuaternare, în special bovide, care erau foarte răspândite în

1
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa si Em. Zaharia, Aşezări din Moldova, de
la Paleolitic până in sec. al XVIII-lea, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti,
1970, p. 23-24.
2
Leonid Apostol şi Dumitru Vicoveanu, L’etude des elephantides, des
rhinocerides et de bovides des depots quaternaires de la vallee inferieure du
Bîrlad, existants au musee de Tecuci (Dep. Galatzi), în ,,Travaux du Museum
D’histoire Naturelle Grigore Antipa”, vol. X, Bucureşti 1970. În anul 1967,
Dumitru Vicoveanu a descoperit o mandibulă de „Mammuthus primigenius” la
Rateş. C. Macovei consideră că sunt asemănări între Câmpia Tecuciului şi
zona Bucureştiului în ceea ce priveşte răspândirea mamiferelor fosile în special
Elphos Primigenius (p. 369).
3
Dumitru Vicoveanu a fost director al Muzeului Mixt Tecuci, în perioada 1963-
1969.

11
această zonă1. Din acest motiv, ,,Punctul fosilifer Rateş” a fost
declarat rezervaţie paleontologică2 .
Astfel de descoperiri s-au făcut în zona Tecuciului încă din
prima jumătate a secolului al XIX- lea. Printr-o scrisoare3 din
septembrie 1840 logofătul Costache Conache îl înştiinţa pe
Veniamin, Mitropolitul Moldovei, că în urma efectuării de
săpături ,,într-un pustiu sec şi lipsit cu totul de apă, a descoperit
împetrite aceste fălci cu ginginele, cu dinţi măsele, şi cu
rădăcinele lor, şi cu osul fălcii împietrite, precum le veţi videa”.
Mitropolitul Veniamin era rugat să cerceteze oasele ,,pentru a afla
din ce dobitoc au putut fi” şi să le depună la cabinetul rarităţilor.
În scrisoare nu se spune locul descoperiri, se ştie doar că aceasta
a fost trimisă de la Tecuci prin paharnicul Vârlănescu. Aceste
resturi osteologice au fost descoperite, probabil, pe una din
moșiile pe care logofătul Costache Conache le deţinea în ţinutul
Tecuci.

1
Radu Mihai Ilie, Reevaluare taxonomică a pieselor fosile de la punctul fosilifer
Rateş, aflate in colecţia Muzeului Mixt Tecuci, în ,,Danubius”, XXXI,
Supliment, Galaţi, 2013, p. 17-50, face o revizuire a pieselor prezentate de
Apostol si Vicoveanu. Autorul susține că avem de a face cu trei specii de
elephantide şi anume Mammuthus meridionalis, Mammuthus trogontherii şi
Mammuthus primigenius.
2
Gheorghe Gavrilescu, Florin-Dan Gavrilescu, Cadrul Geografic, în
,,Monografia oraşului Tecuci”, Editura pentru literatură şi artă Geneze, Galaţi,
1999, p. 34. Rezervația paleontologică are o suprafață de 1,50 hectare și se află
situată în partea răsăriteană a orașului Tecuci, pe versantul stâng al râului
Bârlad, la punctul numit ,,La Rateș” adică acolo unde a fost cândva un han. Aici
s-au descoperit numeroase moluște și fosile de mamifere din epoca cuaternară,
precum; elefantul sudic, mamutul, rinocerul lânos, cerbul gigant si zimbrul.
Muzeul de istorie din Tecuci detine o colecție de paleontologie reprezentată de
814 piese provenite de la Rateș.
3
Epistola lui Conachi, către Mitropolitul Veniamin, pentru desoperirea unor
fălci cu ginginele, dinţi şi măselile lor, în ,,Uricarul”, vol. VIII, Iaşi, 1886, pp.
229-230.

12
 În anul 1884, au fost găsite la Găiceana, fostul ținut
Tecuci, fragmente de oase care proveneau de la Dinotherium
gigantum si Dinotherium gigantissimum1. În această localitate îşi
avea moşia Dimitrie Alexandru Sturdza2. Acesta a prezentat la
Academia Română, la 16 noiembrie 1884, comunicarea ,,Oase
petrificate găsite la Găiceana”3. De la Romulus Sevastos avem
informaţii şi ,,despre terasa inferioară de la 15 – 20 m. cu fauna
mamutului de la Negrileşti (J. Tecuci)” considerată a fi de
Pleistocen4.
În anul 1903, în albia Siretului, la marginea județului
Tecuci, a fost găsit un ,,craniu de bison” pe care prefectul
Costache Racoviță l-a predat Academiei5. De asemenea,
învățătorul Ion Beldie, din Călmățui, fostul județ Tecuci, tot în
anul 1903, a donat Academiei Române 4 vase de lut, 5 vârfuri de
săgeți, 17 fibule de bronz, 2 bucăți sticle de ornament, 18 monede

1
Sava Athanasiu, Contribuţiuni la studiul faunei terţiare de mamifere din
România, în ,,Anuarul Institutului Geologic al României”, vol.1, Bucureşti,
1908, p. 130. Sava Athanasiu descrie piesele expuse cu ocazia expoziţiei
naţionale din 1906, inclusiv un fragment de măsea Mastodon Borsoni trimis de
gimnaziul din Tecuci (p. 134).
2
Dimitrie A. Sturdza a fost om politic, lider al Partidului Liberal, de 4 ori prim-
ministru al României între anii 1895 – 1909, președinte al Academie Române
între anii 1882 – 1884, mare numismat şi colecţionar.
3
N. Macarovici, Contribuţia Academiei Române la dezvoltarea cercetărilor de
geologie din ţara noastră, în perioada 1866 – 1920, comunicare prezentată în
şedinţa din 5 dec. 1977 a Academiei Române, Secţia de Ştiinţe Geologice,
Geofizice şi Geografice.
4
Romulus Sevastos, Prundul vechiu şi Pleistocenul din Moldova, în ,,Arhiva”,
an XVII, decembrie 1906, nr. 12, p. 559.
5
Analele Academiei Române, seria II, tom XXVI, 1903-1904, Partea
administrativă și desbaterile, Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl”,
București, 1904, pp. 22, 83.

13
grecești și romane de argint, 6 monede de bronz care au fost găsite
la Poiana, fostul județ Tecuci, în punctul numit Cetățuia.1

Aşezări neolitice
Una dintre cele mai vechi aşezări umane din zona
Tecuciului a fost descoperită la circa 3 km de centrul comunei
Drăgăneşti, pe drumul de ţară care face legătura între satul Malu
Alb şi cartierul Cernicari. În anul 1963, în acest site au fost
efectuate cercetări arheologice de suprafaţă care au dus la
descoperirea unor fragmente ceramice atribuite culturii Starcevo-
Criş2.
O altă aşezare neolitică, datând din secolul VI Î. Hr., a
fost descoperită în urma cercetărilor efectuate în anul 1990, în
punctul numit la ,,Broscărie” (Munteni). Uneltele descoperite în
această aşezare: toporul de tip calapod, silexuri microlitice,
obisidiana şi piesele din os se consideră că provin de la purtătorii
culturii Starcevo-Criş. Locuitorii acestei aşezări neîntărite se
ocupau cu creşterea animalelor şi cultivarea primitivă a
cerealelor, fapt care rezultă din uneltele descoperite în aşezare.
Ceramica este reprezentată în acest sit de străchinile tronconice şi
bitronconice, precum şi de cupele cu picior3.

1
Ibidem, p. 83; Constantin Moisil, Monete și tezaure monetare din România-
Mare - Vechiul teritoriu geto-dac, în ,,Buletinul Societății numismatice
române”, an XVII, nr. 41-42, ianuarie-iunie 1922, p. 58.
2
Mădălin Cornel Văleanu, Repertoriul aşezărilor culturii Starcevo-Criş din
Moldova, în ,,Aşezări neo-eneolitice din Moldova’’, Editura Helios, Iaşi, 2003,
pct. 61, p. 37,
3
S. Ţau, M. Nicu, Urme ale civilizaţiei stravechi, în ,,Monografia oraşului
Tecuci”, Editura pentru literatură şi artă Geneze, Galaţi, 1999, pp. 38-39.
Referitor la urmele materiale umane, din perioada paleolitică, autorii fac
precizarea că: ,,în punctul numit Rateş I au fost descoperite resturi fosilifere
de mamuţi, rinoceri, bouri, zimbri ş.a.”.

14
 Ceramică din perioada neolitică, similară cu cea de la
Cucuteni, județul Iaşi, a fost descoperită şi în staţiunea Slobozia
de Jos, dealul Talapan, comuna Beneşti în acea vreme în judeţul
Tecuci. O parte din această ceramică a intrat în colecţia muzeului
particular deschis de Mihail Dimitriu la Tecuci1.
În urma întrepătrunderii celor două mari culturi
eneolitice, Gumelniţa A I şi Cucuteni A I, a luat naştere un facies
cultural de sinteză numit aspectul cultural Stoicani-Aldeni2.
Cercetările sistematice efectuate de-a lungul anilor în siturile
arheologice aparţinând acestui aspect cultural au fost puţine. În
urma unor astfel de cercetări efectuate de Eugen Comşa la
Drăgăneşti –Tecuci3, în anul 1962, a fost descoperită o aşezare
întărită, cu locuinţe de suprafaţă, înconjurată de un şanţ de apărare.
Având în vedere numeroasele fragmente de râşniţe şi săpăligi
descoperite, paiele de cereale amestecate în lipitura pereţilor
locuinţelor, precum şi resturile osteologice de la bovine şi
ovicaprine, putem deduce că locuitorii acestei aşezări se
îndeletniceau cu creşterea animalelor domestice, în special
cornutelor mari, şi cultivarea primitivă a cerealelor. Utilajul litic
este reprezentat de topoare plate de formă dreptunghiulară sau
trapezoidală, ciocanul perforat, uneltele din silex şi gresie

1
Un muzeu interesant la Tecuci, ,,Ilustraţiunea Română”, nr. 14, an VI, 28
martie 1934, p. 3..
2
S. Ţau, M. Nicu, op. cit. p. 41, dar nu arată cine a făcut cercetarea şi de unde
au luat informaţia.
3
E. Comşa, Unele probleme ale aspectului cultural Aldeni II (Pe baza
săpăturilor de la Drăgăneşti-Tecuci), în SCIVA, Tom 14, Nr. 1, 1963, pp. 7-
32. În 1939, aici a făcut o cercetare de suprafaţă M. Petrescu- Dîmboviţa care
a localizat aşezarea la marginea de nord-vest a comunei, în timp ce E. Comşa a
localizat-o pe terasă (Mădălin Cornel Văleanu, Repertoriul aşezărilor
aspectului cultural Stoicani-Aldeni din Moldova, în ,,Aşezări neo-eneolitice din
Moldova”, Editura Helios, Iaşi, 2003, p. 109, pct. 13).

15
silicifiată1. Menționez şi descoperirea resturilor osteologice de cai
(Equus caballus) probabil, sălbatic2. Ceramica descoperită în
această aşezare este atât din pastă fină (pahare, castroane,
decorate cu linii incizate), cât şi din pastă grosieră amestecată cu
cioburi pisate sau pleavă (vase borcan, ornamentate cu brâie
alveolare).
În afară de ceramică au mai fost descoperite: 11 fragmente
de figurine antropomorfe feminine stilizate, valve de scoici,
resturi de carapace de broaşte ţestoase3, un fragment ceramic
precucutenian4 şi piese romboidale din lut5. Eugen Comşa
consideră că plăcuţele rombice din lut ars, care se foloseau în
cadrul unor ritualuri religioase, ,,aparţin cu certitudine” fazei
Drăgăneşti –Tecuci şi fazei Stoicani ale aspectului cultural
Stoicani-Aldeni6. Din Neolitic fac parte „securile din piatră
lustruită de forme diferite, simple, sub formă de calapod şi cu
gaură transversală” care au fost descoperite în cartierul Tecuciul
Nou7.
Descoperiri din epoca metalelor
Din Epoca bronzului sunt documentate descoperirile
întâmplătoare de topoare din piatră, în puncte neprecizate 8. La
1
.S. Ţau, M. Nicu, op. cit, p. 41-42; Ion T. Dragomir, Ocupaţiile comunităţilor
neo-eneolitice de aspect cultural Stoicani-Aldeni, în ,,Monografia Arheologică
a Moldovei de Sud I” , Danubius XVI, Galaţi, 1996, p. 169.
2
Ibidem, Ibidem.
3
S. Ţau, M. Nicu, op. cit, p. 41-42; Mădălin Cornel Văleanu, Repertoriul…,
pct. 13, p. 109.
4
Alin Frînculeasa, Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, repere de cronologie
relativă, în ,,Peuce’’, Serie Nouă, An V, 2007, p. 18.
5
Ibidem.
6
E. Comşa, Unele probleme ale aspectului cultural Aldeni II, în SCIV 14, 1,
1963, p.19.
7
Costel Ilie, Mircea Nicu, Situri şi puncte arheologice din Jud. Galaţi ,
în ,,Danubius”, XX, Ed. Muzeului de Istorie Galaţi, 2002, p.34.
8
S. Ţau, M. Nicu, op. cit. p. 42.

16
circa 2 km nord-vest de satul Ţigăneşti (Tecuci) au fost
descoperite întâmplător într-un depozit trei seceri de bronz, două
cu cârlig şi una cu un ciot care nu a fost îndepărtat după turnare1.
Din ,,staţiunea de la răsărit de Tecuci” (Rateş)2 provin
,,graţie excavaţiilor terenului şi prăbuşirilor” fragmente de
ceramică lucrată la roată, caracteristică epocii fierului perioada La
Tene III3. Din aceeaşi perioadă este şi ceramica descoperită într-
unul din cei trei tumuli identificaţi în punctul numit ,,Câmpul de
Aviaţie” în anul 1938. Pe lângă castronul şi cănile găsite în
morminte inventarul funerar a mai cuprins o spadă de 40 cm 4.
Emilia Zaharia şi Ion Ioniţă au considerat mormântul a fi
sarmatic5. Într-o ,,semnalare” a domnului Constantin Florea6, din
anul 1958, se menționează că au fost găsite o fibulă şi un ulcior
lucrat la roată, la 400 metri depărtare de locul în care anterior a
fost descoperit un mormânt de înhumație sarmatic7.
Această ,,semnalare” prezentă la unii autori8 atunci când
fac referire în lucrările lor la descoperirile arheologice de pe
cuprinsul orașului Tecuci, este un text dactilografiat, pe trei
pagini, trimis în anul 1958 la Institutul de Arheologie ,,Vasile

1
M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Editura
Academiei RSR, Bucureşti, 1977, p. 77.
2
Constantin Solomon, Descoperiri recente şi cercetări ale câtorva staţiuni
antice din judeţul Tecuci, în ,,Buletinul Comisiei Monumentelor istorice’’, XX,
fasc. nr. 52, aprilie-iunie, 1927, p. 110.
3
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa si Em. Zaharia, op. cit. pp. 59-60.
4
I. Vendelin, Un tumul la Tecuci, în ,,Revista de Preistorie şi Antichităţi
Naţionale”, II-IV, 1940, pp. 101-103.
5
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa si Em. Zaharia, op. cit., p. 374.
6
A fost director al Muzeului Mixt Tecuci, în perioada 1954-1958.
7
Ibidem ; Costel Ilie, Mircea Nicu, op. cit., p. 34 ; Costin Croitoru, op. cit., p.
158.
8
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa si Em. Zaharia, op. cit. p. 374; Costin
Croitoru, op. cit., pp. 157- 159; Costel Ilie, Mircea Nicu, op. cit., pct. 1, 4 şi
5, p. 34.

17
Pârvan” din București. Materialul a fost supus la numeroase
corecturi şi adăugiri de Eugen Comşa, Radu Vulpe şi Ecaterina
Vulpe1.
În Arhiva repertoriului arheologic al României, Institutul
de Arheologie ,,Vasile Pârvan” se precizează că pe şoseaua
Tecuci – Matca ,,se află un tumul de mari dimensiuni aflat la cota
61 de pe marginea de sud a şoselei numit Movila Mare. A fost
identificat cu Movila cea mare a Tecuciului, unde, după Cronica
lui Grigore Ureche, a cantonat Ştefan cel Mare timp de trei zile
cu prilejul operaţiunilor sale militare împotriva turcilor după
bătălia de la Vaslui din 1475”2. Informaţia este preluată din
,,semnalarea” mai sus menţionată, sursa primară fiind Constantin
Solomon care susţine că: ,,astăzi acestui tumulus i se zice Movila
lui Ştefan cel Mare după harta Statului Major al Armatei şi
amintiri ale poporului”3. De asemenea, se precizează că din acest
loc domnitorul moldovean ar fi supravegheat armata turcă. În
realitate această movilă are legătură cu un alt eveniment din istoria
Tecuciului. La 1 iulie 1917, sublocotenentul Camil Petrescu
împreună cu Victor Popescu din Regimentul 16 infanterie au făcut
o recunoaştere a drumului Negrileşti – Movila Mare Est Tecuci –

1
Disponibil pe net la adresa
http://www.cimec.ro/Arheologie/RAR/Imagini-RAR/RAR-Tecuci-
1948/RAR-Tecuci-062-1.jpg; http://www.cimec.ro/Arheologie/RAR/Imagini-
RAR/RAR-Tecuci-1948/RAR-Tecuci-062-2.jpg;
http://www.cimec.ro/Arheologie/RAR/Imagini-RAR/RAR-Tecuci-
1948/RAR-Tecuci-062-3.jpg., accesat la data de 6.01.2015.
2
Disponibil pe net la adresa, http://www.cimec.ro/scripts/ARH/RAR-
Index/sel.asp, accesat la 6.01.2015.
3
Constantin Solomon, Descoperiri recente şi cercetări asupra câtorva staţiuni
antice din jud. Tecuci, în ,,Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice’’, an
XX, Fasc. 51, ianuarie-martie 1927.

18
Pădurea Dorasca1 înainte ca un regiment de marş să se deplaseze
pe front2. Costel Ilie şi Mircea Nicu, în ,,Danubius XX” (op. cit.
p. 35) mută locul movilei în cartierul Nicolae Bălcescu, la casa de
apă, folosind drept argument tot Cronica lui Grigore Ureche3.
Pentru a ne lămuri să vedem ce spune Misail Călugărul
interpolatorul cronicii lui Grigore Ureche: ,,Iar Ștefan vodă
pornitu s-au după dânșii cu ai săi moldoveni și cu 2000 de oaste
leșească, ce i-au fostu într-ajutoriu și i-au gonit pre turci pân’ i-
au trecut Seretiul la Ionășăști, unde să pomenește și astăzi Vadul
Turcilor. Și acolo, deasupra Seretiului la movila cea mare a
Tecuciului, odihnind 3 zile i-au venit veste de la starostii de la
Crăciuna ce-i zic acum Putna, cum Radul vodă vine cu oști asupra
lui Ștefan vodă, fără veste”4. Astfel, noi considerăm că ,,movila
cea mare a Tecuciului” nu are cum să fie nici la şoseaua Tecuci-
Matca şi nici în cartierul Bălcescu datorită distanței mari dintre
aceste locații și Siret. În sprijinul susținerii noastre vine și
cercetătorul Marius Chelcu care, într-o lucrare publicată recent,

1
La sfârşitul sec. al XIX-lea, conf. Hărţi topografice a Moldovei din 1892, foile
Tecuci şi Iveşti, această pădure avea o sup. de 2937 ha fiind cel mai mare masiv
forestier din fostul judeţ Tecuci. Pădurea se întindea de la Barcea şi Drăgăneşti
până aproape de Tecuci unde la 0,5 km nord de pădurea Dorasca-Barcea se afla
pădurea Chicera, azi defrişată, care ajungea la nord pînă la drumul Matca-
Valea Mărului (Sorin Geacu, Bogdan Popa, Pădurea Dorasca-Barcea din
Câmpia Tecucilor acum un secol şi astăzi, în ,,Danubius’’, XXII, Galaţi, 2004,
p. 140).
2
Iulian Stelian Boțoghină, Camil Petrescu pe front şi în lagărele de prizonieri,
în ,,Document”, nr. 1-4 (31-34), 2006, p. 61.
3
În notă se precizează că una din surse a fost I. Vendelin, dar articolul la care
se face referire nu pomeneşte despre ,,movila cea mare” a Tecuciului (I.
Vendelin, Un tumul la Tecuci, în ,,Revista de Preistorie şi Antichităţi
Naţionale’’ II-IV, 1940, pp. 101-102).
4
Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura de Stat pentru Literatură
și Artă, ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P. P. Panaitescu,
ediția a II-a revăzută, București, 1958, p. 101.

19
consideră, pe baza unui zapis din 5 octombrie 1682, că ,,movila
cea mare a Tecuciului” este localizată în hotarul satului Movileni
unde era amintit drumul Movilei Străjii1. Constantin Solomon
susține că ,,movila străjii este pe dealul Dobrineștilor”, conform
unui document publicat de C. Solomon, C. A. Stoide în
Documente tecucene, vol. III, Bârlad, 1941, p. 562.
De altfel, locuitorii mai vârstnici ai comunei Ionășești
cunoşteau ,,drumul turcilor” care, ,,pe vremuri”, a fost folosit de
armata turcă pentru a ajunge la Siret, ,,la vadul turcilor”, în
încercarea de a scăpa de oștile lui Ștefan cel Mare.
Odată cu unificarea triburilor şi uniunilor de triburi din
Dacia sub conducerea lui Burebista, în regiunea de sud a
Moldovei, geto-dacii băştinaşi întemeiază mari aşezări civile la
Poiana şi Rateş- Tecuci3. Menționez că aceste așezări erau
fortificate4. În această zonă, dar şi în alte localităţi din judeţul
Galaţi, s-au făcut recunoaşteri în anul 1926, de Constantin
Solomon, prilej cu care au fost descoperite mai multe aşezări.
Ulterior, unele dintre ele au fost cercetate prin sondaj5. Astfel, în
situl arheologic numit Rateş II au fost descoperite fragmente

1
Marius Chelcu, Orașul Tecuci. Stăpânirea și organizarea teritoriului urban
până la Regulamentul Organic, Academia Română, Centrul de Studii
Transilvane, Cluj Napoca, 2015, nota 17, p. 31
2
Constantin Solomon, Tecuciul istoric, cultural și social, manuscris aflat în
arhiva Muzeului de istorie ,,Teodor Cincu” Tecuci, nota 1 de la p. 7.
3
Ion T. Dragomir, Vestigii ale culturii şi civilizaţiei geto-dacice şi daco-romane
în regiunea de sud a Moldovei, în ,,Monografia Arheologică a Moldovei de
Sud”, I, Danubius XVI, Galaţi, 1996, p. 385.
4
Harta arheologică a judeţului Galaţi privind aşezările geto-dacice şi romane
precum şi cele din perioada migraţiei popoarelor, sec. III-IV e.n.,
în ,,Monografia Arheologică a Moldovei de Sud”, I, Danubius XVI, Galaţi,
1996, p. 401.
5
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa si Em. Zaharia, op. cit. p. 13.

20
ceramice de tehnică superioară, analogă celei din ultimile straturi
de la Poiana, caracteristice perioadei finale a celei de a doua epoci
a fierului1.
Materialele în care se fac referiri la descoperirile arheologice
din punctele Rateş I, II şi III în marea lor majoritate sunt laconice,
cu menţiunea ,,recunoaştere C. Solomon 1926”2, fără a fi
specificată sursa de proveniență a respectivelor informaţii3. Se ştie
că primele săpături la Rateş au fost făcute de Constantin Solomon
și Mihail Dimitriu4. De altfel, informaţiile despre cercetările
arheologice din Tecuci, menţionate mai sus, provin din studiile şi
1
Costin Croitoru, Repertoriul…, p. 157; Arhiva repertoriului arheologic al
României, Institutul de Arheologie ,,Vasile Pârvan’’
(http://www.cimec.ro/scripts/ARH/RAR-Index/sel.asp, accesat la 22 dec.
2014 ).
2
Costel Ilie, Mircea Nicu, op. cit. pct. 5 şi 6, p. 35; Costin Croitoru, Reperto-
riul…, p. 158.
3
Ibidem, la pct. 9 este prezentată descoperirea unei necropole de sec. IV, la
Rateş - ,,La vie”, distrusă de excavaţii, fără să se spună când şi de către cine a
fost făcută descoperirea; Costin Croitoru, Galaţi – Repertoriul descoperirilor
arheologice şi numismatice, Editura Muzeului de Istorie Galaţi, 2013, p. 158,
preia aceleaşi informaţii, dar la notele de subsol face menţiunea că autorii nu
oferă trimiteri bibliografice.
4
Mihail Dimitriu, secretar al baroului de avocați din Tecuci, a fost un pasionat
de istorie, un autodidact care a devenit din pasiune cercetător şi colecţionar. A
fost unul din ctitorii Muzeului din Tecuci. De-a lungul vieţii a reuşit să strângă
un material impresionant de piese arheologice (ceramică getică, romană, şi
greacă, din staţiunile Poiana, Corni de Sus, Vultureni, Năzărioaia, Negoata,
Tapoaia, Gohor – Filip Branişte, Coşiteni, Corcioveni, Brăhăşeşti-Chilii,
Tălpigi, Slobozia-Blăneasa, Narvila Scărişoara, Porcăreţ, Buceşti, Tecuci-
oraş), paleontologice, resturi de animale din Pleistocen găsite în terasa
Bârladului, 360 de piese numismatice, minerale (quarţuri, galene, pirite, calcite,
opaluri, calcaruri), entomologice (7.000 exemplare Lepidoptere, 8.000
exemplare de Coleoptere strânse de profesorul Alexandru Alexinschi, care în
anii 1932-1934 a făcut cercetări asupra Lepidopterelor ,,din zona județului
Tecuci și vecinătate”. În urma acestor cercetări a stabilit prezența a circa 488
de specii și 140 varietăți de Macrolepidoptere și alte 219 specii și 20 de varietăți

21
articolele publicate de Constantin Solomon1.
Revenind la cercetările arheologice de pe teritoriul
oraşului Tecuci menţionăm că, în anul 1997, pe proprietatea lui
Marius Manolache, din strada Unirii, a fost descoperită o ceaşcă
cu decor incizat și fragmente ceramice ce aparțin grupului
Tămăoani care face parte din complexul hallstattian cu ceramică

de Microlepidoptere pentru sudul Moldovei). Informații despre piesele

colecționate au fost prezentate în diverse note și comunicări publicate în
revistele de specialitate. În aprilie 1944, autorităţile locale au dispus evacuarea
muzeului. Exponatele au fost încărcate în vagoane şi transportate la Bucureşti.
În urma bombardamentului anglo-american cea mai mare parte dintre ele au
fost distruse. Cu acest prilej Mihail Dimitriu a fost grav rănit, iar soţia sa și-a
pierdut viaţa. De manționat faptul că, împreună cu Constantin Solomon, a făcut
cercetări arheologice la Rateş și Poiana. (Un muzeu interesant la Tecuci,
în ,,Ilustraţiunea Română”, nr. 14, an VI, 28 martie 1934, p. 3; Paul Ciobotaru,
Mihail Dimitriu, în ,,Dunărea de Jos”, nr. 98, aprilie, 2010, p. 46; Muzee și
cercetători din țară - Știința în Tecuci, în ,,Natura”, an 30, nr. 4, aprilie 1941,
p.179; Prof. Al. Alexinschi, Noui contribuțiuni la cunoașterea faunei
Macrolepidopterelor din România, în ,,Analele Academiei Române. Memoriile
Secțiunii Științifice”. Seria III. Tom X, București, 1935, p. 135). În august
1939, directorul Muzeului de Antichități București aducea la cunoștința
rezidentului regal al Ținutului Dunărea de Jos că Mihail Dimitriu face săpături
neautorizate la Poiana. De asemenea, se solicita rezidentului regal să dea ordin
lui Mihail Dimitriu să aducă ,,obiectele pe care le-a descoperit până acum în
săpăturile sale clandestine” la Muzeul ,,Cuza-Vodă” din Galați ,,deoarece
aparțin acestui Ținut” (DJAN Galați, dosar 19/1939, ff, 9-11).
1
Un muzeu regional în Tecuci, Tecuci, 1932, p. 1-15: Descoperiri recente şi
cercetări ale câtorva staţiuni antice din judeţul Tecuci , în ,,Buletinul Comisiei
Monumentelor istorice’’, XX, fasc. nr. 52, aprilie-iunie, 1927 şi Cetăţuia din
valea Berheciului, în ,,Buletinul Comisiei Monumentelor istorice’’, XX, fasc.
nr. 59, ianuarie-martie, 1929. Nu este mai puțin adevărat că în lucrarea ,,Un
muzeu regional în Tecuci”, se găsesc și unele erori din punct de vedere științific,
precum localizarea cetăților ,,Polonda de la Ptolemeu” la Poiana, ,,Zargidava”
la Corni sau ,,Tamasidava” la Brăhășești (vezi și Revista Istorică Română,
MCMXXXIII, vol. III, fasc. IV, 1933, p. 413).

22
incizată şi imprimată1. În același punct, într-un mormânt din
secolul al IV-lea, au fost găsite resturi ceramice şi vitrice2.
Într-un studiu publicat în anul 1996, Ion T. Dragomir
menţionează o descoperire de pe teritoriul satului Ţigăneşti,
comuna Munteni, lângă gara Frunzeasca, din perioada hallsttatului
mijlociu, cultura Basarabi, fără nici un alt detaliu. În notă se spune
că descoperirea a fost făcută de profesorul Ion T. Sion, iar
comunicarea făcută de Mircea Nicu muzeograf principal la
muzeul din Tecuci3.
Contactat de mine, la data de 17 decembrie 2014,
profesorul Ion T. Sion,4 ajuns la venerabila vârstă de 89 ani, mi-
a confirmat că în timpul unei periegheze făcute la începutul

1
Costin Croitoru, op. cit., p. 157.
2
Costel Ilie, Mircea Nicu, op. cit. p. 35, fără trimitere bibliografică.
3
Ion T. Dragomir, Mărturii hallstattiene traco-geto-dacice în regiunea de sud
a Moldovei, în Monografia Arheologică a Moldovei de Sud I, Danubius XVI
Galaţi, 1996, p. 336 şi 342.
4
Profesorul Ion T. Sion a fost un împătimit de istorie, care şi-a dedicat întreaga
viaţă studierii trecutului locurilor natale, scormonind neobosit prin arhivele şi
bibliotecile din țară. Acest efort deosebit s-a concretizat prin realizarea
monografiei istorice a comunei Umbrăreşti, tipărită în anul 1999 la Focşani sub
titlul ,,Umbrăreşti – Vatră milenară de istorie”, reeditată în anul 2012, la Casa
Editorială Demiurg din Iaşi, precum şi a lucrării dedicate boierilor Costacheşti
intitulată ,,Familia boierilor moldoveni Costache”, Editura Sfera, Bârlad, 2014.
În urma descoperirilor arheologice de la Umbrăreşti, Malu Alb şi Tigăneşti a
colecționat numeroase și valoroase obiecte arheologice. Domnul profesor a
adunat şi foarte multe monede (peste 100, cele mai vechi sunt din perioada
Traian şi Hadrian), documente originale, cărţi vechi (Adunarea Cazaniilor,
tipărită la Viena în 1793 şi un Apostol din 1794), obiecte etnografice. Multe
dintre acestea au fost donate, în anul 2000, Muzeului Mixt Tecuci.
Documentele descoperite şi colecţionate au fost publicate în ,,Anuarul
Institutului de Istorie A.D. Xenopol” din Iaşi nr. XVIII (1981) şi XIX (1982),
sub genericul Documente tecucene (Daniel Bradea, Personalităţi tecucene –
Ion T. Sion, în ,,ProTecuci”, 22 mai 2014, nr. 2, p. 2).

23
 anilor ’90 între cartierul Satul Nou şi satul Ţigăneşti a găsit
fragmente de ceramică, aparținând culturii Basarabi, scoase la
suprafaţă după efectuarea lucrărilor agricole.
Acestea nu sunt singurele descoperiri arheologice făcute
de domnul profesor Sion. Foarte interesante sunt fragmentele
ceramice de secolul IV, găsite la Umbrăreşti, care poartă pe ele
semnul Sfintei Cruci1. De menţionat numeroasele microlite din
silex din perioada neolitică, râşniţe, toporaşe de mână, dălţi din
piatră, fusaiole, ceramică caracteristică culturii Gumelniţa
descoperite la Tămăşeni – Umbrăreşti2.
Plastica este reprezentată la Tămăşeni prin idolii
antropomorfi şi zoomorfi. Idolii antropomorfi fiind din pastă de
culoare neagră – cenuşie, unele cu ornamente în formă de spirală
şi linii incizate, un bust feminin lustruit cu angobă, altul având
incizii deasupra sânilor. Figurina zoomorfă, din punct de vedere
al realizării şi decorului, face parte din categoria rarităţilor.
Aceasta reprezintă o pasăre acvatică în poziţia de plutire3.
La Malu Alb, comuna Drăgăneşti, profesorul Ion T. Sion
a descoperit fragmente ceramice (o fusaiolă, două oale
fragmentare, o toartă de cană, un fragment de la un vas de
dimensiune mai mare) ce aparțin culturii Sântana de Mureș-
Cerneachov4.

1
Ion T. Sion, Urme paleocreştine la Umbrăreşti –Tecuci, în ,,Călăuză
ortodoxă”, an X, nr. 140-142, anul 2000, pp. 20-21. Cele două fragmente
ceramice au fost descoperite la Tămăşeni şi Siliştea, după 1970.
2
Idem, Umbrăreşti – vatră milenară de istorie, ed. a II-a, Casa editoriala
Demiurg, Iaşi, 2012, pp. 13-16.
3
Ibidem, p. 16, aceste piese au fost prezentate şi de Ion T. Dragomir în
Eneoliticul din sud-estul României, Editura Academiei, Bucureşti, 1983, p. 103.
Ulterior, Ion T. Sion a donat aceste materiale Muzeului Mixt Tecuci.
4
Paul Ciobotaru, Descoperiri întâmplătoare specifice culturii Sântana de

24
 Între anii 1981- 2016, în așezarea de tip Sântana de
Mureș-Cerneachov de la Negrilești, județul Galați, au fost
descoperite 6 cuptoare de ars ceramică1. Tot în cadrul acestei
culturi pot fi încadrate și fragmentele ceramice care provin de la
două vase de mari dimensiuni și o fibulă din bronz, descoperite de
Dumitru Vicoveanu și Florin Jalbă, în anul 1968, în urma unei
periegheze la malul de lângă groapa de gunoi Rateș2. Pe teritoriul
oraşului au fost găsite şi amfore, din secolul al IV-lea, ,,la est de
poligonul unităţii de jandarmi”, în curtea grădiniţei din vecinătate.
Dintr-un punct necunoscut provine o amforă romană pentru care
nu se mai ştie locul şi data descoperirii3.
Descoperiri monetare
Una din cele mai vechi descoperiri monetare din arealul
fostului județ Tecuci datează din anii 1890-1893. În acea perioadă,
în comuna Corbasca s-au făcut săpături într-un mal pentru a se

Mureş-Cerneachov în nord-vestul judeţului Galaţi (I), în ,,ACTA MUSEI

TUTOVENSIS. Istorie veche şi arheologie”, nr. XI, 2015, p. 169 (Se va cita
Paul Ciobotaru, Descoperiri întâmplătoare…).
1
Costel Ilie, Paul Ciobotaru, Cuptoarele pentru ars ceramica, descoperite la
Negrilești, Județul Galați, în ,,ACTA MUSEI TUTOVENSIS. Istorie veche și
arheologie”, XIV, 2018, pp.176-177; Alte descoperiri arheologice aparținând
culturii Sântana de Mureș-Cerneachov au fost făcute în comuna Gohor, sat
Ireasca; Tecuci punctele ,,Grădinița nr. 2”, ,,Rateș”, ,,cartierul Tecuciul Nou”.
Pentru Tecuci fiind documentate trei necropole și două așezări specifice acestei
perioade (Paul Ciobotaru, Descoperiri întâmplătoare specifice culturii Sântana
de Mureș-Cerneachov în nord-vestul județului Galați (II), în ,,ACTA MUSEI
TUTOVENSIS. Istorie veche și arheologie”, nr. XII2, 2016, pp. 217-236).
2
Paul Ciobotaru, Descoperiri întâmplătoare…, p. 168.
3
Costin Croitoru, op. cit. p. 158. Probabil este amfora romană descoperită în
necropola de la FAM, în anul 1971 (vezi Paul Ciobotaru, Necropola …, pp.
286, 288-289).

25
scoate lut. Cu acel prilej ,,au fost descoperite șase vase cu monete
barbare de argint, imitațiuni după staterii lui Filip II”1.
Importante descoperiri monetare s-au făcut și cu prilejul
săpăturilor de la Poiana (Piroboridava): 82 de monede romane
(republicane și imperiale) din care 16 bucăți din timpul
împăratului Augustus2; mici tezaure cu monede de argint, câte 27,
82 sau peste 100 de bucăți la un loc, printre care două din Thasos3;
o monedă de bronz din timpul împăratului Tacitus (273 d. Hr.)4.
Pe teritoriul oraşului Tecuci au fost făcute mai multe
descoperiri monetare, dintre care menţionez: un denar roman de la
Traianus (98-117)5, un denar roman de la Hadrianus (117-138) cu
legenda „AEGYPTOS”6, monede bizantine din secolele VI-VII
printre care şi emisiuni din timpul lui Justinus I (527-565) şi
Heraclius (610-641)7, monede bizantine din secolele X-XI, unele

1
Constantin Moisil, Monete și tezaure monetare din România- Mare - Vechiul
teritoriu geto-dac, în ,,Buletinul Societății numismatice române”, an X, nr. 19,
ianuarie-iunie 1913, p. 22. Cei care găseau aceste ,,comori”, de cele mai multe
ori, aveau tentația de a ascunde valoarea reală a descoperirilor. Un astfel de caz
s-a înregistrat și în ținutul Tecuci, la Grădești. După anchetarea martorilor
ispravnicul ținutului Tecuci raporta Departamentului Treburilor din
Lăuntru: ,,din toate acestea rămâne îndestul prepus că ar fi fost ceva mai mult,
și că ei numai cu o singură blândă cercetare nu vor arăta adevărul” (DJAN
Iași, Colecția litere, K-995, ff. 10, 17, apud Costin Croitoru, Descoperiri
arheologice scornite din... bătăi istorice! în ,,Dunărea de Jos”, nr. 168,
februarie 2016, p.42).
2
Mihail Dimitriu -Iași, Noi contribuțiuni la descoperirile arheologice din
castrul Poiana (Jud. Tecuci), în ,,Cronica numismatică și arheologică”, an XIV,
nr. 113-114, București, ianuarie-iunie 1939, p.135.
3
Ibidem, p. 136.
4
Ibidem, p. 136.
5
Costin Croitoru, op. cit. pp. 158-159.
6
Ibidem, p. 159.
7
Ibidem, p. 159.

26
fiind emisiuni din timpul lui Ioan I Tzimiskes (969-976) şi Roman
al III-lea Arghiros (1028-1034)1.
În anul 1938, lângă Tecuci, în satul Movileni, au fost
descoperite 26 de monede bizantine de bronz din timpul
împăraţilor Tiberiu II Constantin (574-582) şi Mauriciu Tiberiu
(582-602)2. Un depozit de circa 20.000 de piese din aramă au fost
găsite cu prilejul lucrărilor efectuate la Casa de Cultură. Monedele
sunt din perioada domnitorului Eustatie Dabija (1661-1665)3,
multe dintre ele fiind falsuri. În gospodăria unui locuitor al
oraşului, într-o locaţie necunoscută, au fost găsite 2.500 jumătăţi
de mahmudele şi 30 de monede de argint4.
Lângă Tecuci, în satul Țigănești, pe moșia Academiei
Române în locul numit Siliște a fost descoperită, în anul 1914, cu
prilejul arăturilor de primăvară, o ulcică de lut cu 102 icosari
turcești5.
Un număr de 50 de piese, datând din secolul al XVII- lea,
dintre care 2 de argint şi 48 de cupru (soldius, domniţe, şalăi) au

1
Ibidem, p. 159.
2
Irimia Damian, Cîteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul R.P.R.
Disponibil pe internet la adresa, http://www.scnjournal.ro/pdf/1953/12.pdf,
accesat 6.01.2015.
3
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa si Em. Zaharia, op. cit. p. 374, pe baza
semnalării lui Constantin Florea, din 1958. La Costel Ilie, Mircea Nicu, Situri
şi puncte arheologice din Jud. Galaţi, în ,,Danubius”, XX, Ed. Muzeului de
Istorie Galaţi, 2002, pp. 33-34, deşi folosesc aceeaşi sursă numărul monedelor
scade la 18.000. La aceiaşi Costel Ilie şi Mircea Nicu, în Note privind tezaure
monetare descoperite în zona Tecuci, ,,Danubius”, XXII, 2004, p. 170, numărul
monedelor este, de această dată, doar de 15.000. Se ştia că acest depozit
monetar ar fi în custodia muzeului din Tecuci (redeschis după 12 ani, la 23
aprilie 2015).
4
Costin Croitoru, op. cit. p. 159.
5
Constantin Moisil, Monete și tezaure monetare găsite în România și în
ținuturile românești învecinate, în ,,Buletinul Societății numismatice române”,
an XI, nr. 21, ianuarie-iunie 1914, p. 24.

27
fost descoperite în anul 1975 în curtea bisericii ,,Sfântul Ioan” din
Tecuci. Astăzi, monedele se găsesc în colecţiile muzeului din
Bârlad1. Trei monede au efigia domnitorului Mihnea Radu
(Mihnea al II-lea) şi 11 exemplare pe cea a domnitorului Eustratie
Dabija, restul fac parte din categoria aşa numitelor falsificate –
şlingi suedezi, polonezi şi prusian-brandemburghez. Monedele au
fost donate muzeului de Nicolae Popa2.

Aşezările de tip cenuşar

În judeţul Galaţi sunt foarte numeroase aşezările de tip
cenuşar, cea mai mare, chiar la nivelul ţării, este cea de la
Ghidigeni, sat Gârbovăţ, ,,punctul Zahareasca”3 unde au fost
descoperite urmele unei astfel de așezări de la sfârșitul epocii
bronzului. Aici a făcut cercetări de suprafață și Ștefan Rugină, în
acea vreme profesor de istorie la Liceul nr. 2 (actualul Colegiu
Național ,,Calistrat Hogaș”) din Tecuci4. Așezarea de la Gârbovăț
aparține grupului cultural Noua care prezintă o serie de trăsături
specifice: structură economică bazată pe păstorit (în special
cornute mari), frecvența vasului în formă de sac, prezența ceștilor
cu buton sau creste, existența omoplatului crestat și în general a
uneltelor de os prelucrate într-o manieră specifică5.

1
Eugenia Popuşoi, Un tezaur monetar din secolul al XVII- lea, descoperit la
Tecuci, aflat în colecţiile muzeului din Bârlad, în ,,Acta Moldaviae
Meridionalis”, Vaslui, 1980, pp. 283- 291.
2
Ibidem, p. 283.
3
Ion T. Dragomir, Mărturii arheologice privind epoca bronzului în regiunea
de sud a Moldovei, în ,,Monografia Arheologică a Moldovei de Sud I,
Danubius”, XVI, Galaţi, 1996, p. 224.
4
Adrian C. Florescu, Stefan Rugină, D. Vicoveanu, Așezarea din epoca
bronzului târziu de la Gârbovăț, în ,,Danubius”, an I, 1967, p. 75.
5
Ibidem, p. 78.

28
 O aşezare de acest tip a fost descoperită în anul 2012 cu
prilejul cercetărilor arheologice preventive făcute la obiectivul
,,Varianta ocolitoare a Municipiului Tecuci”.
În situl denumit „Tecuci – La Plopi” au fost descoperite
în cenuşar şi complexele de locuire unelte din os şi piatră, resturi
ceramice aparţinând epocii Bronzului (cultura Noua), Hallstatt
timpuriu şi secolul IV d. Hr (Cultura Sântana de Mureş –
Cerneahov)1. Se consideră că purtătorii culturii Noua-Coslogeni
din aşezările de tip sălaş, sezoniere, aveau principală ocupaţie
păstoritul și aparţin triburilor autohtone tracice2. Acestea ocupau
o mare parte a spaţiului carpato-danubiano-pontic. Pâna în anul
1996 au fost documentate 656 descoperiri arheologice, aşezări şi
necropole aparţinând acestei culturi3.
În cadrul aşezări de tip cenuşar din ,,punctul Tecuci- La
Plopi” locuinţele erau de tip bordei, ,,cu pari la mijlocul laturilor
scurte, ceea ce ar putea sugera construirea unui acoperiş în două
ape”4. În aşezările cenuşar (zolniki) pe lângă bordeie erau şi
locuinţe tip colibe construite la suprafaţa solului, cu schelet de
pari, pereţi cu nuiele şi trestie lipite cu lut amestecat cu bălegar
sau numai bălegar de bovine. Se presupune că cenuşa în cantitate
foarte mare în aceste aşezări provenea atât de la arderea
locuinţelor, cât şi de la arderea bălegarului vitelor5.

1
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2012, Ed. Muzeul
Olteniei – Craiova, 2013, pp. 236-238. Vezi și Paul Ciobotaru, Așezarea
Sântana de Mureș-Cerneahov de la Tecuci, punctul ,,La plopi”, în ,,ACTA
MUSEI TUTOVENSIS. Istorie veche și arheologie, XIII, 2017, pp. 221-239.
2
Ion T. Dragomir, Contribuţii arheologice şi etnografice referitoare la procesul
de formare al aşezărilor de tip cenuşar ,,Zolniki’’, în ,,Monografia Arheologică
a Moldovei de Sud I, Danubius”, XVI, Galaţi, 1996, p. 233.
3
Ion T. Dragomir, Mărturii arheologice… , p . 224.
4
Cronica Cercetărilor … , p. 237.
5
Ion T. Dragomir, Contribuţii arheologice…, p. 232.

29
 Descoperiri arheologice atribuite populaţiilor
turanice
Populaţiile de origine turcă care au înaintat în Moldova
de Sud-Est au lăsat urme şi în zona Tecuciului. Aceste descoperiri
arheologice sunt în general cu caracter funerar1.
În 1984, o descoperire arheologică atribuită populaţiilor
turanice a fost făcută la Drăgăneşti unde, într-un mormânt, a fost
găsit un schelet de cal şi trei potcoave. La baza tumulului s-a
descoperit un bordei şi fragmente ceramice caracteristice culturii
Dridu (secolele X-XI)2.
Un mormânt de călăreț a fost descoperit de profesorul
Ion T. Sion la Umbrărești. În mormânt au fost găsite: craniul și
patru copite de cal, o zăbală din fier dintr-o singură tijă, mai multe
fragmente din fier provenind de la o toartă și de la cercurile unei
căldări din lemn.3
În comuna Matca, la vest de pădurea Bujoru, în urma
cercetărilor efectuate de către Mihalache Brudiu, în anul 1980, au
fost descoperite într-un mormânt atribuit unui peceneg două
vârfuri de săgeţi, un cuţit şi două catarame, precum şi un craniu de
cal şi alte elemente de harnaşament slab conservate.4
Necropole
Necropole au fost descoperite în punctele: ,,Grădina lui
Tiron” de pe strada Gheorghe Petraşcu, Fabrica de Ambalaje
Metalice, precum şi în punctul Rateş III din apropierea
Rezervaţiei paleontologice Rateş5. Necropole descoperite pe
teritoriul oraşului Tecuci sunt în general de înhumaţie şi mai rar

1
Costin Croitoru, Descoperiri … , p. 97.
2
Ibidem, p. 98.
3
Victor Spinei, Realități etnice și politice în Moldova Meridională în secolele
X-XIII. Români și turanici, Editura Junimea, Iași, 1985, p. 118.
4
Costin Croitoru, Descoperiri … , p. 79.
5
Costel Ilie, Mircea Nicu, op. cit. p. 35.

30
de incineraţie. Cultura dacică, stadiul de dezvoltare a populaţiei
autohtone, legăturile cu populaţia sarmatică şi lumea romană din
perioada secolelor II si III d. Hr., care este corespunzătoare
provinciei Dacia, este mai puţin cercetată în comparatie cu
perioada La Tene1.
În zona Tecuciului, din această perioadă, avem cei trei
tumuli descoperiţi în punctul ,,Câmpul de Aviaţie” dintre care
doar unul a fost cercetat în anul 1938. În cele 4 morminte de
înhumaţie, descoperite în acest tumul, defuncţii erau depuşi in
poziţie întinsă cu bratele pe lângă corp şi palmele sub şolduri.
Vasele folosite la ritualul funerar ,,imită urnele bitronconice de tip
Villanova”. Acestea îşi găsesc corespondent în vasele descoperite
la Poiana. Ceramica lucrată la roată, din pastă fină de culoare gri,
este reprezentată de trei căni şi un castron2.
Alţi patru tumuli, bine conservaţi, au fost descoperiţi la
600 metri est de oraş în punctul Rateş III3. În situl Rateş, într-un
strat arheologic de 1,60 metri care conţinea cenuşă, fragmente de
chirpici arşi şi resturi de vetre, au fost descoperite fragmente de
vase din secolul IV d. Hr. cu ceramică cenuşie lucrată la roată şi
cu mâna (cultura Sântana de Mureş)4. La est de Rezervaţia

1
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa si Em. Zaharia, op. cit., pp. 62-63.
2
I. Vendelin, op. cit., p. 101: C. Croitoru, op. cit., p. 158: S. Ţau, M. Nicu, op
cit., p. 47. Referitor la aceste descoperiri I. Vendelin făcea următoarele
precizări; ,,vase funerare cu forme asemănătoare s-au mai găsit în regiune,
însă castronul este până astăzi singurul găsit, deoarece nici bogatul
Muzeu ,,Mihail Dimitriu” din Tecuci, care are peste 1000 de vase de tot felul,
de la Poiana şi alte locuri, nu posedă un asemenea castron’’(Un tumul la
Tecuci, în ,,Revista de Preistorie şi Antichităţi Naţionale II-IV”, 1940, p. 102).
Aceste obiecte s-au pierdut de-a lungul anilor (S. Ţau, M. Nicu, Urme ale
civilizaţiei stravechi, în Monografia oraşului Tecuci, Editura pentru literatură
şi artă Geneze, Galaţi, 1999, p. 47).
3
S. Ţau, M. Nicu, op. cit., p. 47.
4
Costel Ilie, Mircea Nicu, op. cit., p. 35, fără trimitere bibliografică.

31
paleontologică Rateş, în punctul numit ,,La vie”, a fost identificată
o necropolă distrusă de secolul IV d. Hr.
În anul 1970, pe strada Gheorghe Petraşcu, în punctul
,,Grădina lui Tiron” au fost cercetate 10 morminte de înhumaţie,
datând din secolul IV d. Hr., care aparțin culturii Sântana de
Mureş. Defuncţii sunt îngropaţi în poziţia întinsă pe spate cu
mâinile pe lângă corp sau cu o mână îndoită din cot şi picioarele
apropiate sau uşor depărtate. Din inventarul acestor morminte fac
parte trei fibule, una de argint şi două de bronz, două şiraguri de
mărgele, un pahar de sticlă şi 35 vase de ceramică şi anume:
strachini, borcane, căni şi o amforetă cu două braţe. Acestea sunt
lucrate la roată, bitronconice, în general din pastă fină, unele fiind
şi din pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie decorată cu
impresiuni, incizii, nervuri1.
O altă necropolă a fost descoperită în zona de sud a
oraşului, în anul 1971, cu ocazia efectuării lucrărilor de construire
a Fabrici de Ambalaje Metalice. Din cele 9 morminte cercetate 7
sunt de înhumaţie şi 2 de incineraţie. Inventarul necropolei
cuprinde 61 de obiecte, dintre care menţionăm; opt fibule – şapte
fiind de bronz, o cataramă de bronz, un pieptene din corn de cerb,
opt mărgele din sticlă, un pandantiv de scoică, două fusaiole din
lut. Ceramica caracteristică populaţiilor din arealul culturii
Sântana de Mureş – Cerneahov descoperită în această necropolă
este reprezentată de un număr de 45 vase întregi sau fragmente,
marea majoritate lucrate la roată din pastă fină sau zgrunţuroasă,
zece vase fiind lucrate cu mâna din pastă grosieră. Ceramica
lucrată la mână, reprezentată de oale, este în general de culoare
cenuşie cu dimensiune mică sau mijlocie, un vas având decor cu
impresiuni realizate cu unghia. Ceramica lucrată la roată din pastă
zgrunţuroasă este reprezentată de oale sau castroane. Unele dintre

1
S. Ţau, M. Nicu, op. cit. p. 48, C. Croitoru, op. cit., p. 158.

32
acestea sunt fără decor, iar altele prezintă caneluri. Ceramica
lucrată la roată din pastă fină (castroane, căni, amforete, supiere,
oale) este decorată cu nervuri, incizii şi caneluri. A fost
descoperită şi o amforă romană de import, roşiatică, decorată cu
şanţuri. Se consideră că această necropolă îşi are începutul în a
doua jumătate a secolului IV d. Hr. şi ţine până la începutul
secolului V d. Hr1.
Valul lui Athanaric
În regiunea de sud-est a Moldovei există două fortificaţii
antice, reprezentate de valuri de pământ cu şanţuri, care străbat
această zonă geografică de la est la vest. După cucerirea Daciei de
către romani aceştia au ocupat şi un teritoriu din sudul Moldovei
pe care l-au apărat cu această fortificaţie, în formă de arc,
construită la nord de Galaţi. Construcția cunoscută sub numele
Valul Traian – Tulucești sau Valul Galațiului are o lungime de
23 kilometri, între satul Șerbeștii Vechi (comuna Șendreni) și
localitatea Traian (comuna Braniștea).
Cel de al doilea val antic, numit Valul lui Athanaric,
străbate judeţul Galaţi în diagonală, pe direcţia sud est – nord vest,
trecând și prin apropierea Tecuciului, fiind menționat în
documentele moldoveneşti încă din secolul al XV- lea. Deoarece
acest val are șanțul orientat spre sud, pe baza textului lui
Ammianus Marcelinus construirea valului a fost atribuită goților
conduși de Athanaric2.

1
Paul Ciobotaru, Necropola de la Tecuci, Fabrica de Ambalaje Metalice
în ,,Danubius XXXI, Supliment”, Galaţi, 2013, pp. 273-300.
2
M. Brudiu, Cercetări arheologice din zona valului lui Athanaric,
în ,,Danubius”, 8-9 (1979), pp. 151,153. C. Schuchhardt, A. D. Xenopol și V.
Pârvan au considerat că valul a fost construit de romani, pe când Radu Vulpe îl
atribuie goților conduși de Athanaric (vezi și Costin Croitoru, Sudul Moldovei
în cadrul sistemului defensiv roman. Contribuții la cunoașterea valurilor de
pământ, în Acta Terrae Septemcastrensis I, Editura Economică București,
Sibiu, 2002, pp. 114-117). Pe baza unor metode moderne și obiective de analiză

33
 Carl Schuchardt a fost unul dintre cei care a cercetat, în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, valurile de pământ de la
nordul Dunării, inclusiv ,,valul de la Nicoreşti”. Rezultatele
acestor cercetări au fost publicate în anul 18851. Ulterior, valul a
fost cercetat de Radu Vulpe şi Mihalache Brudiu 2. Traseul acestei
linii defensive este în cea mai mare parte reconstituită în urma
cercetărilor făcute de Mihalache Brudiu. Valul avea o lungime de
circa 90 de kilometri. Pornind din partea de sud-est a judeţului,
din comuna Stoicani pe Prut, şi ajunge până la Ploscuţeni pe Siret,
în nord-vestul județului Galaţi. În zona Tecuciului valul străbate
Matca, Ţigăneşti, Munteni, Frunzeasca, Pădurea Prisaca (Cincu),

Eugen S. Teodor și Costin Croitoru consideră că Valul lui Athanaric nu poate

fi un produs al proiectării romane (A method for the evaluation of the dykes
case study for Athanaric's wall, în ,,Arheovest I- In memoriam Liviu Măruia”,
JATEPress Kiado, Szged, 2013, pp. 657-679).
1
Costin Croitoru, ,,Troianul’’ în unele surse relative la spaţiul gălăţean.
Consideraţii generale, în vol. ,,Perspective asupra istoriei locale în viziunea
tinerilor cercetători. Pagini de istorie gălăţeană”, (I), Lucrările Colocviului
Ştiinţific, Galaţi, 19 mai 2005 (vol. îngrijit de: Ştefan Stanciu, C. Croitoru),
Galaţi, 2005, pp. 17-42.
2
De la redescoperirea lui Carl Schuchhardt în 1885, Valul lui Athanaric a atras
pe lângă arheologi și amatori de arheologie, așa cum a fost și cazul dr. James
Barry care, în vara anului 1917, în timpul luptelor de la Mărășești a
supravegheat funcționarea unui spital la Țigănești (Tecuci). Locuind în Vila
Cincu situată lângă stația de cale ferată Frunzeasca, Berry se afla în imediata
apropiere secțiunii în care ,,valul face o spectaculoasă întoarcere de 90 de
grade”. Studiul referitor la această construcție a fost prezentat într-o conferință
susținută la Societatea Geografică Regală din Londra, în ianuarie 1919. James
Barry consideră că acest val, care are șanțul la sud, trebuie să fie mai degrabă
construcție barbară decât construcție romană (Richard A. Mason, An Amateur
Archaeologist at Athanaric’s Watt: James Berry în Tecuci (1917), disponibil
pe net la adresa:
https://www.academia.edu/37693488/An_Amateur_Archaeologist_at_Athana
rics_Wall_James_Berry_in_Tecuci_1917_ accesat la 10.12.2018).

34
Ţepu, Tecucel până aproape de Ulmi1. La Matca, el este cunoscut
sub numele Valul lui Traian, Drumul lui Traian sau Calea lui
Traian. De menţionat denumirea Lacul Troianului (Lacul lui
Traian) identificat între localităţile Corod şi Matca2.
Mihalache Brudiu menţionează că valul, de la localitatea
Plevna (comuna Rediu) până la Matca, nu este cunoscut de
locuitori. Starea de conservare a valului în Câmpia Tecuciului este
foarte proastă faţă de perioada (1949-1950) în care Radu Vulpe a
cercetat construcţia3. La începutul anului 2013 degradarea era şi
mai accentuată. Pe multe porţiuni valul este imposibil de observat
deoarece este complet aplatizat4. Cel mai apropiat loc de Tecuci
unde valul poate fi observat este la 8 km de oraş în pădurea de la
Frunzeasca5.
*

1
M. Brudiu, op. cit., p. 151; Ion T. Dragomir, Fortificaţiile antice de pe
teritoriul Moldovei de Jos , în ,,Monografia Arheologică a Moldovei de Sud I,
Danubius XVI”, Galaţi, 1996, pp. 629-631.
2
Costin Croitoru, ,,Troianul’’..., p. 27.
3
M. Brudiu, op. cit., p. 157; Costache Pintilie, în Movile, lacuri şi alte puncte
de interes istoric. Monumente arheologice care se pot recunoaşte de toţi
locuitorii comunei Matca, judeţul Galaţi, mss., f. 17, apud Costin Croitoru,
,,Troianul...”, p. 27, susţine că locuitorii mai vârstnici ai comunei cunoşteau
această construcţie, care era folosită ,,pe vremuri” ca drum, pe care ,,mergeau
armatele lui Traian sau se transportau cereale pe vremea lui’’ sau că ar fi fost
,,un val mare de pământ pentru apărare în timpul războaielor, pe vremea
împăratului Traian”.
4
Direcția Județeană de Cultură Galaţi, Informare privind situaţia actuală şi
măsurile dispuse pentru protejarea siturilor arheologice, nr. 490 din
22.03.2013, p. 3, disponibilă pe internet la adresa
http://www.prefecturagalati.ro/portal/Stiri.nsf/All/80599DF53AADD9E7C22
57B39003274EF/$FILE/Comisia%20de%20Dialog%20Social%2026.03.2013
-Directia%20pt.%20Cultura.pdf, accesat la 6.01.2015.
5
S. Ţau, M. Nicu, op. cit. p. 49. În afară de Radu Vulpe valul a fost cercetat şi
de Mihalache Brudiu care a reconstituit traseul şi întocmit o documentaţie
cartografică.

35
 Din acest scurt periplu prin istoria străveche a Tecuciului
cred că se desprinde cu claritate faptul că acest teritoriu a fost
locuit încă din paleolitic, succedându-se de a lungul timpului
diverse culturi materiale şi spirituale create de o populaţie care a
găsit condiţii prielnice pentru o viaţă sedentară şi continuă pe
aceste meleaguri. Din păcate, la Tecuci, aceste urme de civilizaţie
străveche au fost prea puţin cercetate.

Bibliografie selectivă
ALEXINSCHI, Alexandru, Noi contribuţiuni la cunoaşterea faunei
Macrolepidopterelor din România, în ,,A. R. – Memoriile Secţiunii Ştiinţifice”,
Seria III, Tom X, Ed. Academiei Române, Bucureşti 1934/35.
ATHANASIU, S. , Contribuţiuni la studiul faunei terţiare de mamifere
din România, în ,,Anuarul Institutului Geologic al României”, vol.1, Bucureşti,
1908.
APOSTOL Leonid şi VICOVEANU Dumitru, L’etude des elephantides,
des rhinocerides et de bovides des depots quaternaires de la vallee inferieure
du Bîrlad, existants au musee de Tecuci (Dep. Galatzi), în ,,Travaux du
Museum D’histoire Naturelle Grigore Antipa”, vol. X, Bucureşti 1970.
BOGDAN, Ioan, Documentele lui Ștefan cel Mare, vol. II, București,
Atelierele grafice SOCEC, 1913
BRUDIU, M., Cercetări arheologice din zona valului lui Athanaric,
în ,,Danubius”, 8-9 (1979).
CROITORU, Costin, ,,Troianul’’ în unele surse relative la spaţiul
gălăţean. Consideraţii generale, în vol. ,,Perspective asupra istoriei locale în
viziunea tinerilor cercetători. Pagini de istorie gălăţeană”, (I), Lucrările
Colocviului Ştiinţific, Galaţi, 19 mai 2005 (vol. îngrijit de: Ştefan Stanciu, C.
Croitoru), Galaţi, 2005.
IDEM, Sudul Moldovei în cadrul sistemului defensiv roman. Contribuții
la cunoașterea valurilor de pământ, în ,,Acta Terrae Septemcastrensis” I,
Editura Economică București, Sibiu, 2002, pp. 114-117
IDEM, Descoperiri arheologice de pe teritoriul judeţului Galaţi, atribuite
populaţiilor turanice, în ,,ACTA Musei Tutovensis”, VIII, 2013.
IDEM, Galaţi – Repertoriul descoperirilor arheologice şi numismatice,
editura Muzeului de Istorie Galaţi, 2013.

36
 CROITORU, Costin, TEODOR S. Eugen, A method for the evaluation
of the dykes case study for Athanaric's wall, în ,,Arheovest I- In memoriam
Liviu Măruia”, JATEPress Kiado, Szged, 2013, pp. 657-679
CIOBOTARU, Paul, Necropola de la Tecuci, Fabrica de Ambalaje
Metalice în ,,Danubius XXXI, Supliment”, Galaţi, 2013.
IDEM, Mihail Dimitriu, în ,,Dunărea de Jos”, nr. 98, aprilie, 2010.
IDEM, Descoperiri întâmplătoare specifice culturii Sântana de Mureș-
Cerneachov în nord-vestul județului Galați (I), în ,,ACTA MUSEI
TUTOVENSIS. Istorie veche și arheologie”, nr. XI, 2015.
IDEM, Așezarea Sântana de Mureș-Cerneahov de la Tecuci, punctul ,,La
plopi”, în ,,ACTA MUSEI TUTOVENSIS. Istorie veche și arheologie”, XIII,
2017.
CHELCU, Marius, Orașul Tecuci. Stăpânirea și organizarea teritoriului
urban până la Regulamentul Organic, Academia Română, Centrul de Studii
Transilvane, Cluj Napoca, 2015.
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2012, Ed.
Muzeul Olteniei – Craiova, 2013.
FLORESCU C. Adrian, RUGINĂ Ștefan, VICOVEANU D., Așezarea
din epoca bronzului târziu de la Gârbovăț, în ,,Danubius”, an I, 1967.
GONŢA, I. Alexandru, Legăturile economice dintre Moldova şi
Transilvania în secolele XIII-XVI, Ediţie, prefaţă, bibliografie şi indice de I.
Caproşu, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
ILIE, Radu, Mihai, Reevaluare taxonomică a pieselor fosile de la punctul
fosilifer Rateş, aflate in colecţia Muzeului Mixt Tecuci, în ,,Danubius XXXI,
Supliment”, Galaţi, 2013.
ILIE Costel, CIOBOTARU, Cuptoarele pentru ars ceramica,
descoperite la Negrilești, Județul Galați, în ,,ACTA MUSEI TUTOVENSIS.
Istorie veche și arheologie, XIV, 2018
ILIE Costel, NICU Mircea, Situri şi puncte arheologice din Jud. Galaţi ,
în ,,Danubius XX”, Ed. Muzeului de Istorie Galaţi, 2002.
MOISIL, Constantin, Monete și tezaure monetare găsite în România și
în ținuturile românești învecinate, în ,,Buletinul Societății numismatice
române”, an X, nr. 19, 1913; an XI, nr. 21, 1914; an XVII, nr. 41-42.
Monografia Arheologică a Moldovei de Sud I, ,,Danubius XVI”, 1996.
Monografia oraşului Tecuci, coord. Ștefan Andronache, Editura pentru
literatură şi artă Geneze, Galaţi, 1999.
PAPADOPOL-CALIMAH, Alexandru, Scrisoare despre Tecuciu, în
,,Convorbiri literare”, an XIX, nr. 5, București, 1 august 1885.

37
 IDEM, Două acte vechi în ,,Convorbiri Literare”, anul XV, nr.5, 1
august, 1881.
POPUŞOI, Eugenia, Un tezaur monetar din secolul al XVII- lea,
descoperit la Tecuci, aflat în colecţiile muzeului din Bârlad, în ,,Acta
Moldaviae Meridionalis”, Vaslui, 1980.
SOLOMON, Constantin, Descoperiri recente şi cercetări ale câtorva
staţiuni antice din judeţul Tecuci , în ,,Buletinul Comisiei Monumentelor
istorice’’, XX, fasc. nr. 52, aprilie-iunie, 1927.
SION T. Ion, Umbrăreşti – vatră milenară de istorie, ed. a II-a, Casa
editoriala Demiurg, Iaşi, 2012.
IDEM, Urme paleocreştine la Umbrăreşti –Tecuci, în ,,Călăuză
ortodoxă”, an X, nr. 140-142, anul 2000.
SPINEI, Victor, Realităţi etnice şi politice în Moldova meridională în
secolele X-XIII. Români şi turanici, Editura Junimea, Iaşi, 1983.
Un muzeu interesant la Tecuci, în ,,Ilustraţiunea Română”, nr.14, an VI,
28 martie 1934.
VĂLEANU, Mădălin Cornel, Aşezări neo-eneolitice din Moldova,
Editura Helios, Iaşi, 2003.
ZAHARIA, N., PETRESCU-Dîmboviţa, M. şi ZAHARIA, Em., Aşezări
din Moldova, de la Paleolitic până in sec. al XVIII-lea, Editura Academiei
RSR, Bucureşti, 1970.

38
5