Context istoric Stilul romanic se dezvolta intr-o perioada de relativa stabilitate, caracterizata printr-o crestere demografica si economica.

Invaziile barbare incep treptat sa se rareasca, iar societatea se poate bucura de perioade de pace. Cu toate acestea, societatea ramane dominata si patrunsa de religiozitate. Manastirile devin in aceasta perioada centre indispensabile pentru societate. Indeplinind o functie tripla (pastratoare de moaste sfinte, cimitire si locuri de iertare a pacatelor), manastirile obtin mantuirea si o distribuie credinciosilor . Bunavointa lui Dumnezeu putea fi dobandita prin doua metode: ofrandele aduse Bisericii sau pelerinajul. Insa, aceasta ultima metoda era mai periculoasa si avea ca rol reproducerea procesiunii poporului credincios spre Pamantul Fagaduintei. In aceasta epoca se produc doua mutatii, in plan laic si religios . In primul rand, prerogativele regale sunt acum detinute de seniorii feudali, iar servicul militar devine apanajul unui numar restrans de luptatori profesionisti, cavalerii. Singurul atribut care lipseste seniorului este lipsa puterii spirituale. Seniorul nu era uns si implicit nu era ales de Biserica. Astfel, clerul se simte nevoit sa reactioneze si revendica dreptul de a asigura pacea si a garanta protectia. In consecinta, puterea lumeasca se disociaza de cea spirituala , fapt resimtit si de imaginarul medieval. Dualitatea si tensiunea dintre principiile opuse marcheaza productia artistica a acestei perioade. Insa, in realitate se poate vorbi de o interdependenta intre cele doua clase: aristocratia laica si cea ecleziastica. Prima avea nevoie de abilitatea clerului de a le asigura iertarea pacatelor in viata de apoi. Astfel, seniorii faceau donatii in scop pios, ofrandele lor putand sa imbuneze tribunalul ceresc. De asemenea, Biserica avea nevoie de bogatiile seniorilor pentru a-si duce la bun sfarsit proiectele. Cu toate acestea, donatorii, si anume aristocratii nu dirijau actul artistic, avand in vedere ca nu stiau carte. In consecinta, arta capata un caracter profund religios. Crestinii secolului al XI-lea traiesc in continuare intr-o lume necunoscuta, nelinistitoare, imbibata de miraculos. Occidentul acestui veac traieste sub imperiul spaimei, iar intr-o astfel de societate, arta avea functia de sacrificiu , de imbunare a ierarhiei spirituale, invizibile. Tot ceea ce percepeau simturile putea fi considerat un semn, ordinea lumii fiind intemeiata pe o inlantuire de legaturi ascunse. De asemenea, crestinatatea medievala va insista pe imaginea duala a omului: cea divina si cea de pacatos. Omul ramane miza luptei dintre demoni si ingeri si unirea conflictuala dintre suflet si trup. Aceste polaritati apar adesea in gandirea medievala, al carei traseu il influenteaza. Jacques le Goff, in cartea sa, Omul medieval indentifica cateva obsesii ale societatii acestei epoci: 1) Viciile - omul comite pacate lasandu-se in voia diavolului - sunt reprezentate de animale simbolice - in secolul XII se fixeaza pacatele capitale: trufia, avaritia, lacomia, desfraul, mania, invidia si lacomia - text notat intr-un manuscris florentin de secol XIII: diavolul si-a maritat fiicele: simonia-clericii, ipocrizia-calugarii, pradaciunea-cavalerii, sacrilegiul-taranii, simularea-ajutorii de portarel, camataria-burghezii, pompa mondena-matroanele; destrabalarea-iubita comuna 2) Vizibilul si invizibilul - omul medieval nu vede nicio frontiera intre domenii - supranaturalul irupe la tot pasul

3) Lumea cealalta - impartita in 3 si 5 locuri - 3: infern, paradis si purgatoriu (aparut in sec. XII, odata cu formarea burgheziei) - 2 locuri aditionale: limbul patriarhilor si limbul copiilor 4) Miracolul si ordalia - exista o ierarhie de intermediari prin care poti obtine miracolul, fecioara maria fiind cea mai puternica - 1215: Conciliul de la Lateran interzice ordaliile (probe de demonstrare a nevinovatiei) 5) Memoria - se dezvolta artele memoriei, intr-o societate in care vorbirea era cel mai important vehicol al comunicarii datorita raspandirii analfabetismului - memoria de lunga durata era instrumentul unei bune reputatii 6) Mentalitatea simbolica - Sf. Augustin: lumea e formata din signa si res - res, adevarata realitate, ramane ascunsa, omul suprinzand doar semnele - omul medieval trebuie sa descifreze continuu si de aceea e dependent de cler 7) Numarul 8) Imaginile si culoarea - datorita analfabetismului, imaginile capata o putere mare - Biserica se foloseste de imagini cu o incarcatura didactica si ideologica pentu a forma omul de rand 9) Visul - Biserica identifica o tripla sursa a viselor: Dumnezeu (benefice), corpul (suspecte), Diavolul (daunatoare) - din sec. IV, credinciosului i se cerea sa respinga visul - insa, din sec. XI-XIII, atitudinea Bisericii fata de vise se relaxeaza 10) Ierarhia - omul trebuia sa ramana unde l-a pus Dumnezeu - societatea era organizata dupa modelul celei celeste - Dionisie Areopagitul (Pseudo-Dionisie) descrie minutios ierarhia divina - sec. XII-XIII: aparitia unei ierrarhii orizontale (stari), pe langa cea verticala (vasalsenior) 11) Autoritatea-revolta-libertatea - virtutea intelectuala si sociala principala: ascultarea - apar si forme de contestare a autoritatii, cea mai importanta fiind erezia - in mediul feudal, vasalul se revolta impotriva seniorului abuziv - in mediul universitar: contestarea intelectuala - apare, incet-incet, ideea eliberarii individuale

Simbolul Tip special de limbaj Caracter universal destinat tuturor oamenilor religiosi, indiferent de educatie sau statut social Mijloc de comunicare cu lumea divina Permite accesul la o cunoastere superioara si, prin urmare, la cunoasterea de sine Stabileste un raport intre lumea terestra profana si lumea de dincolo sacra Atesta prezenta Divinitatii : devenind astfel sacru si plasandu-se in lumea esentelor Sugereaza si permite o viziune a lumii divine Joaca rolul unui ghid spiritual, al unei punti ce permite trecerea intre cele doua lumi si stari de constiinta Ofera o sinteza a credintei si a istoriei crestine/ religioase
Exprima divinitatea infinita, unitatea, eternitatea (aureole, mandorle) . Astfel, o mana incadrata de un cerc marcheaza prezenta lui Hristos. Cupolele, imaginile boltii ceresti, simbolizeaza cosmosul.

Cercul

Patratul

Simbolul pamantului in opozitie cu cerul.

Traversand nava centrala pentru a ajunge la cor, trecem din patrat in cerc. Patratul simbolizeaza lumea materiala, terestra ( cele 4 laturi fac referinta la cele 4 anotimpuri, puncte cardinale, elemente naturale, ale varste omului). Cercul simbolizeaza lumea spirituala, divina.

Piramida

Simbol al trinitatii si al ierarhiei sociale. Putem constata o analogie intre turnul central: papa/regele corul: cardinalii, episcopii/marii vasali deambulatoriul: clerul/mica nobilime absidiolele: marea masa a poporului

Steaua Triunghiul

Sursa de lumina, il ghideaza pe om. Simbolul uniunii si al armoniei

Dualitatea Bine/rau

Zi/noapte Soare/luna Lumina/intuneric

3 4

Spiritul, cerul, sufletul

Cifra Treimii

Materia, pamantul, corpul

Patru este numarul lumii materiale (evanghelistii, fluviile paradisului, virtutile cardinale etc.). Cifrele 3 si patru sunt de multe ori asociate: spirit/materie, cer/pamant, suflet/corp.

5 6 7

Umanitatea

Puterea, supraumanul

Ideea de putere se manifesta in cele 6 zile ale genezei.

Numar universal

Este numarul sacru al aliantei dintre om si divin (7 daruri ale lui Dumnezeu, sacramente, pacate capitale).

8 10 11 12 13

Invierea, Renasterea prin botez Unitatea, divinitatea

De aceea numeroase baptiserii au forma octogonala. 8 tonuri ale cantului gregorian, 8 beatitudini. Numarul sacru al Vechiului Testament (Decalogul).

Pacatul

Numarul apostolilor dupa tradarea lui Iuda.

Biserica Universala

12 luni, ore, semne zodiacale, apostoli, triburi ale lui Israel.

Ghinionul

Auriul

Simbol al bogatiei materiale si al luminii spirtiuale, este imaginea perfectiunii. De aceea multe scene reprezentand lumea divina sunt aurite. Simbolizeaza intodeuna puritatea, principiul divin. Pe drapelul vaticanului, albul este asociat cu auriul pentru a reprezenta domnia lui Dumnezeu pe pamant. Nu este considerat inversul albului ci complementarul lui. Culoarea cerului si a marii care se reflecta, imensitatea universului. Asociat in principal Fecioarei, dar si regilor Frantei.

Albul

Negrul Albastrul

Rosul

Simbolizeaza Sfantul Duh sub forma de foc, capabil de regenerarea si purificarea sufletelor. Simbolizeaza revelatia Iubirii Universale. Reprezinta divinitatea care ilumineaza spiritul credinciosilor. Culoare ambigua. Poate fi asociat cu galbenul, ce simbolizeaza inselaciunea.

Portocaliu

Verdele

Violetul

Simbolul spiritualitatii. Simbolizeaza casatoriai lui Iisus Hristos cu spiritul celest.