Sunteți pe pagina 1din 1

Dragii mei

Va citesc aceste randuri in care am incercat sa concentrez tot ce a reprezentat


colectivul acestei clase pentru mine, profesoara de matematica.
Va citesc aceste randuri pe care recunosc, m-am chinuit sa le elaborez deoarece nu mi-a
oferit Dumnezeu darul oratoriei, un vocabular elaborat sau talente de scriitoare; in schimb mi-a
oferit lucruri pe care si le-ar fi dorit multi: o familie de vis, un copil de aur, un fler deosebit,
un oarecare simt al umorului, si pe voi, elevii mei de clasa a 8-a.
Am preluat la incepul anului scolar o clasa care suferea dupa plecarea doamnului lor
diriginte. Am stiut din acea zi ca ma aflu pe un teren necunoscut si destul de periculos pentru
mine, dar am mers inainte cu curaj zicandu-mi “ ma voi descurca eu” .
Daca am facut-o sau nu, ma puteti judeca doar voi, elevii mei, acum sau in viitor . Eu
nu pot decat sa ma bucur de voi cei ajunsi azi mari si sa ma mandresc de faptul ca ati fost un
grup de copii uniti , discreti .
Nu mi-am vazut niciodata elevii ca pe o “categorie”, i-am cunoscut pe fiecare in parte,
am interactionat mai mult decat doar intrebandu-I la ore, sau rezolvand exercitii si probleme la
matematica.
Daca am vreun regret, in primul rand ar fi senzatia ca nu am constientizat suficient
trecerea timpului: ieri erati inca elevi in banci, cu emotii, azi aveti alte emotii, de absolvent in
care se intrezaresc déjà viitori profesori, jurnalisti, medici, notari, avocati, magistrati – oameni
de nadejde, realizati in cariera care veti schimba cu siguranta locurile pe unde veti merge in
bine.
Unii dintre voi ne-ati convins déjà ca sunteti deosebit de capabili, ca aveti personalitati
puternice, frumos conturate, altii nu ne-ati dat ocazia sa va cunoastem sufficient si acesta ar fi
poate al doilea regret pe care il am in acest moment.
Faptul ca poate nici noi, profesorii dar nici voi elevii n-am valorificat indeajuns timpul
petrecut impreuna, nu ne-am bucurat sufficient unii de altii. Noi profesorii prea ocupati sa ne
predam materia, sa cucerim trofee la concursuri, sa pregatim olimpici, sa numaram absente, iar
voi pe de alta parte preocupati cu studiul, cu proiectele,cu jocurile pe calculator, sa traiti mici
aventuri, altii prea retinuti, introvertiti, nepermitand celor din jur sa-I descopere.
Sper ca peste ani, pentru fiecare dintr voi, colegi, profesori, parinti, iar aici as include si
scoala cu toate spatiile ei, - inclusiv, sau pentru unii mai ales – pupitrele, bancile din curte,
terenul de sport, caloriferele pe care ati stat in clasa, va sunt amintiri dragi ce va vor umple
de placere sau poate de nostalgie vis-à-vis de scoala care i-a stressat pe unii dar care cu
siguranta v-a format ca oameni.
Ca diriginta a clasei a 8-a multumesc elevilor mei care desi nu au fost primii la
olimpiade, proiecte sau alte activitati au reusit sa fie micul meu univers anul acesta. Mi-au fost
realmente alaturi in momentele cele mai importante din viata, m-am simtit cu adevarat iubita
si apreciata si au facut deasemenea din mine un profesoara mai buna.
Multumesc in mod special parintilor care i-au educat, sprijinit si care sper sa se bucure
in continuare de reusitele lor, pentru ca nu-I asa, daca n-ar fi ei nici noi n-am fi noi.
Nu in ultimul rand multumesc doamnelor si domnilor profesori care i-au ajutat pe
acesti copii sa ajunga din simpli oameni – personalitati precum si conducerii scolii care a creat
conditii pentru ca timpul petrecut aici sa fie memorabil.
Iar voua, elevilor mei de clasa a 8-a va doresc sa va bucurati parintii cu realizarile
voastre, sa fiti sanatosi, sa aveti in viata un drum lin sa fiti daruiti de un dram de noroc pentru
ca, nu-I asa, fara el degeaba ai restul si sa ne revedem cu drag asa cum am hotarat, peste ani si
ani. Va doresc success la examene iar daca in anii urmatori ma veti cauta ma voi bucura
nespus. Daca insa nu o veti face, ma voi bucura si mai mult deoarece voi sti ca mi-am
indeplinit scopul: acela de a face din voi fiinte independente.