Sunteți pe pagina 1din 9

Scurtă istorie a cifrelor

Milioane de ani i-au trebuit omului să fie capabil să se gândească la termenul de număr,
adunare, etc. De fapt, dificil este să înveţi un copil conceptul de numere.
În trecut, când cineva dorea să spună câte animale deţine, nu folosea sistemul de
numeraţie, ci punea câte o piatră, sau un cremene, într-un sac pentru fiecare animal. Cu cât avea
mai multe pietre însemna că are şi mai multe animale.
Mai târziu, omul s-a obişnuit să tragă linii pentru a număra. Trăgea o linie pentru fiecare
lucru pe care dorea să îl numere, dar nu avea un termen pentru a spune rezultatul.
Următorul pas în dezvoltarea sistemului numeric a fost, probabil, folosirea degetelor. 

Sistemul de numerație babilonian

Civilizația babiloniană a înlocuit-o pe cea sumeriană începând cu 2.000 i.C..


Babilonienii au moștenit cunoștințele pe care le aveau sumerienii și akadienii. Deși au
împrumutat scrierea numerelor și baza de numerație de la acestia, sistemul de numerație a
evoluat.
Babilonienii au stabilit unități de măsură pentru lungime, masa și volum, timp (au
împărțit ziua în 24 de ore, ora în 60 de minute și minutul în 60 de secunde), au creat un calendar
folosind împărțirea cercului în 360 de grade. Babilonienii aveau cunoștințe astronomice
avansate, putând să prevadă eclipsele de soare și de lună. Foloseau fractiile, pătratul unui număr,
rădăcina pătrată.Ei au inventat un sistem de scriere pozițional cu baza 60 . Aveau un semn unu ,
care repetat dădea doi , trei și așa mai departe,până la zece, pentru care exista un alt semn .
Combinând semnele reprezentând pe unu și pe zece, se obțin 11, 12, ....59. Pentru 60 se folosea
același semn ca pentru unu, valoarea sa fiind dată de coloana în care se găsea.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

30 40 50 60

Pentru a scrie numere mai mari decât 60, ei foloseau aceste reprezentări în sensul actual de cifră.

Numarul Trecerea in baza 10


1 15 1·601+15·600=60+15=75
1 40 1·601+40·600=60+4=100
16 43 16·601+43·600=960+43=1.003
44 26 40 44·602+26·601+40·600=158.400+1.560+40=160.000
1 24 51
1·603+24·602+51·601+10·600=216.000+86.400+3.060=305.470
10
Sistemul avea o problemă: deoarece nu exista reprezentare pentru cifra 0, în locul acesteia lăsau
un loc liber. Dar nu totdeauna !. Astfel, nu este clar dacă  inseamna 2, 61, 3601 sau 3660.
Totuși, în practică cifra 0 în sexagesimal apare destul de rar. Mai târziu, când astronomii au avut
nevoie de foarte multe calcule, au introdus un semn special pentru a înlocui spațiul (cifra 0).
Pentru unele fracții, babilonienii foloseau notații speciale:

1/2
1/3
2/3
5/6

Nu au fost descoperite table pentru adunare sau scădere. Se presupune că scribii învățau
să adune și să scadă odată cu învățarea cititului și scrisului, așa că tablele pentru adunare și
scădere nu-și aveau rostul. În schimb, exista o mulțime de table de multiplicare.
Pe la 2.300 Î.H. au inventat  abacul și au creat metode pentru adunarea, scpdere, înmulțire
și împărțire.
Babilonienii au creat table pentru înmulțire sub două forme: table simple și table
combinate. Tablele simple conțin produsele unui singur număr, numit număr principal(de
ex. 5, 10). Deoarece baza de numerație este 60, tabla trebuia să conțină 58 de linii (de la 2 la 59).
În realitate, tablele conțineau liniile cu produsele de la 2 la 20, apoi cu 30, 40 și 50. Dacă se
dorea produsul cu 39 (de ex.) se adunau multiplul lui 30 cu multiplul lui 9. Uneori tablele se
încheiau cu pătratul numărului principal. Aproape toate tablele care apar în table combinate se
găsesc și separat, ca table simple.
A fost descoperită o tablă a pătratelor numerelor până la 59 și una a cuburilor până la 32.
Nu există table pentru împărțire, în schimb a fost creată o tablă de inverse.
Matematica babilonienilor se ocupa de lucruri practice, în special de calcule.

Sistemul de numerație egiptean

Egiptul a fost probabil prima civilizație în care interesul pentru stiințe a fost major.
Egiptenii excelat în medicina și matematici aplicate, dar și în astronomie, mecanică, chimie,
fizică, administrație. Chiar numele de chimie provine de la alchimie, vechiul nume al Egiptului.
Civilizația Egiptului Antic a atins un înalt nivel încă din cele mai vechi timpuri. Datorită Nilului
și climei, Egiptul avea tot ce-i necesar dezvoltării unei civilizații înfloritoare.
Cu 3.000 de ani Î.H., în Egipt era dezvoltată puternic agricultura pe baza inundațiilor
bianuale ale Nilului. Apa revărsată aducea aluviuni care îmbogățeau solul; surplusul de apă era
dirijat printr-un sistem complicat de canale și ecluze, astfel ca ea să fie folosită și in perioadele
secetoase. Construirea și întreținerea unui astfel de sistem de irigații a necesitat importante
cunoștințe de geometrie, mecanică, hidraulică. Cunoașterea cu precizie a perioadelor din an în
care se produceau inundațiile era de maximă importanță. Problema a fost rezolvată de
cunoștintțele avansate de astronomie care le-a permis realizarea unui calendar foarte precis.
Teritoriul pe care se întindea Egiptul fiind vast, era nevoie de un sistem administrativ
eficient. Pentru calcularea taxelor și repartizarea sumelor colectate pentru construcții, armată,
era nevoie de cunoștințe de aritmetică.  Din 3.000 Î.H. a început construcția piramidelor; astfel
marea piramidă de la Ghiza a fost construită prin 2.650 Î.H. Construcția piramidelor necesita
vaste cunoștințe și imense resurse materiale.
În acea perioadă, Egiptenii aveau pus la punct sistemul de scriere hieroglific. Sistemul de
numerație folosit nu era foarte bun pentru realizarea calculelor aritmetice. Operațiile aritmetice,
așa cum le cunoaștem azi, erau foarte greu de realizat: adunarea și scăderea se puteau efectua
relativ ușor; înmulțirea și împărțirea erau de-a dreptul imposibile. Totuși, egiptenii au dezvoltat
metode remarcabile pentru a trece peste acest neajuns.La început, numerele erau sculptate în
piatră pentru a comunica diferite mărimi. Deoarece nu era nevoie să se opereze mult cu ele,
pentru cifre nu existau hieroglife speciale. Din momentul în care s-a trecut la utilizarea
papirusului pentru scriere, a apărut necesitatea dezvoltării unor mijloace mai rapide de scriere, a
apărut necesitatea creării unor hieroglife pentru scrierea numerelor.Papirusurile descoperite arăta
că egiptenii, spre deosebire de greci care s-au preocupat de studiul matematicii abstracte, erau
legați de rezolvarea unor probleme de aritmetică, legate și de practică. Cifrele folosite de ei, se
obțineau prin compunerea a șapte simboluri de bază.

1  un bățde măsurat

10  un val
 sfoară de măsurat

3.244
=
4 40 200 3.000
dar se putea scrie și pe verticală:
100

20
0

70

6
276
1.000  floarea de lotus

10.000  degetul arătător

100.000  o broască
 un zeu cu mâinile ridicate deasupra capului
1.000.00
0
Scriere se făcea în ordinea crescătoare a valorii.
Deoarece se foloseau semne diferite pentru unități, zeci, sute, mii, nu are importanță ordinea
scrierii. Nu era nevoie nici de simbol pentru zero.
Efectuarea unei înmulțiri era destul de complicată.

Dupa inventarea scrierii pe papirus, egiptenii au creat 'cifrele' hieratice. Cu ajutorul lor,
numerele puteau fi scrise într-o manieră mult mai compactă. În noua scriere existau simboluri
pentru 1,.., 9; 10, , 90; 100, , 900; 1.000, , 9.000.
De exemplu, numărul 9.999 se scria acum cu 4 hieroglife în loc de 36.
Exemplu:

Sistemul de numerație ebraic

Alfabetul ebraic este un sistem de scriere complex care este în corelaţie cu sistemul de
numerotaţie. Pentru interpretarea unui text este nevoie de multă inspiraţie, dar şi inteligenta.
Alfabetul se împarte în 22 de litere, folosite în mod ciudat şi pentru a scrie cifrele.
Acest sistem poartă denumirea de Gematria, derivat din grecescul Geometrie. Gematria
are două forme distincte de interpretare, forma relevantă, care apare în textele clasice, dar şi
forma mistică care are la baza cabalistica.Toate literele din alfabetul ebraic au o valoare
numerică. „Aleph„, „Bet„, „Gimel„, „Dalet„, „Hei,” „Vav„, „Zayin„, „Het„, „Tet” și„Yod„, de
exemplu, sunt primele zece.Fiecare număr poate fi exprimat printr-o literă sau o cifră.
Din moment ce cifrele au ajuns după litere, toate numerele au fost mai întâi notate cu
litere.
Exemplu

Literele exprima anumite atribute ale forței spirituale: fie Hochma sau Bina, Lumina


lui Hassadim sau Lumina Hochma, etc.Astăzi este mai convenabil de folosit numere, deoarece
este o formă mai specifică de exprimare. Dar literele, de fapt, exprimă același lucru.
Sistemul de numerație grec

Cele două sisteme de scriere au coexistat mai bine de 2.000 de ani. Cel hieratic era folosit
pentru scrierea pe papirus, cel obișnuit continuând să se utilizeze pentru inscripții cioplite în
piatră.
Până prin secolul 3 ÎH.., aproape fiecare republică grecească folosea un alt sistem de
notare a numerelor. Apoi, schimburile comerciale tot mai intense au dus la adoptarea unui sistem
de notare preluat de la fenicieni.
Diferențele între sistemele de numerație nu erau majore, principalul lor rol fiind legat de
tranzacțiile economice.
Primul sistem este sistemul acrofonic și a fost folosit în mileniul 1 Î.H.(Acrofonic înseamnă că
notația unui număr se face prin prima literă a numelui său). Sistemul mai este cunoscut și sub
numele de Attica, dupa regiunea din jurul Atenei în care a fost folosit. Principalele simboluri
folosite erau:

Numele Simbolul Numele


Valoarea
literei literei numarului
Iota I  (iota) 1
Pi G  (penta) 5
Delta D  (deka) 10
Eta H  (hekaton) 100
Chi C  (chilioi) 1.000
Mu M  (myrioi) 10.000

În afară de caracterul I - care este o prescurtare - simbol întâlnit în aproape toate


sistemele pentru notarea numărului (cifrei) unu, celelalte simboluri derivă din fonograme. De
exemplu, simbol G este o versiune mai veche a lui P (pi), prima litera a cuvantului Penta(penta),
care înseamnă cinci. La fel, simbolul D este delta, prima litera a cuvântului Deka(deca), ce
înseamnă zece; simbolul H este eta, prima literă a cuvântului Hekaton(hecaton), ce înseamnă o
suta.
Ca și cel egiptean sau cel roman, primul sistem de numerație grecesc este unul aditiv. De
exemplu, pentru a afla numărul:
DDGIII

se aduna valorile individuale:

DDGIII = 10 + 10 + 5 + 1 + 1 + 1 = 28
Nu are importanță ordinea în care sunt scrise simboluri din alcătuirea numărului. Era preferată
scrierea simbolurilor în ordine descrescătoare a valorii acestora.Pentru reprezentarea unor
numere (mai ales a celor mari), este nevoie de foarte multe simboluri.
Exemplu:
Pentru a scrie 9.999 se folosesc 32 de simboluri:
CCCCCCCCCHHHHHHHHHDDDDDDDDDGIIII
Greci aveau simboluri pentru 50, 500, 5.000 si 50.000, simboluri care proveneau din
combinația simbolului pentru 5 cu simbolurile pentru 10, 100, 1.000, 10.000:
Simbolul
Valoarea
literei
50
500
5.000
50.000

Existau diferențe între reprezentările caracterelor în diferite state.


Exemplu: Pentru 50

Pentru vechii greci numărul nu era o noțiune abstractă, era legat de obiectele pe care le număra.
Pentru a preciza o sumĂ de 5.678 de drahme ei scriau:
Exemplu:

Vechii greci foloseau și fracții și efectuau împărțirea în același mod cum o efectuăm și
noi azi. Înmulțirea se realiza folosind distributivitatea.

Sistemul de numerație roman

Înaintea romanilor, cea mai dezvoltată civilizație din peninsula Italică a fost cea a etruscilor.
Etruscii au copiat sistemul grecesc de numerație acrofonic. Romanii au copiat sistemul de la
etrusci și l-au adaptat alfabetului lor.

I V X L C D M
1 5 10 50 100 500 1.000

Sistemul de numerație roman nu este un simplu sistem aditiv, ci unul aditiv-subtractiv.


La început, cifrele V, L și D lipseau.

1 I un băț vertical

X două bețe încrucișate


10
100 C Inițiala cuvântului centum (100)
1.000 M inițiala cuvântului mille (1.000
Orice semn pus la stanga altuia de valoare mai mare decat a lui, se scade.
Exemplu: IX = 10 - 1 = 9
Regulile de scriere (preluate tot de la etrusci) erau:
Orice semn pus la dreapta altuia de valoare mai mare sau egală decât a lui, se adună.
Exemplu:
XX = 10 + 10 = 20
În vechiul sistem de numerație roman (1.200 Î.H.), când au fost introduse formele
substractive (ca IV = 4 sau IX = 9), era posibil să se reprezinte orice număr mai mic decât 5.000
cu ajutorul unei serii de simboluri în care oricare nu apărea mai mult de 4 ori.
Exemplu:
2.976 = MMDCCCCLXXVI.
Sistemul aditiv este foarte ușor de folosit în calcule simple.Adunarea se face în doi pași:
mai întâi se scriu împreună toate simbolurile din care sunt alcătuite cele două numere, apoi se
'colectează' simbolurile de cea mai mică valoare și se înlocuiesc, dacă este cazul, cu simboluri de
valoare mai mare.

Sistemul de numerație hindus

Hinduşii au fost aceia care au reuşit să facă adevăratul salt calitativ în ceea ce priveşte
numeraţia scrisă, în sec. III e.n., ei au adoptat numai zece semne distincte pentru scrierea
numerelor. În acelaşi timp au perfecţionat sistemul de poziţii inventat de sumerieni. Al zecelea
semn folosit de popoarele Indiei era un punct, care aşezat deasupra unei cifre, o făcea de zece ori
mai mare. Lipsa unui ordin oarecare era indicată printr-un gol între cifre. Mai târziu, prin sec. al
VIII-lea e.n. hinduşii au introdus cifra zero, în forma pe care noi o cunoaştem astăzi, cu scopul
de a multiplica de zece, o sută sau o mie de ori un număr, sau de a ţine locul cifrei de un ordin
oarecare, când aceasta lipseşte.
Lărgirea şirului de numere naturale prin introducerea lui zero constituie cea mai
importantă reformă pe care au introdus-o popoarele Indiei în numeraţia scrisă. Fără zero nici nu
vedem cum am fi putut să ajungem la aşa o dezvoltare şi o simplificare a calculului aritmetic.
Numeraţia scrisă hindusă a fost preluată de arabi prin sec. al VIII-lea şi introdusă apoi în Europa
sub denumirea de „sistem-arab”.
Exemple numere inventate de hindusi

Sistemul de numerație arab 


Sistemul de numerație arab este un sistem de numerație înbaza zece care folosește onotare
pozițională  și zece cifre, mergând de la zero la nouă, al căror traseu este independent de valoarea
reprezentată.
În acest sistem reprezentarea unui număr corespunde dezvoltării sale zecimale. Sistemul
își datorează numele faptului că a apărut în India și că a parvenit în Europa prin
intermediul arabilor.
Adesea asociat cifrelor folosite în Europa, în mod obișnuit denumite cifre arabe, astăzi el tinde să
se impună în lumea întreagă.Pentru favorizarea avântului științelor, arabii au dezvoltat un
mecenat științific începând din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, au invitat savanți străini,
au construit biblioteci, au tradus texte vechi, în general pornind de la siriacă sau de
la pehlevi (persana medie). O numerație alfabetică, aditivă, era în uz, ca și la cele mai multe
popoare ale căror alfabete au derivat din cel fenician.
Cu vizita unui astronom indian la curtea califului Al-Mansur, la Bagdad, acesta din urmă
a realizat importanța științelor indiene. L-a însărcinat pe Al-Fazari, în 772, să traducă
în arabă tabelele astronomice indiene.
Spre această perioadă sunt traduși Aryabhata și Brahmagupta. Spre 820, califul  Al-
Mam'un a fondat la Bagdad „Casa Înțelepciunii”, pentru a permite savanților să lucreze în jurul
unei biblioteci, eliberați de constrângeri materiale. În acest context, la începutul secolului al IX-
lea, Al-Khwarizmi a descris notațiile indiene într-o lucrare, azi dispărută, cunoscută acum sub
numele de Kit ab al-jam'wal tafriq bi hisab al-Hind („Cartea despre adunare și scădere după
metoda indienilor”), dar deși face uz de zeropozițional, el nu consideră zero drept număr. În
lucrarea sa Kit ab al-fusul fi-l-hisab al-Hindi („Cartea despre capitolele aritmeticii indiene”),
scrisă la mijlocul secolului al X-lea, la Damasc, Abu l-Hasan al-Uqlidisi laudă meritele noului
sistem de numerație.
Sistemul de numeraţie arab este un sistem poziţional. Aportul unei cifre în stabilirea valorii unui
număr depinde de valoarea cifrei şi de poziţia ocupată în şirul de cifre folosit.
Cifrele utilizate pot fi diverse. Totuși, cele mai răspândite sunt cele numite cifre arabe,
dar a căror evoluție finală a traseului este în realitate europeană.

Valoare0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Arab oriental٠١٢٣٤٥٦٧٨٩

Arab(persan și urdu)۰۱۲۳۴۵۶۷۸۹

În afară de cele zece cifre reprezentând întregii de la zero la nouă, sistemul poate face să
intervină : unu, sau două semne minus și plus, adică un simbol negativ și, eventual, unul pozitiv,
pentru numerele semnate ,un separator zecimal așezat între unități și partea fracțională a
numărului .
O asemenea reprezentare permite astfel să se reprezitnte : numerele naturale cu ajutorul a
doar 10 simboluri, cele zece cifre ,numerele întregi cu ajutorul a doar 11 simboluri, cele zece
cifre și a unui semn pentru numerele negative (-) ,numerele zecimale cu ajutorul a doar 12
simboluri, cele zece cifre, un semn pentru numerele negative (-) și a unui separator zecimal (,) .