ROLUL DISCIPLINELOR OPȚIONALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

„Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie”
(Plutarh)

Disciplinele opționale reprezintă o formă de materializare a curriculumului la decizia

școlii numită curriculum elaborat în școală și oferă posibilitatea cadrului didactic de a completa
cunoştinţele elevilor, în situaţia în care conţinuturile prevăzute de programa şcolară nu sunt
suficiente pentru înţelegerea şi aprofundarea anumitor noţiuni care să îi ajute în activitatea
didactică şi nu numai.
Pentru cadrele didactice, disciplinele opționale sunt reale provocări prin care își pot dovedi
experienţa profesională, deoarece a propune un opțional și a-l implementa cu succes reprezintă o
mare provocare pe care trebuie să o treacă cu succes.
Dar ce este opționalul? Opționalul reprezintă o varietate de curriculum la decizia școlii
ce constă într-o disciplină școlară nouă, care presupune elaborarea unei programe noi.
Opționalele sunt discipline pe care școala le propune spre studiu elevilor în funcție de
necesitățile comunității .
Pentru școală, ca instituție de cultură, opționalele reprezintă posibilitatea conturării
identității proprii în raport cu alte școli. În plus, prin oferta pe care o face, școala contribuie la
punerea în aplicare a reformei curriculare însăși.
Pentru elevi, opţionalele oferă posibilitatea ca ei să aleagă anumite discipline în funcţie de
aptitudinile şi înclinaţiile lor sau de domeniul în care doresc să-şi dezvolte anumite capacităţi şi
deprinderi.
Prin elaborarea unei oferte de curriculum școlar ca disciplină opțională , un cadru didactic
urmărește să completeze personalitatea , cultura și să dezvolte competențele copiilor venind în
sprijinul lor atunci când aceștia manifestă înclinații vădite pentru anumite domenii. Pentru că
idealul educaţional al şcolii româneşti vizează dezvoltarea liberă , integrală şi armonioasă a
personalităţii creative a copiilor , prin disciplinele opționale se poate realiza o complexă
activitate educativă care, poate sprijini formarea şi dezvoltarea omului de mâine începând cu
micul școlar care, prin acumulare de informaţii şi prin încurajarea de a descoperi și de a cerceta ,
îşi formează o conştiinţă de sine şi o personalitate puternică.
Tot mai des se vehiculează ideea că viaţa şcolară nu trebuie desfăşurată separat de viaţa
socială. Din acest motiv, disciplina școlară opțională s-a născut din dorinţa de a pregăti copiii
pentru viaţă. Este important să pregătim copiii pentru mâine, ancorându-i la ziua de azi, astfel
încât să înfrunte mai uşor viitorul. Pentru a ajunge la sufletul elevilor, în proiectarea opționalului
trebuie să fim prietenii lor. Trebuie să încercăm realizarea unei proiectări nu numai din punctul
de vedere al cadrului didactic, ci şi de pe poziţia elevului care nu are cunoștințe, vine la şcoală și
vrea să înveţe, să descopere, să cunoască şi să se cunoască, să-şi formeze deprinderi care îi vor
folosi mai târziu în viaţă.
Putem spune că opționalul prezintă anumite beneficii atât pentru cadrul didactic şi pentru
elevi, cât şi pentru părinţi. Gândind opționalul în concordanță cu nevoile elevilor, dascălul este
permanent în contact cu aceștia, dar şi cu familia, relația profesor-elev, profesor-familie
devenind mult mai solidă. Profesorul își adaptează demersul didactic în concordanță cu
feedback-ul primit din partea elevilor. În plus, el se va informa continuu pentru a găsi cele mai
optime conținuturi și metode pentru a-și atinge obiectivele propuse.

Bibliografie:

– Bennet, B.- „Curriculum la decizia școlii: ghid pentru profesori”, Editura Atelier Didactic, București,
2007.
– Bocoș, M. – „Teoria și metodologia curriculumului”, Suport de curs pentru anul I, specializările
„Pedagogie” și „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”.
– Cucoș, C. – „Pedagogie”, Editura Polirom, Iași, 2000.