EGALITATEA DE ȘANSE ÎN

EDUCAȚIE

Cotruț Gabriela
Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Drept, anul I,
Etică și integritate academică
16.06.2023
 Educația este un domeniu esențial al omenirii de care se preocupă orice comunitate
încă din cele mai vechi timpuri, începând de la cea restrânsă, precum familia, până la cea
extinsă și diversă, precum state-națiune.
De asemenea, domeniul educațional este și va rămâne mereu de actualitate indiferent
de zona geografică, însă, nivelul calitativ diferă în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei
comunități.
În cele ce urmează, voi prezenta semnificația conceptului de educație, și criteriile de
care trebuie să ținem cont pentru a desăvârși acest concept, precum accesibilitatea,
necesitatea și egalitatea de șanse.
Conceptul educațional fiind unul foarte complex, se poate defini din mai multe
prespective precum cea etimologică, procesuală și cea orientată către rezultat.
Din perspectiva etimologică, itemul educație îsi are izvorul atât din latinescul ”educo
-
educare” (a alimenta, a creşte, a îngriji) cât și din latinescul „educe - educere” (a duce,
a conduce, a scoate), cele două avand fiecare semnificații diferite, însă reunirea lor formează
o
simbioză conceptuală având sensul de a scoate la iveală, a dezvolta și a șlefui potențialul
uman.
Conform DEX, termenul educație reprezintă ,,un ansamblu de măsuri aplicate în mod
sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale
copiilor si ale tineretului sau, prin extensiune, ale oamenilor, ale societății etc.”1
Perspectiva orientată către rezultat “indică nivelul de instruire, de cultură, de
competență la care vrem să ajungem, vorbim despre cât de educat este cineva, nivelul de
educație al unei societăți.”
Din perspectiva educației ca proces de formare și dezvoltare a personalității umane,
aceasta se poate realiza prin prisma a două coordonate: psihologică și sociologică.
Paradigma psihologică prezintă, printre altele, următoarele caracteristici: plasează în
centrul său copilul cu trebuințele și interesele sale, scopul educației fiind dezvoltarea
individului și a autonomiei acestuia, conținuturile și scopul educației sunt definite prin
raportare la individ, sunt evidențiate dotările individului pe care educația trebuie să le
protejeze, potențeze.
Având în vedere că educația este un concept complex și controversat, pentru a o
defini corect și complet trebuie să o abordăm prin prisma celor două paradigme de definire și
explicație a educației.
Paradigma sociologică se caracterizează prin: “subordonarea educaţiei societăţii,
educaţia este centrată pe educator, scopul și conținuturile educației sunt determinate de
societate, rolul educației este de a forma ființa socială prin socializarea copilului, pune
accentul pe trăsăturile pe care copilul le dobândește prin socializare, pune deci accentul pe
influența mediului.”2
Indiferent dacă ne raportăm la proces sau la rezultate, finalitățile educației sunt
multiple și se obiectivează pe trei paliere: ideal, scopuri și obiective.
Idealul educațional reprezintă „cerinţele şi aspiraţiile unei societăţi într-o anumită
etapă
istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană.”3 adică modelul la care
trebuie să aspire.
1
Păun, E. (2017) Pedagogie; provocări și dileme privind școala didactică, Iași: Polirom.
2
Păun, E. (2017) Pedagogie; provocări și dileme privind școala didactică, Iași: Polirom.
3
https://www.academia.edu/39843991/Finalitatile_educatiei), accesat la 14.05.2023, ora 20:00.
 Idealul se caracterizează prin două dimensiuni, psihologică și sociologică. La cea
psihologică se pune accent pe “tipul de personalitate care corespunde tendinţei generale de
evoluţie a societăţii, tipul de învăţare socială, bazat pe cunoştinţe fundamentale, cu grad de
aplicabilitate şi adaptabilitate maximă și pe substratul motivaţional al autorealizării umane” 4
La dimensiunea sociologică idealul se caracterizează prin „tendinţa generală de
dezvoltare a societăţii pe termen mediu şi lung, fundamentele filosofice şi politice ale
evoluţiei sociale, valorile culturale şi economice angajate în diferite prospecte sociale,
deschiderile instituţiilor sociale spre autoperfecţionare.”5
Scopurile educaționale sunt “anticipări mentale ale diverselor acţiuni de formare a
personalităţii umane şi se referă la rezultatele ce urmează să se obţină în cadrul unui şir de
acţiuni educaţionale care au caracter mediu de generalitate ce se realizează în intervale medii
de timp.”6
Important de reținut este faptul că finalitățile educației au o derivare pedagogică prin
trecerea de la idealul educațional, la scopurile educaționale și apoi la obiective.
Finalitățile educației așa cum am analizat și mai sus la idealul educaționale sunt
realizate în concordanță cu paradigmele educaționale existente într-o anumita societate istoric
determinată.

Bibliografie:

Păun, E. (2017) Pedagogie; provocări și dileme privind școala didactică, Iași: Polirom.
https://www.academia.edu/39843991/Finalitatile_educatiei), accesat la 14.05.2023, ora
20:00.

4
https://www.academia.edu/39843991/Finalitatile_educatiei), accesat la 14.05.2023, ora 20:00.

5
https://www.academia.edu/39843991/Finalitatile_educatiei), accesat la 14.05.2023, ora 20:00.

6
https://www.academia.edu/39843991/Finalitatile_educatiei), accesat la 14.05.2023, ora 20:00.