Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Munca profesorilor în toate aceste arii, trebuie să ie întărită de o pregătire

profesională continuă, iar caliicarea şi realizările lor trebuie înţelese prin pris-
ma Cadrului European al Caliicărilor.
Deci, dezvoltarea competenţelor profesionale ar trebui văzută ca o pre-
gătire profesională continuă. Nu toţi profesorii care au o formare profesională
iniţială, ar i de aşteptat să posede toate competenţele necesare. Totuşi, provo-
carea pentru liderii în educaţie este de a asigura ca astfel de competenţe să ie
prezente la nivel colectiv, instituţional.

Bibliografie:
1. Iucu R. Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii. Bucureşti, Ed.
„Humanitas Educaţional”, 2004.
2. Voiculescu F. Analiza resurse-nevoi şi managementul strategic de învăţământ.
Bucureşti, Ed. „Aramis”, 2004.
3. http://docsiles.com/pdf_programa_de_pedagogie.html
4. http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/594/18
.p.99-104_89.pdf
5. https://ibn.idsi.md/sites/default/iles/imag_ile/Profesionalizarea%20cadre-
lor%20didactice.pdf
6. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/profesionalizarea-carierei-didactice
7. https://www.researchgate.net/publication/301823079_Formarea_profesiona-
la_a_cadrelor_didactice_-_repere_pentru_managementul_carierei

PREMISE ŞI PROVOCĂRI SOCIETALE

ÎN PROFESIONALIZAREA CADRELOR DIDACTICE
Violeta VRABII
dr., lector universitar
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Abstract: In the article are analyzed the societal challenges determined by the
transformations at work, educational, relational, as well as the informational
speed, complexity and risks. Information technologies, interdisciplinary approach
create premises for the professionalization of teachers. The speciic professiona-
lization activities will promote: theoretical and practical knowledge; specialized
training; the development of the altruistic character, the development of a social
status; observance of the deontological code; social inclusion and group solidarity.
In this context, the development of the professional culture of teachers will create
premises for the authentic education of young generation.

Prezentul societăţii cunoaşterii este incitatoare, provocatoare şi entuzias-

mată, deoarece cunoaşterea înseamnă co-naşterea la nivelul multidimensional
a conştinţei. Cu alte cuvinte, într-un prezent caracterizat prin progresul tehno-

437
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

logiei înalte, a informatizării şi globalizării, expectanţele faţă de formarea oa-

menilor cresc prin solicitări imprevizibile şi nebănuite în deceniile anterioare
[Apud 3].
Civilizaţia noastră este o civilizaţie şi a imago-ului, care se îndepărteză
treptat de cea a logos-ului. Imaginea, care „face mai mult decât o mie de cuvin-
te”, tronează azi în viaţa noastră, prin noile tehnologii informaţionale, media,
iar ritmul accelerat al extinderii şi al inserţiei acestora în stilul de viaţă con-
temporan a favorizat, printre alte efecte pozitive sau negative, şi o diminuare a
interesului pentru lectură şi studiul teoretic, al cuvântului scris, al discursului
raţional. Cine susţine că şi-a menţinut acelaşi interes pentru ele ca în urmă cu
20 de ani, este nevoit, cel puţin, să admită că măcar răgazul acordat lor s-a re-
strâns, vrând-nevrând [Apud 2].
Date iind toate aceste transformări, este evident că procesul în sine al cu-
noaşterii, precum şi cel al dezvoltării gândirii abstracte, conceptuale, logice,
indiferent în ce domeniu, la ce nivel sau în ce mediu educaţional ar i, au de
suferit, sunt mai anevoioase, mai lacunare, mai supericiale şi reprezintă o pro-
vocare majoră pentru orice cadru didactic. Un efect negativ al acestei superici-
alizări în dobândirea culturii generale, a cunoaşterii şi a gândirii abstracte este
că tinerii ajung în imposibilitatea de a se autocunoaşte autentic. Anesteziate de
lumea virtuală tot mai expansivă, aptitudinile lor relexive scad nu doar faţă de
cunoştinţe teoretice, de concepte abstracte, dar şi faţă de propria introspecţie.
Ei riscă să nu-şi poată deini identitatea nici la vârsta adultă, să nu-şi şlefuias-
că personalitatea, să nu-şi mai poată trasa un parcurs al vieţii cu sens, după
un ideal călăuzitor şi cu mijloacele potrivite idealului. Cel mai îngrijorător este
faptul că există riscul de autocondamnare la nefericire şi singurătate, aceas-
ta pentru că necunoaşterea de sine generează nesiguranţă, nelinişte şi eşecuri
perpetue în raporturile cu ceilalţi, de la cei mai semniicativi la cei cu apariţie
meteorică în viaţa lor [Apud 2].
Această turnură istorică dinspre logos spre imago se regăseşte mult mai
pregnant în rândurile tinerilor şi ale copiilor. Este o primă mare diicultate pen-
tru profesori în a stabili un dialog fertil şi performant cu noile generaţii, deter-
minată de o cauză cognitivă majoră: datul informaţional, acel implicit teoretic
minim, oferit în trecut de o cultură generală comună, acum prezintă lacune mai
mari sau mai mici.
În zilele noastre, s-a extins mult fenomenul societăţii masiicate, despre
care avertizau, încă din secolul al XX-lea, ilosoii Şcolii de la Frankfurt (Adorno,
Horkheimer, Marcuse et al.). În contextul invaziei în viaţa noastră a culturii de
masă uniformizante, indiferente şi simpliicatoare, societatea de masă relectă
un anumit raport între indivizi şi ordinea socială. Acest raport se caracterizează
prin: scăderea coeziunii şi a solidarităţii în relaţiile familiale şi în micile comu-
nităţi, estomparea lor până la dispariţie la nivel macrosocial, birocratizarea in-
stituţiilor şi diminuarea respectului pentru autoritate, anonimatul individului,
alienarea lui şi atomizarea societăţii. În aceste condiţii, absenţa din societăţile
masiicate a unui scop măreţ uniicator, a unor mari cauze comune, face ca
implicarea în social, în civism, să scadă sau să dispară. Membrii societăţii nu se

438
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

mai simt cetăţeni, ci părţi ale unui conglomerat indistinct, întâmplător, cu in-
terdependenţe în loc de relaţionări umane valoroase, constructive. Adesea, este
resimţită şi absenţa unui sens existenţial mai mare, a rostului vieţii înseşi într-o
astfel de lume. Şi aceasta pentru că lumea postmodernă actuală poate părea
fără norme, rece, schematică, fără repere valorice autentice, care să merite a i
asumate [Apud 1].
La fenomenul masiicării societăţii din secolul trecut, se adaugă o masiica-
re a comunicării şi a trăirilor în virtual. Astfel, creşte riscul ca tinerii să se înstrăi-
neze de ei înşişi şi de viaţa reală, pierduţi în căutarea amăgitoare de a-şi împlini
noi dorinţe sau plăceri. Ei confundă ceea ce-şi doresc cu ceea ce li se potriveşte,
neglijând să caute în realitate ceea ce li se potriveşte, ceea ce le răspunde unor
nevoi fundamentale, ceea ce i-ar împlini ca persoane şi le-ar aduce bucuria de
a trăi. Astfel, o primă diicultate care apare, cu precădere, în rândurile tinerilor
este că ei nu se mai simt animaţi de ceva magniic, universal, nu mai găsesc
întotdeauna modele inspiratoare, personalităţi credibile, cauze ori credinţe cu
care să rezoneze [Apud 1].
De aceea, profesorii, unor astfel de tineri, se confruntă adesea cu un imo-
bilism, cu o blazare şi chiar cu o suicienţă care nu caracterizau vârsta tânără în
aceeaşi măsură, cu câteva decenii în urmă. Interacţiunea cu aceşti tineri tinde
să devină tot mai sumară, supericială, grevată de dezinteres de ambele părţi;
numai că la ea se adaugă, azi, un deicit al tinerilor de atenţie şi de concentrare,
pe lângă nerăbdarea şi plictisul tradiţionale, cumva, la vârsta tinereţii.
Prin urmare, orice profesionist în domeniul socio-uman trebuie să posede,
dezvoltare la nivel de competenţă, dacă nu sensibilitatea la probleme, provo-
cări şi oportunitate, deoarece aşa cum se ştie: „Trecutul, prezentul şi viitorul
se ală înlănţuite de o asemenea manieră încât cunoaşterea şi înţelegereaunui
eveniment impun simultan luarea în consideraţie a celor trei dimensiuni tem-
porale [Apud 3].
Astfel, J. Canton airma:„Vă puteţi inluenţa viitorul, pentru aceasta veţi
avea nevoie de: o viziune asupra viitorului şi o viziune clară a ţintei spre care vă
îndreptaţi; o strategie socială pentru a ajunge în acest punct; instrumente care
să convingă persoanele-cheie: colegi, familia să împărtăşească o viziune şi o
strategie comună; punerea în aplicare efectivă [4, p. 22].
În acelaşi context autorul expune: „Fiecare trebuie să-şi schimbe gândirea
faţă de viitor care este brăzdat de schimbări,provocări şi riscuri. Este un viitor
extraordinar de dinamic, turbulent şi multidimensional, se apropie schimbări
majore pe care autorul le numeşte -viitorul extrem. Cinci factori, consideră
J. Canton, vor deini viitorul extrem: 1. Viteza. Ritmul schimbărilor va i ame-
ninţător, acoperind o multitudine de domenii şi va atinge toate aspectele vieţii;
2. Complexitatea. Un salt cantitativ înregistrat de forţe aparent fără legătură în-
tre ele vor avea efect direct asupra tuturor aspectelor până la siguranţe naţiona-
le şi personală; 3. Riscul, riscuri noi, riscuri mari, vor reconigura iecare aspect
al vieţii; 4. Schimbarea. Transformări radicale la locul de muncă, în comunitate,
nivelul relaţiilor vă vor constrânge să vă adaptaţi rapid la schimbările radicale;
5. Neprevăzutul. Uneori pozitiv, alteori diicile de imaginat elementele-surpriză

439
Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

vor deveni o trăsătură cotidiană, iind deseori o provocare pentru sensibilitate

şi logică [4, p. 18].
De aceea, este necesar ca specialiştii din domeniul educaţiei să conture-
ze viziuni legate de viitor, strategii şi metodologii de lucru pentru a realiza în
concordanţă cu schimbările şi efectele aşteptate la nivelul individual. Aceste
tendinţe ce acţionează în dinamica viitorului într-o societate a cunoaşterii, ofe-
rind, paradoxal, o faţetă fericită a progresului şi bunăstării sporite a individu-
lui concomitent cu o faţetă plină de ameninţări privind libertatea, identitatea,
constituie o provocare majoră pentru psihologii chemaţi să elaboreze strategii
performante de transformare a problemelor şi crizelor, cu care se confruntă şi
se vor confrunta indivizii, în oportunităţi de aur [Apud 3, p. 71].
Profesorul Emil Păun face următoarele referiri cu privire la fenomenul
profesionalizarea carierei didactic: „un proces de formare a unui ansamblu de
capacităţi şi competenţe într-un domeniu dat pe baza asimilării unui sistem
de cunoştinţe teoretice şi practice, proces controlat deductiv de un Model al
profesiei respective”.
Astfel profesionalizarea realizată în condiţiile nonspecializării, în cadrul
provocării determinată de interdisciplinaritate, devine un produs mai complex,
dat iind condiţiile de evaluare rapidă a societăţii, prin urmare formarea iniţială
trebuie să lese loc posibilităţilor de reconversie profesională, in acest sens per-
soana are nevoie, pe lângă deprinderile şi competenţele speciice profesiunii
didactice, şi de experienţele colaterale care să-i dea posibilitatea să facă cerinţe
sociale tot mai largi [Apud 5, p. 5].
Prin urmare, politica educaţională alată într-o rapidă evoluţie socială so-
licită: o deschidere la împrejurări, progresele cercetării, la munca în echipă cu
colegii, managerii, administraţia, şi în acelaşi timp, cadrul didactic responsabil
pentru domeniul profesional.
Marguerite Altet deineşte în lucrarea sa „Lesstyles d engeignement” Sti-
lul Profesionismului în jurul a 3 concepte de bază: A FI, care se referă la stilul
personal; A ÎNRA ÎN RELAŢII – stilul relaţional; A PREDA, stilul didactic. Stilul
didactic se construieşte din emergenţa celor trei componente. Ceea ce predă
este inluenţată de ce ştii şi cum transmiţi, cum intri în relaţii.
Caracterizată drept o clasă de activităţi speciice, profesionalizarea este
menită să relecte:
1. Cunoştinţe teoretice înalt specializate, de un nivel relevant şi o metodo-
logie practică, din această perspectivă solicitându-se iniţiativă şi creativitate;
2. Formare specializată, de nivel universitar, cu dominanţă ştiinţiică, dar şi cu
o componentă practică însemnată; 3. Caracter altruist adevărat nevoilor şi in-
tereselor unor ţinte clar identiicate (adulţi, copii, grupuri, organizaţii); 4. Un
statut social bine deinit – recunoaşterea socială în domeniul respectiv; 5. Un
sistem propriu de valori transmis prin formarea specializată şi respectarea co-
dului deontologic speciic; 6. Integrarea practicii în profesiune cu cercetare şi
formare; 7. Inserţie socială prin intermediul asociaţiilor şi organizaţiilor profe-
sionale – garanţia statutului social; 8. Solidaritatea de grup profesional – forma-
re comună, aderenţă la teorii şi metodologii comune [Apud 4, p. 6].

440
 Conferință Științiică Internațională EDUCAȚIA: FACTOR PRIMORDIAL ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Toate demersurile profesionalizării au ca scop formarea unei personali-

tăţi apte de a se adapta la cerinţele deosebite ale procesului pedagogic. În plan
pedagogic, comportamentul educaţional este relectarea externă a trăsăturilor
interne ale personalităţii – Autoactualizarea sinelui şi dezvoltarea culturii pro-
fesionale.
Dezvoltarea culturii profesionale autentice este dependentă, în mare mă-
sură de cadrul organizaţional: „Diamantul are valoare atunci când îl extragi,
când îl vinzi, când îl pierzi, când îl găseşti, când împodobeşti o frunte la săr-
bătoare. Diamantul purtat zi de zi nu este decât o biată piatră” (Antoine de
Saint-Exupery) [Apud 5, p. 8].
Din acest motiv, cariera didactică conferă perspective la unei perpetue
transformări a persoanei, în raport cu cerinţele social-istorice şi individuale; o
căutare permanentă şi descoperirea resurselor care generează satisfacţie pro-
fesională. Această dorinţă de evoluţie profesională este strâns legată de aptitu-
dinile şi competenţele profesionale/personale.
Prin urmare, cadru didactic şi-a câştigat un loc de frunte, mai ales în soci-
etatea contemporană, dat iind rolul educaţiei pentru societate. Un bun profe-
sionist transformă o profesiune într-un apostolat, de aceea este important ca în
alegerea profesiei să ţinem cont de compatibilitatea între aptitudinile /trăsătu-
rile personale şi cerinţele profesiunii pe care dorim s-o exercităm. Astfel, cadru
didactic trebuie să ie şi un bun psiholog, pentru a şti să-i ajute pe tineri să se
autocunoască. Fără autocunoaştere, procesul educaţiei nu este complet. El tre-
buie să vizeze nu doar maturizarea intelectuală, ci şi cea emoţională, pentru ca
PERSOANA şlefuită de şcoală să aibă şansa la fericire, să aibă idealuri, să admi-
re, să asimileze valori, principii, să-şi manifeste aptitudinile şi visurile realizate.

Bibliografie:
1. De Fleur M., Ball Rokeach S.-B. Teorii ale comunicării de masa. Iaşi, Ed. „Po-
lirom”, 1999, p. 226. https://semneletimpului.ro/social/dascalul-cu-vocatie.
htm
2. De la logos la imago. Când imaginea are ultimul cuvânt. In: Semnele timpului.
Bucureşti, Ed. „Viaţă şi Sănătate”, ediţia din decembrie 2014, pp. 90-95. htt-
ps://semneletimpului.ro/social/psihologie/prejudecati/de-la-logos-la-ima-
go-cand-imagi
3. Caluschi M. Procesul formativ de formare profesională în viitorul extrem. In:
Psihologie, revista ştiinţiico-practică, 2011, nr. 3, pp. 69-74.
4. Canton J. Provocările viitorului. Principalele tendinţe care vor reconigura lu-
mea în următorii 5, 10, 20 de ani. Iaşi, Ed. „Polirom”, 2010. p. 368.
5. Moise I. Cariera didactică între motivaţie şi performanţă. Bucureşti, Editura
Sfântului Ierarh Nicolae, 2010. https://ru.scribd.com/doc/196995170/Carie-
ra-Didactica-Intre-Motivatie-Si-Performanta-Moise-Io

441

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)