Rolul mass-media în educație

Între educaţie şi sistemul mass-media există de multă vreme

legături indisolubile, care s-au întărit continuu în ultimul timp,
îndeosebi odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale.
Interacţiunile dintre cele două domenii constituie o preocupare
constantă pentru întreaga societate, deoarece impactul comunicării de
masă asupra personalităţii umane nu poate fi subestimat. Este deja un
fapt incontestabil că în condiţiile diversificării nevoilor educative în
lumea modernă mass-media poate reprezenta o semnificativă resursă
a învăţării.
Mass-media înseamnă ansamblul mijloacelor şi modalităţilor
moderne de comunicare în masă: presa scrisă, televiziune, radio,
internet. În general, este acceptată clasificarea acestor mijloace în
două categorii:
a) mass-media tipărită – comunică informaţia prin intermediul
cuvântului scris şi al ilustraţiilor: cotidiene, reviste, agenţii de presă;
b) mass-media electronică – comunică informaţia prin intermediul
sunetelor ori al imaginilor: radioul, televiziunea; comunicarea mediată
de computer: internetul. Mijloacele de comunicare în masă au o
puternică forţă de modelare a personalităţii prin varietatea şi bogăţia
informaţiilor, prin specificul şi potenţialul lor. Funcţia educativă a mass-
mediei, care se manifestă în mod tranșant, nu substituie rolul
instituţiilor de învăţământ, ci se alătură acestora, contribuind la
realizarea obiectivelor educaţionale.
Prin activitatea sa de informare, de interpretare a evenimentelor,
massmedia creează anumite realităţi în care omul îşi desfăşoară
activitatea. Ea programează emoţiile consumatorului de informaţie,
gândurile, şi chiar modul lui de percepere a lumii. Actualul consumator
de informaţie nu mai este doar produsul şcolii sau al familiei, ci, mai
degrabă, este produsul mijloacelor de comunicare în masă, care îl
influenţează şi îl manipulează uneori fără să vrea.
Asemenea educaţiei în general, educaţia vizând mass-media cere,
ca o condiție primordială, formare pentru exercitarea libertăţii și,
implicit, un nivel cuvenit de cultură politică. În lumina adevărului,
libertatea autentică contribuie la procesul conștientizat al manifestării
atitudinii, asigură faptul alegerii nu la întâmplare, ci în mod deliberat, a
tot ceea ce este bun, adevărat şi frumos. Părinţii şi educatorii apoi, ca
gardienii acelei libertăţi, acordând copiilor lor tot mai mari oportunități,
îi introduc în viața reală, favorizândule un parcurs social demn.
Această dorinţă a tuturor celor implicați în procesul educațional de a-i
educa pe copii pe căile frumuseţii, adevărului şi binelui poate fi
sprijinită de industria media doar în măsura în care ea promovează
demnitatea umană fundamentală, întregul spectru al adevăratelor
valori umane, realizările şi ţelurile pozitive ale omenirii.
Educaţia prin mass-media trebuie să fie pozitivă, și cu acest scop
trebuie eliminate, cu orice preţ, tendinţele reprobabile de a produce
programe – inclusiv filme de animaţie şi jocuri video – care în numele
distracţiei exaltă violenţa, prezintă comportamente antisociale sau
trivializează sentimentele umane. Comunicarea mediatică şi
dezinformarea prin intermediul mass-mediei sunt foarte greu de
controlat, deoarece mesajele ating un public divers, în momente
diferite ale vieţii, cu greu susceptibile de cuantificare și interpretare
generalizată. Ele acţionează asupra indivizilor în mod cumulativ şi
imprevizibil, iar uneori chiar imperceptibil, ceea ce face ca, în opinia
specialiștilor, efectele lor să fie inegale şi diferite de la caz la caz. Într-
o serie de lucrări din domeniu se atrage atenția asupra mai multor
efecte nocive care ar putea să rezulte de pe urma unui contact
frecvent cu televiziunea şi cinematograful.
Aportul educativ al mass-media se realizeaza prin transmiterea de
informatii, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale,
avand, astfel, un rol deosebit in constituirea codului socio-cultural al
subiectului. Insa, spre deosebire de instruirea care se realizeaza
riguros si planificat in sistemul clasic de invatamant pe baza unor
programe scolare si sub indrumarea unui personal calificat, mijloacele
de comunicare in masa ofera informatii in mod spontan si difuz,
transformandu-se intr-o forma de educatie de completare realizata in
mod neinstitutionalizat, in timpul liber de care dispune subiectul.
Impactul deosebit al mass-media este dat de modul p 828e41i lacut,
accesibil, chiar captivant, in care sunt oferite informatiile. In acest
context, este explicabila puternica atractie resimtita fata acestea,
atractie care uneori, mai ales la tineri, se poate manifesta creand
forme extreme de obisnuinta, chiar de dependenta. Ambianta in care
cresc si se dezvolta copiii ofera o mare varietate de stimuli, genereaza
noi experiente si noi modalitati de cunoastere, culturalizare si relaxare.
Pentru cea mai mare parte a copiilor, ca si pentru multi adulti,
vizionarea programelor de televiziune, urmarirea emisiunilor
radiofonice sau citirea presei scrise ocupa cea mai mare parte a
timpului liber. Pentru acestia, participarea la interactiunea mediata
este una dintre cele mai frecvente activitati de fiecare zi. Publicul
recepteaza, astfel, un numar foarte mare de mesaje, in special audio-
vizuale, cu numeroase implicatii imediate sau latente, directe sau
indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltarii personalitatii
lor aflate in formare. Ca urmare, se produc modificari importante la
nivelul personalitatii acestora, prin generarea de opinii, atitudini,
comportamente noi. Prin prezenta activa in viata comunitatii, sistemul
mass-media a devenit un actor activ, afectand functionarea celorlalte
sisteme ale societatii, inclusiv a celui educational.
Mijloacele moderne de comunicare redimensioneaza relatia omului
cu lumea inconjuratoare, transformandu-se intr-una dintre cele mai
importante surse de formare a profilului spiritual al individului. Apare,
prin urmare, necesitatea de a privi aceste mijloace ca pe niste
suporturi in educare, indiferent de varsta subiectului.
În mod sugestiv, termenul „mass-media” asociază cuvântul din
limba latină „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass” (masă, care,
în context, desemnează un număr foarte mare de oameni). Mass-
media reprezintă, în opinia lui Ion Albulescu, „suporturi sau
instrumente tehnice, care servesc la transmiterea în forme specifice a
unor mesaje între profesionişti ai comunicării, reuniţi în instituţii
sociale, şi marele public, constituit într-un ansamblu de indivizi izolaţi.”
În context, termenul poate fi extins la expresiile sinonimice: mijloace
de comunicare de masă, mijloace de comunicare socială şi tehnici de
difuziune colectivă.
Principalele direcţii de influenţă a mass-media pot fi puse în
evidenţă prin funcţiile pe care le îndeplinesc. În general, teoreticienii
comunicării de masă identifică următoarele funcţii:
-Funcţia de informare. Mass-media reprezintă, în societatea
modernă, una dintre cele mai importante surse de informaţii. Prin
spectrul larg de probleme şi emisiuni, indivizi aparţinând unor categorii
sociale diferite reuşesc să-şi asigure informarea generală, înţelegerea
realităţii înconjurătoare şi orientarea socio-profesională.
-Funcţia de culturalizare. Transmiterea valorilor şi modelelor
culturale a fost, timp îndelungat, controlată de familie, şcoală şi
instituţiile religioase. În ultima vreme, mass-media a introdus valorile
în circuitul destinat publicului larg, acţionând ca un adevărat „difuzor
de cultură”. Ion Albulescu subliniază: „Se schimbă, în acest fel,
condiţiile în care se realizează culturalizarea. Mass-media acţionează
ca o «instituţie a democratizării culturale», care face posibilă creşterea
consumului de bunuri culturale şi determină o anumită dinamică a
cerinţelor, gusturilor, aspiraţiilor, atitudinilor şi opiniilor maselor. Apare
cultura de masă, ca urmare a faptului că un număr mare de indivizi
intră în contact cu valorile, fără intermedierea şcolii sau a altor instituţii
abilitate.”
-Funcţia de socializare. Sistemul mass-media îşi asumă, din ce în
ce mai mult, un rol în socializare inoculându-le receptorilor, prin
conţinuturile distribuite, valori, opinii, concepţii, convingeri, atitudini,
norme, reguli şi stereotipii, în general acceptate de societate. Astfel,
copiii asimilează convenţiile societăţii: norme de comportament,
prescripţii, interdicţii, restricţii, reprezentări simbolice. Mass-media
acţionează ca un liant social, deoarece fiecare individ poate cunoaşte
şi înţelege modul de viaţă şi concepţiile celorlalţi, marile probleme cu
care se confruntă societatea, aşteptările şi aspiraţiile acesteia. ¾
-Funcţia de formare a opiniei publice. Mass-media se poate
constitui într-o tribună de dezbatere a problemelor vieţii. În acest
cadru, sunt evaluate evenimentele, sunt cristalizate opinii şi sunt
emise judecăţi de valoare în legătură cu controversele apărute. În
aceste condiţii, este semnificativ aportul adus de mass-media la
formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi
comportamentelor.
-Funcţia de divertisment. Această funcţie a mass-media a devenit
din ce în ce mai importantă, pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce
mai des în faţa televizorului timpul destinat relaxării, recreării şi
distracţiei. În opinia lui Ion Albulescu, mass-media creează şi o
ambianţă compensatorie, care permite refacerea echilibrului psihic al
omului. Aşa cum notează în volumul Educaţia şi mass-media/
comunicare şi învăţare în societatea informaţională, „Numeroşi autori
(J. Stoetzel, E. Morin, J. Cazeneuve ş.a.) au vorbit chiar despre un rol
psihoterapeutic (catarhic) al mass-media: provocarea unei reacţii de
eliberare a individului, prin proiectarea şi trăirea simbolică a unor
emoţii refulate sau a unor conflicte nerezolvate, care îi perturbă viaţa
psihică.