Necesitatea unei constituţii - ca fundament al organizarii instituţional-politice a apărut în societatea

românească în condiţiile procesului de modernizare a vieţii social-economice, politice si culturale de la

sfârşitul secolului al XVIII-lea începutul secolului al XlX - lea. N. lorga referindu-se la ideea de constituţie
aprecia că este“cea dintâi necesitate în statele româneşti.”

2. PROIECTE CONSTITUŢIONALE

Primul proiect de constitute - Constituţia cărvunarilor - elaborat la Iaşi, în 1822 - indica tendinţa
introducerii sistemului modern de guvernare, necesitatea separării puterilor în stat.

Regulamentele Organice - documente cu rol de constituţie - elaborate de boierimea română între

anii 1827-1828 şi finalizate în 1831 (Ţara Românească) şi 1832 (Moldova) au rămas in vigoare până în
1858.

In urma războiului Crimeii (1853-1856) emanciparea de sub dominaţia rusă a avut implicaţii şi
asupra cadrului constituţional al Principatelor Române - structurat în conformitate cu Convenţia de la
Paris (1858) - rezultat al acordului dintre puterea suzerană (Imperiul otoman) şi puterile garante.
Convenţia de la Paris prevedea:

- rol de constituţie pentru Principate

- a stabilit un nou statut politico-juridic al Principatelor

- se constituiau Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei sub suzeranitatea otomană şi garanţia
colectivă a Marilor Puteri.

- era instaurat pentru prima dată statul de drept - marcându-se o ruptură radicală faţă de guvernarea
autoritaristă specifică epocilor de dominaţie otomană şi rusească

- separarea puterilor în stat:

- puterea executivă: domn, guvern (separat pentru fiecare ţară);

- puterea legislativă: domn, Adunare legislativă (separat pentru fiecare ţară);

 - puterea judecătorească: Inalta Curte de Justiţie şi Casaţie de la Focşani (institutie comună)

Prin lovitura de stat din 1864 – Al. I. Cuza a impus un nou act constituţional - Statutul Dezvoltator al
Conventiei de la Paris - îmbina democraţia (era menţinut principiul separării puterilor în stat) cu domnia
personala (prerogative importante reveneau domnitorului):

- Domnul - ales pe viaţă prin vot cenzitar

- atribuţii: numea miniştrii, sancţiona legile, dizolva Adunarea.

3. CONSTITUŢIILE ROMÂNIEI CARE AU PROMOVAT PRINCIPII DEMOCRATICE

Inlăturarea lui Al. I. Cuza şi aducerea prinţului străin - a urgentat elaborarea unei noi legi
fundameniale a statului.

Constituţia din 1866

A avut ca model Constituţia belgiană din 1831 - considerată atunci cea mai liberală din Europa,
adaptată condiţiilor româneşti. Adunarea Constituantă (aleasa în aprilie 1866) - adoptă noua Constituţie
(8 titluri şi 133 articole), care este promulgate de domn la 1 iulie 1866.

Caracteristicile Constitutiei:

- prima constitutie internă românească;

- promulgată fără aprobarea Marilor Puteri;

- este un act de factură liberală.

Principii:

- suveranitatea naţională;

- guvernarea reprezentativă şi responsabilă;

- separarea puterilor în stat;

- responsabilitate ministerială;

- monarhia ereditară;

- libertăţi şi drepturi cetăţeneşti (libertatea conştiinţei, libertatea învăţământului, libertatea presei,

libertatea întrunirilor şi asocierilor).

Principiul separării puterilor în stat:

a. Puterea executivă: exercitată de domn şi guvern.

- Domn – atribuţii: - numeşte şi revocă miniştri;

- drept de amnistie politică;

- numeşte si confirmă în toate funcţiile politice;

- drept de a bate moneda;

- conduce armata;

- drept de a dizolva Parlamentul;

- iniţiativă legislativă;

- acordă distincţii şi decoraţii;

- drept de veto absolut.

- Guvernul : - exercită alături de domn puterea executivă;

 - prezintă proiecte de legi.

b. Puterea legislativă: exercitată de domn şi Parlament.

Parlamentul (bicameral): - atribuţii: - drept de iniţiativă şi sancţiune a legilor;

- drept de interpelare;

- acordă sau retrage încrederea sa guvernului;

- Adunarea Deputaţilor discută şi votează bugetul.

Domnul: avea drept de iniţiativă legislativă, sancţiona şi promulga legile şi avea drept de veto.

c. Puterea judecatorească: - exercitată prin: - Curţi de judecată

- Tribunale

- instanţa supremă: Inalta Curte de Justiţie şi Casaţie

- Sistemul electoral - bazat pe vot cenzitar, alegătorii fiind împărţiţi în colegii eletorale (4 colegii).

Importanţa Constituţiei din 1866:

• a creat cadrul necesar functionării instituţilor moderne;

• a reglementat statutul monarhiei în România;

• a fost perceputa pe plan extern ca o manifestare a independenţei;

• prevedea ereditatea domniei şi atribuţiile unui domn suveran, depăşind statutul de autonomie,
recunoscut prin tratatele internaţionale;

• nu amintea nimic de suzeranitatea otomană şi de garanţia colectivă a puterilor europene.

Constituţia din 1923

Infăptuirea statului naţional unitar român în 1918 reclama unificarea organizării de stat si a
legislaţiei menite să favorizeze progresul întregii naţiuni. Proiectul acestei constituţii a aparţinut
Partidului Naţional Liberal şi a fost promulgată la 28 martie 1923.

Principii:

1. principiul suveranităţii naţionale (Regatul României era declarat stat naţional unitar şi indivizibil,
teritoriul sau fiind inalienabil (art. 1 şi 2); puterea în statul român aparţine naţiunii).

2. proprietatea are funcţie socială (funcţia socială a proprietăţii este exprimată prin faptul că se admite
pentru cauze de utilitate publică. Deci, interesele generale ale comunităţi sunt prioritare în faţa celor
individuale, dar dreptul de proprietate este garantat (art. 17).

3. conform Constituţiei din 1923 - regimul politic consacrat era un regim democratic.

4. separaţia puterilor în stat: legislativă, executivă, judecătorească

- Regele şi Parlamentul

- drept de legiferare

- Parlamentul:

- ales prin vot universal;

- minorităţile sunt reprezentate de drept în Parlament;

- pentru intrarea in vigoare a legilor este nevoie de acordul ambelor instituţii.

- Regele si Guvernul

-conduc activităţile curente ale statului.

- Regele:

- numeşte şeful guvernului;

- are dreptul de a elabora regulamente pentru aplicarea legilor;

- este seful armatei;

- are drept de a bate moneda;

- conferă decoraţii si grade militare;

- are drept de amnistie si graţiere;

- orice act al regelui trebuie contrasemnat de un ministru care-şi asumă astfel răspunderea.

- Curtea de Casaţie si Justiţie

- instituţia supremă de judecată;

- se pronunţa cu privire la constituţionalitatea legilor;

- judecătorii sunt inamovibili

- asigură independenţa judecătorilor.

5. Constitutia din 1923 - înscria şi o serie de drepturi si libertăţi democratice:

• introducea votul universal, egal şi direct (pt bărbaţii de peste 21 de ani);

• egalitatea tuturor în faţa legii;

• desfiinţarea privilegiilor de clasă;

• libertatea muncii;

• libertatea conştiinţei şi a învăţământului;

• libertatea presei;

• garanta libertăţi individuale.

Importanţa:

• cea mai înaintată constitutie din istoria de până atunci a României;

• una dintre cele mai avansate constiţutii din Europa;

• a asigurat funcţionarea regimului democratic din România.

Constitutia din 1991

Prabuşirea regimului comunist în România şi revenirea la un regim democratic după 1989 a impus
necesitatea elaborării unei noi Constituţii Constitutia din 1991 - adoptată de Adunarea Constituantă la 21
noiembrie 1991 şi revizuită în 2003.

Noua Constituţie a ţării - îmbina tradiţia democratică a României cu noile principii constituţionale
europene:

- Referitor la drepturile românilor:

• dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică sunt garantate, pedeapsa cu moartea, tortura
sunt interzise;

• libertatea individuală si siguranţa persoanei sunt inviolabile;

• dreptul la liberă circulaţie în ţară şi străinătate;

• secretul corespondenţei;

• libertatea de exprimare;

• dreptul la informatie;

• dreptul la învăţătură; se garantează gratuitatea învăţământului de stat în condiţiile legii;

• dreptul la vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor, inclusiv;

• dreptul de a fi ales;

• libertatea întrunirilor, libertatea de opinie;

• dreptul de proprietate este inviolabil;

• dreptul de a fi ales în Parlamentul European.

- Referitor la teritoriul Romaniei:

• România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Forma de guvernământ este
republica;

• voinţa statului român de a întreţine şi dezvolta relaţii paşnice cu toate statele şi în acest cadru relaţii de
bună vecinatate;

• suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative si
prin referendum.

- Referitor la puterile statului;

• are la baza principiul separaţiei puterilor în stat;

• Parlamentul bicameral este organul reprezentativ al poporului român si unica autoritate legiuitoare a
ţării;

• dreptul ce se acordă minorităţilor naţionale ale caror organizaţii nu întrunesc numărul de voturi pentru
a avea cel puţin un loc în forul legislativ al ţării de a fi reprezentaţi în Parlamentul României;

• iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor;

• legile adoptate de Parlament se trimit spre promulgare preşedintelui României;

• Preşedintele României veghează la respectarea Constitutiei si la buna funcţionare a autorităţilor

publice. In acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum si între
stat si societate;

• Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament asigură realizarea politicii
interne si externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice;

• Puterea judecătorească este exercitată de către instanţele judecătoreşti. Acestea includ Curtea
Supremă de Justiţie, care are un statut constituţional, celelalte instanţe urmând a fi stabilite prin lege.
4. CONSTITUŢII BAZATE PE CONCEPŢII AUTORITARE ŞI TOTALITARE

Constitutia din 1938

Elaborată în timpul domniei lui Carol al II-lea:

• consacra principiul supremaţiei regelui, majoritatea puterilor sunt concentrate în mâna regelui.

• suprima separaţia puterilor în stat:

- puterea legislativă o exercita regele prin intermediul Parlamentului bicameral, limitat numai la
legiferare şi având un caracter corporativ;

- puterea executivă o exercita tot regele, prin guvern, numit şi revocat tot de rege, fără răspundere
politică faţă de parlament.

• libertăţile şi drepturile democratice erau restrânse.

Constitutia din 1948

Instaurarea regimului comunist în România impune şi elaborarea unei noi Constituţii, care să
consfiinţească ideologia comunistă.

Alcătuită după modelul Constituţiei sovietice în vigoare:

• în R.P.R. organul suprem al puterii de stat este Marea Adunare Naţională (M.A.N.), unicul organ
legislativ al ţării;
MAN:

- alegea Prezidiul MAN

- forma guvernul (Consiliul de Miniştri)

- modifica Constituţia

- vota legile şi bugetul

Prezidiul MAN:

- emitea decrete

- convoca Adunarea

- numea şi revoca miniştrii

- încheia tratate internaţionale

- este răspunzător de întreaga activitate faţă de M.A.N.

• Guvernul este organul executiv şi administrativ al R.P.R. Este responsabil de activitatea sa şi dă seama
de ea în faţa Marii Adunări Naţionale şi a Prezidiului M.A.N. În perioada dintre sesiuni guvernul are în
sarcina sa conducerea administrativă a statului.

• instanţele judecătoreşti sunt Curtea Supremă, tribunalele şi judecătoriile populare.

Constitutia din 1952

Copiază constituţia stalinistă din 1936:

• sublinia rolul conducător al partidului unic în stat;

• principiul de bază al puterii de stat: dictatura proletariatului;

• regimul de stat al României este ,,regimul democratiei populare” care reprezintă puterea oamenilor
muncii, iar statul democrat popular este o forma a dictaturii proletariatului exercitată de Partidul
Comunist.

In fapt, toate instituţiile de stat erau subordonate faţă de partid.

Constitutia din 1965

• Partidul Muncitoresc Român redevine Partidul Comunist Român; numele ţării se schimbă din R.P.R. în
R.S.R.

• PCR era considerat „forţa conducătoare” a întregii societăţi

• statul era socotit proprietarul întregii bogăţii a ţării

• organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste este Marea Adunare Naţională, unicul organ
legiuitor.

• Consiliul de Stat (creat în 1961, înlocuia Prezidiul MAN) era organ al puterii de stat subordonat M.A.N.

• Prin legea nr. 1 din 1974, care modifica Constituţia, a fost instituită funcţia de preşedinte al R.S.R.
atribuţiile exercitate pană atunci de Consiliul de Stat au revenit şefului statului.