Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Specializarea: Bioeticǎ, moralǎ, eticǎ și deontologie profesionalǎ
Anul I, Semestrul II

INFLUENȚA MASS-MEDIA ASUPRA EDUCAȚIEI

Profesor coordonator:

Masterand:

Cluj – Napoca

2019

1
 Cuprins
Introducere..................................................................................................................................3

Funcţiile mass-media...................................................................................................................5

Modelarea comportamentelor.....................................................................................................6

Impactul publicităţii asupra comunităţii.....................................................................................7

Efectele micului ecran asupra minţii copilului............................................................................9

Concluzii....................................................................................................................................10

Bibliografie................................................................................................................................11

2
 Introducere

Formarea reprezentărilor sociale este rezultatul unui demers multilateral şi integral. Fiecare
individ se află, concomitent sau succesiv, sub influenţa mai multor factori sociali, care produc
modificări în structura personalităţii sale. Mediul social exercită influenţe modelatoare asupra
individului, de multe ori neintenţionate, ceea ce ne îndreptăţeşte să considerăm că personalitatea sa
se formează sau se dezvoltă în urma multiplelor experienţe dobândite în legătura cu situaţiile sociale
prin care trece viaţa. Indivizii sunt supuşi în permanenţă unor influenţe exercitate de către
componentele mediului social, influenţe care într-o anumită corelaţie dinamică, le afectează
personalitatea. Într-o mare măsură, învăţarea şi dezvoltarea comportamentului uman se realizează în
mod spontan, neprogramat, nedirijat, necontrolat.1
Personalitatea umană ca rezultat al unui îndelungat proces de modelare, se prezintă ca o
sinteză a achiziţiilor pe care le face individul (componenta socială) şi a posibilităţilor sale personale
(componenta psihologică). Imaginea pe care ne-o formăm despre fapte şi evenimente, maniera de a
interpreta, de a gândi realitatea cotidiană, această formă de conştiinţă socială a primit numele de
,,reprezentare socială” . În general oamenii acţionează în funcţie de imaginea pe care şi-au format-o
despre realitate, descifrează situaţii şi contexte cu ajutorul unui aparat valorizator, pe care şi-l
perfecţionează cu fiecare nouă experienţă socială.2
Mijloace de comunicare de masă constitue astăzi o parte esenţială a structurii instituţionale a
societăţii de astăzi. Deşi reprezintă „industrii” autonome, ele au pătruns în fiecare dintre instituţiile
de bază ale societăţii: instituţia economică, instituţia politică, instituţia familială, instituţia religioasă
şi instituţia educaţională.3
Privind la televizor, ascultând radioul sau mergând la cinematograf, tinerii care nu şi-au părăsit încă
căminul se pot familiariza cu normele a zeci de grupuri (bande, formaţii de muzică, echipe sportive,
familii bogate, etc.). Din aceleaşi surse ei pot învăţa ce rol comportamental se aşteaptă de la ei dacă
devin ceea ce sunt personajele cu care vin în contact. În mod similar, ei pot observa modele şi acte
sociale, pot experimenta prin substituire recompensele şi sancţiunile, care însoţesc recunoaşterea
realizărilor remarcabile sau , dimpotrivă, dezaprobarea socială a abaterilor. 4 În societatea
1
Pavel Mureşan, Învăţarea socială, Editura Albatros, Bucureşti, 1980
2
Serge Moscovici,, Fenomenul reprezentărilor sociale” în vol.Reprentările sociale, coord. A. Necula, Editura Polirom,
Iaşi, 1997, p.30
3
Bernard Miege, Societatea cucerită de comunicare, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.97
4
Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iaşi 1999, p.132

3
contemporană, sistemul mass-media, şi în primul rând televiziunea (calculatorul şi reţeaua internet
tind să-i submineze supremaţia), răspunde cel mai bine nevoilor oamenilor de deconectare şi
divertisment . Odată ce au devenit cele mai ieftine, comode, accesibile şi diverse surse de
divertisment, mijloacele comunicării de masă ocupă un loc prioritar în organizarea şi petrecerea
timpului liber. Dar, cel puţin în principiu , divertismentul şi învăţarea nu pot fi disociate de o
manieră categorică. Divertismentul poate fi un mod eficient de învăţare, aducându-şi contribuţia la
formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Copiii şi adolescenţii au o sensibilitate pentru expresia
prin imagine. Vizionarea programelor TV a ajuns să ocupe o pondere foarte mare în bugetul lor de
timp liber, limbajul televiziunii fiind unul accesibil şi familiar, agreabil, aducând la domiciliul
fiecăruia o abundenţă de imagini, care informează , instruiesc , cultivă şi delectează. Studiile de
sociologie, realizate în diferite ţări, au revelat faptul că elevii petrec mai mult timp în faţa
televizorului decât în şcoli. Într-un raport către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie
în secolul XXI, Jacques Delors5 aprecia că televiziunea ocupă un loc tot mai important în viaţa
copiilor, dacă luăm în considerare timpul pe care aceştia i- l alocă :1200 de ore pe an în Europa de
Vest şi aproximativ 1000 de ore pe an petrecute de aceeaşi copii în şcoli. Situaţia nu este
caracteristică doar societăţii occidentale, întâlnindu-se peste tot acolo unde televizorul este un bun de
consum accesibil majorităţii populaţiei.
Comunicarea prin imagini a invadadat spaţiul public , dar şi pe cel privat , cu o amploare fără
precedent . Imaginea este prezentă la diferite niveluri ale experienţei culturale, fie ca vector de informare,
fie ca instrument de investigaţie ştiinţifică, fie ca instrument de divertisment. După părerea multor
autori ,,civilizaţia cuvântului” a fost înlocuită de o ,,civilizaţie a imaginii”.Omenirea ar trece acum printr-o
schimbare profundă, de la o civilizaţie bazată pe cuvântul scris şi pe o carte, la una bazată pe mesaje
audio-vizuale. Noile tehnologii informaţionale vin să grăbească această trecere. 6 Cred că școala mai poate
rămâne un factor de culturație în măsura în care valorile pe care le promovează își păstrează standarde
ridicate. Riscul care poate apărea e acela al influenței și presiunii din ce în ce mai mare a valorilor
promovate de mass-media care implicit influențează și valorile promovate în școală. Căci, la modul cel
mai grav vorbind, cât de trist poate fi pentru un student care și-a format unele valori în școală și pășește
spre câmpul muncii și vede că de fapt e promovat și apreciat cu totul altceva decât competența și conduita
valorică? Cât de mare e disonanța trăită?

5
Jacques Delors, Comoara lăuntrică. Raportul către Unesco a Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI,
Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.88
6
Edgar Faure, A învăţa să fii” Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974

4
Funcţiile mass-media
a) Funcţia de informare. În societatea modernă, mass-media reprezintă una dintre cele mai
utilizate surse de informaţii. Ele fac posibilă o circulaţie fără precedent a informaţiilor de tot felul ,
care ajung cu rapiditate la un număr mare de oameni, sporind considerabil accesul acestora la o lume
necunoscută, inaccesibilă sau greu accesibilă în alte condiţii.
b)Funcţia de culturalizare. Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost, timp
îndelungat, controlată de familie, de şcoală şi de instituţiile religioase. Odată cu creşterea influenţei
mass-media, apare o cultură de masă, ca urmare a faptului că un număr mare de indivizi intră în
contact cu valorile, fără intermedierea şcolii sau a altor instituţii abilitate.
c) Funcţia de socializare. Prin conţinurile distribuite, mass-media inoculează receptorilor
valori, opinii, conceptii, atitudini, reguli şi stereotipii, în general acceptate de societate. Sistemul
mass-media îşi asumă în mod explicit, un rol din ce în ce mai mare în socilizarea indivizilor. Copiii,
de exemplu, asimilează sau îşi întăresc treptat norme de comportament , prescripţii, interdicţii,
reprezentări simbolice, astfel spus , convenţiile societăţii.
d)Funcţia de formare a opiniei publice. Pe baza informaţiilor primite de la mass-media,
oamenii evaluează evenimentele şi îşi cristalizează propriile opinii. Aportul adus de mass-media la
modelarea opiniei publice,a atitudinilor şi comportamentelor este indiscutabil şi semnificativ.
e)Funcţia de divertisment. Această funcţie a devenit , ultimul timp, din în ce mai
importantă, deoarece oamenii îşi găsesc frecvent recreerea , relaxarea în faţa micului ecran. Nu
puţini sunt aceea care ascultă radioul în timp ce desfăşoară alte activităţi, motivând că le oferă un
anumit confort ambiental.7
f)Funcţia educativă. Mass-media ocupă, alături de şcoală şi de alte instituţii implicate, un rol
important în sistemul factorilor educativi, adăugând dimensiuni noi eforturilor generale de formare şi
dezvoltare a personalităţii umane. Importanţa mijloacelor de comunicare de masă în acest domeniu
este pretutindeni recunoscută. Aportul educativ este adus în două moduri implicit şi explicit.8
Alături de familie, şcoală, biserică şi socio-grupuri, sistemul mass-media este un important
agent al socializării. Comportamentul individului în societate este reglementat de valorii şi norme,
de tradiţii şi obiceiuri stabilite de generaţiile anterioare, toate acestea constituind factori generatori
de conduită. Participarea activă la viaţa societăţii căreia îi apartine este condiţionată de asimilarea
7
Ioan Drăgan,,Paradigme ale comunicării de masă” , Casa de Editura şi Presă Şanşa, Bucuresti, 1996
8
Ioan Cerghit, Mass-media şi educaţia tineretului şcolar, Educaţia Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972

5
acestor repere, de nivelul dezvoltării dimensiunii socio-culturale a personalităţii sale, asigurat prin
influenţe de natură educativă provenite din mediul social în care trăieşte. Ansamblul acestor
influenţe configurează dimensiunile procesului de integrare socială
Sociologii încearcă să surprindă modul în care mass-media acţionează asupra individului ,
definind socializarea drept,, acea parte a influenţei complete a mediului care aduce individul la
participarea în viaţa socială , îl învaţă să înţeleagă cultura, îl face capabil să se întreţină şi să
îndeplinească anumite roluri sociale.”9

Modelarea comportamentelor
Comportamentele indiviilor sunt modelate, încă din primii ani de viaţă, prin influenţele
mediului social în care trăiesc şi se dezvoltă , în urma cărora îşi însuşesc treptat, reprezentări
simbolice, valori, norme de conduită , convenţii tacite ale comunităţii căreia îi aparţin (prescripţii,
interdicţii, restricţii). Mass-media îndeplineşte o importantă funcţie socială şi anume: răspândirea
ideilor, a modelelor de analiză , a mesajelor, a stilurilor comportamentale ale purtătorilor. Preluarea
nu este încă mecanică, imaginea oferită de context este filtrată, prelucrată, încorporată. 10Şi atunci ,
ne putem întreba, care este aportul mass-media la modelarea reprezentărilor sociale şi, implicit, a
comportamentelor individuale şi de grup?
Din punct de vedere strict sociologic, studiul relațiilor dintre mass-media și publicitate ridică
problema influenței tehnicilor comerciale de persuasiune asupra oamenilor și cea a relațiilor pe care
le întreține o societate cu publicitatea.
Timp îndelungat comunicarea didactică a fost posibilă doar datorită cuvântului scris sau
rostit. Un învăţământ modern caută o diversificare a resurselor de instruire şi educare puse la
dispoziţia elevilor. Integrarea raţională a mass-media (televiziune, presă scrisă, multimedia, etc) în
activităţile didactice poate asigura o diversificare, îmbogâţind practica predării, care nu de puţine ori
se bazează pe verbalizarea excesivă şi pe metodele livreşti. Şcoala se poate folosi de mass-media,
îndeosebi de mijloacele audio-vizuale şi de noile tehnologii informaţionale, ca de nişte resurse în
cadrul tehnologiei didactice.11

9
Jan Szczepanski, Noţiuni elementare de sociologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p.77
10
Serge Moscovici, La psychanalyse, son imagine et son public, p.46, apud Mirela-Puşa Albulescu, teză de doctorat,
Impactul mass-media asupra reprezentărilor sociale, 2006
11
Ion Albulescu,, Educaţia şi mass-media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p.54

6
Impactul publicităţii asupra comunităţii
Din punct de vedere strict sociologic, studiul relațiilor dintre mass-media și publicitate ridică
problema influenței tehnicilor comerciale de persuasiune asupra oamenilor și cea a relațiilor pe care
le întreține o societate cu publicitatea.
Conţinutul comunicării de masă, indiferent că este vorba de ştiri, divertisment, muzică, etc,
tinde a fii realizat pe baza acestor presupuneri. Din păcate, aceste presupuneri sunt corecte în mare
parte; în consecinţă emiţătorii care realizează un conţinut cu aceste caracteristici se aşteaptă la o
maximizare a numărului de oameni la care se ajunge mesajul. Emiţătorii tind să ignore acel grup mic
de oameni cu gusturi sofisticate şi capacitate intelectuală mare, pentru a ajunge la cât mai mulţi
consumatori nepretenţioşi intelectual a căror putere de cumpărare este imensă.12
Ignacio Ramonet face o clasificare a produselor pentru care se face de obicei reclamă. Pe
primul loc se află produsele alimentare și băuturile, urmate de produsele de igienă, frumusețe și
parfumerie, iar pe ultimul loc se află publicitatea la mașini, aparate electrocasnice, telefonia mobilă
și internetul. După autorul menționat, spoturile publicitare vând visuri. Imaginea lor promite
întotdeauna același lucru: confortul, eficacitatea, fericirea și reușita. Reclamele nu fac altceva decât
să ne prezinte o lume ,,în continuă vacanță, surâzătoare, plină de personaje simpatice, amuzante,
fericite și care posedă în final produsul miraculos care îi va face mai frumoși, mai curați, mai liberi,
mai sănătoși, mai doriți, mai moderni, publicitatea ne oferă, astfel modele, și suntem invitați să ne
identificăm cu ele”13. Una din funcțiile publicității este cea socială, se referă la faptul că, cel puțin în
ultima vreme, publicitatea pare să fi devenit unul din factorii care influențează semnificativ atât
indivizii, cât și instituțiile sociale. Aceasta deoarece, o dată cu informația de tip comercial, oamenii
primesc, prin intermediul pulicității, și o cantitate imensă de tip „informație tăcută” referitoare la
regulile sociale general acceptate, la atitudini, roluri, modele de comportament social.
Prin publicitate este facilitat și gradul de integrare socială a indivizilor în grupuri sociale și în
comunitate și chiar se creează noi moduri/stiluri de viață. Funcția persuasivă este considerată de
mulți autori drept funcția principală a publicității. Aceasta deoarece publicitatea își propune în mod
explicit și declarat să influențeze opinii și să modifice atitudini și comportamente, utilizând o serie
de procedee rafinate în realizarea acestor scopuri14.

12
Media o educaţie de calitate- repere metodologice, Editura Mar Link, Bucureşti, 2005, p.78
13
Simona Ștefănescu, Sociologia comunicării, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009, p. 262.
14
Ibidem, p. 268-269.

7
 De cele mai multe ori modelul social promovat stinge dimensiunea spirituală a ființei umane
prin promovarea omului performant și multitasking. Spațiul exterior are tot mai multe suprafețe
acoperite cu reclame extrem de bine așezate, realizate de specialiști care știu să prindă în chingi
foarte puternice psihismul nostru, scopul fiecărei strategii publicitare este acela de a pune stăpânire
pe o parte din memoria noastră. Reclamele amplasate în universul citadin presupun un război din
punct de vedere spiritual, deoarece suntem agresați cu o informație pe care noi nu o cerem.
Publicitatea și marketing-ul agresează, creează nevoi care ne fac mai puțin dispuși pentru un
subiect ce abordează interioritatea, există cercetări din neuroștiințe care ne spun că atunci când
cineva se specializează pe prelucrat simțuri își pierde capacitatea de a mai reflecta la el însuși. De
regulă, persoanele care sunt asaltate de stimuli și prelucrează stimuli de ordin auditiv sau vizual,
pierd pentru un timp capacitatea să reflecteze la ei înșiși. Ambientul casnic posibil să nu ne mai
protejeze nici el deoarece prin mass-media actuală tot marketing-ul pătrunde direct în intimitatea
noastră. Psihologii vorbesc despre cultura exteriorității în care se urmărește extragerea omului din
interiorul lui și constrângerea de a rămâne în afara lui. Toate strategiile de marketing din spoturile
publicitare, din afișele stradale, folosesc tehnici într-un mod foarte avansat. Reclamele, potrivit
datelor științifice, sunt foarte dăunătoare psihicului omenesc, nu numai datorită faptului că ele
rămân ca o povară a gândirii noastre, ci mai mult decât atât, obișnuiesc mintea cu un tip de gust, cu
un tip de experiență mentală foarte intensă. Această formă de experiență, constată psihologia socială,
ne scoate din noi înșine, atenția fiind atrasă spre ceva din afară. Educația, discernământul și
responsabilitatea sunt valorile ce creează diferența privitoare la cât din spațiul nostru interior suntem
dispuși să dăm unor astfel de experiențe. Valenţele educative ale mass-mediei în şcoală şi înafara
acesteia

Efectele micului ecran asupra minţii copilului

8
 Toate studiile privitoare la efectele televiziunii, fie că se referă la copii, fie la adulţi, constată
că vizionarea este un factor important în generarea unui comportament pasiv. Din punct de vedere
neurologic, cercetătorii explică acest fenomen prin apariţia unei dependenţe de ritmul cerebral alfa,
activitate corticală cu care omul se desprinde pe parcursul miilor de ore petrecute în faţa micului
ecran. Proporţional cu creşterea timpului petrecut la televizor, scade dispoziţia sau plăcerea unei
implicări în viaţa comunitară şi chiar în cea de familie. În principiu, televiziunea cultivă plictiseală,
dezinteresul sau apatia şi inhibă comportamentele sau iniţiativele de ordin subiectiv, ca reflex al
voinţei şi reflecţiei personale.15

Concluzii

15
Virgiliu Gheorghe , Efectele micului ecran asupra minţii copilului” Editura Podromus, 2008, p.30

9
 Evaluarea psihosocială a lumii în care trăim constată că există un tip de model cultural care
este astăzi promovat foarte mult și mecanismele prin care sunt promovate valorile acestui model
cultural se pot simți în viața cotidiană într-un mod foarte simplu și concret, trăim într-o lume care
este populată de simboluri și de afișe publicitare. Mass-media produce identități, concepții de viață și
de comportament care integrează persoanele în cultura oficială16. Publicitatea este cea care lucrează
în mod subtil cu emoțiile noastre, Linda Locke crede că apelul la emoţii şi sentimente general umane
este o abordare mai potrivită decât cea care pune accentul pe logică: „trebuie să ai în vedere ceva
uman, să ai o bună cunoaştere a spiritului uman... Ceva care stimulează emoţiile, ceva care
foloseşte umorul va începe să te deosebească de concurenţă...”17 În universul consumerist
publicitatea ocupă un loc de prim rang, ea creează necesități inutile, identifică fericirea în bunurile
de piață, controlează sfera nevoilor prin condiționarea consumatorului, remodelându-i stilul de
existență prin invitația de a se identifica cu modele sociale promovate 18. François Brune spunea că
„publicitatea are funcţia de a determina indivizii să creadă că întreaga lor viaţă social-culturală
poate fi satisfăcută prin consum“, ceea ce este o permanentă amăgire.
Influenţa mass-media se face resimţită atât la nivelul personalităţii individului cât şi la
nivelul întregii societăţi, prin aportul adus la structurarea sistemului de valori specific, la formarea
reprezentărilor sociale sau la determinarea caracteristicilor vieţii politice, economice, culturale.
Demersul nostru s-a centrat pe impactul pe care îl are comunicarea de masă asupra reprezentărilor
sociale, în scopul identificării şi explicitării principalelor efecte pe care le au acţiunile şi influenţele
asupra sistemului mass-media asupra indivizilor, societăţii în ansamblul său, ponderea acestora în
formarea reprezentărilor sociale este mai mare în comparaţie cu aportul celorlalte instanţe sociale.
Mijloacele moderne de comunicare de masă reprezintă un element fundamental al relaţiei omului cu
lumea în care trăieşte.

16
Diana Dămean,De la femeia-obiect la imaginea-identitate: reprezentări ale feminității în cultura de masă , Editura
Lumen, Iași, 2006, p.7.
17
Aitchison Jim, Inovaţie în advertising. Cum să creezi cele mai bune print-ad-uri pentru brandurile secolului XXI,
Editura Brandbuilders, București, 2006, p. 385.
18
Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum, traducere de Mihai Ungurean,
Editura Polirom, Iași, 2007, p 149-150.

10
 Bibliografie
Literatură de specialitate:
Albulescu Ion, Educaţia şi mass-media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003
Albulescu Mirela-Puşa, teză de doctorat, Impactul mass-media asupra reprezentărilor sociale, 2006
Aitchison Jim, Inovaţie în advertising. Cum să creezi cele mai bune print-ad-uri pentru brandurile
secolului XXI, Editura Brandbuilders, București, 2006
Cerghit Ioan, Mass-media şi educaţia tineretului şcolar, Educaţia Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1972
DeFleurF. Melvin, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iaşi
1999
Delors Jacques, Comoara lăuntrică. Raportul către Unesco a Comisiei Internaţionale pentru
Educaţie în secolul XXI, Editura Polirom, Iaşi, 2000
Dămean Diana ,De la femeia-obiect la imaginea-identitate: reprezentări ale feminității în cultura de
masă, Editura Lumen, Iași, 2006
Drăgan Ioan, Paradigme ale comunicării de masă , Casa de Editura şi Presă Şansa, Bucuresti, 1996
Faure Edgar , A învăţa să fii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
Gheorghe Virgiliu, Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Editura Podromus, 2008
Lipovetsky Gilles, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum, traducere de Mihai
Ungurean, Editura Polirom, Iași, 2007
Miege Bernard, Societatea cucerită de comunicare, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.97
Mureşan Pavel, Învăţarea socială, Editura Albatros, Bucureşti, 1980
Moscovici Serge, Fenomenul reprezentărilor sociale în vol. Reprezentările sociale, coord. A.
Necula, Editura Polirom, Iaşi, 1997
Szczepanski Jan , Noţiuni elementare de sociologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972
Ștefănescu Simona , Sociologia comunicării, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009

Studii şi articole:
Media o educaţie de calitate- repere metodologice, Editura Mar Link, Bucureşti, 2005

11