Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI SECTIA PEDAGOGIE

MODELE DE FORMARE ALE CADRELOR DIDACTICE


COMPARATIE INTRE DOUA MODELE DE FORMARE A PERSONALULUI DIDACTIC

CUPRINS :

A. Dimensiunea europeana a educatiei B. De la dihotomia Europa Occidentala-Europa Orientala la Uniunea Europeana C. O civilizatie pluralista si dinamica D. Formarea cadrelor didactice componenta fundamentala a procesului de redefinire culturala a Europei contemporane E. Formarea continua a cadrelor didactice comparatie intre Franta, Germania, Romania

DIMENSIUNEA EUROPEANA A EDUCATIEI

Incepand din anul 2000, Comisia Europeana a adoptat o serie de recomandari cu privire la promovarea in interiorul fiecarui stat european a unei educatii care sa cuprinda, nu numai structural, ci si in planul

continuturilor educationale, elemente de apropiere, de coincidenta.Primele deziderate comune prevazute in documentele europene erau educatia pentru democratie ,educatia pe parcursul intregii vieti,educatia multiculturala.Cu toate acestea, s-a putut observa ca lumea cunoscut, in special in perioadele mai recente, o inflorire a violentei, o recrudescenta a rasismului, a intolerantei religioase si etnice, a xenofobiei. Ca o rezultanta a numeroaselor probleme care apar adesea prin forta evenimentelor, educatia e nevoita sa accelereze gasirea solutiilor optime,remediilor prezente, dar si a celor de perspectiva.Se asteapta de la educatie ca ea sa ofere panacee.Ceea ce trebuie facut insa,pentru inceput,nu este utilizarea acesteia ca un remediu,ci purificarea educatiei astfel incat sa nu constituie ea insasi o sursa de dificultati. Adesea, educatia prin sine insasi devine un instrument, o sursa de inegalitati, de reproductie socioculturala , de fracturi sociale, etnice, religioase etc. Educatia este unul dintre rarele instrumente aflte la dispozitia statului si a colectivitatii pentru asigurarea unei actiuni de coeziune sociala profunda si de formarea unei atitudini de deschidere si flexibilitate fata de comunitatea internationala, fata de celelate popoare.De aceea rolul acesteia trebuie reconsiderat si forta educatiei regasita.Fara optimism pedagogic si incredere in puterea educatiei, sansele de reusita se vad mult periclitate.

DE LA DIHOTOMIA EUROPA OCCIDENTALA ORIENTALA LA UNIUNEA EUROPEANA

EUROPA

Patruzeci si cinci de ani de istorie au separat Europa Occidentala de celelalte regiuni europene, lasand urme profunde in peisajul scolar si educativ al tarilor harazite de un destin istoric sa fie situate, de o parte sau de alta a busolei ideologice . Transformarile geopolitice recente au condus la conturarea unor noi deziderate economice, social-politice.Unificarea Europei, Casa comuna europeana incearca sa elimine granitele formale dintre diversele culturi care compun spatiul european. Culturile latine, germanice,britanice ori slave,pentru a le enumera numai pe cele principale,numai trebuie sa fie pozitionate in raporturi de rivalitate.Pentru generatiile viitoare,veritabila problema, din acest punct de vedere, nu va mai trebui sa o constituie optiunea singulara pentru una dintre culturi, ci elementul educational,acela care poate permite accesul nestincherit la oricare dintre ele.

Toate realitatile multiculturale sus-mentionate fac referiri implicite la sistemele scolare si educationale ale Europei intregi.Aceasta realitate reclama o educatie pentru pluralism cultural, fara a se sustrage insa idealurilor democratice. Orice proiect de educatie interculturala integrata trebuie sa tina cont atat de realitatile sociale existente,cat si de evolutiile previzibile ale societatilor europene.
O CIVILIZATIE PLURALISTA SI DINAMICA

Pluriculturalitatea, tiparul civilizatiei timpului nostru, constituie un cadru de referinta care inscrie si problematica identitatii culturaleuropene.Aceasta este rezultanta fenomenelor care au caracterizat evolutia societatilor industrializate ale Europei Occidentale : democratia,cultura de masa,societatea de consum,tehnocratiile,dezvoltarea urbanizarii si a culturii urbane,explozia mediilor de informare si a noilor tehnologii comunicationale si extinderea scolaritatii obligatorii. In virtutea interactiunii acestor fenomene,societatile europene si-au pierdut caracterul lor de omogenitate, devenind, in parte, societati culturale.Aceasta pluriculturalitate a impregnat radical societatile, a produs un nou concept de societate. Sub acest generos aspect al pluriculturalitatii europene,nu poate fi ignorata diversitatea reprezentarilor si a credintelor religioase.Subiectul anterior nu trebuie sa devina, printr-o nedorita ignorare,motiv de divergente, de neintelegeri, de conflicte. Intelegerea si toleranta reciproca vor constitui dezideratele fundamentale prin intermediul carora va putea fi depasit scepticismul nostalgicilor traditionalisti.

FORMAREA CADRELOR DIDACTICE - COMPONENTA FUNDAMENTALA A PROCESULUI DE REDEFINIRE CULTURALA A EUROPEI CONTEMPORANE

In Comunicare Comisiei Europene, referitoare la Programul de lucru detaliat follow-up al Raportului privind obiectivele sistemelor educationale si de formare profesionala , a fost mentioata o serie de consideratii generale

privitoare la obiectivele strategice ale Uniunii Europene referitoare la domeniile anterior descrise. Consiliul si Comisia au prezentat un raport in cadrul reuniunii din primavara a Consiliului european din 2002, ce va contine si un program de lucru detaliat privind obiectivele sistemelor de educatie si formare profesionala. Consiliul si Comisia au intentionat sa asigure contributia sistemelor educationale si de formare profesionale la implementarea efectiva a proceslor de la Luxemburg si Cardiff, precum si stabilirea liniilor generale de politica economica. Comisia europeana considera ca aceste obiective trebuie deschise cat mai mult posibil catre statele candidate.A fost propusa explorarea posibilitatilor de implicare a acestor state in implinirea obiectivelor. Obiectivele sistemelor educationale si de formare profesionala mentionate in documentul anterior sunt : * Cresterea calitatii si eficientei sistemelor educationale si de formare profesionala in UE .Imbunatatirea educatiei si formarii cadrelor didactice si formatorilor Accesul la cunoastre este un aspect esential al unei societati a cunosterii.Cadrele didactice si formatorii sunt actori-cheie in orice strategie ce are in vedere stimularea si dezvoltarea unei societati si economii Elementele-cheie sunt urmatoarele : - sprijinirea corespunzatoare a cadrelor didactice si formatorilor astfel incat ei sa raspunda provocarilor unei societati bazate pe cunoastere ; - definirea competentelor,incluzand aici si competentele minime de TIC,pe care cadrele didactice si fomatorii ar trebui sa le detina avand in vedere rolul lor in societatea cunoastterii ; - asigurarea unei calificari adecvate noilor intrati in profesie, la toate materiile si nivelurile, precum si asigurarea unei mai mari atractivitati profesiei de cadru didactic sau formator. * Dezvoltarea de competenta pentru societatea cunoasterii Competentele de baza reprezinta pachetul de aptitudini si competente de care fiecare individ are nevoie pentru a firmarea in societate si care trebuie dezvoltate pana la sfarsitul perioadei de scolarizare obligatorie si imbunatatite atunci cand e cazul, pe parcursul vietii. Elementele-cheie sunt :

- identificarea pachetului de competenta de baza, cum pot aceste scompetente sa fie mentinute si cum poate fi evitata a supraincarcare a curriculei in perioada de scolarizare obligatorie ; - asigurarea acestor competente de baza pentru toti si in particular pentru cei mai putin avantajati in scoli, pentru cei care parasesc mai devreme perioada de scolarizare , precum si pentru adulti. * Asigurarea accesului la TIC pentru toti Concluziile summit-urilor de la Lisabona si Feira subliniaza importanta e-learning in societatea cunoasterii, care transforma procesele educationale si formare profesionala. Aspectele importante au in vedere : - cresterea numarului de echipament si software educational astfel incat TIC sa fie aplicat cu succes in practicile de predare si formare ; adaptarea metodelor de predare si rolul cadrelor didactice si formatorilor de a utiliza la maxim tehnicile de predare si invatare reale si virtuale . * Cresterea recrutarii in studiile stiintifice si tehnice Dezvoltarea stiintifica si tehnologica este fundamentala pentru o societate competitiva, bazata pe cunoastere.Toti cetatenii au nevoie sa inteleaga la nivel de baza matematica, stiinta si tehnologia, care trebuie sa fie competente de baza. Elementele importante avute in vedere sunt : - cresterea numarului de tineri care aleg sa studieze si sa urmeze cariere in domeniul stiintei si tehnologiei ,in particular in domeniul cercetarii si al disciplinelor stiintifice unde se inregistreaza o scadere a numarului de personal calificat ; - asigurarea unui echilibru intre barbati si femei care studiaza matematica stiinta si tehnologia ; - cresterea numarului de cadre didactice calificate, dezvoltarea unor metode si materiale mai atractive de predare si cresterea utilizarii facilitatilor e-learning in aceste discipline. * Utilizarea mai buna a resurselor

Indeplinirea obiectivelor de asigurare a lifelong learning intr-o societate a cunoasteriiva determina o crestere a nevoii de a investi in educatie si formare. Elementele importante sunt: - asigurarea unei echitabile si efetive distribuiri si utilizari a resurselor financiare in cadrul sistemelor educationale si de formare ; - sprijinirea evaluarii si asigurarii calitative a sistemelor prin utilizarea indicatorilor si benchmarking ; - exploatarea potentialului parteneriat public-privat; - dezvoltarea de analize cost-beneficiu in ceea ce priveste investitiile in educatie si formare. Viitorul profesiei didactice va sta sub semnul reconsiderarii sistemului de formare initiala si continua si a tehnicilor specifice de asigurare a calitatii acestor procese. Modul in care a evoluat in lume piata muncii si-a pus amprenta si asupra calificarii si competentelor de care au nevoie cadrle didactice. Summit-ul de la Lisabona din octombrie 2000 a permis expertilor in educatie din cadrul Comisiei Europene sa definesca competentele de baza solicitate de o societate bazta pe cunostere : utilizarea informaticii (tehnologiei informatiei si comunicarii), cunoasterea limbilor straine, cultura tehnologica, cultura antreprenoriala,competente sociale interactionale. Cadrul didactic nu mai este un simplu executant al unor prescriptii sau retete,ci devine factor activ al procesului de invatamant,invata cu cei pe care ii invata, se perfectioneaza permanent pentru a putea duce la bun sfarsit sarcina ce i se incredinteaza. Profesorul si-a depasit conditia, prin dobandirea autonomiei devnind direct responsabil pentru actiunile sale. Transformarea educatiei clasice in educatie permanenta, in care se urmareste integrarea si pregatirea socio-profesionala complexa a individului,cu scopol realizarii unei continuitati firesti intre formarea initiala si formare continua, a constituit o deplasare de accent in procesul de dezvoltare profesionala.Formarea este vazuta ca o actiune sociala vitala care asigura progresul sistemului de invatamant.A forma cadrul didactic coincide cu asigurarea celor mai bune conditii pentru intampinarea viitorului socioeducational. In societatea postindustriala in care traim, accesul la informatie nu este numai oprtunitate,ci si o necesitate care asigura reusita in societate a fiecarui individ.Chiar in aceste conditii, profesiunea de descal nu a disparut.Profesorul e nevoit acum sa evolueze la fel de rapid cum evalueaza socoietatea informationala.Tarile din Occident au inteles ca informatia

inseamna putere si au inceput sa actioneze in consecinta. Obiectivul fundamental al invatamantului va trebui sa fie de a spori capacitatea de adaptare a individului, pentru ca acesta sa se poata adapta repede si usor la schimbarea permanenta. In pragul noului mileniu,intr-o veritabila era a satelitilor didactici, este o adevarata glorie sa fii profesor.Si tocmai aceasta era formuleaza o serie de paradoxuri despre cel considerat pana mai ieri factorul care conditioneaza insasi existenta unui proces de invatamant. Continutul se mijloceste pe sine insusi si mijloceste la randul sau antrenarea functiunilor intelectual-cognitive . Chiar si idea lui Bruner, una dintre marile erezii care a marcat constiinta didactica - unui copil i se poate preda orice continut la orice varsta, cu o organizare buna a invatarii - , inteleasa in mod eronat, fara a-i surprinde sensurile, a putut cultiva asemenea conotatii inadecvate.Bruner nu preconiza nicidecum eliminarea dascalului din educatia pedagogica, prevedea o schimbare de optica in ceea ce priveste statutul si interventia acestuia. Un continut bine selectat, structurat si organizat nu degreveaza de responsabilitati cadrul didactioc, ci ii optimizeaza acestuia demersurile. O optica paralela sustine ca masinile de invatare ale viitorului, prin multifunctionalitate si complexitate, substituie cu succes factorul uman, instrumentand elevul cu toate informatiile necesare.Bruner afirma insa : E limpede ca masina nu-l va inlocui pe profesor, in realitate, ea poate crea necesitatea unor profesori mai multi si mai buni, daca partea cea mai impovaratoare a predarii poate fi incredintata dispozitivelor automate . Dupa cum s-a putut observa, cadrul didactic nu poate fi inlocuit, dar isi poate pastra si in continuare rolul si functiile de coordonator si de catalizator al eforturilor educationale. In epoca pedagogiei informatizate, invatamantul modern reclama din partea cadrului didactic un dinamism sporit, o distributivitate extinsa fata de problemele scolii si adaptare rapida la noile solicitari educationale, fara a le refuza dintr-un spirit dogmatic. In ecomonia procesului de invatamant, epoca noilor tehnologii educationale gaseste cadrul didactic intr-o pozitie privilegiata. Si in plan social statutul acestuia, mai mult cel subiectiv si mai putin cel obiectiv, ramane totusi acolo unde constiinta social-educationala l-a situat deja, dincolo de insuficienta renumeratiei si de interesul politic limitat fata de aceasta profesie : in frunte, in pozitia de formator de spirite,de constiinte.Cu atat mai mult reforma sistemului de invatamant romanesc, prin agentii sai, trebuie sa vegheze la o buna pregatire a cadrelor didactice, asigurand prezenta compartimentului de pregatire si de formare a profesorilor pe lista prioritatilor demersurilor reformatoare.

Antrenarea si motivarea cadrelor didactice in procesele de reforma, in tote etapele acesteia, debutand cu proiectarea, continuand cu implementarea si terminand cu evaluarea, este o conditie a asigurari succesului in schibarile educatioinale . Pasii relizati de directia de profil din Ministerul Educatiei si Cercetarii in directia sus-mentionata, prin analizele de nevoi operate in sitem, prin proiectarea Strategiei Nationale pentru formarea initiala continua a cadrelor dicatice , prin implementarea acesteia la nivelul sistemului de invatamant, prin elaborarea unor materiale-suport pe aceasta problema, sunt un semnal pozitiv, absulut necesar. Cecetarea in jurul unui singur nod de schimbare educationala nu poate fi eficienta pe termen lung.Efectele si rezultatele unei reforme in domeniul invatamantului sunt proiectate si vizibile pe termen lung.Numai abordarea coordonata si interdependenta a tutror componentelor campului de reforma poate depasi fenemenele de blocaj, de franare venite dinspre zona concretului educational : clasa de elevi.Nici un decalaj intre acestea nu poate fi acceptat. Trebuie sa pregatim noua generatie de profesori sa faca fata schimbarii, si nu doar sa-i faca fata, ci chiar sa o incujeze.Facxand o comparatie cu trecutul, cand oamenii cautau sa-si prelungeasca relatiile interindividuale,cu organizatiile, cu locurile de munca, astazi asistam la o tendinta sporita de instabilitate.Indivizii cauta sa-si diversifice relatiile in care sunt implicati, ceea ce conduce la un grad mai mare de instabilitate sociala. Educatia trebuie sa faca fata acestei instabilitati care caracterizeaza societatea in care traim. Sistemul de formare initiala si continua din Romania face eforturi pentrua se alinia sistemelor de formare din Europa. Reforma (institutioinala, structurala, curriculara) a inceput deja sa se impuna. Schimbarea cadrului legislativ s-a impus in primul rand pentru ca a aparut necesitatea ca formarea initiala a cadrelor didactice sa se realizeze doar in institutii de invatamant superior.Impartirea curriculum-ului in arii curriculare a condus la solicitarea unei implicari mai mari din partea profesorilor.Activitatile si abordarile transcurriculare si interdisciplinare au facut ca dificultatile cu care se confrunta profesorul sa fie mai mari si pentru ca nu se mai practica, asa cum se practica si in trecut, o delimitare stricta a obiectivelor de studiu.Aceasta impune ca programele de formare initiala a profsorilor sa ia in considerare trecerea de la informativ la formativ , profesorul va fi cel care va dezvolta competentele de gandire ale elevului.Invatamantul incepe sa puna accent pe problemele umane , pe valorile estetice, etice si civice.

O conditie de baza a programelor moderne de formare este aceea de a permite mobilitatea cursantului atat de verticala, cat si pe orizontala.Mobilitatea pe orizontala permite parcurgerea de cursuri care nu sunt disponibile in institutia de origine.Mobilitatea pe verticala se refera la posibilitatea micsorarii duratei standard de rezidenta universitara cu conditia cumularii numarului minim de credite transferabile. Prin aceasta se incurajeaza dezvoltarea institutiilor de cercetare, dezvoltarea unor sisteme alterantive, cum ar fi invatamantul deschis la distanta. FORMAREA CONTINUA A CADRELOR DIDACTICE Cateva exemple ilustrative privitoare la sistemele de formare continua europene pot fi oferite de sistemel francez si german. In Franta, cadul didactic este vazut ca functionar al statului, iar statul are o politica ce impune dezvoltarea profesionala a functionarului sau.Cadrul didactic este dator sa-si largesca permanent cultura in disciplina pe care o preda si in pedagogie pentru a putea promova in plan social.In conformitate cu aceasta politica, participarea la programele de formare este cel mai adesea bazata pe voluntariat, chiar exista criterii de selectie pentru cei ce vor sa urmeze aceste programe. Parcurgerea programelor de formare continua asigura posibilitatea dobandirii unor posturi de raspundere mai mare.Exista si stagii de formare obligatorie, dar acestea au mai mult scop administrativ. Autoritatile organizatoare ale programele de formare se impart in doua categorii : autoritati centrale, reprentate de MEN prin Directia Scolii si Directia Liceelor si Colegiilor, care elaboreaza anual Planul National de Formare. Tot prin minister se asigura formarea formatorilor academici si stagiile de inititiva nationala in cadrul universitatiilor de vara ; autoritati regionale, reprezentate de academii si rectorate, iar pentru invatamantul primar de inspectorate academice regionale. Ca modalitati de formare, se disting : 1. actiuni din proprie initiativa ale administraiei in vederea formarii profesionale a administratorilor, realizate prin universitati de vara, stagii in cadrul Programului National de Formare, sejururi lingvistice de formare prin burse in cadrul Programului european LINGUA ; 2. actiuni agreate de administratie in vederea pregatirii examenelor sau concursurilor administrative ;

3. actiuni alese de catre formati si formatori in vederea dezvoltarii personale, in cadrul carora se acorda concedii de formare sau concedii speciale. Toate aceste actiuni de formare au ca scopuri dezvoltarea legaturii intre cercetare si formare, dezvoltarea de schimburi in interiorul sistemului educational. Evaluarea cadrelor didactice se face diferit in functie de caracteristicile programului de formare si are consecinte diferite asupra celor interesati.Stagiile oferite de universitatile de vara nu se termina printrun examen de verificare a cunostiintelor acumulate si , prin urmare, aceste stagii nu au repercursiuni direct asupra carierei. Chiar daca formarea continua are un caracter de voluntariat, cadrele didactice sunt motivate sa participe deoarece acest lucru are consecinte asupra evolutiei lor in cariera.Sustinerea inovatiilor pedagogice se realizeaza in cadrul scolilor care au o autonomie si pot implementa usor diverse programe alternative. In Germania, formarea continua neste si drept, si obligatie, educatorii particulari au obligatiasa participe la programe de formare continua .Toti cere satisfac criteriile de acces pot participa la programe de formare daca se considera ca ele sunt util si daca nu impiedica indeplinirea sarcinilor de serviciu.In cazul in care programul de formare se suprapune activitatii cadrului didactic, acesta va face o cerere de punere in disponibilitate sau de restrangere a unor atributii, fara ca aceasta sa aiba repercursiuni asupra drepturilor salariale. Cadrul didactic se poate inscrie la programele de formare continua fie direct, fie indirect, prin directorul scolii in care isi desfasoara activitatea. O situatie mai speciala o reprezinta cei care activeaza in cadrul sistemului prescolar, deoarece educatia prescolara nu face parte din sistemul educational, acestia avand statut de ducator recunoscut de stat. Formarea continua are doua componente : Formarea continua, care se ocupa cu aducerea la zi a aptitudinilor achizitionate pe parcursului studiilor, tyransmiterea de noi competente didactice si largirea studiilor psihopedagogice . Formarea complementara a cadrelor didactice, care consta in aprofundarea materiei pe care o preda cadrul didactic, adaugarea de noi domenii ariei de cunoastere a cadrului didactic, posibilitatea de a se califica pentru o sarcina complementara. Este o activitate mai lunga, organizata in module cu mai multe ore saptamanal, completate cu sesiuni grupate.Daca programul nu este finalizat prin examen, participatii vor obtine titluri ce vor fi mentionate in dosarele acestora.Cursurile sunt oferite de institutii de invatamant superior, dar se pot desfasura si in institutii abilitate de Ministerul Educatiei.

Dat fiind faptul ca Germania este un stat federal, exista trei niveluri de autoritati responsabile cu programele de formare : nivelul central, nivelul regional si nivelul local. Formarea initiala,formarea continua si formarea complementara intra in atributiile ministerelor educatiei ale fiecarui land,fiecare avand legi speciale care privesc formarea educatorilor. Ministerul Educatiei are obligatia de a furniza permanent o oferta de formare continua .O forma particulara de formare continua este formarea continua interna, care cade in sarcina scolilor si se realizeaza pe propia lor raspundere. In ceea ce priveste formarea continua in Romania, a fost elaborat documentul cadru privind sistemul creditelor transferabile in scopul dinamizarii activitatii profesionale, precum si al utilizarii unor criterii profesionale autentice. Au fost completate programele de perfectionare in sensul implementarii unor activitati specifice si au fost reconsiderate programele de specialitate pentru obtinerea gradelor didactice si a exemenelor de definitivat.MEC in colaborare cu universitatile acreditate, a pus la dispozitie invatamantului preuniversitar programele de definitivat pentru disciplinele tehnice in vederea desfasurarii concursului de ocuparea posturilor didactice si a examenului de definitivare in invatamant. Activitati precum actualizarea informatiilor privitoare la DPPD si colegiile universitare pedagogice, elaborarea metodologiei de autorizare a DPPD-urilor din institutiile de invatamant superior particulare acreditate,organizarea de intalniri si dezbateri cu inspectorii,cu prorectorii si cu directorii, dar si formarea continua prin infiintarea CNFP, au contribuit la constituirea unei piete educationale a programelor de formare continua bazate pe un sistem de concurenta loiala organizat si monitorizat de CNFP. Problematica referitoare la progresia in cariera didactica, prin utilizarea creditelor profesionale transferabile a fost reglementata .Au fost initiate demersurile de prelungire a rutei de formare initiala a cadrelor didactice pana la sustinerea / promovarea examenului de definitivat. Un domeniu de reglementat in care s-a inceput dezbaterea si se impune a fi materializat il reprezinta analiza corespondente din nomenclatorul de specializari al invatamantului superior si planul de invatamant din invatamantul preuniversitar si mobilitatea personalului in acest domeniu. Specialistii ministerului au elaborat programe-pilot de formare de tip postuniversitar pentru cadrele didactice necalificate cu studii superioare in vederea dobandirii competentelor profesionale pentru exercitarea functiilor didactice.

MEC a colaborat in permanenta cu responsabilii pe problemele de formare initiala si continua din universitati si colegii de institutori, cu inspectorii pe probleme de perfectionare, precum si cu directorii de unitati de invatamant si de CCD. Se poate mentiona buna colaborare cu reprezentanti ai Serviciului Cultural Francez, ai Consiliul Britanic, ai Institutului Goethe , UNICEF si ai Centrului Educatia 2000+.

BIBLIOGRAFIE

1. IUCU, R. (2004) Formarea cadrelor didactice-sisteme, politici,strtegii; Editura Humanitas, Bucuresti; 2. IUCU, R. , PANISOARA, I. (2000) Formarea personalui didactic, Editura UMC, Bucuresti; 3. IUCU, R.(2001) Instruire scolara. Perespective teoretice si aplicative, Editura Polirom, Iasi; 4. GEOROCEANU,B. (2002) Formarea continua a cadrelor didactice prin invatamant deschis la distanta, Universitatea din Bucuresti;

FORMAREA CONTINUA A EDUCATOARELOR Formarea continua, in general, si cea la nivelul descentralizat al unitatilor, in special, a personalului didactic ramane inca o problema deschisa, in contextul reformei invatamantului. Desi se manifesta intentii de reconcepere, reorganizare, deschidere, desfasurare, valorificare, totusi rezultatele sunt timide, mai ales in planul finalitatilor concrete, al continuturilor,metodologiei, evaluarii, ca elemente ale unui curriculum constient explicit, supus unui management de succes. Pregatirea prin cursuri de formare se realizeaza bine in invatamantul prescolar si primar.Cadrele didactice sunt bine informate de schimbarile intervenite in domeniul de specialitate, de metodici, de tehnici si directii de aplicare, multe dintre ele impuse prin prevderile Reformei invatamantului preuniversitar.Mai putin putem vorbi, sub acest aspect, despre cei care ii pregatesc. Sistemul se cere in asa fel articulat incat ceea ce este nou in invatamantul presocolar si primar sa ajunga si la cei care formeaza initial si continuu cadrele didactice respective, cum ar fi porgfesorii liceelor pedagogice si colegiile universitare. Desigur ca acesti formatori ai viitorelor cadre didactice trebuia sa dovedeasca capacitate autodidactica , fiind ei insisi intr-o continua dorinta si activitate de autoperfectionare .Aceasta stare de fapt se regaseste si se desprinde prin prevederile unora dintre masurile Reformei invatamantului. Numai constientizand noua pozitie in care se afla, ei pot surmonta o mare parte din dificultatile cu care se confrunta. In legatura cu formarea continua exista inscrustiuni clare.Este de vazut cum se aplica aceasrta pentru a asigura o pregatire corespunzatoare Mileniului Trei. Consideram ca se impune ca fiecare institutie formatoare de cadre didactice sa le prezinte aspirantilor la perfectionare oferte clare de formare si specializare, diferentiate atat sub aspectul continutului, cat si sub aspectul formei de prezentare, din care ei sa poata selecta pe cele corespunzatoare domeniului de interes, de preocupare, asa propriilor lor convingeri sau aspiratii, astfel incat sa existe un consens intern intre determinarea lor psiho-intelectuala si valorile stiintifice ce le vor prelua . Pentru a face fata cerintelor Mileniului Trei, cadrele de la liceele pedagogice si de la colegiile universitare trebuia sa cunoasca atat schimbarile actuale din invatamantul prescolar si primar, cat si tendintele si proiectele ce se au in vedere, pentru ca, la randul lor, aceste cadre formeaza copiii pentru o etapa viitoare.De aceea se insista asupra autoperfectionarii

cadrelor didactice, ca o caracteristica principala a viitorilor specialisti sica insusire specifica a intelectualului Mileniului Trei. In scolile normale si in colegiile universitare pedagogice trebuie sa se adune experienta didactica pozitiva si sa se gandesca procedeele moderne de lucru pentru gradinita si pentru invatamantul primar, astfel incat sa corespunda Mileniului Trei. Este clr pentru toti ca viitorii institutori nu sunt doar educatoare si invatatori cu studii superioare, ci si pormotori ai procesului de predare- invatare modern, care sa-i pregatesca pe toti copii sa raspunda cerintelor sociale, altele decat cele din aceste timpuri.Fie ca se pregateste prin invatamant de zi sau prin invatamant la distanta, institutorul Mileniului Trei trebuie sa posede vointa si putere intelectuala pentru a schimba in mai bine invatamantul prescolar si primar. Pregatirea profesionala initiala a educatoarelor trebuie sa fie permanent sustinuta si actualizata de o formare continua ce se raporteaza atat la schimbarile rapide din viata cotidiana cat, mai ales, la schimbarile de comportament ale copilului in raport cu societatea actuala, la cerintele psihopedagogice ale acestuia in prezent. Se pot formula cateva exemple care determina punctul meu de vedere : -imaginati-va un copil de trei ani care vine la gradinita stiind deja sa utilijeze calculatorul si doreste sa-si demonstreze abilitatile in rezolvarea unor jocuri ; -imaginati-va un copil de aceeasi varsta care va cere explicatii despre animalele vazute pe canalul TV Animal Planet ; -imaginati-va un copil care va cere detalii despre ciclonul Marta pe care tocmai l-a vazut intr-un docomentar pe Discovery ; -imaginati-va un copil care se plictiseste ascultand povestiri dupa imagini si doreste sa spuna el o poveste fantastica ; -imaginati-va un copil care nu doreste sa cante despre albinute si fluturasi, ci prefera fragmente din repertoriul formatiilor de muzica usoara in voga ; -imaginati-va un copil care deseneaza masini de lux atunci cand dumneavoastra ii cereti sa deseneze flori etc . In fata acestor siutuatii din ce in ce mai des intalnite in gradinite , in special in mediul urban, educatoarea trebuie sa dovedesca mult tact si maiestrie pedagogica. Elaborarea programei prefigureaza doua mari tendinte de schimbare, prezente in comportamentul educatoarei, care pune in centrul atentiei copilul de astazi :

-crearea unui mediu educational adecvat, pentru o stimulare continua a invatarii spontane a copilului; -introducerea copilului in ambianta culturala a spatiului social caruia ii apartine, in ideea formarii lui ca o personalitate autonoma si constienta de sine . ( Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii). Din punctul meu de vedere, educatoarea ar trebui sa beneficieze de stagii de formare continua care sa acopere cele sapte domenii de competenta : Comunicare , Relatia scoala familie , Cooperare si contributie intr-un grup , Curriculum , Formarea copiilor , Evaluare si Dezvoltare profesionala . Proiectarea si realizarea unor astfel de stagii de perfectionare ar permite achizitia unor competente masurabile tocmai prin efectele pe care le-ar produce in redimensionarea actului educativ. Propun in continuare un proiect de formare continua pentru educatoarele din gradinitele de copii, care se poate realiza in stagii flexibile pentru fiecare unitate specifica domeniilor de competenta.Moderatorii organizatorii acestor stagii de perfectionare trebuie sa cunoasca foarte bine domeniul de activitate al nivelului preprimar, psihologia copilului, programa adecvata gradinitelor de copii, precum si sa dispuna de metode si mijloace de invatamant moderne. Un astfel de program complet de perfectionare ar cuprinde, in final minimum 51-maximum 60 de ore.(Anexa l). Depasind formele traditionale de perfectionare, caracterizate prin acumularea de cunostinte teoretice, programul de formare continua pe care il propun se caracterizeaza prin implicarea educatoarelor in autoperfectionare prin contexte diferite, de pilda cel in care sunt invitati parintii sa participe.Acest element de noutate nu presupune alegerea unor parinti profesionisti , ci invitarea acelor parinti care s-au implicat in viata unitatii de a lungul perioadei in care au avut copiii in gradinita.Prin acest mod specific de cooperare cu parintii luam in consideratie opiniile acestora sau cream cadrul in care le putem explica detaliat si concret ce atitudini sau comportamente se pot adopta in situatiile in care copilul prezinta dificultati de invatare sau de acomodare cu programul. Cu sprijinul unor parinti cooperanti, dispusi sa se implice in rezolvarea practica a unor sarcini de lucru (de exemplu, analiza unui studiu de caz), putem crea precedentul necesar in vederea organizarii unei veritabile scoli a parintilor . De la nivelul preprimar al copiilor lor parintii inteleg ca trebuie sa fie si sunt parteneri in procesul instructiveducativ, se poate asigura o continuitate a acestui mod constructiv de cooperare.

Formarea continua a educatoarelor nu ar putea fi completa daca nu se iau in calcul toate unitatile specifice domeniilor de competenta.Este de asteptat ca performantele copiilor in privinta achizitiilor lor fundamentale sa cresca ,iar demersul didactic al educatoarei sa fie facilitat de noile competente dobandite dupa un stagiu de formare de acest gen. Riscurile pe care le luam in calcul intr-o astfel de formare sunt cele legate de faptul ca asteptarile educatoarelor nu pot fi implinite imediat. Schimbarea mentalitatii este un proces destul de indelungat, iar abordarea moderna a formarii nu poate produce schimbari imediate sau spectaculoase.Rolul acestui tip de formare este sa dezvaluie oportunitatea deschiderii spre alt gen de activitate cu copiii, o activitate in care educatoarea sa coopereze cu prescolarii, sa le stimuleze permanent dezvoltarea creativitatii. Impasul creat de lipsa unei baze materiale adecvate poate fi depasit tocmai de modul in care gradinita de copii poate atrage ca partener veritabil comitetul de parinti,poate atrage fonduri extrabugetare,prin proiecte de dezvoltare institutioinala. Formarea continua implica si componentele acestui profil de competente ale educatoarei.Insumand ceea ce se asteapta de la o astfel de formare, am putea aprecia ca dupa parcursul stagiului,educatoarea din gradinita de copii ar trebui : sa comunice fara nici o problema cu orice prescolar din grupa, indiferent de atitudinea acestuia fata de activitatile a obligatorii ; sa stabileasca relatii de cooperare cu toata echipa de educatoare din unitate, bazate pe profesionalism ; sa cultive cu atentie relatia cu parintii, indiferent de nivelul socio-cultural al acestora ; sa elaboreze proiecte de dezvoltare institutionala pentru unitate ; sa proiecteze eficient si modern continuturile activitatilor de invatare ; sa elaboreze material didactic folosind resurse extrabugetare ; sa organizeze climatul ambietal al grupei pentru a favoriza jocul si invatarea copiilor; sa coordoneze cu competenta jocurile si activitatile libere ale copiilor ; sa aplice tehnici moderne de stimulare a creativitatii prescolarilor ; sa gasesca modalitati practice de evaluare a progreselor copiilor ;

sa formeze deprinderi de autonomie a prescolarilor.

DOMENIUL DE

UNITATI

NR.

CONTINUTURI

COMPETENTA Comunicare (6 ore)

1.Comunicarea interpersonala educatoare-copil; 2.Comunicarea intre cadrele didactice. 1.Cultivarea relatiei familieunitatea prescolara 2.Implicarea familiei in activitatile formativ-educative 3.Coordonarea activitatilor extrascolare 1.Activitatea si lucrul in echipa

Relatia scoala-familie (9 ore)

Cooperare si contributie intr-un grup (6 ore) Curriculum(proiectare 1.Proiectarea anuala a didactica) (2l ore) continuturilor de invatare; 2.Elaborarea planificarii anuale si a planificarilor calendaristice; 3.Elaborarea proiectului de activitate ; 4.Elaborarea materialului didactic ; 5.Organizarea si amenajarea spatiului de joc si invatare. Formarea copiilor (l2 1.Coordonarea jocurilor si ore) activitatilor liber-creative ; 2.Coordonarea jocurilor didactice; 3.Desfasurarea activitatilor de predare- invatare; 4.Formarea deprinderilor. Evaluarea copiilor l.Metode si procedee de evaluare a prescolarilor Dezvoltare l.Directii de dezvoltare profesionala (3 ore) profesionala a educatoarei

ORE 3 -expunere :Rolul si functiile comunicarii(2 ore) 3 -aplicatii practice: comunicare si tipurile de comunicare (3 ore); -evaluare activitatii (1 ora). 3 -expunere : Rolul familiei in unitatea scolara (2 ore) ; 3 -aplicatii practice:invitati,parinti,chestionare pentru parinti,activitati demostrative cu 3 implicarea parintilor (6 ore); -evaluarea activitatii (1 ora). 6 -demostrarea unor tehnici de munca in echipa, exersarea unor tehnici de munca in echipa,pe teme si centre de inters diferite; 3 -analiza continuturilor adaptate obiectivelor generale ale invatarii la ciclul 3 preprimar,modalitati de elaborare a planificarilor anuale ; -modele de elaborare a proiectului de 3 activitate ; -materiale didactice create de educatoare cu 6 aplicabilitate in procesul invatarii,demonstratii practice,analize de 6 pret,utilitate si eficienta ; 3 3 3 3 6 3 -antrenamentul creativ al prescolarilor si participarea educatoarei la coordonarea jocurilor; -noi dimensiuni ale activitatii de predareinvatare in gradinite; -cum si ce deprinderi esentiale sunt necesare; -texte psihologice aplicate copiilor,analiza produselor lor ; -noi tehnologii ale informatiei si alternative ale formarii profesionale continue.

ANEXA NR. 1