UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ESEU ADMITERE MASTER 2020

CONSILIERE ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ
ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR
VÂRSTNICE

BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

1. ASPECTE GENERALE LEGATE DE ETAPA BĂTRÂNEȚII

De la o societate la alta, de la o etapă istorică la alta, statutul persoanelor în vârstă din

familie este diferit. În unele societăți, persoanele în vârstă sunt considerate o povară pentru
familie și societate. În acest fel, eschimoșii l-au lăsat pe bătrân în gheață și zăpadă, unde au fost
uciși de fiare sălbatice. „Unele popoare războinice dispreţuiau moartea prin bătrâneţe şi de aceea
îi lăsau pe bătrânii consideraţi inutili să moară sau să se sinucidă. În multe societăţi antice (ex.
Grecia) bătrânii erau respectaţi şi sfatul bătrânilor avea un rol important în conducerea
comunităţii.” (Şchiopu, Verza, 1995, p. 328).
La noi, la fel ca și în alte țări, statutul vârstnicilor din familie s-a schimbat în ultimele
decenii.
Una dintre cele mai importante schimbări pe care le-am menționat este: comparativ cu
adulții din familie, vârstnicii din majoritatea familiilor au venituri mai mici.
Deși vârstnicii au mai multă experiență de viață, tinerii au nevoie de mai multe
cunoștințe pentru a se adapta la condițiile actuale de viață. Prin urmare, persoanele în vârstă nu
iau decizii importante pentru familie (în acest caz, de obicei, nici măcar nu sunt consultate). Nu
mai servesc ca șefi ai gospodăriei.
În ceea ce priveşte modul în care locuiesc bătrânii întâlnim diferite situaţii care creează
probleme psihosociale diferite.
1. Persoanele în vârstă care locuiesc cu soțul / soția:
  În multe familii, relația dintre soții mai în vârstă este foarte strânsă. În majoritatea
problemelor, atitudinile și opiniile lor sunt aproape aceleași. În aceste familii, moartea unui soț
afectează grav echilibrul fizic și mental al celuilalt soț, ducând deseori la moartea acestuia în
primii doi ani după moarte. În aproximativ 67% din cazuri, soțul moare primul. Femeile pot
tolera moartea partenerilor lor mai bine decât bărbații.
„Bineînţeles sunt şi familii în vârstă în care conflictele dintre soţi sunt frecvente. Acestea
pot fi conflicte vechi sau conflicte apărute în anii bătrâneţii datorită modificărilor care s-au
BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

produs în situaţia familială: plecarea copiilor, probleme materiale, creşterea timpului petrecut
împreună, modificările de personalitate datorate vârstei.” (Duda, 1983, p. 186).
2. În multe familii bătrânii locuiesc cu copii sau rudele de care sunt și îngrijiți:

Această situaţie poate să fie în favoarea familiei şi a bătrânului. Bătrânii, dacă sunt destul
de sănătoşi, pot îndeplini anumite activităţi casnice sau pot supraveghea nepoţii.
În acest fel îi ajută pe cei mai tineri şi se pot simți utili, sentiment care are un rol foarte
important în menţinerea echilibrului psihic.
Totuşi, în familiile în care locuiesc mai multe generaţii pot să apară probleme legate de
diferențele de vârstă, care uneori pot duce la conflicte sau neînțelegeri între dorințele bătrânului
de a i se satisface anumite nevoi, conform vârstei și copii, care fiind adulți se confruntă și cu
creșterea copiilor și cu sarcini cum ar fi existența unui loc de muncă încărcat.
După o anumită vârstă adaptabilitatea socială diminuează. Deşi cei în vârstă doresc să fie
împreună cu familia, simt nevoia afecţiunii, îngrijirii, compasiunii, comunicării cu cei din jur,
prin comportamentul lor ei creează situaţii tensionate sau conflictuale (sunt irascibili,
încăpăţânaţi, rigizi). Adulţii de multe ori sunt suprasolicitaţi şi nu au energia psihică necesară
pentru a face faţă acestor conflicte.
Majoritatea bătrânilor se confruntă cu problemele de sănătate specifice vârstei, boli ce
ajung să se cronicizeze în timp datorită imunității scăzute și a factorilor ridicați de stres adunați
pe parcursul vieții, dar și în urma alimentației cu care aceștia obișnuiau să trăiască în decursul
întregii vieții. Bolile cronice pot crea probleme materiale (depresie, anxietate, demență etc) şi
probleme privind îngrijirea. Din aceste cauze adulţii pot avea greutăţi în îndeplinirea obligaţiilor
de la serviciu cât şi în activităţile de îngrijire, educare a copiilor.
„Uneori relaţiile dintre vârstnici şi familie devin deosebit de tensionate ajungându-se la
neglijarea sau chiar maltratarea acestuia.” (Gal, 2001, p.101).

3. Unele persoane în vârstă locuiesc singure:

Situaţia lor devine deosebit de grea mai ales după ce apar probleme legate de sănătatea
fizică sau psihică, şi implicit probleme de autoservire. În ţările occidentale se consideră că şi în
BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

aceste situaţii este în interesul bătrânului să fie îngrijit la domiciliu, până când este posibil. Cei
care se pot deplasa pot fi îngrijiţi în timpul zilei la centre de zi, cluburi sociale unde se pune
accent pe terapia socială şi ocupaţională. „Autorităţile locale, asistenţii sociali şi organizaţiile de
voluntari asigură bătrânilor care locuiesc singuri unele servicii la domiciliu: efectuarea
cumpărăturilor, spălat, curăţenie, îngrijiri medicale ş.a.” (Gelder, Gath, Mayou, 1994, p. 476).

4. Dacă o persoană în vârstă care locuieşte singură nu mai poate fi îngrijită la

domiciliu sau dacă familia este depăşită de probleme, aceasta poate fi internată într-o
instituţie:
Soluţia este acceptabilă în ţările în care aceste instituţii oferă condiţii bune de îngrijire. Ea
este preferată de multe familii din SUA, deoarece permite adulţilor să îşi îndeplinească obligaţiile
profesionale, sociale, educative (în Europa occidentală este mai puţin agreată). Unii bătrâni mai
sănătoşi, activi, energici se implică în activităţile gospodăreşti ale instituţiei, stabilesc relaţii
sociale cu ceilalţi instituţionalizaţi, cu personalul de îngrijire sau chiar cu cei din exteriorul
instituţiei şi se adaptează destul de bine noilor condiţii de viaţă.
„Pentru alţii, instituţionalizarea are multe consecinţe negative ca de exemplu restrângerea
sferei preocupărilor şi responsabilităţilor, slăbirea relaţiilor interpersonale. Bătrânii devin pasivi,
dezinteresaţi, apato-abulici (lipsa voinţei, iniţiativei), fenomen care se numeşte hospitalism: ei
stau mult în pat, nu fac nimic, nu se mai interesează de nimic – ca şi copiii mici din orfelinate. În
aceste condiţii deteriorarea mintală se accelerează.” (Gal, 2001, p. 96).
2. A DOUA BĂTRÂNEȚE
Bătrânețea este, în multe aspecte, etapa vitală în care, deși multe capacități sunt
diminuate, se consolidează maturitatea psihologică deplină.
Pe de altă parte, lipsa de înțelegere a majorității adulților care nu aparțin acestei categorii
de vârstă a însemnat că într-o oarecare măsură toate ființele umane care trec prin bătrânețe sunt
văzute ca aparținând aceleiași categorii, dacă ar fi la fel să ai 70 de ani decât 92.
Fiind o perioadă de involuție și deteriorare inegală dar progresivă, bătrânețea se
caracterizează printr-o scădere, pe lângă capacitățile vitale, fizice și biologice, și a celor psihice.
BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Între 65– 70 de ani se consumă o perioadă de adaptare legată de ieșirea din profesie.
Prima bătrânețe (70-80 de ani) este preludiul etapei vitale în care mai multe funcții
corporale își văd capacitatea de a continua să lucreze așa cum au făcut-o înainte într-un mod mai
mult sau mai puțin drastic. În această etapă tiparele de somn sunt adesea deranjate, reducând
semnificativ numărul de ore de care aveți nevoie pentru a dormi în fiecare noapte. De asemenea,
este frecvent să apară modificări ale retenției de grăsime și un tip de digestie mai lent și mai greu.
Masa musculară, pe de altă parte, tinde să se atrofieze semnificativ.
La femei, previzibilitatea vine aproximativ odată cu finalizarea menopauzei, care
generează o serie de modificări hormonale care afectează atât prin simptome fizice, cât și prin
alte simptome emoționale legate de modul în care este experimentat acest eveniment.
În această fază a bătrâneții, contrar a ceea ce se crede, nici nu se obișnuiește să aibă o
criză și nici nivelul fericirii nu scade. Cu toate acestea, schimbă mentalitatea.
Mai exact, este obișnuit pentru un tipar de gândire melancolic în care viața începe să fie
văzută prin amintiri, ceea ce a fost trăit în trecut. Comparațiile dintre cele întâmplate cu ani în
urmă și aici și acum sunt foarte frecvente.
Pe de altă parte, cei cu o viață activă de familie pot fi expuși sindromului cuibului gol,
prin care fiii sau fiicele pleacă de acasă și apare singurătatea și, uneori, plictiseala.
A doua bătrânețe (80-90 de ani) este etapa vieții în care sunt consolidate atât slăbirea
funcțiilor biologice, cât și un stil psihologic bazat pe revizuirea trecutului și experimentarea cu
amintiri.
Apar probleme posturale și slăbirea oaselor, care pot provoca durere sau chiar că nu se
pot face eforturi mari. Problemele de digestie, în multe cazuri, sunt accentuate, precum și riscul
de a suferi diferite tipuri de cancer.
În plus, atât viziunea, cât și auzul suferă adesea, ceea ce la rândul său duce la un risc
psihologic: izolaredeoarece este nevoie de mai mult efort pentru a vă relaționa cu ceilalți sau
chiar pentru a participa la conversații.

BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Pe de altă parte, de la vârsta de 75 de ani, oamenii îndeplinesc deja profilul pacientului

geriatric ori de câte ori există o problemă semnificativă în calitatea vieții, cum ar fi deteriorarea
mintală sau incapacitatea de a trăi independent.
În această etapă, se consolidează declinul unui aspect important al proceselor mentale:
nivelul inteligenței. Mai precis, este inteligența fluidă, care are legătură cu agilitatea mentală și
generarea de noi cunoștințe începând de la zero, care este cel mai afectat, în timp ce inteligența
cristalizată este mult mai bine conservată la majoritatea adulților sănătoși de această vârstă.
A treia bătrânețe (peste 90 de ani) este ultima etapă a bătrâneții și implică o schimbare
calitativă atât în evoluția fizică, cât și în cea psihologică. În această fază alterări posturale și
fragilitate a oaselor și articulațiilors sunt accentuate, ceea ce poate duce la o reducere
semnificativă a autonomiei oamenilor. Restul problemelor de sănătate își continuă și ele
progresul, devenind semnificativ mai frecvente în această fază.
În această fază, pericolul de izolare socială este accentuat, întrucât, pe de o parte, numărul
prietenilor scade din cauza frecvenței cu care apar decesele, iar pe de altă parte lipsa autonomiei
tinde să facă ieșirile și întâlnirile mai rare. Timpul liber este de obicei ocupat cu activități relativ
contemplative, precum cititul sau grădinăritul.
3. ASPECTE PRIVIND PROBLEMATICA MORȚII
Cei tineri se gândesc rar la moarte. Cei în vârstă, chiar şi cei sănătoşi, se gândesc mai
frecvent la această problemă. Ideea morţii, dificultatea de a accepta necesitatea morţii este un
factor psihotraumatizant important.
„Moartea naturală, prin epuizarea totală a organismului foarte înaintat în vârstă, survine
extrem de rar, pentru că în timpul vieţii, mai repede sau mai târziu, intervin bolile care provoacă
decesul.”(Duda, 1983, p.79).
Boala despre care bolnavul ştie că este incurabilă este însoţită de o suferinţă psiho-
afectivă intensă, resimţită nu numai de bolnav ci şi de anturajul acestuia. Bolnavul îşi pune
întrebări privind cauzele bolii, caută vinovaţii pentru îmbolnăvire și începe să conștientizeze
faptul că există posibilitatea ca decesul să intervină, astfel acesta mereu are tendința să vorbească

BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

despre problematica morții, începe să se pregătească mergând mai des la biserică sau frecventând
spitalele datorită bolilor pe care le au, investigându-se.

4. SERVICIILE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Ca parte componentă a sistemului de protecție socială, asistența socială asigură

prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente, ale unor situații care
pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.
Asistența socială este în responsabilitatea instituțiilor publice specializate ale autorităților
publice centrale sau locale și a organizațiilor societății civile.
Serviciile speciale vizează menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților individuale
pentru depășirea unei situații de nevoie, cronică sau de urgență. Aceste servicii sunt acordate
persoanelor care se afla în imposibilitatea de a desfășura activitățile vieții normale, temporar sau
definitive, cauzate de afecțiuni fizice, psihice sau senzoriale.
Serviciile sociale sunt prestate la domiciliul persoanelor vârstnice sau în instituții/unități
specializate în asistența persoanelor cu nevoi speciale. Prin lege sunt precizate persoanele care
au dreptul la asistență socială. Între acestea se regăsesc și persoanele vârstnice.
Tot de lege sunt precizate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească personalul din
sistemul de asistență socială (pregătire, calificare, competențe, responsabilități și atribuții
specifice domeniului de activitate).
Principalele obiective pe care le poate aduce o instituție de ocrotire persoanei vârstnice
sunt:
- Oferirea condițiilor de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea și demnitatea
persoanei vârstnice;
- Menținerea sau ameliorarea capacităților fizice și intelectuale ale persoanei vartnice;
- Stimularea participării persoanelor vârstnice la viața socială;
- Facilitatea și încurajarea legăturilor interumane, inclusiv cu familiile persoanelor
vârstnice;

BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

- Supravegherea și îngrijirea medicală;

- Prevenirea și tratarea consecințelor legate de procesul de îmbătrânire.
Asistenții sociali se ocupă de organizarea vieții celor asistați, îndeosebi de întocmirea
programelor culturale, instructive, recreative care au efecte curative și chiar profilactice.
Important este ca echipa să aibă calități morale, asigurând satisfacerea nevoilor psiho-sociale ale
bătrânului, respetându-se dreptul la demnitate, integritate fizică și psihică, precum și toate
celelalte prevederi ale Drepturilor Omului.

BUCUREȘTI
2021
 UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

BIBLIOGRAFIE

1) Bogdan-Tucicov, A., Chelcea, S., Golu, M., Golu, P., Mamali, C., Panzaru, P., (1981),
Dicţionar de psihologie socială, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti
2) Caldarariu, G. -Stadiile dezvoltarii umane, Universitatea ’’EftimieMurgu’’, Resita, 2001;
3) Gal, Denizia, Asistenta Sociala a Persoanelor Varstnice, EdituraTodesco, Cluj Napoca,
2003;
4) Gal, D., (2001), Dezvoltarea umană şi îmbătrânirea, Presa Universitară Clujeană,
ClujNapoca
5) Marshall, Mary, Asistenta Sociala pentru Batrani, Editura Alternative, 1993;
6) Nica-Udangiu Şt., Nica-Udangiu L., (1983), Nevrozele la vârsta înaintată, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti
7) Şchiopu U., Verza E., (1995), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti.
8) http://www.scribd.com/doc/44154190/29/Probleme-demografice-legate-deb%C4%83trane
%C5%A3e
9) http://www.psychologies.ro/Dezvoltare-personala/Batranetea-poate-fi-o-
perioadaextraordinara-1353555

BUCUREȘTI
2021