Facultatea de Psihologie Brînzan Mihaela, grupa 1

Pensionarea, instituţionalizarea
şi abordarea singurătăţii

În tarile dezvoltate, a sporit in mod sugestiv speranta de viata, varstinicii constituind categoria
populationala ce inregistreaza ritmul cel mai alert de crestere (G.Diac, 1996; S.Salade, 1997).

Optica fata de iesirea la pensie, indiferent daca survine in mod natural (la implinirea varstei) sau
fortuit (datorita unor circumstante speciale), poate fi privita de individ ca o trauma sau ca o
binecuvantare. Pentru unii, aceasta situatie provoaca rani adanci, generand un sentiment de
marginalizare, inutilitate si debusolare, caci datoria de la locul de munca avea parca rolul de a lega
vertebrele fiintei, sustinand verticalitatea si asigurand salubritatea inferioara (I.Ianosi, 1998).

Vaduvia

Este un fenomen care rezoneaza diferit in functie de vasrta si sexul persoanei ce ramane vaduva. Se
estimeaza ca 70% dintre femei traiesc mai mult decat sotii lor, dar cu toate aceastea sansele lor de a-
si gasi un partener sunt reduse.

Cert este ca, vaduvia se acompaniaza pentru familie cu un sirag de schimbari: disfunctii financiare,
care prejudiciaza stilul anterior de viata, pierderea locuintei, necesitatea ca ceilalti membri ai familiei
sa ajute individual supravietuitor, necesitatea ca familia sa se acomodeze cu o eventuala recasatorie.

Dar fenomenul determina si aparitia unor consecinte pentru forul interior al vaduvului. Dupa ce
inerenta perioada de doliu s-a consumat, unii indivizi au capacitatea de a se rebransa la viata sociala,
de a-si conserva in inima lor un colt de verdeata, relansand abilitatile lor adaptative si conservandu-si
increderea in sine. Insa, alti vaduvi se lasa contropiti de suferinta, esuand intr-o stare depresiva
persistenta.

Aparitia nepotilor

Statutul de bunic(bunica) infuzeaza cu aer primaveral conditia oricarei persoane, mai alse a celei care
se afla la apusul vietii, intrucat el reconstituie ciclul existentei, justificand speranta catre nemurire.
Foarte multi dintre acestia se implica efectiv in ingrijirea si educatia nepotilor, cu iubire si abnegatie
pilduitoare. Desigur, oricat de inspirat si de laudabil ar fi aportul lor in aceasta directie, ei nu trebuie
sa submineze autoritatea parintilor. Din pacate, asa cum observa Walsh (1998), adeseori intre bunici
si nepoti se intituie o coalitie indestructibila, incat cuplul parental este tratat ca facand parte din
cealalta tabara, cu toate consecintele care exala dintr-o asemenea conjunctura nesanatoasa. Într-o
familie intergenerationala, bunicii contituie inegalabilul liant si catalizator care intretine nestinsa
caldura si armonia clanului respectiv, dincolo de inerentele animozitati, instrainarii si asperitatii ce
apartin vietii.

Schimbarea rolurilor

Odata cu trecerea timpului, se produce o restructurare de roluri in relatia dintre parinti si copii,
acestia din urma fiind tratati mai degraba ca prieteni decat ca subordonati. Nu de putine ori, copiii
adulti se afla in postura de generatie sandwich (Brody, 1985), care incearca sa-si onoreze, nu fara un
stres suprasolicitant, atat ingrijirea parintilor, cat si cea a propriilor copii. Degradarea varstnicilor ii
plaseaza, adeseori, in postura de veritabili copii, total dependenti de fiicele sau fiii lor.

Institutionalizarea
Facultatea de Psihologie Brînzan Mihaela, grupa 1

Schimbarea mediului de viata a varstnicului prin institutionalizare, chiar daca nu e obligatorie,

contituie o alternativa posibila. Ea se refera la incadrarea persoanei respective intr-un centru de
ocrotire (camine de batrani, camine-spital etc.). În esenta, este vorba de modificare a resedintei sale,
modificare ce survine pe fondul devitalizarii lui generale, la care se adauga si celelalte evenimente
dureroase ( pensionarea, o maladie invalidanta, decesul partenerului de cuplu, proximitatea mortii
etc.), toate acestea provocand, de cele mai multe ori, o varitabila criza de adaptare, cu multiple
consecinte somato- psihologice. Este vorba de o noua versiune de hopitalism, de dezradacinare.

Principalele motive pentru care un varstnic refuza cu atata virulenta ideea institutionalizarii:

- Izolarea de restul lumii

- Ruptura abrupta de locuinta si familie

- Sentimentul de abandonului

- Convingerea ca e condamnat la moarte

Institutionalizarea si depresia varstnicilor

Din cauza institutionalizarii varstnicilor, s-au observat prezenta unor modificari, statistic semnificative,
in structura lor de personalitate. S

Exemplu: amplificarea psihasteniei si depresiei, rezistenta diminuata la frustrare, bulversarea

suplimentara a echilibrului emotional, cresterea demonstrativitatii si a hiperexactitatii, sporirea
nestapanirii de sine si a emotivitatii, introversiune si rigiditate mai accentuata, deifcit al capacitatii de
adaptare.

De unde reiese ca institutionalizarea nu este o solutie inspirata si fertila pentru asistenta complexa a
imbatranirii si nici a singuratatii.

Scala de singurătate (Russel & Cutrona, 1980)

Autorii scalei consideră că sentimentul de izolare și convingerea persoanei asupra singurătății sale
este o expresie a dificultății de adaptare. Scala măsoară “singurătatea” conceptualizată ca un răspuns
emoțional unidimensional la discrepanța dintre nivelul dorit și cel realizat al relațiilor sociale ale
persoanei. Scala conține 20 de elemente (11 punând în evidență singurătatea iar 9 lipsa de
singurătate) și ca urmare sunt cotați invers. Aceste elemente cotate invers sunt: 1, 5, 6, 9, 10, 15, 16,
19, 20. Subiecții au posibilitatea alegerii unui răspuns între 4 nivele: 1 = niciodată iar 4 = întotdeauna.
Scorurile posibile sunt cuprinse între 20-80 de puncte, scorurile mici indicând absența singurătății iar
scorurile mari un nivel crescut al singurătății.
Facultatea de Psihologie Brînzan Mihaela, grupa 1

Articolul 1

Depresie la varstele inaintate

Cornelius LE Katona and Vivienne Watkin

Metode

• 1606 subiecti cu varsta peste 60 de ani ,aceștia prezentând:

-probleme cu somnul 14,8%

-ganduri suicidale 10%

-stare disforica 5%

-depresie majora 2,7%

Rezultate

Participanții la studiu au prezentat semne de depresie la mai puțin de 50 de ani

Toți au avut in comun lipsa de energie, erau agitați și aveau probleme de concentrare și
memorie

Simptomele de depresie la vârsta senectuții diferă între cele două genuri

Depresia pacienților în varstă nu este băgată în seamă de către medici, în cele mai multe
cazuri aceasta rămânând nediagnosticata

Cea mai mare rată de suicid este la vârsta senectuții

• Concluzii – depresia la vârsta senectuții prezintă probleme considerabile în diagnosticare și

este frecvent nedetectată sau prost gestionată, mai ales la cei care au și boli fizice

Articolul 2

Deficitul de sprijin social, singurătatea și evenimentele de viață ca factori de risc pentru

depresie la bătrânețe.

The Gospel Oak Project VI

O lucrare însoțitoare a raportat o asociere foarte puternică în secțiunea dintre handicap și depresia
de viață târzie. Ajustarea asociațiilor slăbite cu handicap între variabilele sociodemografice și
depresie. Nu era clar dacă handicapul era o confuzie sau o variabilă sumară utilă, care mediază efectul
unei serii de dezavantaje sociodemografice. Acest referat se concentrează pe relația transversală
dintre depresie și variabilele demografice, suportul social și evenimentele de viață.
Facultatea de Psihologie Brînzan Mihaela, grupa 1

METODĂ:

Un sondaj comunitar asupra tuturor rezidenților cu vârsta peste 65 de ani dintr-un district electoral
din Londra, Marea Britanie.

REZULTATE:

A existat o asociere moderată între depresia obișnuită SHORT-CARE și numărul de evenimente de

viață trăite în anul precedent. Bolile personale, moartea și furtul au fost cele mai importante
evenimente. Există o relație mai puternică, gradată, între numărul deficitelor de sprijin social (SSD) și
depresie. Număr de SSD, de asemenea, legate de vârstă, handicap, singurătate și utilizarea serviciilor
de îngrijire la domiciliu. Singurătatea era în sine puternic asociată cu depresia; cota de cotă 12.4 (7.6-
20.0).

CONCLUZII:

Problemele de colinearitate și proiectarea transversală a studiului au limitat interpretarea naturii

exacte a relației dintre sprijinul social, singurătatea, handicapul și depresia. Cu toate acestea,
gruparea acestor patru factori poate fi folosită pentru a defini o mare parte din populația vârstnică cu
o calitate a vieții slabă. O cale importantă pentru cercetările viitoare va fi dezvoltarea și punerea în
aplicare a strategiilor de intervenție a populației menite să abordeze unele sau toate aceste probleme
în rândul persoanelor în vârstă, în general.

Articol 3

Asocierea dintre depresie și singurătatea emoțională și socială la persoanele în vârstă și influența

sprijinului social, funcționarea cognitivă și personalitatea: Un studiu transversal.

Peerenboom L1, Collard RM2, Naarding P3, Comijs HC4.

Am investigat asocierea dintre depresia bătrâneții și singurătatea emoțională și socială.

METODE:
Facultatea de Psihologie Brînzan Mihaela, grupa 1

Un studiu în secțiune transversală a fost realizat folosind date din Studiul olandez al depresiei la
persoanele în vârstă (NESDO). Au fost incluși un număr de 341 de participanți diagnosticați cu o
tulburare depresivă și 125 de participanți care nu erau depresivi. Diagnosticul de depresie a fost
confirmat prin Interviu de diagnostic internațional compozit. Singurătatea emoțională și socială au
fost evaluate folosind Scala de singurătate De Jong Gierveld. Variabilele socio-demografice, variabilele
de sprijin social, caracteristicile depresiei (Inventarul simptomelor depresive), funcționarea cognitivă
(Mini Examen mental de stat) și factorii de personalitate (NEO-Inventarul de cinci factori și scara de
măiestrie a perlinului) au fost considerate ca fiind posibili factori explicatori sau confuzori. . Au fost
efectuate analize de regresie logistică (multiple).

REZULTATE:

Depresia a fost puternic asociată cu singurătatea emoțională, dar nu și cu singurătatea socială. Cei
mai importanți factori explicativi au fost un sentiment mai ridicat al nevrotismului și un sentiment mai
scăzut al stăpânirii. De asemenea, am găsit alți factori explicativi și confuzivi în asocierea depresiei și a
singurătății emoționale; un sentiment mai scăzut de extraversiune și o severitate mai mare a
depresiei.

LIMITARI:

Am efectuat un studiu de observație în secțiune transversală. Prin urmare, nu putem adăuga dovezi în
ceea ce privește cauzalitatea; indiferent dacă depresia duce la singurătate sau invers.

CONCLUZII:

Depresia la persoanele în vârstă este puternic asociată cu singurătatea emoțională, dar nu cu

singurătatea socială. Câteva trăsături de personalitate și gravitatea depresiei sunt importante în ceea
ce privește asocierea depresiei și singurătatea emoțională. Este important să se dezvolte intervenții în
care ambele pot fi tratate.
Facultatea de Psihologie Brînzan Mihaela, grupa 1

Bibliografie

Cornelius L. K., V. Watkin (November, 1995) Depression in old age

J. Affect Disord (aug, 2005) The association between depression and emotional and social loneliness in
older persons and the influence of social support, cognitive functioning and personality: A cross-
sectional study. Epub

Prince MJ Harwood RH. (martie, 1997) Social support deficits, loneliness and life events as risk
factors for depression in old age. The Gospel Oak Project VI. Psychol Med

Munteanu, A. (2004). Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții. Editura Eurobit, Timișoara.