Bazele electrotehnicii

BZ ETH
Seminar 2
Anul I-IE

Conf.dr.ing.ec. Claudia PĂCURAR

Capitolul 1

Circuite electrice liniare de

curent continuu
www.users.utcluj.ro/~claudiar
 Teoremele lui Kirchhoff
Teorema I a lui Kirchhoff
 Ik = 0
k N
Se consideră un nod oarecare de circuit:

Dacă suprafața  înconjoară acest nod al circuitului:

−I1 − I2 + I3 − I4 + I5 = 0
Enunț:
Suma algebrică a curenților care parcurg laturile adiacente într-un nod
de circuit este nulă.
Observații:
a) Sensul de referință (+) e de ieșire din nod;
b) TKI se referă la noduri de circuit;
c) TKI se aplică pentru (n-1) sau (n-s) noduri independente.
 Teoremele lui Kirchhoff
Teorema II a lui Kirchhoff U
kb
k =0
Se consideră o buclă (ochi) oarecare de circuit:

Legea lui Ohm: Uk + Ek = Rk Ik E = R I

kb
k
kb
k k

Enunț: Într-o buclă a unui circuit electric, suma algebrică a tensiunilor

electromotoare, Ek , generate de sursele din buclă este egală cu suma
algebrică a căderilor de tensiune, Rk Ik , pe rezistoarele laturilor care
formează aceea buclă.
Observații: a) Termenii din expresia TKII sunt pozitivi, dacă sensul de parcurgere al buclei, arbitrar ales,
coincide local cu sensul mărimii respective ( Ek sau/și Ik ) și negativi în caz contrar;
b) TKII se aplică pentru b bucle independente, calculate cu Teorema lui Euler:
b=l - n+1, pentru rețele conexe b=l - n+s, pentru rețele neconexe
 Tensiunea între două noduri
se definește ca diferența potențialelor acestora, respectiv ca suma algebrică a tensiunilor
laturilor pe un traseu oarecare.
Se consideră o buclă (ochi) de circuit:

U AB = VA − VB =  (V
A→B
k − Vk +1 ) = U
A→B
k

Legea lui Ohm

Uk + Ek = Rk Ik  Uk = Rk Ik − Ek

U AB =
A →B
 (R I − E )
k k k

Observație: Semnele pozitive pentru Ek și Ik sunt asociate sensului de referință (pozitiv) de la A la B.

Teorema conservării puterilor
Puterea primită de un circuit pe la bornele sale de legătură cu exteriorul se consumă pe laturile
circuitului.

Puterea generată Surse de Surse de

de surse tensiune curent

 ( )
l l l l

PG = PR Ekj  Ikj + Igkj  Ugkj =  Rkj  Ikj2

k =1 j =1 k =1 j =1
PG PR

Puterea consumată
pe rezistoare

Enunț:
Suma algebrică a puterilor furnizate de generatoare e egală cu suma puterilor (toate pozitive)
disipate rezistoare
 Metoda teoremelor lui Kirchhoff
Presupune scrierea unui sistem de ecuații format din l ecuații, având l necunoscute, rezultat în urma
aplicării Teoremei I a lui Kirchhoff pentru (n-s) noduri independente, respectiv aplicării Teoremei a II-a lui
Kirchhoff pentru b bucle independente, calculate cu Teorema lui Euler, de forma:

  Ik = 0 , pentru (n-1) sau (n-s) noduri independente

k N

 Rk Ik =  Ek , pentru b= l -n+1 sau b= l -n+s bucle independente
k b k b

a) (n-1) sau (n-s) ecuații rezultate în urma aplicării Teoremei I a lui Kirchhoff pentru (n-1) sau (n-s)
noduri independente, unde s reprezintă numărul reţelelor neconexe

b) b=l-n+1 sau b=l-n+s ecuații rezultate în urma aplicării Teoremei a II-a lui Kirchhoff pentru

b=l-n+1 sau b=l-n+s bucle independente

Metoda teoremelor lui Kirchhoff
Fiind date: configurația rețelei electrice de curent continuu, valorile rezistențelor, Rk și a surselor de
tensiune, Ek , respectiv de curent, Ig
k

Se pot determina folosind metoda Teoremelor lui Kirchhoff: - curenții

- tensiunile
- puterile
ETAPELE de aplicare ale metodei teoremelor lui Kirchhoff

1. Se analizează topologic circuitul pentru a stabili:

- numărul de laturi, l ;
- numărul de noduri, n;
- numărul de rețele conexe, s;
- numărul de bucle independente: b= l -n+1 sau b= l -n+s;
- numărul de noduri independente: (n-1) sau (n-s).
2. Se stabilesc arbitrar sensuri de parcurgere pentru curenții din cele l laturi ale circuitului;
3. Se stabilesc arbitrar sensuri de parcurgere pentru cele b bucle independente;
 Metoda teoremelor lui Kirchhoff
4. Se scrie sistemul de ecuații corespunzător metodei teoremelor lui Kirchhoff de forma:

  Ik = 0 , pentru (n-1) sau (n-s) noduri independente

k N

 Rk Ik =  Ek , pentru b= l -n+1 sau b= l -n+s bucle independente
k b k b
5. Se rezolvă sistemul de ecuații format din l ecuații și se determină cele l necunoscute (curenții din
laturile circuitului)
Observație: Curenții obținuți negativi în urma rezolvării sistemului au sens contrar celui arbitrar ales la etapa 2.
Etape opționale: 6. Se calculează tensiunile;
7. Se calculează puterile.
Modalități de verificare: a) Prin aplicarea Teoremei a II-a a lui Kirchhoff pe o altă buclă;
b) Calculând tensiunea între două noduri pe minim două trasee diferite;
c) Verificând conservarea puterilor (bilanțul puterilor).
 Metoda teoremelor lui Kirchhoff
RESTRICȚII în aplicarea metodei teoremelor lui Kirchhoff (Surse ideale de curent)
În cazul circuitelor care conțin surse ideale de curent există următoarele restricții în aplicarea metodei:
a) latura care conține sursa ideală de curent, I g, poate fi cuprinsă într-o singură buclă independentă,
deoarece prin sursa ideală de curent poate să treacă un singur sens de parcurgere, prin urmare cele b
bucle independente se vor alege ținând cont de această observație;
b) latura care conține sursa ideală de curent, I g , are conductanța nulă, rezistența infinită, prin urmare
ecuația rezultată aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pentru bucla care conține sursa ideală de curent se
va înlocui în sistemul specific metodei teoremelor lui Kirchhoff cu expresia: valoarea curentului din latura
care conține sursa ideală de curent egală cu valoarea sursei ideale de curent, I g

Un sistem de ecuații format din l ecuații, având (l - x) necunoscute, unde x reprezintă

numărul surselor ideale din circuit
Problema 3
Circuitul din figură are:
E1=17 V;
E4 =10 V;
R1=1 Ω;
R2 =3 Ω;
R3 =2 Ω;
R 4 =4 Ω;
R5 =4 Ω.
Se cer curenții din circuit folosind
metoda teoremelor lui Kirchhoff,
tensiunea UN1N2 și verificarea
conservării puterilor.
Analizăm topologic circuitul:
=5 Introducem curenți
n=3 cu sensuri arbitrar
alese prin laturile
b = − n +1 circuitului
b = 5−3+1
b = 3 bucle independente

Desenăm sensuri
de parcurgere
arbitrar alese prin
cele b bucle
independente
Notăm nodurile pe circuit
Scriem sistemul de ecuații specific metodei format din:
(n − 1) ecuatii  TK I pentru ( n − 1) = 3 − 1 = 2 noduri independente

b ecuatii  TK II pentru b= − n + 1 = 3 bucle independente
( N1 ) : −I1 + I3 − I4 + I5 = 0

( N2 ) : I1 − I2 − I5 = 0

( b1 ) : R1  I1 + R5  I5 = E1

( b2 ) : R2  I2 − R4  I4 − R5  I5 = −E4
 b : −R  I − R  I = −E
( 3 ) 3 3 4 4 4

E1=17 V;  −I1 + I3 − I4 + I5 = 0
E4 =10 V; 
R1=1 Ω; I1 − I2 − I5 = 0

R2 =3 Ω; Înlocuim valorile numerice I1 + 4  I5 = 17
R3 =2 Ω; 3  I − 4  I − 4  I = −10
R 4 =4 Ω;  2 4 5
R5 =4 Ω.  −2  I3 − 4  I4 = −10
 Rezolvăm sistemul și determinăm curenții

I1 = I3 − I4 + I5 17 − 4  I5 = 5 − 2  I4 − I4 + I5 17 − 5 = −2  I4 − I4 + I5 + 4  I5

  
I1 = I2 + I5 17 − 4  I5 = I2 + I5 I2 = 17 − 4  I5 − I5
  
I1 = 17 − 4  I5 I1 = 17 − 4  I5 I1 = 17 − 4  I5
3  I − 4  I − 4  I = −10 3  I − 4  I − 4  I = −10 3  I − 4  I − 4  I = −10
 2 4 5
 2 4 5  2 4 5
I3 + 2  I4 = 5  I3 = 5 − 2  I4 I3 = 5 − 2  I4 I3 = 5 − 2  I4

 −3  I4 + 5  I5 = 12  −3  I4 + 5  I5 = 12
 
I2 = 17 − 5  I5 I2 = 17 − 5  I5
 
I1 = 17 − 4  I5 I1 = 17 − 4  I5
 51 − 15  I − 4  I − 4  I = −10
3  (17 − 5  I5 ) − 4  I4 − 4  I5 = −10  5 4 5
I = 5 − 2  I I3 = 5 − 2  I4
3 4
 Rezolvăm sistemul de ecuații

 −3  I + 5  I = 12
 4 5

I2 = 17 − 5  I5
  −3  I4 + 5  I5 = 12 4  −12  I4 + 20  I5 = 48
I1 = 17 − 4  I5  
  4  I4 + 19  I5 = 61 3 12  I4 + 57  I5 = 183
 −19  I5 − 4  I4 = −61  ( −1)
I = 5 − 2  I
3 4 231
77  I5 = 231  I5 =  I5 = 3 A
77

I2 = 17 − 5  I5 
  I2 = 17 − 5  3  I2 = 2 A
I5 = 3 A 

I1 = 17 − 4  I5 
  I1 = 17 − 4  3  I1 = 5 A
I5 = 3 A 
 Rezolvăm sistemul

−3  I4 + 5  I5 = 12
  −3  I4 + 5  3 = 12  −3  I4 = 12 − 15  −3  I4 = −3  I4 = 1 A
I5 = 3 A 

I3 = 5 − 2  I 4 
  I3 = 5 − 2  1  I3 = 5 − 2  I3 = 3 A
I4 = 1 A 
Curenții din laturile circuitului sunt: I1 = 5 A;
I2 = 2 A;
I3 = 3 A;
I4 = 1 A;
I5 = 3 A.
Verificare E1=17 V;
TK II pe bucla exterioară: R1  I1 + R3  I3 + R2  I2 = E1 1 5 + 2  3 + 3  2 = 17 R1=1 Ω;
R2 =3 Ω;
5+6+6=17  5+12=17  17=17 "A" R3 =2 Ω;
 Tensiunea între două noduri, UN1N2

UN1N2 =  (R
N1→N2
k  Ik − Ek )

Sensul pozitiv de referință este de la N1 la N2

Calculăm tensiunea între cele

două noduri pe minim două
trasee posibile: E1=17 V; I1 = 5 A;
E4 =10 V; I2 = 2 A;

(1): − R1  I1 − ( −E1 ) = −1 5 + 17 = −5 + 17 = 12 V R1=1 Ω; I3 = 3 A;

 R2 =3 Ω; I4 = 1 A;
(2):R5  I5 = 4  3 = 12 V R3 =2 Ω; I5 = 3 A.
UN1N2 =
(3):R3  I3 + R2  I2 = 2  3 + 3  2 = 6 + 6 = 12 V
R 4 =4 Ω;
R5 =4 Ω.
(4): − R  I − ( −E ) + R  I = −4  1 + 10 + 3  2 = −4 + 16 = 12 V
 4 4 4 2 2

Dacă obținem aceeași valoare pentru cel puțin două trasee diferite am rezolvat corect (o altă metodă de verificare).
 E1=17 V; I1 = 5 A;

Verificarea conservării puterilor E4 =10 V; I2 = 2 A;

R1=1 Ω; I3 = 3 A;
R2 =3 Ω; I4 = 1 A;

E  Ik =  Rk  I
R3 =2 Ω; I5 = 3 A.
PG = PR  k
2
k R 4 =4 Ω;
k =1 k =1 R5 =4 Ω.

PG este puterea debitată de surse:

PG = E1  I1 + E4  I4
PG = 17  5 + 10  1
PG = 85 + 10
PG = 95 W
PR este puterea disipată în rezistoare:
PG = PR = 95 W
PR = R1  I + R2  I + R3  I + R4  I + R5  I
2
1
2
2
2
3
2
4
2
5

PR = 1 52 + 3  22 + 2  32 + 4  12 + 4  32
PR = 25 + 12 + 18 + 4 + 36
PR = 25 + 30 + 40
PR = 95 W
Observații

Prima latură este generatoare, căci în nodul N1 curentul I1 intră, iar tensiunea UN1N2 iese din nod.
Puterea e cedată la borne: P 1 = −UN1N2  I1 = −12  5 UN1N2 = 12 V E1=17 V; I1 = 5 A;
E4 =10 V; I2 = 2 A;
P 1 = −60 W R1=1 Ω; I3 = 3 A;
R2 =3 Ω; I4 = 1 A;

Sursa E1 generează puterea: PE = E1  I1 = 17  5 R3 =2 Ω; I5 = 3 A.

1 R 4 =4 Ω;
PE1 = 85 W R5 =4 Ω.

din care o parte se disipă pe rezistorul R1:

PR1 = R1  I12 = 1 52
PR1 = 25 W

iar restul de 60 W sunt cedați prin borne spre restul circuitului.

Problema 4
În circuitul din figură:
E=27 V;
Ig =6 A;
R1=R2 =1 Ω;
R3 =R 4 =2 Ω;
R5 =4 Ω.

Să se determine curenții din circuit

folosind metoda teoremelor lui
Kirchhoff și verificarea conservării
puterilor.
Analizăm topologic circuitul:
=6
n=4
b = − n +1
b = 6 − 4 +1
b = 3 bucle independente

Introducem curenți cu sensuri

arbitrar alese prin laturile
circuitului
Notăm nodurile pe circuit
Sursă ideală de curent!!!
Buclele independente se vor alege astfel încât prin sursa
! avem sursă ideală de curent
ideală de curent să treacă un singur sens de parcurgere;
stabilim astfel sensurile prin bucle în raport cu această
observație:

Desenăm sensuri de
parcurgere arbitrar
alese prin cele b bucle
independente
Scriem sistemul de ecuații specific metodei format din:

(n − 1) ecuatii  TK I pentru ( n − 1) = 4 − 1 = 3 noduri independente


b ecuatii  TK II pentru b= − n + 1 = 3 bucle independente
Latura care conține sursa de curent are conductanța
nulă, rezistența infinită, iar ecuația corespunzătoare
aplicării teoremei a II-a a lui Kichhoff se va înlocui cu
I6=Ig;
( N1 ) : I4 − I5 + I6 = 0

 ( N 2 ) : I 2 − I3 − I 6 = 0

( N3 ) : −I1 + I3 + I5 = 0

! ( b1 ) : I6 = Ig = 6 A

( b2 ) : −R1  I1 − R4  I4 − R5  I5 = 0
( b ) : R  I + R  I + R  I = E
 3 1 1 2 2 3 3
 Înlocuim valorile numerice, rezolvăm sistemul și determinăm curenții
E=27 V;
I 4 − I5 + I 6 = 0 Ig =6 A;
I 4 − I5 + I 6 = 0
 R1=R2 =1 Ω; 
 I 2 − I3 − I 6 = 0 R3 =R 4 =2 Ω;  I 2 − I3 − I 6 = 0
 −I1 + I3 + I5 = 0 R5 =4 Ω.  −I1 + I3 + I5 = 0
 Înlocuim valorile numerice 
! I6 = Ig = 6 A I 6 = 6 A
 −R  I − R  I − R  I = 0  −I − 2  I − 4  I = 0
 1 1 4 4 5 5
 1 4 5

R1  I1 + R2  I2 + R3  I3 = E I1 + I2 + 2  I3 = 27
 I 4 − I5 + I 6 = 0  I 4 = I5 − 6  I 4 = I5 − 6
 
 I 2 − I3 − I 6 = 0  I 2 = I3 + 6  I 2 = I3 + 6
 −I1 + I3 + I5 = 0  −I1 + I3 + I5 = 0
 
I 6 = 6 A I 6 = 6 A
 −I − 2  I − 4  I = 0  −I − 2  ( I − 6 ) − 4  I = 0  −I + 12 − 2  I − 4  I = 0
 1 4 5
 1 5 5 1 5 5

I1 + 6 + I3 + 2  I3 = 27 I1 + 6 + I3 + 2  I3 = 27  I1 = 21 − 3  I3
 Rezolvăm sistemul și determinăm curenții

 I 4 = I5 − 6  I 4 = I5 − 6
 
I
2 3 = I + 6  I 2 = I3 + 6
 −I1 + I3 + I5 = 0  −21 + 3  I3 + I3 + I5 = 0  4  I3 + I5 = 21
 
6I = 6 A I 6 = 6 A
 −I − 2  ( I − 6 ) − 4  I = 0  −I + 12 − 2  I − 4  I = 0  −I − 6  I ( −6 ) = −12  I = 12 − 6  I
 1 5 5 1 5 5
 1 5 1 5

I1 + 6 + I3 + 2  I3 = 27  I1 = 21 − 3  I3 I1 = 21 − 3  I3
 I 4 = I5 − 6 I1 = 12 − 6  I5 
   12 − 6  I5 = 21 − 3  I3  3  I3 − 6  I5 = 9 : 3  I3 = 3 + 2  I5
 I 2 = I3 + 6 I1 = 21 − 3  I3 
I5 = 21 − 4  I3 I5 = 21 − 4  I3 
   I5 = 21 − 4  ( 3 + 2  I5 )  I5 = 21 − 12 − 8  I5  9  I5 = 9
I 6 = 6 A I3 = 3 + 2  I5 
I = 12 − 6  I  I5 = 1 A I3 = 3 + 2  I5 
1 5
  I3 = 3 + 2  1  I3 = 5 A
 1
I = 21 − 3  I 3 I5 = 1 A 
 Rezolvăm sistemul de ecuații

Curenții din laturile circuitului sunt:

I1=6 A;
 I 4 = I5 − 6 I 4 = I5 − 6 
   I 4 = 1 − 6  I 4 = −5 A I2 =11 A;
I5 = 1 A 
 I 2 = I3 + 6 I3 =5 A;
I5 = 21 − 4  I3 I1 = 12 − 6  I5 
   I1 = 12 − 6  1  I1 = 6 A I4 =-5 A; curentul I4 are sensul
I 6 = 6 A I5 = 1 A  real invers celui
I5 =1 A;
I = 12 − 6  I arbitrar ales datorită
1 5
I 2 = I3 + 6  I6 =6 A. faptului că l-am
I1 = 21 − 3  I3   I2 = 5 + 6  I2 = 11 A obținut negativ;
I3 = 5 A 
 Verificarea conservării puterilor

PG = PR   (E
k =1
k  Ik + Igk  Ugk = ) R k =1
k  Ik2

PG este puterea debitată de surse:

PG = E  I3 + Ig  UN2N1

Tensiunea între două noduri, UN2N1: UN2N1 =  (R

N2 →N1
k  Ik − Ek )
Sensul pozitiv de referință este de la N2 la N1
Calculăm tensiunea între cele două noduri pe minim două trasee
posibile: (1) : R2  I2 − R4  I4 = 1 11 − 2  ( −5 ) = I1=6 A; E=27 V;
 I2 =11 A; Ig =6 A;
 = 11 + 10 = 21 V
UN2N1 =  I3 =5 A; R1=R2 =1 Ω;

( 2 ) : −R3  I3 − ( −E ) + R5  I5 = −2  5 + 27 + 4  1 = I4 =-5 A; R3 =R4 =2 Ω;

 = −10 + 27 + 4 = 17 + 4 = 21 V I5 =1 A; R5 =4 Ω.
 I =6 A. 6
 Calculăm puterea generată, PG:

I1=6 A; E=27 V;
PG = E  I3 + UN2N1  Ig  I2 =11 A; Ig =6 A;
  PG = 27  5 + 21 6
UN2N1 = 21 V 
I3 =5 A; R1=R2 =1 Ω;
I4 =-5 A; R3 =R 4 =2 Ω;
PG = 135 + 126 I5 =1 A; R5 =4 Ω.
I6 =6 A.
PG = 261 W

PR este puterea disipată în rezistoare:

PR = R1  I12 + R2  I22 + R3  I32 + R4  I42 + R5  I52
PG = PR = 261 W
PR = 1 62 + 1 112 + 2  52 + 2  52 + 4  12
PR = 36 + 121 + 50 + 50 + 4
PR = 40 + 121 + 100
PR = 40 + 221
PR = 261 W
 Tema 3
În circuitul din figură:
E1=13 V;
E2 =9 V;
E3 =1 V; Se cer curenții din
R1=1 Ω; circuit folosind metoda
R2 =2 Ω; teoremelor lui Kirchhoff,
R3 =3 Ω; tensiunea între două
R 4 =4 Ω.
noduri și verificarea
conservării puterilor.
I1 = 2 A; I4 = 2 A; UN N = −11 V;
1 2

I2 = 1 A; I5 = 1 A; PG = 25 W;
I3 = 1 A; I6 = 0 A; PR = 25 W.
 Generatoare pilotate (surse comandate)

- sunt generatoare ideale de tensiune și curent, ale căror tensiune electromotoare E, respectiv curent Ig ,
depind de o tensiune de comandă U0 sau de un curent de comanda I0 din circuit
- există patru tipuri de surse comandate
a) Sursa ideală de tensiune comandată în tensiune c) Sursa ideală de curent comandată în tensiune
sau sau

E = A  U0 A [-] reprezintă amplificarea tensiunii sau câștigul Ig = G  U0 G [S] reprezintă transconductanța

b) Sursa ideală de tensiune comandată în curent d) Sursa ideală de curent comandată în curent

sau sau

E = R  I0 R [Ω] reprezintă transrezistența I g = B  I0 B [-] reprezintă amplificarea curentului

Problema 5
În circuitul din figură

E = 5 V;
A = 3;
B = 20;
R1 = 2 k ;
R2 = 25 ;
R3 = 150 .

Se cere curentul I2 folosind metoda teoremelor lui Kirchhoff.

Să se verifice conservarea puterilor.
 Rezolvare
= 4;
n = 3;
Subrețele conexe: s = 2
T. Euler: b = − n + s
b = 4−3+2
b = 3 bucle independente

Kirchhoff I: n − s = 1 ec.

Kirchhoff II: − n + s = 3 ec.
( N2 ) : I2 + I3 + I4 = 0

( b1 ) : R1  I1 = E − A  U ! -tensiunea U se determină pe latura dintre N2 și N3

( b2 ) : I4 = B  I1 ! U = R2  I3
 b : −R  I + R  I = 0
( 3 ) 2 3 3 2
Se înlocuiește în ecuația din sistem:

E =5 V
A=3
B = 20
R1 = 2 k  = 2000 
I2 + I3 + I4 = 0
I2 + I3 + I4 = 0 
2000  I1 = 5 − 3  25  I3
R2 = 25 
 R3 = 150 
R1  I1 = E − A  R2  I3  I4
 4I = 20  I  I =
I4 = B  I1 !
1 1
 20
−R  I + R  I = 0 −25  I3 + 150  I2 = 0  150  I2 = 25  I3  I3 = 6  I2
 2 3 3 2

I2 + 6I2 + I4 = 0  I4 = −7  I2

100  I4 = 5 − 75  I3  100  I4 = 5 − 15  6  I2  100  I4 = 5 − 450
 I4
I =
 1 20

I3 = 6  I2
 I4 = −7  I2

100  ( −7 )  I2 = 5 − 450  I2  −700  I2 + 450  I2 = 5  I2 = − 5
 250

I = I4
 1 20
I = 6  I
3 2

I4 = −7  I2  I4 = −7  ( −0,002 ) = 0,14 A

 I1 = 0,007 A
I2 = −0,02 A 
I2 = −0,02 A
 0,14 
I1 = 20 = 0,007 A I3 = −0,12 A
 I = 0,14 A
I3 = 6  ( −0,02 ) = −0,12 A 4

U = 25  I3 = 25  ( −0,12 ) = −3 V
Conservarea puterilor:

PG = PR
PG = PE + PAU + PBI1
PG = E  I1 − A  U  I1 − U  B  I1
PG = 0,035 + 0,063 + 0,42
PG = 0,518 W
PR = R1  I12 + R2  I32 + R3  I22
PR = 0,098 + 0,36 + 0, 06
PR = 0, 518 W
Tema 4
Să se determine V1, V2 și V3 prin Kirchhoff.
Se cunosc:
V0 = 50 V;
I0 = 4 A;
R = 10 ;
R1 = 5 ;
R2 = 40 ;
R3 = 50 ;
R4 = 100 ;
 I = 2 A;
I1 = −0,75 A;
I2 = 1,25 A;
I3 = −1,2 A;
I4 = 0,8 A;
I5 = −3,2 A;
I6 = 4 A;
V1 = V0 = 50 V;
V2 = V1 + R1  I = 60 V;
V3 = V2 + R  I = 80 V;
V0 = V1 − V4
R1  I = V2 − V1
−R  I = V2 − V3
Întrebări?

Vă mulțumesc!

Conf.dr.ing.ec. Claudia PĂCURAR