BAZELE

ELECTROTEHNICII

~ CURS 3 + 4 ~
20.10.2023 si 27.10.2023

Ș.l.dr.ing. Steliana – Valentina Pușcașu

 Ce ați învățat în cursul anterior

• Regimurile de funcționare ale circuitelor electrice

• Elemente de topologie

• Metode de analiză a circuitelor electrice

- Metoda teoremelor lui Kirchhoff

• Teorema conservării puterii. Bilanțul puterilor

2
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Metoda potențialelor la noduri (Metoda nodală)

• necunoscutele sistemului de ecuații sunt potențialele în nodurile circuitului

un nod al circuitului este ales ca nod de referință i se atribuie potențialul 0
potențialele celorlalte noduri se exprimă în raport cu acest nod.

• pentru fiecare latură de circuit se va exprima tensiunea dintre nodurile de conexiune

ca diferența de potențial dintre nodurile corespunzătoare, curentul prin latură fiind
determinat cu ajutorul caracteristicii i=f(u).

• sistemul de ecuații se obține aplicând teorema întâi a lui Kirchhoff în cele N-1 noduri
ale circuitului (exceptând nodul de referință), având curenții exprimați în funcție de
potențiale.

3
Potențialele nodurilor
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Algoritmul de aplicare a metodei potențialelor la noduri (MPN)

Pasul 1 – determinarea numărului de noduri din circuit (N);

Pasul 2 – alegerea nodului de referinţă şi atribuirea acestuia potenţialul nul;
Pasul 3 – scrierea celor N-1 ecuaţii aferente teoremei I a lui Kirchhoff având curenţii
exprimaţi funcţie de potenţialele nodurilor;
Pasul 4 – exprimarea surselor comandate (mărimilor de comandă) în funcţie de
necunoscutele metodei – potenţialele nodurilor; ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ
Pasul 5 – rezolvarea sistemului de ecuaţii și aflarea potențialelor nodurilor;
Pasul 6 – determinarea curenţilor laturilor;
Pasul 7 – verificarea soluţiei cu ajutorul bilanţului puterilor.

4
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Exemplul 0:
Să se rezolve, folosind MPN, circuitul rezolvat anterior cu teoremele lui Kirchhoff , pentru
care se cunosc următoarele valori:

R1= 4Ω, R2= 1 Ω, R4= 2 Ω,

R5= 5 Ω, R6= 4 Ω,
E1= 5 V, E2= 5 V, E4= 22 V,
E5= 10 V, J3= 3 A.

5
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Exemplul 1:
Fie circuitul cu schema electrică din figură. Se cere analiza circuitului prin MPN, ştiind
următoarele valori ale elementelor de circuit: R1 = 20 Ω, R3 = R4 = 10 Ω, R5 = R6 = 1 Ω,
E1 = 2 V, E5 = 5 V, Ig2 = 2 A.

Rezolvare:
Pasul 1
- noduri: N1, N2, N3, N4
- numărul total de noduri N = 4;
Schema circuitului

Pasul 2
- alegem ca nod de referinţă N4
căruia îi atribuim potenţialul 0;

Alegerea nodului de referinţă 6

 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Rezolvare (continuare):
Pasul 3
- scriem ecuaţiile aferente teoremei I Kirchhoff în cele trei noduri (N1, N2, N3)
exprimând curenţii funcţie de potenţialele nodurilor şi elementele de circuit din latură
( N1 ) I 4 − I1 = − I g 2 → (V1 − V4 ) 1 − (V2 − V1 + E1 ) 1 = −I g 2
R4 R1

(N 2 ) I1 + I 3 = I g 2 → (V2 − V1 + E1 ) 1 + (V2 − V3 ) 1 = Ig2

R1 R3

(N 3 ) I5 + I6 − I3 = 0 → (V3 − V4 + E5 ) 1 + (V3 − V4 ) 1 − (V2 − V3 ) 1

R5 R6 R3
Cum V4 = 0:
(N1 ) → V1
1
− (V2 − V1 ) = − I g 2 + E1
1 1
R4 R1 R1

(N 2 ) → (V2 − V1 ) 1 + (V2 − V3 ) 1
= I g 2 − E1
1
R1 R3 R1

(N 3 ) → (V3 − V4 ) 1
+ (V3 − V4 ) − (V2 − V3 )
1 1
= − E5
1
R5 R6 R3 R5

7
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Rezolvare (continuare):
Pasul 3
Observație: O altă formă de scriere a sistemului de ecuaţii are următoarea formă:
G11V1 + G12V2 + G13V3 = I sc1
G21V1 +G 22V2 + G23V3 = I sc 2
G31V1 + G32V2 + G33V3 = I sc 3
unde:
- G11, G22, G33, Gmm reprezintă suma conductanţelor laturilor incidente în nodul 1, 2, 3
respectiv m, considerate toate cu semnul „+”;
- G12, G13,...,Gkj reprezintă suma conductanţelor laturilor conectate în paralel între
nodurile k şi j, considerându-se toate cu semnul „-” (Gkj = Gjk);
- Isc1, Isc2, Isc3, Iscm reprezintă curentul de scurtcircuit injectat în nodul 1, 2, 3 respectiv
m, de forma: 1
I scK = I gK + E K
RK
Se consideră cu semnul „+” dacă sensul sursei de curent, respectiv al sursei de tensiune
este spre nod şi cu semnul „-” în caz contrar.

8
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Rezolvare (continuare):  1 1   1  1
V1  +  + V2  −  + V3  0 = E1 − I g2
 R1 R4   R1  R1
 1   1 1   1  1
V1  −  + V2  +  + V3  −  = − E1 + I g2
 R1   1
R R3   R3  R 1

 1   1 1  1
V1  0 + V2  −  + V3  +  = − E5
 R3   R5 R6  R5
Pasul 4
- nu avem surse comandate;
Pasul 5
- se rezolvă sistemul de ecuaţii rezultând soluţia: V1 = −10V , V2 = 8V , V3 = −2V
Pasul 6
- aplicând legea lui Ohm pe fiecare latură, rezultă următoarele valori ale
curenţilor: (V − V1 ) + E1 , I = V2 − V3 , I = V3 →
I1 = 2 I1 = 1A, I 3 = 1A, I 4 = −1A, I 5 = 3 A, I 6 = −2 A
3 6
R1 R3 R6

iar tensiunea la bornele sursei de curent este: U g 2 = V2 − V1 = 18V

Pasul 7
Pgen = Pcon
- bilanţul puterilor are expresia următoare:
E1 I 1 + E5 I 5 + U g I g 2 = R1 I 12 + R3 I 32 + R4 I 42 + R5 I 52 + R6 I 62
9
53W = 53W
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Caz special:

- o latură conţine conţine doar o sursă ideală de tensiune → nu putem exprima

curentul de scurtcircuit al sursei (acesta este ∞, rezistența internă a sursei este 0)

- dacă unul din nodurile laturii care conţine sursa ideală de tensiune este nod de
referinţă, atunci rezultă imediat potenţialul celuilalt nod şi se reduce sistemul cu o
ecuaţie.

Determinarea potențialului uneia dintre bornele sursei ideale de tensiune

când cealaltă bornă este aleasă ca nod de referință

- dacă niciunul dintre nodurile laturii respective nu este nod de referinţă, fie se alege o
secţiune care să conţină latura cu sursa ideală de tensiune şi se scrie teorema I
Kirchhoff pe această secţiune, fie se introduce ca necunoscută curentul prin latura
respectivă
10
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Exemplul 2:
Pentru circuitul din figură se dau următoarele date: R3 = R4 = R5 = R6 = 1 Ω,J1=6 A,
E2=10V, E4= 2V, E6= 2V Să se determine intensitățile curenților electrici prin laturile
circuitului si tensiunea la bornele sursei de curent. Să se verifice bilanțul puterilor.

Rezolvare:
Pasul 1
- numărul total de noduri N = 3;

Schema circuitului

Pasul 2
- alegem ca nod de referinţă
căruia îi atribuim potenţialul V0=0;

Metoda potențialelor 11
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Rezolvare (continuare):
Pasul 3
V0 = 0
G11V1 + G12V2 = I sc1
G21V1 +G 22V2 = I sc 2
- E2 este o sursă de tensiune ideală, deci trebuie să legăm la pământ (alegem ca
potențial de referință, V0= 0 V) unul dintre capetele acestei laturi, cealaltă bornă a
sursei ideale căpătând un potențial cunoscut, respectiv, relație ce va înlocui de
asemenea ecuația ce îl conține pe G11 în sistem.

Pasul 4 - nu avem surse comandate

Pasul 5 V0 = 0
- se rezolvă sistemul de ecuaţii V1 = E 2 = 10V
 1 1   1 1 1 1  E E
−  + V1 +  + + + V2 = 6 − 4
 R4 R5   R3 R4 R5 R6  R6 R 4
→ V1 = 10V V2 = 4V
12
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Rezolvare (continuare):
Pasul 6
U j1 = V1 − V0 = 10V

I4 =
(V2 − V1 ) + E4 = −4 A, I 3 =
V2 − V0 V − V2
= 4 A, I 5 = 1
V − V0 + E6
= 6A I6 = 2 = 6A
R4 R3 R5 R6

Pentru determinarea curentului I2 , aplicăm teorema I Kirchhoff în nodul 1:

− I 4 − I 2 − J1 + I 5 = 0 → I 2 = 4 A

Pasul 7 – bilanțul puterilor

Pgen = Pcon
E 2 I 2 + E6 I 6 + E 4 I 4 + U j1 J 1 = R3 I 32 + R4 I 42 + R5 I 52 + R6 I 62
104W = 104W

13
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Metoda curenților de buclă (curenților ciclici)
• asociază circuitului un nou set de necunoscute – curenţii de buclă.
Aceştia sunt nişte curenţi fictivi, fiecare fiind ataşat unei bucle a
circuitului, rezultând astfel L-N+1 curenţi de buclă independenţi.
𝑅11 𝐼𝑏1 + 𝑅12 𝐼𝑏2 + … + 𝑅1𝐵 𝐼𝑏𝐵 = 𝐸𝑏1
𝑅21 𝐼𝑏1 + 𝑅22 𝐼𝑏2 + … + 𝑅2𝐵 𝐼𝑏𝐵 = 𝐸𝑏2
……………………………………….
𝑅𝐵1𝐼𝑏1 + 𝑅𝐵2𝐼𝑏2 + … + 𝑅𝐵𝐵 𝐼𝑏𝐵 = 𝐸𝑏𝐵
Coeficienții sistemului se calculează astfel:
• Rii – suma rezistențelor laturilor ce formează bucla i;
• Rij – suma rezistențelor laturilor comune buclei i si buclei j (dacă
intensitățile curenților buclelor i si j, Ibi, respectiv Ibj, parcurg laturile
comune în acelasi sens, termenul Rij este pozitiv; dacă cei doi curenți străbat
în sensuri opuse unul față de celălalt laturile comune, termenul Rij este
negativ;
• Ei – suma algebrică a t.e.m. de pe laturile buclei i; se însumează acele
tensiuni ce sunt în sensul de referință a buclei si se scad acele t.e.m. care
sunt în sens opus sensului de referință. 14
Alte metode de rezolvare a circuitelor de
curent continuu
Metoda curenților de buclă (curenților ciclici)

• noile necunoscute se determină cu ajutorul teoremei a II-a a lui

Kirchhoff aplicată în cele L-N+1 bucle, curenţii laturilor fiind
caclulaţi ca suma algebrică a tuturor curenţilor de buclă ce parcurg
latura respectivă.

15
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Algoritmul de aplicare a metodei curenților de buclă

Pasul 1 - determinarea numărului N de noduri;
Pasul 2 - determinarea numărului L de laturi şi alegerea sensurilor
curenţilor prin acestea, excepţie făcând laturile cu surse de curent unde
curentul prin acestea este dat chiar de sursa de curent, trasându-se numai
tensiunea de la bornele sursei de curent;
Pasul 3 - determinarea numărului B = L-N+1 de bucle independente
care devin curenţi de buclă, ataşându-le câte un sens de parcurgere;
Pasul 4 – scrierea celor L-N+1 ecuaţii aferente teoremei a II-a a lui
Kirchhoff având ca necunoscute curenţii de buclă;
Pasul 5 – exprimarea surselor comandate (mărimilor de comandă) în
funcţie de necunoscutele metodei – curenţii de buclă; DACĂ EXISTĂ
Pasul 6 – rezolvarea sistemului de ecuaţii;
Pasul 7 – determinarea curenţilor laturilor;
Pasul 8 – verificarea soluţiei cu ajutorul bilanţului puterilor.
16
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Caz special:
Pentru circuitele care conţin surse de curent J, metoda curenţilor de buclă
permite o reducere a numărului de ecuaţii ale sistemului cu numărul total al acestor
surse de curent, în condiţiile alegerii corespunzătoare a buclelor de curent. (orice
sursă ideală de curent trebuie să aparțină unei singure bucle, curentul acestei bucle
avănd valoarea intensității sursei respective de curent)

17
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Exemplu: (rezolvare pe Whiteboard)

Se consideră circuitul din figură, pentru care se cunosc:

R 1 = R 2 = 2W , R = 3W
3

E 2 = 8 V , E 3 = 12V

Se cer:
a) curenții prin laturile circuitului folosind metoda curenților ciclici,
b) verificarea bilanțului puterilor.

18
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Metoda superpoziției (teorema suprapunerii efectelor)

Într-un circuit electric liniar cu n surse independente, din care nE surse de

tensiune şi nJ surse de curent, intensitatea curentului electric din orice latură
este suma algebrică a intensităţilor curenţilor pe care i-ar stabili în acea latură
fiecare dintre surse, dacă s-ar afla singură în reţea, celelalte surse
independente fiind pasivizate.

Pasivizarea surselor independente constă în înlocuirea lor cu

rezistențele interne: sursa ideală de tensiune are rezistența zero, iar sursa
ideală de curent are rezistența infinit.

19
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Aplicarea metodei superpoziției pentru un circuit cu

trei surse de energie

20
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Exemplu: (rezolvare pe Whiteboard)

R 1 =3W, R = 4W
3

E1 = 13 V , E 3 = 6V, J2 = 3A

Se cer:
a) curenții prin laturile circuitului și tensiunea la bornele sursei de curent folosind
metoda superpoziției.
b) verificarea bilanțului puterilor.

21
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Teorema generatorului echivalent de tensiune (teorema lui Thévenin)
Orice circuit liniar activ poate fi echivalat în raport cu două dintre
borne (A-B) cu un generator echivalent de tensiune (GET).
Algoritmul de rezolvare:
Pasul1: Se înlătură din circuit latura dintre nodurile A-B, al cărei curent
dorim să îl determinăm;
Pasul 2: În circuitul rămas se pasivizează sursele de energie si se
calculează rezistența echivalentă la bornele A-B, RAB0;
Pasul 3: În circuitul obținut la pasul 1,
se determină tensiunea în gol UAB0 la bornele A-B;
Pasul 4: Cu RAB0 , UAB0 se construieste
generatorul echivalent de tensiune, calculându-se IAB.

22
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Teorema generatorului echivalent de curent (teorema lui Norton)
Orice circuit liniar activ poate fi echivalat în raport cu două dintre
borne cu un generator echivalent de curent (GEC).
Algoritmul de rezolvare:
Pasul1: Se înlătură din circuit latura A-B, la bornele căruia dorim să
determinăm tensiunea;
Pasul 2: În circuitul rămas se pasivizează sursele de energie si se calculează
conductanța echivalentă la bornele A-B, GAB0;
Pasul 3: În circuitul obținut la pasul 1, se scurtcircuitează bornele A-B si se
determină IABsc ;
Pasul 4: Cu GAB0 , IAbsc se construieste
generatorul echivalent de curent, calculându-se
apoi tensiunea electrică UAB.

23
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Exemplu: (rezolvare pe Whiteboard)

24
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Teorema transferului maxim de putere

Transferul maxim de putere de la un circuit activ la o sarcină, are loc

numai dacă rezistența sarcinii (RS) este egală cu rezistența internă a
generatorului echivalent de tensiune (RAB0), caz în care se spune că
sarcina este adaptată.

25
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Problema:
Fie circuitul cu schema electrică următoare. Se cere analiza circuitului prin:
a) metoda teoremelor lui Kirchhoff; b) metoda curenţilor de buclă; c) metoda
nodală; ştiind următoarele valori ale elementelor de circuit: R1 = 5 Ω,
R2 = 1 Ω, R3 = 0.5 Ω, R4 = 1 Ω, R6 = 15 Ω, R7 = 3 Ω, R8 = 1 Ω, R9 = 7 Ω,
R10 = 10 Ω, R12 = 3 Ω, E1 = 16V, E3 = 5I10, E7 = 50V, E12 = 1/6U6, Ig5 = 1A,
Ig11 = 0.5I6.

26
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Rezolvare:
a) metoda teoremelor lui Kirchhoff;
N=7, L=12, B=6

27
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Rezolvare:
a) metoda curenților ciclici;
N=7, L=12, B=6

28
 TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE
Rezolvare:
a) metoda potențialelor la noduri
N=7, L=12, B=6

V1 = 20V , V2 = −21V , V3 = 16V , V4 = 10V , V5 = −20V , V6 = 7V

29