Farmacologie și Farmacoterapie anul III

Lucrare practica nr. 5

Farmacologia medicamentelor antidepresive, stimulante SNC și neurotonice

1. Antidepresivele
Depresia este o afecţiune psihică, caracterizată printr-o perturbare serioasă a echilibrului
emoţional şi o diminuare considerabilă a calităţii vieţii (activitate profesională, relaţii
interumane), pe o perioadă lungă de timp.
Cauzele depresiei nu sunt complet elucidate, depresia fiind de obicei declanşată de o
combinaţie de factori biologici, psihologici şi factori de mediu. Unele trăsături psihologice pot
creşte vulnerabilitatea persoanei în faţa depresiei: persoanele care nu au stima de sine, care au o
viziune pesimistă asupra lumii. În acelaşi timp, factorii externi pot avea un rol important în
dezvoltarea unei astfel de afecţiuni, cum se întâmplă la persoanelor care sunt supuse la stress
continuu, care suferă traume emoţionale puternice, pacienţilor cu afecţiuni cronice cu grad ridicat
de morbiditate sau cu boli incurabile.
Simptomele psihice caracteristice:
 tristeţe continuă, teamă puternică, nelinişte, sentiment de deşertăciune;
 lipsa de speranţă, pesimism;
 sentiment de vinovăţie, de neajutorare;
 tulburări de somn, cu trezire matinală însoţită de un sentiment de teamă;
 pierderea interesului pentru activităţile care în trecut produceau plăcere;
 pierderea apetitului cu scădere în greutate;
 scăderea dinamismului;
 oboseală cu senzaţie de lentoare;
 dificultăţi de concentrare, memorare, de luare a deciziilor;
 pierderea interesului pentru lumea exterioară;
 gânduri spre moarte, sinucidere şi chiar tentativă de suicid.
Simptome organice:
 dureri de cap;

1
  ameţeli;
 disconfort gastric sau toracic;
 dureri articulare;
 tulburări de tranzit intestinal, cu diaree sau constipaţie;
 dereglări menstruale;
 impotenţă sexuală.
Depresia are la bază o dereglare a sistemului monoaminergic la nivel central, şi în special
scăderea activităţii adrenergice asupra receptorilor beta-1 centrali şi scăderea activităţii
serotoninergice asupra receptorilor serotoninergici 5-HT1A. Prin urmare, medicaţia antidepresivă
va avea drept scop creşterea concentraţiei acestor neuromediatori în SNC.
Influenţa celor trei neuromediatori ai sistemului monoaminergic (noradrenalina,
dopamina, serotonina) asupra diferitelor procese psihice este prezentată în tabelul următor:

noradrenalina serotonina dopamina

Anxietate + +
Atenţie +
Iritabilitate + +
Dispoziţie + + +
Emotivitate + + +
Funcţia cognitivă + + +
Motivaţie + +
Energie + +
Somn + +
Apetit + +
Funcţie sexuală + +
Agresivitate + +
Activitate psihomotorie +
Euforie +
Impulsivitate +
Idei suicidare +

Antidepresivele sunt medicamente care influenţează în sens pozitiv starea timică

(tonusul afectiv, dispoziţia), denumite şi timoleptice, cu ameliorarea simptomatologiei depresiei.

2
 Clasificare, funcţie de mecanismul de acţiune:
1. inhibitoare ale recaptării catecolaminelor din fanta sinaptică:
1.1. timoleptice clasice (tipice):
a. inhibitoare neselective ale recaptării NA şi/sau 5-HT:
NORTRIPTILINA, IMIPRAMINA, AMITRIPTILINA, DOXEPINA
b. inhibitoare selective ale recaptării NA:
DESIPRAMINA, MAPROTILINA, OXAPROTILINA, REBOXETIN
 reacţii adverse cardiovasculare evidente cu stimulare cardiacă, tahicardie sinusală şi crize
hipertensive;
 latenţă lungă (1-5 săptămâni)
 frecvent pot produce dificultăţi de concentrare, tulburări de memorie, stare de confuzie,
delir;
 IT este mic, fiind indicate doar în depresia majoră severă
1.2. timoleptice noi (atipice):
a. inhibitoare selective ale recaptării serotoninei (ISRS):
CITALOPRAM, FLUOXETIN, FLUVOXAMIN, PAROXETIN, SERTRALIN
b. inhibitoare neselective slabe ale recaptării NA şi/sau 5-HT, cu sau fără inhibiţia
recaptării dopaminei:
(1) inhibitoare slabe ale recaptării noradrenalinei:
VILOXAZIN
(2) Inhibitori slabi ai recaptării serotoninei:
TRAZODON; TIANEPTIN, NEFAZODON
(3) Inhibitoare neselective ale recaptării serotoninei şi noradrenalinei, dar fără efect
blocant pe receptorii vegetativi muscarinici şi alfa-1:
MILNACIPRAN
(4) Inhibitori ai recaptării serotoninei şi slabi ai recaptării dopaminei:
VENLAFAXIN
(5) Inhibitoare ale recaptării dopaminei şi slabe ale recaptării noradrenalinei:
AMFEBUTANONA
2. blocante ale receptorilor alfa-2 presinaptici din auto-sinapsele şi heterosinapsele
agrenajului sinaptic adreno-serotoninergic:

3
 MIRTAZAPIN
 prin blocarea acestor receptori alfa-2 sunt stimulate sinapsele adrenergice şi serotoninergice
cu favorizarea eliberării de serotonină şi noradrenalină;
 avantujul constă în blocarea receptorilor 5-HT2 (responsabili de agitaţia psihomotorie) şi 5-
HT3 (responsabili de greaţă şi vomă), efecte care apar la alte clase de antidepresive.
3. inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO):
1.1. neselective şi ireversibile:
FENELZINA, NIALAMINA, TRANILCIPROMINA
 latenţă lungă şi durată lungă după întreruperea tratamentului
 produc creşterea cantităţii de adrenalină şi noradrenalină în periferie;
1.2. selective şi reversibile IMAO-A (MAO-A degradează specific noradrenalina şi
serotonina):
MOCLOBEMID
4. agonişti serotoninergici 5-HT2 :
MIANSERIN
 nu are reacţii adverse cardiovasculare şi anticolinergice, având un indice de siguranţă la
supradozare ridicat
5. LITIUL

Interacţiuni în clasa antidepresivelor:

 Antidepresivele potenţează:
o Efectele amfetaminei
o Efectele analgezicelor opioide (IMAO asociaţi cu petidină pot provoca
encefalopatie severă)
o Efectul hipertensiv al catecolaminelor şi simpatomimeticelor
 Barbituricele diminuă efectul antidepresivelor.
 Antidepresivele scad efectul:
o Antiepilepticelor, prin scăderea pragului excitant;
o Antihipertensivelor de tip simpatolitic indirecte cum sunt clonidina, guanetidina,
care se recomandă a fi înlocuite cu un diuretic;

4
  Asocieri contraindicate:
o IMAO – antidepresive triciclie: efecte anticolinergice puternice; începerea unui
tratament cu antidepresive triciclice se face numai după 2 săptămâni de la
întreruperea tratamentului cu IMAO, iar începerea unui tratament cu IMAO se
face numai după 10 zile de la întreruperea celui cu antidepresive triciclice;
o ISRS – IMAO: risc de apariţie a sindromului serotoninergic cu potenţial letal,
trecerea de la unul la altul făcându-se numai după o pauză de 6 săptămâni;
o Antidepresivele triciclice cu efect anticolinergic (amitriptilina, doxepina)
potenţează efectele anticolinergicelor centrale (antiparkinsoniene) şi al
neurolepticelor fenotiazine;
Ingestia de alimente bogate în tiramină (brânzeturi fermentate, peşte afumat, bere, ficat
de pui, vin roşu) în timpul unui tratament cu IMAO poate produce declanşarea unor crize
hipertensive grave, cu tahicardie, aritmii, HTA, şi AVC (”cheese effect”), deoarece tiramina
induce eliberarea de cantităţi mari de catecolamine din depozitele axonale.

2. Stimulantele SNC
La doze terapeutice, cresc activitatea anumitor segmente şi centrii SNC.
 Stimulante corticale
– Derivaţi purinici – cofeina
– Amfetamine
• Stimulante psihomotorii – amine de trezire (amfetamina, dexamfetamina,
metamfetamina)
• Anorexigene (amfepramona)
 Stimulante bulbare – analeptice respiratorii
 Cu mecanism reflex la nivelul chemoreceptorilor nicotinici din glomusul
carotidian - lobelina
 Cu mecanism direct la nivelul centrului respirator bulbar - bemegrid
 Cu mecanism mixt - doxapram
 Stimulante medulare – stricnina

5
 Cofeina:
 Antagonist al adenozinei (neuromediator purinergic) prin blocarea receptorilor purinergici P1
 Inhibitor al fosfodiesterazei cu creşterea concentraţiei de AMPc – explică efectele periferice
cardio-vasculare la doze mari
 Farmacodinamie: stimulant psihomotor moderat, creste debitul cardiac, creste rezistenta
vasculara cerebrala, la hipotensivi creste TA, creste frecventa respiratorie, produce
bronhodilatatie, creste secretia gastrica, creste metabolismul bazal si diureza.

3. Neurotonicele
Medicamente activatoare sau reglatoare ale metabolismului cerebral şi proceselor
biochimice neuronale. Se administreaza in prima parte a zilei, pentru a nu afecta somnul.
Reprezentanti
 Acid glutamic – fixează amoniacul, care este toxic pentru neuron
 Meclofenoxat – ameliorează metabolismul glucidic neuronal şi măreşte rezistenţa
neuronilor la hipoxie
 Piracetam – creşte nivelul de peptide implicate în memoria pe termen lung; derivat
ciclizat al GABA
 Piritinol – structură asemănătoare piridoxinei
 Lecitina – fosfolipide din vegetale şi ou
 Hidrolizat de creier – aminoacizi liberi
 Hemopreparat deproteinizat – peptide cu masa moleculara mică
 Extract de Ginkgo biloba – neurotonic, vasoreglator, psihostimulator