Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

FORME FARMACEUTICE PERFUZABILE

Definiție și generalități

F. R. X, Infundibilia
Preparatele perfuzabile sunt soluții apoase sau emulsii de tip L/H, izotonice, sterile și
apirogene, care se administrează i.v., în volume de 100 ml sau mai mari, cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare.
F.R X, supl. 2004, Farmacopeea Europeana, 9.0., înscriu Preparatele perfuzabile în
monografia de generalități Preparate parenterale (Parenteralia).
Preparatele perfuzabile sunt soluții apoase sterile, sau emulsii sterile în care apa este
faza continuă. Ele sunt izotonice și destinate în principal adminstrării în volum mare.
Preparatele perfuzabile nu conțin conservanți antimicrobieni.
Aceste soluții sunt limpezi și practic lipsite de particule în suspensie. Emulsiile
perfuzabile nu trebuie să prezinte semne de separare a fazelor.
Preparatele perfuzabile sunt administrate i. v., în doză unică, în volume de cel puțin
100 ml, picătură cu picătură.
Scopul terapeutic al acestor preparate este de a reface echilibrul electroliților, de a
completa lichidele pierdute din organism și de a asigura alimentația parenterală.
Sunt utilizate ca tratament medicamentos atunci când servesc ca vehicule pentru
dizolvarea unor medicamente compatibile.
Concentrate pentru injecții sau perfuzii (F.R.X, supl. 2004, F.E., 9.0.)

Concentratele pentru injecții sau perfuzii sunt soluții sterile destinate injectării sau
perfuziei după diluare. Sunt diluate la un volum prescris cu un lichid prescris înainte de
administrare. După diluare, se conformează cerințelor pentru injecții sau perfuzii.
Pulberi pentru injecții sau perfuzii (F.R.X, supl. 2004, F.E., 9.0.)
Pulberile pentru injecții sau perfuzii sunt substanțe solide și sterile distribuite în
recipientele lor finale și care, atunci când sunt agitate cu volumul prescris al unui lichid steril
prescris formează rapid soluții clare și practic fără particule sau suspensii uniforme. După
dizolvare sau suspendare, acestea respectă cerințele pentru injecții sau pentru perfuzii.

1
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

Produsele liofilizate pentru administrare parenterală sunt considerate pulberi pentru

injecții sau perfuzii.
Medicamentele perfuzabile se pot clasifica în funcție de:
 forma farmaceutică:
 soluții apoase,
 emulsii de tipul L/H (U/A),
 scopul terapeutic urmărit:
 perfuzii care asigură reglarea dezechilibrului hidric și ionic al organismului,
 perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic,
 perfuzii cu substanțe energetice,
 perfuzii folosite în metabolismul reconstituant,
 perfuzii pentru nutriție parenterală,
 perfuzii cu preparate de sânge și înlocuitori de plasmă,
 perfuzii medicamentoase,
 soluții pentru dializă peritoneală și hemodializă,
 soluții pentru nutriție enterală (hiperalimentație enterică).
Formularea perfuziilor
Condițiile îndeplinite de lichidele perfuzabile sunt specifice formelor sterile:
 sterilitatea,
 lipsa particulelor insolubile pentru soluțiile apoase,
 lipsa pirogenelor,
 stabilitatea.
În plus, față de soluțiile injectabile, soluțiile perfuzabile trebuie să fie când este posibil
izotonice, izohidrice și izoionice (o compoziție ionică apropiată de lichidele organismului).
Substanțele active formulate în medicamentele perfuzabile sunt reprezentate de
electroliți, nutrienți, substanțe energetice, reconstituante și mai rar de substanțe
medicamentoase (perfuzii medicamentoase).
Solventul principal este apa pentru preparate injectabile (FR X), în care substanțele
medicamentoase sunt dizolvate sau emulsionate.
F. R. X prevede că soluțiile perfuzabile hipotonice se izotonizează. La preparare
nu se admite adaosul soluțiilor-tampon pentru ajustarea pH-ului sau a conservanților
microbieni.

2
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

Conținutul în substanță activă se exprimă în unități de masă pentru 1000 ml soluție,

în milimoli pe 1000 ml soluție (mmol/L), sau în miliechivalenți pe 1000 ml (mEq/L).
Conținutul în substanțe energetice se exprimă uneori în calorii (cal).
pH-ul preparatelor perfuzabile trebuie să fie apropiat de neutralitate, dacă nu se
prevede altfel.
Prepararea perfuziilor
La prepararea soluțiilor perfuzabile se dizolvă substanțele medicamentoase în apa
pentru produse parenterale, proaspăt distilată și apirogenă, se filtrează și se repartizează în
recipiente din sticlă care se închid cu dopuri de cauciuc peste care se aplică o garnitură
metalică de fixare, sau se introduc în recipiente din material plastic (pungi sau saci) care se
închid prin termosudare, după care medicamentele se sterilizează.
Prepararea se face g/v. La preparare se asigură stabilitatea fizico-chimică,
microbiologică și biologică.
Emulsionarea se face după prevederile generale de la prepararea emulsiilor
parenterale. Faza uleioasă este de obicei un ulei vegetal (din semințe de bumbac, de soia,
floarea soarelui etc) precum și gliceride semisintetice.
Emulgatorii sunt naturali (lecitine) sau sintetici (tensioactivi neionici); cel mai frecvent
se folosește lecitina de gălbenuș de ou sau din semințe de soia, deoarece este mai bine
metabolizată decât agenții sintetici. Izotonia emulsiilor perfuzabile nu se face cu ajutorul
electroliților, preferându-se glucide (glucoza, levuloza) și mai ales polioli (xilitol, sorbitol,
glicerol).
Ca antioxidanți se preferă α-tocoferolul spre a preveni oxidarea acizilor grași
nesaturați din faza uleioasă dispersată.
Prepararea emulsiei este urmată de omogenizare, la presiuni de 3000 - 5000 psi la 50 -
80oC, de obicei sub azot. Sterilizarea emulsiilor parenterale se face prin autoclavare (110 oC
timp de 40 min).
Recipiente de condiționare
Pentru fluidele perfuzabile, sânge uman conservat și derivate de sânge, se utilizează
recipiente din sticlă și din plastomeri suple sau rigide. Se indică sticla de tip I neutră, sau
boro-silicat cu rezistență hidrolitică înaltă pentru flacoanele de perfuzii care pot fi recuperate
și supuse la mai multe sterilizări prin autoclavare, sau sticla de tipul II, sticla sodo-calcică
neutralizată, la flacoanele care nu se mai recuperează.
Flacoanele de sticlă pentru volume mari au o capacitate de 100 - 1 000 mL, cu pereți
groși, pentru a rezista la sterilizare. Pentru a împiedica cedarea alcalilor din sticlă în soluția

3
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

perfuzabilă și pentru a prelungi timpul de utilizare, flacoanele de sticlă se siliconează prin

tratare cu soluție cloroformică de dimetilsiliconă 1%. Sistemul de închidere a flacoanelor
pentru soluții cu volum mare trebuie să asigure o perfectă etanșeitate; aceasta se realizează cu
ajutorul dopurilor din cauciuc, al capsulelor metalice din aluminiu și garniturilor metalice. În
industrie se utilizează capace triple de aluminiu.
Flacoanele din sticlă pentru perfuzii trebuie să corespundă acelorași condiții de
calitate ca și fiolele de sticlă. Gradarea în mL a flacoanelor de mare volum este efectuată și
invers, pentru ca în orice moment al perfuzării să se cunoască exact cantitatea administrată.
Recipientele din material plastic utilizate pentru preparate perfuzabile au formă de
saci, pungi și flacoane suple, semirigide sau rigide, care pot avea diverse capacități: 125, 250,
500, 1 000 și 2 000 mL. Recipientele din material plastic se controlează la fel ca și flacoanele
pentru soluții injectabile: permeabilitatea, transparența, rezistența la sterilizare, tubiditatea,
metale grele, tensioactivi, acțiunea hemolitică, toxicitatea.
Aceste recipiente se închid după umplere prin termosudare. Pentru ca lichidul să poate
ieși ușor din recipientul de sticlă și să curgă prin setul de perfuzare, este necesar un anumit
mecanism care să permită aerului să intre în recipient. Recipientele din material plastic nu
necesită introducerea aerului ca să poată funcționa, deoarece presiunea atmosferică exercită
forțe din exterior asupra pereților recipientului și determină curgerea lichidului.
!!! Recipientele din plastomeri pentru perfuzii sunt unidoză, resturile de lichid
fiind eliminate, la fel ca și recipientele.

PERFUZII PENTRU RESTABILIREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC

Între lichidul celular și extracelular au loc schimburi de lichide determinate de obicei

de modificări în compoziția lichidului extracelular. Spre exemplu, o scădere a sodiului
extracelular va produce hidratarea celulară, iar creșterea concentrației sodiului extracelular va
determina deshidratarea celulară. Pierderile de potasiu produc perturbări și mai serioase,
deoarece cationul potasiu are rol în procesul de excitabilitate al fibrelor musculare ale inimii.
Modificarea conținutului în electroliți (accidente, cauze patologice, alimentație, tratament
parenteral) duce la un schimb al apei și electroliților între celule și spațiul interstițial, cu
modificarea presiunii osmotice.
Pierderile de electroliți duc la perturbări și în echilibrul acido-bazic. În stări normal
fiziologice organismul, printr-un mecanism complex de reglare, reține elementele necesare și

4
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

elimină surplusul, mecanism cunoscut sub numele de homeostazia apei și electroliților. În

anumite stări patologie sau accidente, este necesară corectarea deficitului electroliților,
refacerea homeostaziei, prin aport exogen.
Deficitul principal al apei, numit și deshidratare principală sau primară, deshidratare
hipotonică, hipovolemie, reprezintă starea în care conținutul organismului în apă este redus
față de componenții solizi.
Deshidratarea poate fi provocată de:
 carența de apă:
 ori de câte ori absorbția apei nu este adecvată,
 atunci când pacientul nu poate să-și satisfacă setea datorită pierderii cunoștinței
sau nu are capacitatea fizică necesară,
 hipersecreție, ca în cazul diabetului insipid,
 administrarea unei hrane concentrate, prin tub,
 pierderea apei din plămâni în cursul respirației rapide (hiperventilație
pulmonară),
 poliurie, transpirație abundentă,
 carență de săruri (hiposalie): pierderea lichidelor ca rezultat al vomei, diareii,
edemului, obstrucției intestinale, drenajului intestinal excesiv (prin fistule sau sondă nazo-
gastrică), în arsuri, peritonită, ascită, transpirație excesivă provocată de febră sau temperaturi
mari ale mediului înconjurător, insuficiență renală cronică sau uremie însoțită de acidoză și
acidoză provocată de diabet sau înfometare. Pierderea apei și sodiului poate fi covârșitoare în
insuficiența adrenocorticală cronică (maladia Adison) sau suspendarea bruscă a terapiei cu
steroizi. Pierderea apei, cu retenția sărurilor se numește deshidratare hipertonă. Tratamentul
de echilibrare al organismului cu electroliţi trebuie să ţină seama de raportul în care se afla
anionii şi cationii în organism:

Tabel 1. Ionograma serului sangvin

cationi mEq/l anioni mEq/l
Na+ 141 Cl- 101
K+ 4,4 HCO3- 27
Ca2+ 5 HPO42- 2
Mg2+ 1,6 SO42- 1
Acizi organici 5
Proteine 16
total 152 total 152
Total cationi + anioni = 304 mEq/L

5
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

Indiferent de calea de administrare se va avea în vedere că soluţiile de electroliţi se

repartizează în spatiile extracelulare, iar soluţiile coloidale se repartizează în spaţiul vascular.
Pentru restabilirea şi menţinerea echilibrului hidroelectrolitic la bolnavii operaţi, pentru
înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi, pentru compensarea dezechilibrului acido-bazic sau
a carenţelor de potasiu pentru tratamentul şocului cauzat de tulburări hemodinamice se
utilizează perfuziile cu electroliţi.
Necesarul de electroliți pentru compensarea deficitului la anumiți pacienți, este
solicitat în miliechivalenți (mEq), deoarece presiunea osmotică este direct proporțională cu
numărul de molecule sau de ioni pe unitatea de volum.
Relații pentru transformarea mEq în g și invers:

Mr 1000×valenta
g/l=mEq/l× mEq/l=g/l×
1000×valenta ; Mr ;

Întrucât soluțiile perfuzabile trebuie să fie izotonice, se face calculul necesarului de

apă pentru această cantitate de sare, știind că 9 g NaCl izotonizează 1000 mL apă, adică (2,92
x 1000) : 9 = 324,7 ml apă. Raportul dintre 1000 și concentrația izotonică a diferitelor săruri
se numește cifra Sprowl și se folosește pentru a afla necesarul de apă pentru izotonizarea
diferitelor cantități de săruri formulate în soluțiile perfuzabile.

Tabel 2. Cifre Sprowl pentru unii electroliți și neelectroliți

Substanţa Cifra Sprowl
Clorura de sodiu 111
Clorura de potasiu 84
Clorura de magneziu x 6 H2O 50
Clorura de calciu x 6 H2O 39
Clorura de amoniu 124
Citrat de sodiu 34
Fosfat de potasiu monobazic 49
Glucoza x 1 H2O 18
Carbonat acid de sodiu 72
Sulfat de sodiu x 10 H2O 29

INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI (F.R. X)

Soluţie perfuzabilă de clorura de sodiu

6
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

Soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu este o soluţie sterilă şi apirogenă de clorură de

sodiu (9g/l) în apa pentru preparate injectabile. Corespunde prevederilor de la “Infundibilia”
şi următoarelor prevederi: un conţinut de cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorură
de sodiufaţă de valoarea declarată; 1000 ml soluţie perfuzabilă conţin 154 mmoli Na+ şi 154
mmoli Cl-.

Rp. Clorură de sodiu 9,00 g

Apă la 1000 ml
PREPARARE

Se dizolvă clorura de sodiu în 900 ml apă pentru preparate injectabile, se completează

la 1000 ml, soluţia se filtrează, se repartizează în flacoane şi se sterilizează la 121 0C timp de
15 minute.

DESCRIERE
Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust slab sărat. pH-ul soluţiei este 5,5-7,0.
OBSERVAŢII
Soluţia de clorură de sodiu este stabilă. Nu s-au semnalat incompatibilităţi sau
interacţiuni cu alte medicamente.

Clorura de sodiu intră în compoziţia soluţiilor injectabile sau perfuzabile fie cu rol de
izotonizare, fie cu rol în homeostazia electroliţilor şi restabilirea echilibrului acido-bazic, fie
asociată cu glucoza în perfuzii cu substanţe energetice. Dacă se administrează în cantităţi mari
duce la eliminarea K+ din organism şi favorizează apariţia edemelor.

Nu se foloseşte în afecţiuni renale. Când se specifică folosirea clorurii de sodiu-soluţie

izotonică apirogenă ca solvent sau diluant pentru preparatele injectabile sau perfuzabile din
farmacopee se foloseşte soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu 9g/l.

INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI COMPOSITA (F.R. X)

Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă

Soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu compusă este o soluţie sterilă şi apirogenă,

care conţine clorură de sodiu (8,6 g/l), clorură de calciu (0,5 g/l) şi clorură de potasiu (0,3 g/l)
dizolvate în apă pentru preparate injectabile. Trebuie să corespundă prevederilor de la

7
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

“Infundibilia” şi următoarelor prevederi: un conţinut de cel puţin 0,425 g şi cel mult 0,525 g
clorura de calciu (CaCl2 x 6H2O) şi cel puţin 4,95 şi cel mult 6,05 g clor total; 1000 ml soluţie
perfuzabilă conţin 147 mmoli de Na+, 4 mmoli K+, 2,28 mmoli Ca2+ şi 156 mmoli Cl-.

Rp. Clorură de sodiu 8,60 g

Clorură de calciu 0,50 g
Clorură de potasiu 0,30 g
Apă la 1000 ml
PREPARARE

Se dizolvă clorura de sodiu, de potasiu şi de calciu în 900 ml apă pentru preparate

injectabile, se completează la 1000 ml; soluţia obţinută se filtrează, se repartizează în flacoane
şi se sterilizează la 1210C timp de 15 minute.

DESCRIERE

Soluţie limpede, incoloră, fără miros, gust sărat. Soluţia obţinută are pH-ul 5,0-6,5.

Această formulă mai este cunoscută şi sub numele de - Soluţie perfuzabilă Ringer.

INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI COMPOSITA

CUM NATRIO LACTATO (F. R. X)

Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă cu lactat de sodiu

Sinonim: Soluţie perfuzabilă Ringer lactată

Natrii chloridum 6,00 g

Calcii chloridum 0,50 g
Kalii chloridum 0,30 g
Acidum lacticum (100%) 4,02 g
Natrii hydroxydatum (R) 1,79 g
Aqua destillata ad iniectabilia q. s. ad. 1000 ml

8
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

PREPARARE

Acidul lactic se diluează cu 100 ml apă pentru preparate injectabile, se adaugă

hidroxidul de sodiu dizolvat în 200 ml apă pentru preparate injectabile şi se sterilizează la
autoclav la 1150C timp de 20 minute. După răcire se adaugă, cu precauţie, hidroxid de sodiu
( R) 50 g/l până când o picătură de roşu de fenol-soluţie(I) cu o picătură soluţie perfuzabilă se
colorează în roşu-violaceu. Clorurile de sodiu de calciu şi de potasiu se dizolvă în 500 ml apă
pentru preparate injectabile, cele două soluţii se reunesc şi se completează cu apă pentru
preparate injectabile la 1000 ml. Se filtrează, se repartizează în recipiente adecvate şi se
sterilizează.

OBSERVAŢII

Trebuie să corespundă prevederilor de la “Infundibilia” şi următoarelor prevederi: un

conţinut de cel puţin 0,475 g şi cel mult 0,525 g clorura de calciu (CaCl 2 x 6H2O) şi cel puţin
4,5 şi cel mult 5,5 g lactat de sodiu, cel puţin 3,8 g şi cel mult 4,2 g clor total; 1000 ml soluţie
perfuzabilă conţin 147 mmoli de Na+, 4 mmoli K+, 0,77 mmoli Ca2+ si 624 mmoli Cl-.

DESCRIERE

Soluţie limpede, incoloră, fără miros, gust sărat. Soluţia obţinută are pH-ul 5,0-7,0.

INFUNDIBILE KALII ET NATRII CHLORIDI (F.R. X)

Soluţie perfuzabilă de clorură de potasiu şi clorura de sodiu

Soluţia perfuzabilă de clorură de potasiu şi de sodiu este o soluţie sterilă şi apirogenă

de clorură de potasiu şi de clorură de sodiu în apă pentru preparate injectabile.

Kalii chlorium 2,68 g

Natrii chloridum 6,02 g

Aqua destillata ad iniectabilia q. s. ad. 1000 ml

Corespunde prevederilor de la “Infundibilia” şi următoarelor prevederi: 1000 ml

soluţie perfuzabilă conţin cel puţin 5,72 g şi cel mult 6,32 g clorură de sodiucel puţin 2,55 g şi

9
 Tehn. Farm._F.III.2._ L.P. 10._ 27. – 30. 04. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.

cel mult 2,81 g clorură de potasiu şi cel puţin 4,25 g şi cel mult 5,25 g clor total. 1000 ml
soluţie perfuzabilă conţin 103 mmoli Na+ , 36 mmoli de K+ şi 138 mmoli Cl-.

PREPARARE

Se dizolvă clorura de sodiu şi de potasiu în 900 ml apă pentru preparate injectabile şi

se completează la 1000 ml; soluţia se filtrează, se repartizează în flacoane şi se sterilizează la
1210C timp de 15 minute.

DESCRIERE

Soluţie limpede, incoloră, fără miros, gust sărat. Soluţia obţinută are pH-ul 5,0-6,5.

Bibliografie

1. Lupuleasa D., Vicaş L. G., Moisa C. F. - Prepararea medicamentelor – Dispersii

moleculare, Ed. Universităţii din Oradea, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Supliment, 2000, 2004, Editura Medicală,
Bucureşti.
4. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075
Strasbourg Cedex, France.
5. *** Protocoale de lucru.
6. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale,
Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.

10