Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soluţii Perfuzabile
Soluţii Perfuzabile
Definiţie:
Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii, ulei în apă, izotonice sterile şi
apirogene care se administrează IV în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare.
Preparare:
Conţinutul în substanţa activă se exprimă în unităţi de masă pentru 100 ml soluţie. Conţinutul
în substanţe energetice se exprimă în calorii.
Soluţiile perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate până la obţinerea de soluţii
perfect limpezi şi se repartizează în recipiente de sticlă gradate sau din material plastic cu
capacităţi de: 100-250-500-1000 ml.
Proprietăţi şi control.
Determinările se fac pe 10 recipiente în cazul flacoanelor sau sacilor din material plastic.
Conţinutul lor se transvazează în prealabil în flacoane de sticlă corespunzătoare.
Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipiente trebuie să fie cel puţin
egal cu cel declarat pe etichetă. Volumul de lichid se verifică pe 10 recipiente prin transvazare
în cilindri gradaţi. Conservare în recipiente închise etanş.
De exemplu scăderea sodiului extracelular va produce hidratare celulară iar creşterea sodiului
extracelular va produce deshidratare celulară.
Pierderile de potasiu produc perturbări şi mai serioase deoarece potasiul are rol în procesele
de excitabilitate a fibrelor musculare ale inimii.
În anumite stări patologice sau accidente este necesară corectarea deficitului de electroliţilor,
adică refacerea homeostaziei prin aport exogen.
3. soluţii hipertonice
- clorură de sodiu cu carbonat acid de sodiu care se administrează în practica chirurgicală
pentru corectarea urgentă a acidozei metabolice.
Perfuzii cu electroliţi pentru modificarea echilibrului acidobazic.
În stare normală pH-ul plasmei şi în general al lichidelor biologice este cuprins între 7,35 -
7,45 iar limitele compatibile cu viaţa sunt 6,7 şi 7,9 . Compensarea variaţiilor mici de pH este
asigurată de sistemele tampon ale organismului.
- sistemele tampon care reprezintă un mecanism de reglare fizico-chimică,
- funcţia compensatorie a plămânilor,
- funcţia compensatorie a rinichilor.
Aceste două ultime sunt mecanisme fiziologice. Cel mai bogat reprezentat sistem tampon în
organism care acţionează în apa extracelulară este sistemul acid carbonic (H2CO3)
-bicarbonat (HCO3), iar raportul lor este egal cu 20 şi un pH =7,4.
Dacă:
1. creşte valoarea acidului carbonic sau scade ionul bicarbonat avem o scădere de pH sub 7,4,
rezultă o acidoză.
2. scade acidul carbonic sau creşte ionul bicarbonat avem o creştere de pH numită alcaloză.
Alcaloza respiratorie se întâlneşte când viteza de eliminare a CO2 este excesivă şi scade
proporţia de acid carbonic în raport cu bicarbonatul.
Dereglările (acidoză, alcaloză) pot fi compensate de organism iar pH-ul se menţine la valori
normale. Dacă mecanismele de compensare sunt insuficiente sau depăşite pH-ul suferă
modificări şi avem de-a face cu acidoze sau alcaloze decompensate cu manifestări clinice. În
aceste cazuri se intervine cu soluţii perfuzabile de modificare a echilibrului acidobazic.
Albuminenele serice umane reprezintă fracţiunea proteică cea mai abundentă a plasmei . Au
rol în refacerea volemiei prin solicitarea apei extracelulare, se administrează în arsuri grave ,
în şoc sau colaps.
Dextranii sunt polizaharide cu greutate moleculară mare care se obţin prin fermentaţia unor
medii de cultură cu zaharoză de către bacteria Leuconostoc mesenteroides, se folosesc două
fracţiuni.
- dextranul 70 cu masa moleculară de 70 mii
- dextranul 40 cu masa moleculară de 40 mii.
Se prezintă ca o pulbere albă solubilă în apă, stabilă, sterilizabilă prin autoclavare. Se folosesc
sub formă de soluţii 10% fie de dextrani 40 fie de dextrani 70 în soluţii de clorură de sodiu
0,9% sau în soluţie de glucoză 5%.
Dextrani 40 au acţiune mai rapidă dar pentru o durată scurtă de timp de aproximativ 12h şi
ameliorează microcirculaţia. Se administrează în tulburări microcirculatorii şi în tromboze.
În cazul unor pacienţi care nu sunt în măsură să se poată hrăni pe cale orală,
pacienţi cu carcinom esofagian sau gastric,
pacienţi cu ulcer peptic obstructiv,
pacienţi cu sindrom de malabsorbţie ,
pacienţi cu colite ulceroase sau pacienţi în comă,
Se mai folosesc şi perfuzii cu lipide. Administrarea lor IV se face sub formă de emulsii U/A,
au un conţinut caloric ridicat 9cal./gram fiind posibilă administrarea până la 30% din
necesarul zilnic caloric într-un volum redus de lichid.
Perfuzii cu aminoacizi .
Sunt 8 aminoacizi esenţiali, adică nu pot fi sintetizaţi în organism:
- izoleucina,
- leucina,
- lizina,
- metionina,
- fenilalanina,
- treonina,
- triptofan,
- valina.
Aminoacizi neesenţiali:
- alanina, - glicina, - tirozina,
- arginina, - histidina,
- acidul aspartic, - ornitina,
- cistina, - prolina,
- acidul glutamic, - serina,
Administrarea aminoacizilor se face concomitent cu surse de energie. Pentru utilizare optimă
este necesară administrarea simultană a celor două categorii de aminoacizi. În unele afecţiuni
ca: insuficienţa hepatică este necesar un aport crescut de aminoacizi ramificaţi; ex. izolucina,
leucina, valina şi o cantitate mai scăzută de aminoacizi aromatici fenilalanină şi tirozina.
Scopul dializei peritoneale este de a îndepărta substanţele toxice din organism în cazul unei
insuficienţe renale prin difuzarea lor în lichidul de dializă.
Soluţiile pentru dializa peritoneală conţin glucoză şi un conţinut ionic similar cu lichidul
normal extracelular.
Într-o dializă de 6 h se vor folosi între 150-350 l soluţie, de aceea se prepară soluţie
concentrată pentru hemodializă care se diluează aseptic cu apă distilată pentru preparate
injectabile în secţia de spital.
Epurarea organismului în acest fel este eficientă numai pentru substanţele cu greutate
moleculară mică sau care nu sunt puternic legate de proteinele plasmatice.
Perfuzii medicamentoase
Exemple:
perfuzia cu metronidazol 0,5% izotonizată cu clorură de sodiu sau glucoză, se
foloseşte în infecţiile cu anaerobi sau preoperator,
perfuzia cu manitol, 5%, 10%, 20 %, manitolul este un poliol nemetabolizabil care se
elimină prin filtrare glomerulară şi acţionează ca diuretic osmotic,
soluţia perfuzabilă cu clorhidrat de arginină folosită ca protector hepatic,
soluţii pentru spălarea unor răni întinse, care nu se folosesc parenteral dar deoarece în
timpul spălării pot pătrunde în circulaţia sângelui într-o anumită măsură ele trebuie să
îndeplinească condiţiile de calitate ale medicamentelor parenterale.