SOLUŢII PERFUZABILE – INFUNDIBILIA – MONOGRAFIA DIN FR X

Definiţie:
Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii, ulei în apă, izotonice sterile şi
apirogene care se administrează IV în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare.

După scopul urmărit perfuziile se împart în:

- perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectolitic, ex. soluţia clorură de sodiu,
clorură de potasiu
- perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic, ex. soluţia bicarbonat de sodiu,
soluţia de clorură de amoniu,
- perfuzii cu substanţe energetice, perfuzii cu hidraţi de carbon,
- perfuzii pentru alimentare parenterală, perfuzii cu aminoacizi,
- perfuzii înlocuitori de plasmă,
- perfuzii medicamentoase.

Preparare:

Se prepară prin dizolvarea sau emulsionarea în apă a substanţelor medicamentoase, soluţia

respectiv emulsia obţinută se completează la volumul specificat.

Soluţiile hipotonice se izotonizează şi se aduc la pH neutru dacă monografia nu prevede

astfel. Nu se admite adaosul soluţiilor tampon sau al conservanţilor antimicrobieni.

La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii fizico-chimice,

microbiologice şi biologice.

Conţinutul în substanţa activă se exprimă în unităţi de masă pentru 100 ml soluţie. Conţinutul
în substanţe energetice se exprimă în calorii.

Soluţiile perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate până la obţinerea de soluţii
perfect limpezi şi se repartizează în recipiente de sticlă gradate sau din material plastic cu
capacităţi de: 100-250-500-1000 ml.

Se sterilizează printr-o metodă adecvată.

Proprietăţi şi control.

Descriere: soluţiile trebuie să fie limpezi, practic lipsite de particule în suspensie.

Determinările se fac pe 10 recipiente în cazul flacoanelor sau sacilor din material plastic.
Conţinutul lor se transvazează în prealabil în flacoane de sticlă corespunzătoare.

Soluţiile se examinează după câteva răsturnări ale recipientelor în condiţii de vizibilitate

corespunzătoare.
Emulsiile perfuzabile după agitare trebuie să aibă un aspect omogen şi nu trebuie să prezinte
nici un semn de separare a fazelor. Diametrul particulelor fazei dispersate determinat la
microscop trebuie să fie de cel mult 5 micrometri.
Culoare: soluţiile perfuzabile trebuie să fie incolore, o eventuală coloraţie nu trebuie să
depăşescă coloraţia etalonului de culoare prevăzută de monografia respectivă.

Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipiente trebuie să fie cel puţin
egal cu cel declarat pe etichetă. Volumul de lichid se verifică pe 10 recipiente prin transvazare
în cilindri gradaţi. Conservare în recipiente închise etanş.

Observaţii: soluţiile perfuzabile trebuie să fie sterile şi la preparare toate operaţiile se

efectuează într-un ciclu continuu.

Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic

Între lichidul celular extracelular au loc schimburi de lichide determinate de obicei de

modificarea în compoziţie a lichidului extracelular.

De exemplu scăderea sodiului extracelular va produce hidratare celulară iar creşterea sodiului
extracelular va produce deshidratare celulară.

Pierderile de potasiu produc perturbări şi mai serioase deoarece potasiul are rol în procesele
de excitabilitate a fibrelor musculare ale inimii.

În stări normale organismul printr-un mecanism complex de reglare reţine elementele

necesare şi elimină surplusul, mecanism cunoscut sub numele de homeostazia apei şi
electroliţilor.

În anumite stări patologice sau accidente este necesară corectarea deficitului de electroliţilor,
adică refacerea homeostaziei prin aport exogen.

1. perfuzii izotonice – în categoria soluţii izotonice se folosesc:

- ser fiziologic,
- soluţie Ringer,
- soluţie Ringer lactat
Se folosesc pentru corectarea deficitului de apă şi electroliţi extracelulari în caz de pierderi de
sânge.

2. În categoria soluţiilor hipotonice avem:

- soluţie de clorură de sodiu 0,45% şi se foloseşte pentru corectarea iniţială a stărilor hiporos-
molare severe cum este cetoacidoza diabetică.
- soluţie de clorură de sodiu 0,45% în glucoză 5% care se administrează la nou născut pentru
refacerea şi menţinerea volumului plasmatic fără riscul suprahidratării prin retenţie de sodiu.

3. soluţii hipertonice
- clorură de sodiu cu carbonat acid de sodiu care se administrează în practica chirurgicală
pentru corectarea urgentă a acidozei metabolice.
Perfuzii cu electroliţi pentru modificarea echilibrului acidobazic.

În stare normală pH-ul plasmei şi în general al lichidelor biologice este cuprins între 7,35 -
7,45 iar limitele compatibile cu viaţa sunt 6,7 şi 7,9 . Compensarea variaţiilor mici de pH este
asigurată de sistemele tampon ale organismului.
- sistemele tampon care reprezintă un mecanism de reglare fizico-chimică,
- funcţia compensatorie a plămânilor,
- funcţia compensatorie a rinichilor.

Aceste două ultime sunt mecanisme fiziologice. Cel mai bogat reprezentat sistem tampon în
organism care acţionează în apa extracelulară este sistemul acid carbonic (H2CO3)
-bicarbonat (HCO3), iar raportul lor este egal cu 20 şi un pH =7,4.
Dacă:
1. creşte valoarea acidului carbonic sau scade ionul bicarbonat avem o scădere de pH sub 7,4,
rezultă o acidoză.
2. scade acidul carbonic sau creşte ionul bicarbonat avem o creştere de pH numită alcaloză.

Perturbările echilibrului acidobazic cauzate de modificări ale conţinutului de acid carbonic al

sângelui sunt de origine respiratorie.

Acidoza respiratorie survine la acumularea de acid carbonic în sânge ca urmare a perturbării

eliminării CO2 prin alveolele pulmonare.

Alcaloza respiratorie se întâlneşte când viteza de eliminare a CO2 este excesivă şi scade
proporţia de acid carbonic în raport cu bicarbonatul.

Când perturbările echilibrului acido bazic sunt cauzate de o modificare iniţială a

bicarbonatului apare acidoza sau alcaloza metabolică.

Dereglările (acidoză, alcaloză) pot fi compensate de organism iar pH-ul se menţine la valori
normale. Dacă mecanismele de compensare sunt insuficiente sau depăşite pH-ul suferă
modificări şi avem de-a face cu acidoze sau alcaloze decompensate cu manifestări clinice. În
aceste cazuri se intervine cu soluţii perfuzabile de modificare a echilibrului acidobazic.

În acidoze se pot administra soluţii perfuzabile de:

- bicarbonat de sodiu,
- lactat de sodiu,
- acetat de sodiu,
- cloruri de sodiu şi potasiu.

În alcaloze se pot administra perfuzii cu clorură de amoniu sau clorhidrat de arginin.

Perfuzii cu înlocuitori coloidali de plasmă.

Utilizarea soluţiilor coloidale se face în scopul înlocuirii volumului plasmatic în perioada de

pre transfuzie în urma pierderilor masive de sânge. Obiectivul este refacerea volumului
plasmatic fără o încărcare excesivă cu lichid şi sodiu a compartimentului extravascular.
Administrarea numai de soluţii aşa zise fiziologice ca serul fiziologic sau glucoza are un efect
temporar de circa 30 minute, necesitând administrări frecvente, de aceea se folosesc produse
coloidale:
- derivate din plasma umană – ex – plasma umană liofilizată, albumină serică umană,
- înlocuitori pe bază de coloizi naturali – ex – dextrani şi unele gelatine modificate,
- derivaţi sintetici – ex – polivinil pirolidona, hidroxietil amidon.

Albuminenele serice umane reprezintă fracţiunea proteică cea mai abundentă a plasmei . Au
rol în refacerea volemiei prin solicitarea apei extracelulare, se administrează în arsuri grave ,
în şoc sau colaps.

Dextranii sunt polizaharide cu greutate moleculară mare care se obţin prin fermentaţia unor
medii de cultură cu zaharoză de către bacteria Leuconostoc mesenteroides, se folosesc două
fracţiuni.
- dextranul 70 cu masa moleculară de 70 mii
- dextranul 40 cu masa moleculară de 40 mii.

Se prezintă ca o pulbere albă solubilă în apă, stabilă, sterilizabilă prin autoclavare. Se folosesc
sub formă de soluţii 10% fie de dextrani 40 fie de dextrani 70 în soluţii de clorură de sodiu
0,9% sau în soluţie de glucoză 5%.

Dextrani 70 se administrează în hipovolemii, hipoproteinemii, are efect pentru o perioadă mai

mare de 24h şi se elimină în două săptămâni aproximativ (eliminare totală).

Dextrani 40 au acţiune mai rapidă dar pentru o durată scurtă de timp de aproximativ 12h şi
ameliorează microcirculaţia. Se administrează în tulburări microcirculatorii şi în tromboze.

Perfuzii pentru alimentare parenterală

În cazul unor pacienţi care nu sunt în măsură să se poată hrăni pe cale orală,
 pacienţi cu carcinom esofagian sau gastric,
 pacienţi cu ulcer peptic obstructiv,
 pacienţi cu sindrom de malabsorbţie ,
 pacienţi cu colite ulceroase sau pacienţi în comă,

Sau la care nu trebuie să se administreze alimente:

 pacienţi cu fistule traumatice,
 pancreatite sau enterite,

se recurge la administrarea de factori nutritivi, glucide, aminoacizi, lipide, săruri minerale,

vitamine, pe cale parenterală sub formă de soluţii perfuzabile. Aceste soluţii se pot administra
în vena cavă superioară prin intermediul unui cateter timp de până la sute de zile. O soluţie
ideală pentru alimentarea intravenoasă ar trebui să conţină aceeaşi balanţă a elementelor
nutritive ca şi în cazul unei diete orale.
Alcătuirea unei formule alimentare corespunzătoare se bazează pe principiile fiziologice şi
biochimice ale alimentării, recunoaşterea căilor de metabolizare a glucidelor, proteinelor,
lipidelor.

Există perfuzii cu glucide: soluţii hipertonice de glucoză, soluţii de fructoză, soluţii de

sorbitol, soluţii de xilitol.

Se mai folosesc şi perfuzii cu lipide. Administrarea lor IV se face sub formă de emulsii U/A,
au un conţinut caloric ridicat 9cal./gram fiind posibilă administrarea până la 30% din
necesarul zilnic caloric într-un volum redus de lichid.

Perfuzii cu aminoacizi .
Sunt 8 aminoacizi esenţiali, adică nu pot fi sintetizaţi în organism:
- izoleucina,
- leucina,
- lizina,
- metionina,
- fenilalanina,
- treonina,
- triptofan,
- valina.

La nou născuţi se mai adaugă doi aminoacizi esenţiali:

- histidină,
- cisteină.

Aminoacizi neesenţiali:
- alanina, - glicina, - tirozina,
- arginina, - histidina,
- acidul aspartic, - ornitina,
- cistina, - prolina,
- acidul glutamic, - serina,
Administrarea aminoacizilor se face concomitent cu surse de energie. Pentru utilizare optimă
este necesară administrarea simultană a celor două categorii de aminoacizi. În unele afecţiuni
ca: insuficienţa hepatică este necesar un aport crescut de aminoacizi ramificaţi; ex. izolucina,
leucina, valina şi o cantitate mai scăzută de aminoacizi aromatici fenilalanină şi tirozina.

Soluţii pentru dializa peritoneală

Lichidele pentru dializa peritoneală se introduc în cavitatea abdominală în cantitate de circa

2000 ml, iar după 20-40 minute sunt scoase.

Scopul dializei peritoneale este de a îndepărta substanţele toxice din organism în cazul unei
insuficienţe renale prin difuzarea lor în lichidul de dializă.

Soluţiile pentru dializa peritoneală conţin glucoză şi un conţinut ionic similar cu lichidul
normal extracelular.

Soluţii pentru hemodializă

Se folosesc pentru epurarea sângelui unor pacienţi intoxicaţi sau cu insuficienţă renală gravă,
chiar anurie, cu ajutorul unui aparat numit rinichi artificial. Sângele bolnavului este adus
extracorporal până la o membrană artificială în contact pe partea opusă cu o soluţie conţinând
electroliţi şi glucoză.

Într-o dializă de 6 h se vor folosi între 150-350 l soluţie, de aceea se prepară soluţie
concentrată pentru hemodializă care se diluează aseptic cu apă distilată pentru preparate
injectabile în secţia de spital.

O soluţie pentru hemodializă conţine:

- clorură de sodiu,
- clorură de potasiu,
- clorură de Ca hidratată cu două molecule de apă,
- clorură de magneziu hidratată cu şase molecule de apă,
- acetat de sodiu hidratat cu trei molecule de apă,
- glucoză.

Diluarea soluţiei concentrate se face cu apă în raport 1 la 34.

Epurarea organismului în acest fel este eficientă numai pentru substanţele cu greutate
moleculară mică sau care nu sunt puternic legate de proteinele plasmatice.

Perfuzii medicamentoase

Perfuziile medicamentoase rezultă din asocierea unor soluţii injectabile la soluţiile

perfuzabile.

Exemple:
 perfuzia cu metronidazol 0,5% izotonizată cu clorură de sodiu sau glucoză, se
foloseşte în infecţiile cu anaerobi sau preoperator,
 perfuzia cu manitol, 5%, 10%, 20 %, manitolul este un poliol nemetabolizabil care se
elimină prin filtrare glomerulară şi acţionează ca diuretic osmotic,
 soluţia perfuzabilă cu clorhidrat de arginină folosită ca protector hepatic,
 soluţii pentru spălarea unor răni întinse, care nu se folosesc parenteral dar deoarece în
timpul spălării pot pătrunde în circulaţia sângelui într-o anumită măsură ele trebuie să
îndeplinească condiţiile de calitate ale medicamentelor parenterale.