FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

 
SPECIALIZAREA A.M.G.
 
ANUL IV; GR. 2
 
DISCIPLINA: ÎNGRIJIRI CALIFICATE IN
SPECIALITATI CHIRURGICALE
NEUROCHIRURGICALE
PREZENTARE DE CAZ
 
INGRIJIREA PACIENTULUI A.V.C.
STUDENT: NEGRESCU NICOLETA
 
PROFESOR INDRUMATOR:
 
PROF. DANA MIHAI.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU A.V.C.

• Culegerea datelor
Nume Prenume: D.G
Vârsta: 88 ani
Sex: masculin
 Starea civilă: singur
Nu este alergic la nici un medicament
Nu are proteze
Grupa sanguina: B III, Rh +‚
Antecedente personale patologice: HTA, Diabet, Nefrectomie stangă
Diagnostic de internare: Îngrijire la domiciliu. AVC
Pacient conștient, cooperant, afebril.

Probleme de dependență:
• Eliminare inadecvată cantitativ și calicativ;
• Alterarea circulației;
• Alimentație inadecvată cantitativ și calitativ;
• Risc de accidente.

Manifestari de dependentă:
• Alterarea diurezei;
• Alterarea T.A și a circulației;
• Hiperglicemie;
• Stare generală alterată.

II: DIAGNOSTIC DE NURSING:

DN 1. Alterarea circulației și respirației  datorită hipertenisunii arteriale manifestată prin
modificări circulatorii, dispnee.
DN 2. Alimentație insuficientă cantitativ și calitativ din cauza diabetului și bolilor asociate
manifestată prin inapetentă, ingestie de alimente şi lichide ce nu satisfac nevoile organismului
DN 3. Limitarea mişcărilor datorită durerilor la mobilizare.
DN 4. Perturbarea modului de somn legat de durere şi tremur de repaus al membrelor drepte

DN 1. Alterarea circulației și respirației  datorită hipertenisunii arteriale manifestată prin

modificări circulatorii, dispnee.Obiective:
- pacientul să prezinte scăderea tensiunii arteriale în limitele normale
- asigurarea confortului fizic și psihic
- asigurarea unui regim igieno-dietetic
- prevenirea complicațiilor
Intervenţii autonome:
-asigur repaus fizic și psihic într-un mediu corespunzător
-măsor și notez funcțiile vitale
-asigur un echilibru hidric prin fracționarea lichidelor pt a evita creșterea bruscă a T.A
-asigur un regim alimentar hipolipidic, hiposodic
-educ pacientul cu privire la adoptarea unei poziții antalgice care să favorizeze respirația (șezând,
semișezând)
Intervenţii delegate
-administrez medicație antihipertensivă
-recoltez produse biologice pt examene de laborator

DN 2. Alimentație insuficientă cantitativ și calitativ din cauza diabetului și bolilor asociate

manifestată prin inapetentă, ingestie de alimente şi lichide ce nu satisfac nevoile organismului.
Obiective:
• menţinerea unui echilibru hidric şi nutriţional.
• pacientul să fie alimentat şi hidratat corespunzător
Intervenţii autonome:
• -dietă uşoară, fără grăsimi, încurajarea consumului de lichide pe cale orală - dacă sunt
tolerate.
• - efectuarea bilanţului hidric (intrări, ieşiri).
• - verificarea sodiului seric din urină şi sânge și controlarea zilnică a indicelui glicemic
• - observarea culorii tegumentelor şi aspectul mucoaselor.
• -asigur un repaus la pat în poziţie comodă.
• -explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului
• -informez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în menţinerea sănătăţii și a
monitorizării constante a indicelui glicemic
• -servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi prezentate
atrăgător
• -asigur un climat cald, confortabil
Intervenţii delegate
• -administrez medicație pt diabet tip II

DN 3. Insuficiență renală din cauza nefrectomiei stângi manifestată prin eliminare urinară
insuficientă cantitativ şi calitativ.
Obiective:
-pacientul să prezinte eliminări adecvate
-pacientul să nu prezinte
•
•
Perfuzia
Definiţie:
• Perfuzia este o injecţie prelungită –continuă sau discontinuă – de introducere picătură cu
picătură, intravenos sau subcutanat, a unor soluţii perfuzabile, cu sa fără medicament, pentru
reechilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.
• Perfuzia de sânge sau transfuzia este o injecţie intravenoasă continuă – picătură cu picătură
– de sânge integral sau derivate de sânge.
Clasificarea perfuziilor:
• În funcţie de durata de administrare:
• Perfuzie de scurtă durată.
• Perfuzii de lungă durată.
• În funcţie de ritmul de administrare:
• Perfuzii în jet continuu.
• Perfuzii lente.
Metode de perfuzare:
• Prin ace metalice fixate direct în venă.
• Prin canule din material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor (care se
retrag ulterior) sau introduse chirurgical.
• Prin denudare venoasă – evidenţierea venei pe cale chirurgicală şi poziţionarea unei
canule sau cateter se poate menţine câteva săptămâni.
• Prin branulă se poate menţine mai multe zile.
• Pompă de perfuzie este un sistem electronic de administrare a soluţiilor perfuzabile, cu
reglare programată a volumului şi fixarea ratei fluxului de lichid.
Scop:
• Aport parenteral de lichide.
• Reechilibrare hidroionică şi volemică → hidratare şi mineralizare.
• Reglarea echilibrului acido-bazic.
• Scop depurativ diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici.
• Scop anestezic.
• Alimentaţie parenterală – parţială sau totală.
• Efect terapeutic prelungit.
• Administrarea de medicamente cu efect rapid, uşor de controlat, cu recomandare strict
intravenos prin perfuzie.
• Completarea proteinelor sau a altor componente sanguine.
• Menţinerea căii de acces venos.
Materiale necesare:
• Perfuzor→ trocar cu apărătoare, tubulatură transparentă, picurător, clemă sau robinet de
închidere, tub pentru aer:
• Set perfuzie cu filtru.
• Set perfuzie cu valvă şi micropicurător cu filtru.
• Set perfuzie cu valvă pentru suprapresiune şi filtru.
• Trusă transfuzie.
• Pompa de perfuzie→ este constituită dintr-un sistem electronic propriu pentru
administrarea soluţiilor, perfuzoarele având o lungime variabilă între 1,5-2 m, cu reglare
programată a volumului şi fixarea ratei de flux.
• Pompa de perfuzie – injecţie→ sistem prin care pot fi folosite simultan mai multe seringi
acţionate de un propulsor linear cu piston. Pot fi administrate doze exacte. Debitul este de 1-
100 ml/h.
• Piese intermediare→ robinete care asigură mai multe căi de administrare şi permit
administrarea simultană la aceiaşi linie venoasă a 2 perfuzii. Montarea perfuziei se face prin
înfiletare la ac, canulă, fluturaş.
• Soluţie de perfuzat.
• Stativ.
• Suport pentru fixarea braţului.
• Materiale pentru puncţie venoasă.
• Leucoplast sau material pentru fixarea aparatului de perfuzie.
• Tăviţă renală.
• Mănuşi de protecţie.
• Alcool.
• Tampoane.
Soluţii perfuzabile:
• Sunt soluţii sterile, apirogene → în flacoane sau pungi PVC.
• Pungile din plastic nu necesită utilizarea tubului de aer.
• Au termenul de valabilitate înscris pe flacon sau pungă.
• Cantitatea soluţiei variază de la 50-100-150-200-500-1000 ml.
• Trebuie încălzite la temperatura corpului.
• Soluţiile perfuzabile sunt grupate în 6 grupe:
• Soluţii electrolitice.
• Soluţii glucozate – cu hidraţi de carbon.
• Soluţii mixte. – electroliţi + hidraţi de carbon.
 • Soluţii macromoleculare.
• Soluţii nutritive.
• Soluţii spciale.
• Soluţii utilizate:
• Soluţii izotone = soluţii care au aceiaşi presiune osmotică cu a sângelui, acelaşi
punct de congelare şi nu modifică sensibil proprietăţile elementelor figurate din
sânge :
• Ser fiziologic (9g‰ NaCl).
• Ser glucozat 5%.
• Lactat de sodiu 1,9%.
• Bicarbonat de sodiu 14‰.
• Soluţie de KCl 2%.
• Soluţii hipertone = se administrează strict intravenos deoarece concentraţia
crescută a serului provoacă escare la locul injectării ca urmare a deshidratării
intracelulare locale:
• Soluţii glucozate → ser glucozat 10%, 20%, 33%, 45%.
• Soluţii clorurare → NaCl 10% sau 20% – se injectează 30-60 ml.
• Soluţii bicarbonatate 30%.
• KCl 2% în glucoză 5%.
• Soluţii mixte :
• Ringer – soluţie de electroliţi:
• KCl 0,3g + CaCl2 0,5g + NaCl 8,5g + apă āā 1000ml.
• Soluţie Darow :
• KCl 2,8g + NaCl 4g + lactat Na 20% 29g + apă āā 1000ml.
• Soluţie Krebs :
• NaCl 7g + KCl 0,28g + CaCl2 o,27g + fosfat acid de K 1,16g +
sulfat de Mg 2,40g + apă āā 1000ml.
• Soluţii macromoleculare:
• Dextran 40 în ser glucozat 5%.
• Dextran 40 în ser fiziologic.
• Dextran 70 în ser glucozat 5%.
• Serodextran – Dextran 70 în Ringer-Lactat.
• Albumină 20%
• Plasmă pasteurizată 4%.
• Plasmasteril în ser fiziologic.
• Soluţii nutritive:
 • Aminosol 10% - cu acizi aminaţi.
• Aminosol-glucozat.
• Intralipid 10% sau 20%.
• Nutriflex 32 cu 750 Kcal/l.
• Nutriflex 48 cu 1250Kcal/l.
• Aminomel.
• Proteinsterilele H sau N.
• Alte soluţii: Ringer-Lactat. Levosan. Aminofuzin. Gastrofuzin. Manitol 10%
sau 20% → prezintă cristale deoarece soluţia este suprasaturată şi trebuie
încălzită până dispar cristalele. Uree 30%. Soluţie Buttler, soluţie Locke, soluţie
Hartman, soluţie Tham, soluţie Fischer – alcalină.
• Înlocuitori ai masei circulante: Dextran 70 – Macrodex. Dextran 40 - Rheomacrodex.
Marisang. Plasmă umană, sânge integral, derivate de masă eritrocitară.
• Serurile glucozate şi aminoacizii trebuie ferite de căldură şi de lumină pentru a nu-şi pierde
valoarea biologică.
Locul puncţiei pentru perfuzie:
• Pentru perfuzii se aleg mai întâi venele periferice→ venele dorsale ale mâinii şi
antebraţului.
• Pentru perfuzii repetate se începe puncţia venoasă cu venele distale, protejând vasele de
calibru mare.
• Venele de la plica cotului.
• Venele epicraniene sau jugulare la corpului mici şi sugari.
• Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.
• Venele subclaviculare sau femurale.
Pregătirea pacientului:
• Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei, durerea şi durata
perfuziei.
• Se roagă bolnavul să urineze.
• Se aşează bolnavul cât mai comod, în decubit dorsal, cu braţul sprijinit pe pernă elastică (sau
pe suport) → se utilizează pe cât posibil braţul folosit mai puţin.
• Poziţia trebuie să fie cât mai comodă şi relaxată, accesibilă puncţiei.
• Pregătirea locului constă din dezinfecţie, spălare, degresare, îndepărtarea ceasului i
bijuteriilor.
• Se protejează regiunea interesată a patului cu muşama şi aleză.
• Se acoperă bolnavul cu învelitoare.
• Se aduc lângă pacient materiale pregătite fie pentru puncţia venoasă, fie pentru cateterism
 venos.
Pregătirea flaconului:
• Se spală şi se dezinfectează mâinile.
• Alegerea soluţiei de perfuzat o face medicul diferenţiat pentru perfuzii de scurtă durată sau
perfuzii de lungă durată.
• Se controlează soluţia de perfuzat: etichetă, conţinut, valabilitate, aspect limpede, clar,
integritate, etanşeitate, corespondenţa cu soluţia recomandată.
• Temperatura soluţiei perfuzabile trebuie să fie de 18-240C (temperatura camerei). Încălzirea
flacoanelor în urgenţă se va face cu mijloace specifice – termostat, contact cu organismul
uman.
• Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc.
• Se controlează aparatul de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate,
corespondenţa cu soluţia recomandată şi se desface aparatul de perfuzie.
• Se dezinfectează dopul de cauciuc.
• Se închide prestubul aparatului de perfuzie.
• Se îndepărtează teaca de protecţie a acului şi se puncţionează dopul de cauciuc cu acul trocar
al aparatului.
• Se îndepărtează teaca de protecţie a acului tubului de aer şi se puncţionează dopul de cauciuc
(nu este necesar în cazul utilizării soluţiilor perfuzabile ambalate în pungii).
• Se suspendă flaconul, cu perfuzorul montat, pe stativ.
• Se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind coloana
de aer.
• Se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă scoaterea aerului până
apare la extremitatea perfuzorului prima picătură de lichid.
• Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului şi se atârnă tubulatura perfuzorului pe
stativ.
Execuţie:
• Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie.
• Se examinează calitatea venelor.
• Se aplică garoul şi se alege locul puncţiei.
• Se dezinfectează locul cu alcool.
• Se cere bolnavului să strângă pumnul de câteva ori şi să rămână cu pumnul strâns.
• Se execută puncţia venoasă (cât mai periferic) şi se verifică poziţia acului.
• Se cere bolnavului să desfacă pumnul şi se desface garoul.
• Se ataşează la ac amboul perfuzorului.
• Se deschide prestubul şi se reglează ritmul perfuziei → obişnuit 60 picături pe minut sau în
 funcţie de necesităţi şi de soluţia administrată.
• Rata de flux a perfuziei (debitul) este fixată de medic şi se calculează după următoarea
formulă:
Picătur Volum total x picături / ml
i
=
Minut Timpul total de infuzie în
minute
• Când există cateter instalat se evită fluxul sanguin sau pătrunderea aerului.
• Perfuzia se adaptează la cateter cu robinetul închis.
• Se deschide robinetul şi se reglează debitul, se fixează cateterul sub formă de buclă la piele
cu leucoplast, braţul fiind fixat pe suport sau legat direct de pat.
• Cateterul este lăsat à demeure în funcţie de durata tratamentului perfuzabil şi de toleranţa
pacientului.
Perfuzia subcutanată:
• Necesită o substanţă de felul hialuronidazei pentru difuziunea mai rapidă a soluţiei.
• Locul injectării → peretele abdominal (stâng), faţa externă a coapsei.
• Se execută puncţia după tehnica injecţiei subcutanate, se verifică poziţia acului prin
mobilizare şi se adaptează perfuzorul la ac.
• Se fixează acul, tubulatura – cu leucoplast la nivelul pielii.
• Se reglează ritmul perfuziei.
Perfuzia epicraniană:
• Se aplică la sugar şi copilul mic.
• Un ajutor menţine copilul în poziţie.
• Se spală, eventual se rade locul şi se dezinfectează.
• Se trage cu degetul vena aleasă şi se puncţionează cu un ac fin → ac fluturaş.
• Pentru eliminarea aerului din cateter se injectează cu seringa soluţie de perfuzat.
• Se racordează perfuzorul la ac şi se reglează ritmul.
• Se fixează acul, cateterul şi perfuzorul cu benzi de leucoplast.
Rolul asistentei medicale în timpul perfuziei:
• Supraveghează starea generală a bolnavului → funcţii vitale (TA, puls, respiraţie), paloarea.
• Supraveghează locul puncţiei → riscurile necrozei, hematomul, infiltratul paravenos,.
• Supraveghează ritmul de curgere a lichidului → numărul de picături pe minut, volumul,
pompa de perfuzie.
• Se supraveghează modul de funcţionare a aparatului → etanşeitatea sistemelor, cudările
tubulaturii.
• Se pregăteşte la nevoie un nou flacon cu soluţie perfuzabilă.
• Se închide prestubul înaintea golirii complete a flaconului şi se schimbă flaconul de perfuzie.
• Se îndepărtează protecţia de pe dopul noului flacon.
• Se dezinfectează dopul de cauciuc şi se mută perfuzorul (apoi tubul de aer).
• Se fixează noul flacon în stativ şi se reglează debitul.
• Se aplică eticheta cu inscripţiile necesare.
• Se notează bilanţul hidric → se ia în calcul şi cantitate de lichid rămasă în
flaconul schimbat.
• Administrează medicaţie recomandată prin perfuzie sau pe tubul perfuzorului.
• Asigură administrarea perfuzie pe cât posibil, la temperatura corpului.
Administrarea medicamentelor prin perfuzie:
• În timpul perfuziei se pot administra vitamine, electroliţi, antibiotice, calmante etc.
• Pentru introducerea medicamentelor în recipientul cu soluţia perfuzabilă se badijonează cu
alcool iodat 1% dopul de cauciuc şi se puncţionează cu acul ataşat la seringa cu medicament.
• Medicamentele pot fi administrate în flaconul de perfuzie cu tubul pensat şi răsturnat sau cu
seringa prin tub sau prin adaptare la robinetul cateterului → se închide circulaţia lichidului pe
toată durata injectării medicamentului.
• Soluţiile medicamentoase trebuie să fie compatibile cu soluţiile perfuzabile.
• În cazul soluţiilor incompatibile care sedimentează, cristalizează, inactivează sau modifică
soluţia se recomandă perfuzii scurte sau injecţii intravenoase scurte directe.
• Pentru a menţine vena deschisă se introduc pe canulă 0,1-0,2 ml heparină.
Îngrijiri după tehnică:
• Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei.
• Se extrage acul brusc din venă sau se retrage amboul.
• Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei.
• În cazul când pacientul are montată o branulă se îndepărtează amboul perfuzorului şi se
închide branula în condiţii de asepsie perfectă.
• Se înveleşte bolnavul şi se aşează comod.
• Se supraveghează şi, dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra lichide calde.
• Se notează în foaia de observaţie cantitatea de lichid perfuzată.
Incidente şi accidente:
• Hiperhidratare → prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina edem pulmonar acut, tuse,
expectoraţie hemoptoică, polipnee, hipertensiune. Se reduce ritmul transfuziei sau chiar se
întrerupe complet, se injectează cardiotonice.
• Embolie gazoasă + sincopă cardiacă → prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se
previne prin eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea perfuziei
 înainte de golirea completă a flaconului şi prin neutralizarea perfuziilor cu presiune.
• Dispnee + dureri precordiale→ supraîncărcarea inimii la introducerea bruscă de cantităţi
mari de lichid – se întrerupe perfuzia sau se asigură un ritm lent de administrare.
• Revărsat lichidian → în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze.
• Frison şi stare febrilă → prin nerespectarea condiţiilor de asepsie.
• Infecţii prin aspiraţie şi diaree → prin hrănire îndelungată prin perfuzie.
• Compresia vaselor sau a nervilor → datorită folosirii diferitelor aparate sau obiecte de
susţinere a braţului.
• Coagularea sângelui pe ac sau cateter → se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de
heparină.
• Refularea masivă sanguină→ prin puncţionarea unei artere.
• Embolie de cateter→ prin fixarea neglijentă a acestuia.
• Intoleranţă (durere, edem) → se retrage acul.
• Tromboză → prin mobilizarea cheagului de sânge.
• Limfangită → apariţia durerii pe traiectul vasului, colorat în roşu, cald, dureros la atingere, datorită
intoleranţei la soluţii şi cateter sau greşeli de asepsie. Cateterul nu se aplică niciodată la membrele
inferioare pentru evitarea acestei complicaţii.
• Ruperea cateterului..
• Greşirea căii de administrare→ nu se administrează niciodată prin perfuzie subcutanată
soluţii hipertone; se verifică înainte calea de administrare a soluţiei.
• Escare→ prin greşirea căii de administrare, prin nesupravegherea perfuziei – perfuzie
paravenoasă, ac nefixat sau braţ nefixat – mai ales în cazul perfuziilor hipertone.
• Şoc→ apare transpiraţia, paloarea feţei, agitaţie, frison, sete intensă – se opreşte perfuzia şi se
injectează antialergice, eventual oxigenoterapie.
• Cefalee.
• Oprirea bruscă a perfuziei→ se schimbă poziţia acului sau se schimbă acul.
• Sclerozarea venei→ se aplică comprese umede reci şi se schimbă cât mai de locul injecţiei.
• Hematom→ se aplică comprese reci locale.
Observaţii:
• Instalarea perfuziei se va face în condiţii de asepsie perfectă.
• Viteza (debitul) perfuziei depind de: Diferenţa de presiune dintre lichidul de perfuzie şi
cateterul pacientului. Diametrul tubului perfuzorului. Viscozitatea soluţiei perfuzate.
Rezistenţa dată de pacient prin presiunea sângelui venos, tromboză la nivelul cateterului,
aderenţe la peretele vasului, vase înguste.
• Reglarea vitezei de curgere se face asigurând scurgerea liberă, evitând cudările tubului,
susţinând braţul, folosind prestubul sau pompa de perfuzie.
• În caz de hipovolemie se administrează perfuzia folosind o pompă pentru a mări presiunea
din interiorul flaconului în vederea reumplerii volumetrice mai rapid. Accidentele persuziei
sub presiune sunt: supraîncărcarea volemică, ruperea venelor, perfuzarea paravenoasă
prin poziţia greşită a acului sau cateterului, embolie gazoasă.
• Utilizarea flacoanelor etanşe elimină riscul emboliilor gazoase.
• Înlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea completă pentru a
împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi pentru a reţine 2-3 ml de soluţie pentru control, în
cazul în care s-ar produce un accident (intoleranţă).
• Este obligatorie NOTAREA PE FLACON→ ORA DE APLICARE, RITMUL DE
ADMINISTRARE, COMPONENŢA SOLUŢIILOR PERFUZATE, MEDICAMENTELE
ADĂUGATE, ORA DE ÎNTRERUPERE A PERFUZIEI, NUMELE ASISTENTEI CARE A
MONTAT PERFUZIA.
• Administrare de glucoză, indiferent de concentraţie, impune tamponarea cu insulină.
Cantitate de Concentraţie Pacient cu glicemie Pacient cu
glucoză % normală diabet
250 ml 5% 2,5 u.i. 6 u.i
500 ml 5% 5 u.i. 12 u.i.
250 ml 10% 5 u.i. 12 u.i.
500 ml 10% 10 u.i. 24 u.i.
250 ml 20% 10 u.i. 24 u.i.
500 ml 20% 20 u.i 48 u.i.
• Abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în cazuri de
urgenţă majoră şi pentru scurtă durată pentru a evita complicaţiile tromboembolice şi septice.
• Nu se refolosesc recipientele sau pungile cu soluţii perfuzabile a căror conţinut nu a fost
epuizat!
• Locul perfuziei este recomandat să fie schimbat la fiecare 72 ore.
Pregătirea flaconului de perfuzie
Materiale şi instrumente necesare
• Trusă pentru perfuzarea soluţiei.
• Soluţie de perfuzat.
• Stativ.
• Tăviţă renală.
• Mănuşi de protecţie.
• Tampoane cu soluţie dezinfectantă – alcool, eter, alcool iodat.
Soluţii perfuzabile
• Sunt soluţii sterile, apirogene, în flacoane sau pungi PVC.
• Trebuie încălzite la temperatura corpului.
• Manitol soluţie 10-20% care prezintă cristale trebuie încălzită până dispar cristalele deoarece
soluţia este suprasaturată.
• Serurile glucozate şi aminoacizii sunt ferite de căldură şi de lumină.
• Soluţii utilizate: Izotone → ser fiziologic 9g‰ NaCl, ser glucozat 5%, lactat de sodiu 1,9%,
bicarbonat de sodiu 14‰, soluţie de KCl 2%. Hipertone → soluţii glucozate 10,20, 33, 40%,
soluţie NaCl 10,20%. Ringer - soluţie de electroliţi. Soluţie Darow, soluţie Krebs. Soluţie
Butler, soluţie Locke, soluţie Hartmann, soluţie Tham, soluţie Fischer – alcalină. Înlocuitori
ai masei circulante. Dextran 70 - Macrodex, Dextran 40. Plasmă umană, sânge integral,
derivate de masă eritrocitară.
Pregătirea flaconului
• Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie.
• Se controlează soluţia de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate, corespondenţa
cu soluţia recomandată.
• Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc şi se dezinfectează dopul de cauciuc.
• Se desface aparatul de perfuzie.
• Se puncţionează dopul cu acul trocar al aparatului după ce s-a închis prestubul.
• Se suspendă aparatul pe stativ.
• Se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind coloana de
aer.
• Se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă scoaterea aerului până
apare la extremitatea perfuzorului prima picătură de lichid.
• Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului (menţinută pe o compresă sterilă) şi se
suspendă tubulatura perfuzorului pe stativ.
Schimbarea flaconului cu soluţie perfuzabilă
• Se pregăteşte soluţia pentru schimbare
• Se închide prestubul perfuzorului
• Se îndepărtează din stativ punga goală (în care s-au păstrat câţiva mililitri de soluţie)
• Se dezinfectează dopul de cauciuc al pungii de schimb
• Se scoate rapid acul perfuzorului din punga goală şi se introduce în punga de schimb
• Se suspendă punga, se verifică prezenţa aerului pe tub(care va fi îndepărtat) şi se fixează debitul
perfuziei
• Se aplică eticheta pe care se notează data, ora schimbării, medicaţia adăugată /eventual),
doza, ritmul de administrare.
Schimbarea perfuzorului
• Se verifică trusa de perfuzie ce va fi schimbată
• Se desface ambalajul
• Se aplică clema sau prestubul pe tubul perfuzorului
• Se ataşează la punga de perfuzie, se umple camera perfuzorului cel puţin 1/3
• Se deschide prestubul şi se lasă lichidul să curgă până dispar bulele de aer
• Se închide prestubul perfuzorului vechi şi se îndepărtează de la branulă
• Se ataşează de o manieră sterilă perfuzorul nou la branulă, se deschide clema şi se fixează debitul de
curgere