LUCRARE PRACTICĂ 9

FIZIOPATOLOGIA DIGESTIEI GASTRO-INTESTINALE

1. Determinarea valorii acidității sucului gastric la monogastrice.

2. Determinarea activității proteolitice a sucului gastric la monogastrice.

1. DETERMINAREA ACIDITĂȚII SUCULUI GASTRIC LA

MONOGASTRICE.

Tulburările secretorii ale stomacului se numesc dispepsii. Hipersecreţia stomacului este

asociată cu o aciditate crescută, numită hiperaciditate sau dispepsie hiperacidă şi se însoţeşte de
regulă cu o stare de hipertonicitate a stomacului. Aceasta poate fi provocată de furaje iritante,
stări inflamatorii acute şi cele subacute ale mucoasei, starea de vagotonie, excitaţii reflexe cu
punct de plecare din cavitatea bucală, din căile biliare, liberări prelungite de cantităţi crescute
de histamină sau acetilcolină, focare de excitaţie stagnantă la nivelul centrilor nervoşi superiori.
Hiperaciditatea gastrică predispune la constipaţie, prin hipoactivitate intestinală. Hiposecreţia
cunoscută şi ca “hipoaciditate” sau chiar “achilie gastrică” se instalează în stările febrile, în
excitaţii dureroase de durată, prin ingerarea unor cantităţi crescute de grăsimi, de soluţii
concentrate de zahăr sau melasă, de bicarbonat de sodiu, atropină sau plante care o conţin etc.
Aceasta se asociază tranzitului accelerat al chimului insuficient digerat în intestinul subţire
unde provoacă diaree, deoarece are o acţiune locală asemănătoare oricărui corp străin.
Valorile normale ale acidităţii totale a sucului gastric la animale, exprimată în
gHCl/1000 ml sunt: cal 2-2,3; bou 1,2; viţel 4,5; oaie 2,1; porc 4,26; câine 5-6; om 1,9.

Determinarea valorii acidității sucului gastric la monogastrice

Scopul lucrării. Diagnosticarea tulburărilor secretorii ale stomacului prin

determinarea acidităţii totale a sucurilor gastrice patologice.
Materiale necesare:
• suc gastric
• soluţie alcoolică de fenolftaleină 1%;
• baloane Erlenmeyer de 50 ml;
• soluţie titrată de hidroxid de sodiu 0,1 N;
• biuretă pentru titrare;
• pipetă de 10 ml.
Tehnica de lucru.
• Se pipetează 10 ml suc gastric într-un balon Erlenmeyer
• se adaugă câteva picături de fenolftaleină soluţie alcoolică 1
• se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu (având titrul cunoscut) până la
apariţia culorii roz care persistă timp de 30 secunde
• Se notează numărul de ml de hidroxid de sodiu folosiţi.
Calculul se face în felul următor:
Ex: soluţia de NaOH 0,1 N are factorul 1, deci 1 ml din această soluţie va conţine
0,004 g NaOH. Din această soluţie s-au folosit pentru neutralizarea ionilor de hidrogen din 10
ml suc gastric, 5 ml de hidroxid de sodiu, adică 0,004 x 5 = 0,02 g NaOH, atunci

40 g NaOH . . . . . . . . . . . 36,5 g HCl

0,02 g NaOH. . . . . . . . . . . . x g HCl
 36,5 x 0,02 0,73
x = --------------- = ------- = 0,0182 g HCl/10 ml suc gastric
40 40

Deci aciditatea totală va fi 1,82 g HCl la 1000 ml suc gastric. Dacă factorul soluţiei de
NaOH 0,1 N este diferit de 1, numărul de ml hidroxid de sodiu folosiţi la titrare se înmulţesc
cu factorul soluţiei, transformându-i în ml soluţie NaOH de normalitate precisă, apoi se
continuă calculul după modelul prezentat.

2. Determinarea activității proteolitice a sucului gastric la monogastrice.

Scopul lucrării. Aprecierea capacităţii de digerare a sucului gastric în funcţie de

aciditatea acestuia.
Materiale necesare:
 tuburi Mett;
 eprubete;
 albuş de ou;
 termostat,
 riglă gradată.
Tehnica de lucru:
Tubul Mett se pregăteşte în felul următor:
• se aspiră într-un tub capilar de sticlă albuş de ou, care se coagulează apoi prin
fierbere la 100°C
• După coagularea albuşului de ou, tubul capilar se taie în bucăţi cu o lungime
de 10-15-20 mm
• Din diferite probe de suc gastric, a căror aciditate s-a determinat anterior
titrimetric, se pun câte 5 ml în eprubete în care se găseşte câte un tub Mett şi un cub de albuş
de ou coagulat şi se depun la termostat la temperatura de 38°C pentru un interval de 10 ore
• După digestia artificială se măsoară partea de albumină digerată la ambele
capete ale tubului Mett
• Puterea de digerare se exprimă în mm de albumină digerată
Capacitatea de digerare a sucului gastric este dependentă de cantitatea de pepsină şi
acid clorhidric, secretate de mucoasa gastrică. Cu cât aciditatea totală este mai mare, cu atât
puterea de digerare este mai ridicată. Dacă într-una din eprubete se neutralizează aciditatea
prin adaos de bicarbonat de sodiu, activitatea proteolitică este oprită.