Sunteți pe pagina 1din 24

Managementul durerii

Definiția I.A.S.P. (International Association for the Study of


Pain) a durerii este:
"o senzație și o experiență senzitivă și emoțională
neplăcute asociate cu o leziune tisulară existentă sau
potențială, sau descrisă ca o astfel de leziune"

Analgezia (suprimarea durerii) sub aspect anesteziologic


reprezintă componenta esenţială şi obligatorie a oricărui
tip de anestezie şi sub aspect terapeutic reprezintă un
complex de mijloace prin care se previne sau se
combate temporar durerea pe cale generală.
• Analizatorul durerii este cel care semnalizează despre
existenţa unor condiţii anormale, cu potenţial lezional,
sau despre prezenenţa, deja, a leziunii. El este conectat
cu toate structurile SNC, aferente şi eferente şi integrat,
in final, in comportament.

• Analizatorul durerii are o organizare principială identică


celorlalţi analizatori: constă din segmentul de recepţie,
căile de conducere şi segmentul central, cortical.

• Analizatorul durerii poate fi activat prin mai multe forme


de energie – mecanică, chimică, termică, electrică,
electromagnetică. Stimulul, ce prezintă pericol de leziune
este numit nociceptiv sau noxic.
• Avantajele capacităţii de a percepe durerea:
- limitează mişcarea zonelor afectate, promovând
vindecarea,
- identificarea şi evitarea pe viitor a stimulilor care
produc durere.

• Dezavantajele durerii:
- durerea induce stress şi influenţează reluarea
normală a activităţii,
- întârzie fenomenele de vindecare,
- reduce apetitul,
- afectează respiraţia,
- poate duce la automutilare.
• Motivele pentru care există reţineri în
combaterea durerii:

- incertitudinea prezenţei durerii,


- teama de efecte secundare,
- majoritatea analgezicelor au regim special,
- menţinerea "efectului protectiv" al durerii,
- familiarizarea insuficientă cu analgezicele
generale (opioide).
Elemente de fiziologie a nocicepţiei şi percepere a
durerii
1. Nivelul de recepţie
•Un receptor senzorial este o structură celulară specializată, parte
componentă a primului neuron, ce serveşte ca interfaţă intre energia
stimulului şi sistemul senzorial. La etapa periferică se efectuează
transducţia, cand diferite forme de energie naturală sunt transformate intr-
o formă de energie unică – cea electrochimică.
•Datorită modificărilor de conductanţă ionică a membranei, echilibrul
potenţialului de repaos se dereglează şi se produce depolarizarea locală a
terminaţiei aferente, numită potenţial de receptor.
•Dacă se atinge un anumit prag de intensitate şi durată, potenţialul de
receptor se transformă in potenţial de acţiune.
2. Nivelul de conducere
•Acest nivel include toate structurile de conducere a traficului nociceptiv,
incepand cu nervii şi terminand cu talamusul. Această secţiune nu descrie
anatomia căilor de conducere a nocicepţiei.
3. Nivelul de integrare centrală
•Structurile anatomice, ce realizează integrarea centrală a nocicepţiei
(antinocicepţiei), sunt situate in trunchiul cerebral, talamus, hipotalamus şi
nucleii subcorticali. Nocicepţia reprezintă procesarea semnalului aferent
nociceptiv, independent de conştiinţă. Perceperea durerii este realizată
exclusiv de către cortex.
•Durerea nu poate exista fără conştiinţă. Persoana inconştientă nu
percepe durerea! Nu există „centrul durerii”. Intregul cortex participă in
percepere.
4. Modularea biochimică descendentă a traficului
nociceptiv: sistemul antinociceptiv
Evaluarea durerii
• Evaluarea se poate realiza folosind scorurile unidimensionale
(adică, se „măsoară” doar intensitatea).
• SVS (scorul verbal simplu)
• SNS (scorul numeric simplu)
• SVN (scorul vizual-numeric)
• SVA (scorul vizual-analogic)
Managementul durerii:

-Combaterea durerii în perioada preoperatorie

-Combaterea durerii în perioada intraoperatorie

-Combaterea durerii în perioada postoperatorie


Metode de realizare a analgeziei

• Analgezice locale
• Anestezice generale
• Opioide
• AINS
• Agoniști ɑ2 adrenoreceptori
• Analgezice neconvenționale
Anestezice generale

-Nu toate anestezicele au efect analgezic


-Utilizate in special intraoperator
Opioide
• Analgezicele opioide se clasifică în:
• agoniști (morfina, fentanyl, petidina, oxymorfona,
hydromorfona)
- agoniști-antagoniști (butorfanol)
- agoniști parțiali (buprenorfina)
- antagoniști (nalaxona)

Receptorii pentru opioide:


• μ1(mu1): analgezie supraspinală, euforie, sedare
• μ2 (mu2): depresie respiratorie, bradicardie, hipotermie,
dependență
• κ(kappa): analgezie spinală, sedare, mioză
• δ(delta): analgezie spinală, depresie respiratorie
Morfina
-elementul de referință pentru analgezie
-mu agonist
-analgezie excelentă, sedare limitată
-Atenție! La cabaline – max. 0.1 mg/kg (cu sedare)
-efecte secundare: vomă și defecare
-poate fi utilizată în toate fazele preoperative
-cost accesibil
-efect după 10 min. de la dministrarea IV
-la câine: 0.25 – 0.5 mg/kg asigură 4 h analgezie
-la utilizare îndelungată: retenție urinară și constipație
Oximorfona
•μ agonist, semisintetic, de 10 ori mai potent decât morfina
•produce rar sedare și rar induce voma

Hidromorfona
•μ agonist, de 5-7 ori mai potent decât morfina (0.05 – 0.2
mg/kg)
•produce o sedare mai bună decât morfina
•costul se încadrează între cel al morfinei și oximorfonei
•are o durată de acțiune mai scurtă decât morfina
Petidina
•agonist μ și kappa
•are 1/10 din potența morfinei (1-5 mg/kg – câine), (1-3
mg/kg – pisică), (1 mg/kg – cal)
•oferă o sedare mai slabă decât morfina
•administrarea IV poate produce reacții anafilactice
•are efect depresiv asupra miocardului
•structura moleculară este asemănătoare cu atropina
•efect analgezic 1-2 ore
•realxează musculatura netedă
Fentanyl
•μ agonist sintetic
•are acțiune rapidă și de scurtă durată
•de 100 de ori mai potent decât morfina
•poate fi utilizat intraoperator și postoperator
(plasture)
•Induce depresie respiratorie
•la câine: 3-5 mcg/kg bolus urmat de 3-6 mcg/kg/h

•poate induce excitații la cal


Nalaxona
•antagonist pur
•folosit pentru anularea efectelor secundare
ale opioidelor: sedare, excitații, depresie
respiratorie
•tratarea supradozelor cu opioide la om
Buprenorfina
•μ agonist parțial
•folosit pe scară largă la câini și pisici (5-20 mcg/kg)
•efectul se instalează lent (45 min. IV) dar durează 6-
8 ore
•la om produce halucinații
Butorfanol
•κ agonist parțial , μ antagonist
•folosit inițial pentru combaterea tusei
•produce sedare ușoară
•efecte cardiopulmonare minime
•Eficacitate – 2 ore
•0.1-0.5 mg/kg la câine,
•0.1-0.4 mg/kg la pisică,
•0.02-0.05 mg/kg la cal
AINS
Flunixine meglumine
-utilizat la cabaline dar și la celelalte specii
-Are efect cumulativ
-? Nefrotoxicitate

Carprofen
-utilizat pe scară largă
-2-4 mg/kg IV
-eficiență și durată de acțiune mai bună decât flunixinul
Robenacoxib
- acţionează prin blocarea unei enzime - ciclooxigenază
2 (COX-2) implicată în producerea prostaglandinelor
prezente în caz de durere şi inflamaţie
- doza 1-2,4 mg/kg/zi

Meloxicam
- acţionează prin inhibarea sintezei de
prostaglandine, exercitând în acest fel efecte
antiinflamatorii, analgezice, anti-exudative şi
antipiretice.
- reduce infiltrarea leucocitelor în ţesutul inflamat.
De asemenea, într-o mai mică măsură, inhibă
agregarea trombocitară indusă de colagen.
- studiile in vitro şi in vivo au demonstrat faptul că
meloxicamul exercită un efect de inhibare a
ciclooxigenazei-2 (COX-2) mai puternic decât cel
asupra ciclooxigenazei-1 (COX-1)
- doza 0,2 mg/kg (caine), 0,3 mg/kg (pisica)
Ketamina
•derivat ciclohexaminic

Analgezice neconvenționale
-acupunctura
-electroacupunctura
-terapia fizică
-antidepresive
-anticonvulsivante
Obiective:
• însușirea și utilizarea limbajul medical veterinar specific pentru
disciplina Anesteziologie și Reanimare
• cunoaşterea efectelelor anestezicelor și analgezicelor în funcție
de specie și teren biologic
• stabilirea gradul de risc anesteziologic
• executarea tehnicilor de anestezie locală și regională
• realizarea şi aplicarea protocoalelor de anestezie generală
injectabile și inhalatorii
• cunoaşterea și utilizarea metodelor de monitorizare la pacienții
anesteziați
• cunoaşterea posibilităților de manageriere a respirației și
ventilației în timpul anesteziei generale
• însușirea protocoalele de resuscitare cardio pulmonară
• acordarea îngrijirilor specifice perioadei postoperatorii
• acționarea promt și eficient în cazul unor urgențe, incidente,
accidente și complicații în timpul anesteziei

S-ar putea să vă placă și