MATERIAL STUDENTI

Dozarea acidului clorhidric din sucul gastric

Principiul metodei:
Aciditatea sucului gastric se neutralizează cu o soluţie de hidroxid de sodiu 0,1N, în prezenţa
reactivului Töpffer-Linossier (un amestec de indicator Töpffer şi fenolftaleină, care are culoarea
galben - portocalie).

HCl liber colorează reactivul în roşu, când pH-ul soluţiei este cel mult 2,9; la pH 3, reactivul capătă
culoarea portocalie, iar la pH 4 culoarea devine galbenă, indicând neutralizarea HCl liber. În prezenţa
fenolftaleinei, până la o valoare a pH-ului de 7, soluţia este incoloră şi devine roşu-violetă la un pH de 9 -
10 (ceea ce indică momentul neutralizării HCl combinat).

Materiale necesare:
pipete
balon Erlenmeyer
biuretă
suc gastric
soluţie NaOH 0,1 N
reactiv Töpffer-Linossier.

Tehnică:
Într-un balon Erlenmeyer se introduc 10 cm3 suc gastric şi 3-4 picături din reactivul Töpffer-
Linossier.

În prezenţa reactivului Töpffer-Linossier, sucul gastric se colorează în roşu, datorită prezenţei

HCL, ceea ce indică un pH mai mic de 2,9.
Se titrează apoi cu soluţie de NaOH 0,1 N, până când culoarea virează spre portocaliu şi apoi
spre galben. În acest moment se opreşte titrarea şi se notează cu N1 numărul de mililitri de
NaOH utilizaţi la titrarea acidităţii libere.

Se continuă titrarea până la apariţia culorii roşu-violet (la pH 9-10), când s-a neutralizat
cantitatea totală de acid, inclusiv a celui legat (se trece mai întâi prin coloraţia galben deschis).
Se notează cu N2 numărul de mililitri din soluţia de NaOH 0,1N, utilizaţi la titrarea aciditătii
totale.
Număr mililitri NaOH folosiţi pentru neutralizarea HCl combinat = N2 – N1.

Rezultate:
Rezultatele se exprimă în grame acid clorhidric la 1000 cm3 suc gastric sau în mEq/l.
Pentru exprimarea în grame HCl la 1000 cm3 de suc gastric se înmulţesc: cm3 NaOH 0,1N
consumaţi cu echivalentul gram al unui cm3 dintr-o soluţie de HCl 0,1N (0,00365g) şi cu 100.

Pentru exprimarea în mEq/L:

Concentraţia soluţiei de NaOH utilizată la titrare este de 0,1N. Ştiind că o soluţie de NaOH
1N are o concentraţie de 1 Eq gram/L, rezultă că soluţia de NaOH utilizată (0,1N) are o
concentraţie de 0,1 Eq gram/L adică 100 mEq gram/L.

Exemplu calcul:

CNaOH x VNaOH = CHCl x VHCl

CNaOH = 100 mEq gram/L (concentraţia soluţiei de NaOH utilizată la titrare)
VNaOH = N (nr. de ml NaOH utilizaţi în titrare)
CHCl = concentraţia de HCl din sucul gastric – necunoscuta noastră
VHCl = 10 mL (numărul de mL de suc gastric utilizaţi)
Înlocuind cu valorile din exemplu, obţinem următoarea relaţie:
CHCl = N x 10 mEq gram/L

Valori normale:
Corect este să exprimăm aciditatea sucului gastric prin debitul orar bazal de HCl (DOB), care
reprezintă cantitatea de acid clorhidric secretată de stomac, într-o oră, în condiţii bazale (fără
stimularea secreţiei), având o valoare de 1,5- 2,5 mEq/L.

Valorile normale ale acidităţii nestimulate:

u.m. g /1000 mEq/L
mL
HCl liber 0,3 - 1,5 10 - 40
HCl total 0,7 - 3 20 - 60

Valorile normale ale acidităţii după stimularea cu histamină:

u.m. g /1000 mEq/L
mL
HCl liber 1,7-3 50-130
HCl total 2-4 60-150

Evidenţierea acidului clorhidric liber în sucul gastric

Principiul metodei:
Reactivul Gűnsburg, în prezenţa acidului clorhidric liber, prin încălzire şi evaporare, dă o coloraţie
roşu-carmin. Scopul lucrării este de a evidenţia acidul clorhidric liber din sucul gastric, atunci când
nu poate fi dozat, deoarece se află în cantităţi foarte mici. Prezenţa lui ne dovedeşte că funcţia
secretorie a mucoasei gastrice nu este complet compromisă.

Materiale necesare:
suc gastric proaspăt (prin păstrare, HCl se volatilizează)
 reactiv Gűnsburg (soluţie de vanilină şi fluoroglucină în alcool)
capsulă de porţelan
sursă de foc.

Mod de lucru:
Într-o capsulă de porţelan se pun câte 2-3 picături din soluţiile alcoolice de vanilină şi
fluoroglucină. Se adaugă 2-3 picături din sucul gastric de examinat. Se încălzeşte lent
conţinutul până la evaporare.

Rezultate:
Apariţia culorii roşu-carmin ne indică prezenţa acidului clorhidric liber şi faptul că mucoasa
gastrică mai are potenţial secretor.
Lipsa culorii ne arată compromiterea totală a capacităţii secretorii a mucoasei gastrice.

Evidenţierea acidului lactic în sucul gastric

În condiţii normale, acidul lactic nu se găseşte în sucul gastric.
Acesta rezultă din fermentaţia glucidelor sub influenţa bacilului Boas-Oppler, în condiţii de
hipo/anaciditate, precum şi în cazul unei staze gastrice prelungite.

Principiul metodei:
Evidenţierea acidului lactic se bazează pe proprietatea oxiacizilor de a da reacţii de culoare cu
sărurile ferice.

Materiale necesare:
suc gastric
reactiv Uffelman (conţine clorură ferică şi are o culoare albastru-violetă)
pipete
stativ.

Tehnica de lucru:
Se efectuează folosind 2 Eprubeta 2-probă
eprubete: martor şi probă.
Eprubeta 1-martor
Reactiv Uffelman 5 - 6 ml 5 - 6 ml
Suc gastric - 1 ml
Ser fiziologic 1 ml -

Rezultate:
în eprubeta 1, martor (fără acid lactic), nu se modifică culoarea
în eprubeta 2, probă, apare culoarea galben-verzuie, datorită formării lactatului feric.
Evidenţierea acţiunii proteolitice a pepsinei

Principiul metodei:
Se realizează hidrolizarea unui substrat, respectiv a unei cantităţi de cazeină în soluţie, de
către pepsina din sucul gastric, într-un interval de timp şi la o temperatură standard

Materiale necesare:
suc gastric
ser fiziologic
soluţie acidă de cazeină 1‰, încălzită la 37°C

soluţie de acetat de sodiu 20%
eprubete, stativ
termostat (reglat la 38°C)

Tehnica de lucru:
Se efectuează folosind 2 Eprubeta 2
eprubete: martor (fără probă
enzimă) şi probă. Eprubeta
1
martor
Soluţie acidă de 10 ml 10 ml
cazeină 1‰
Suc gastric - 1ml
Ser fiziologic 1ml -
Termostat 38°C 15 min 15 min
Soluţie de acetat 1ml 1ml
de sodiu 20%

Rezultate:
se ştie că, în prezenţa acetatului de sodiu, cazeina precipită;
apariţia precipitatului, în eprubeta martor, dovedeşte fapul că, în această eprubetă,
cazeina nu a fost hidrolizată, prin lipsa enzimei;
în eprubeta probă, soluţia este clară, deoarece pepsina a acţionat şi a hidrolizat
cazeina.

Coagularea laptelui sub acţiunea labfermentului

Principiul metodei:
Laptele coagulează, în prezenţa labfermentului şi a ionilor de calciu, rezultând
paracazeinatul de calciu, insolubil.
Această reacţie are loc în două etape:
 prima etapă (enzimatică): sub acţiunea labfermentului, la un pH 4,5-5,5 şi la o
temperatură de 37°C, cazeinogenul din lapte se transformă în paracazeină (cazeogen),
solubilă.
a doua etapă (chimică): sub acţiunea ionilor de Ca2+, paracazeina se transformă în
paracazeinat de calciu (cazeum), insolubil.

Materiale necesare:
soluţie labferment 1%
lapte proaspăt
5 eprubete, stativ
termostat setat la 37°C
soluţie de oxalat de K 10%
soluţie de clorură de Ca 10%.

Mod de Eprubeta Eprubeta Eprubeta Eprubeta

2 3 4 5
lucru:
Eprubeta
1
Lapte 5 ml 5 ml 5 ml 5 ml 5 ml
proaspăt
Sol. oxalat - - 1 ml 1 ml 1 ml
de K
Labfer 1 ml - 1 ml 1 ml 1 ml
ment
Labferme - 1 ml - - -
nt
inactivat
(fierbere)
Sol. - - - 1 ml -
clorură de
Ca
Termosta 30 min 30 min 30 min 30 min 30 min
tare 37°C
Fierbere - - - - 1 minut
Sol. - - - - 1 ml
clorură de
Ca

Rezultate:

Eprubeta 1: laptele coagulează sub acţiunea labfermentului activ.

Eprubeta 2: laptele nu coagulează, deoarece labfermentul a fost inactivat prin fierbere.
Eprubeta 3: laptele nu coagulează, deoarece oxalatul de K+ leagă ionii de Ca2+, în lipsa
cărora coagularea nu poate avea loc.
Eprubeta 4: laptele coagulează, datorită prezenţei ionilor de Ca2+ adăugaţi în surplus faţă
de capacitatea de legare a oxalatului de K+.
Eprubeta 5: laptele nu coagulează după termostatare, lipsind ionii de Ca2+, care au fost legaţi de
oxalatul de K+; totuşi, prima fază a coagulării a avut loc în termostat. Prin fierberea ulterioară, se
inactivează labfermentul, iar prin adăugarea soluţiei de CaCl2, laptele va coagula, în faza a doua a
coagulării. În această eprubetă se demonstrează existenţa celor două faze ale coagulării laptelui.
 MODIFICĂRI ALE SECREŢIEI GASTRICE

Secreţia gastrică poate fi crescută, diminuată sau abolită.

Creşterea valorilor acidului clorhidric, peste limitele superioare ale intervalului fiziologic, reprezintă
hiperclorhidria.

Pentru depăşirea valorilor normale ale acidităţii totale se foloseşte termenul de

hiperaciditate.

Întrucât majoritatea acidităţii gastrice este datorată acidului clorhidric, uneori cei doi termeni
se suprapun.
Scăderea valorilor acidului clorhidric, sub limitele inferioare ale intervalului fiziologic,
reprezintă hipoclorhidria.

Pentru scăderea valorilor acidităţii totale se foloseşte termenul de hipoaciditate.

Lipsa acidităţii este definită prin anaciditate.

Asocierea anacidităţii cu lipsa secreţiei peptice reprezintă achilia gastrică.

Boala ulceroasă reprezintă un dezechilibru între factorii protectori ai mucoasei (mucus şi

bicarbonat) şi cei care pot agresa mucoasa (HCl şi pepsină). Creşterea acidităţii sucului
gastric şi diminuarea capacităţii protectoare a mucoasei sunt cele două mecanisme majore
implicate în apariţia ulcerului gastric şi duodenal.
Bariera de protecţie a mucoasei gastrice, formată din mucus şi bicarbonat, poate fi
degradată, sub acţiunea:

pepsinogenului şi acidului clorhidric în exces. Secreţia de HCl în exces, va fi deprimată,

prin administrarea de inhibitori ai pompei de protoni sau blocanţi ai receptorilor H2;
infecţiei cu Helicobacter pylori. Implicarea acestei bacterii în producerea ulcerului gastric
explică tratamentul cu antibiotice, alături de inhibitori ai sintezei de HCl;
prin alterarea secreţiei de mucus, cantitativ cât şi calitativ
prin administrarea de aspirină şi a altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene,
indicate pentru tratarea durerii şi a inflamaţiei.