HIDRATAREA SI ALIMENTAREA ORGANISMULUI PRIN

PERFUZII

Definiţie: Prin perfuzie se înţelege

introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluţiilor pentru reechilibrare hidro-electrolitică,
hidro-ionică şi volemică a organismului.

Scopul: hidratarea şi mineralizarea organismului, alimentaţia pe cale parenterală.

In mod normal exista un echilibru intre lichidele ingerate si pierderile fiziologice, iar in situatii
patologice (de boala) se produce un dezechilibru ce duce la deshidratare sau hiperhidratare. In functie
de cauza si mecanismul prin care se instaleaza aceste dezechilibre pot interesa sectorul intracelular
sau extracelular sau chiar ambele.

Modificarile din lichidul extracelular duc la aparitia mai multor sindroame de deshidratare:

 Deshidratarea izotona: atunci cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza atat apa cat si
electrolitii in aceeasi proportie. Ex.: varsaturi,diaree, fistula gastrica, aspiratie gastrica, paracenteza
accentuate, hemoragii masive (sunt situatii in care se pot pierde 2-3-5 l /24 h)
 Deshidratarea hipertona: cand se elimina apa in cantitate mai mare decat sarurile si electrolitii. Ex.:
transpiratii exagerate, diabet zaharat, insolatie,febra)
 Deshidratarea hipotona: cand se elimina saruri in cantitate mai mare decat apa.

Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale ale organismului se face prin: stabilirea felului deshidratarii si
investigatii de laborator. Atunci cand nu se poate stabili felul deshidratarii se administreaza in parti egale
glucoza + solutii izotonice de saruri minerale.

Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere(adica

pierderile de lichide/24 h) si a ratiei de corectare(se face pe baza analizelor de laborator de catre medic)
a dezechilibrelor anterioare.

Tipuri de fluide

1. Izotonice – au aceeasi concentratie cu lichidul organismului, cu plasma.

2. Hipertonice – au concentratia mai mare decat lichidul organismului, decat plasma.
3. Hipotonice – concentratia mai mica decat lichidul organismului, decat plasma.
Solutii utilizate pentru rehidratare si remineralizare

1. Solutie izotonica de NaCl =ser fiziologic:este o solutie apoasa de 0,9% NaCl

2. Solutie hipertona de NaCl: 10-20% NaCl
3. Bicarbonat de Na: este o solutie izotonica de 1,4%
4. Lactat de Na este solutie izotonica de 1,9%
5. Glucoza: o putem gasi sub 2 forma de:

- solutie izotonica de 4,7%

- solutie hipertonica de 5, 10, 20, 33, 40%

6. Solutie de glucoza izotonica ce contine K 2%

7. Solutie de Ringer: este solutia de electroliti KCl 0,3gr, CaCl 0,5 gr, NaCl 8,5 gr + 1000 ml apa
8. Solutie Darow: 1000 ml apa + KCl 2,8 gr; NaCl 4 gr, lactat de Na 29 g 20%
9. Solutie Krebs: NaCl 7 gr; KCl 28 GR; sulfat acid de K 1,16 gr, CaCl2 0,27gr, sulfat de Mg 2,4o gr.
10. Solutie Buttler: NaCl 0,58 gr; KCl; sulfat de K bibazic 0,25 gr, lactat de Na 20%, -11,2 gr; glucoza 24
gr+ 1000 ml apa
11. Solutie Lo value="12">Solutia Therm este o baza ce se combina cu CO2 formand bicarbonate si
este indicata in acidoza metabolica
12. Solutie Fisher – este o solutie alcalina in combaterea acidozei metabolice
13. Inlocuitori ai masei circulante in solutie de NaCl sau glucoza sunt:

 Dextran 70 - Plasma umana

 Dextran 40 - Sange integral
 Rheomacrodex - Derivate de sange
 Marisang - Masa eritrocitara

Locul puncţiei pentru perfuzie:

- Venele de la plica cotului (bazilica si cefalica).

- Venele epicraniene sau jugulare la copilul mic şi sugari.

- Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.

- Venele subclaviculare sau femurale.

Materiale necesare:

 trusa sterila pentru perfuzat

 solutie hidratanta sterila si incalzita la temperature corpului
 garou
 tavita renala
 stativ pentru suspendarea pungilor cu solutie perfuzabila
 seringi si ace sterile
 musama, aleza
 pensa hermostatica
 casoleta cu campuri sterile, comprese sterile, solutii dezinfectante ( alcool, tinctura de iod )
 banda adeziva, foarfece, vata.
 Tehnica:

1. Pregatirea materialelor si instrumentelor:

o pe o tava acoperita cu un camp steril pregatim materialele mai sus amintite
o se pregateste flaconul si trusa de perfuzie si se fixeaza pe stativ
o vom fi ft atenti sa eliminam aerul din lumenul tubului de perfuzie, iar amboul tubului sa nu atinga
nimic din jur atunci cand il suspendam pe stativ, pt a nu desterilize

2. Pregatirea fizica si psihica a pacientului:

 se aseaza bolnavul in decubit dorsal, comod, cu bratul in extensie si pronatie

 sub brat punem o perna tare acoperita cu musama si aleza

3. Efectuarea perfuziei:

 spalare pe maini
 se dezinfecteaza si badijoneaza locul punctiei
 se face punctia venoasa si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac
 se deschide imediat prestubul pt a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului in vena cu ajutorul prestubului la 60 pic / minut.
 pe urma, se fixeaza in leucoplast portiunea de tub de langa ac si acul pe pielea bolnavului
 se supravegheaza modul de functionare al aparatului si starea bolnavului
 daca exista mai multe flacoane cu solutie de perfuzat, schimbarea flaconului gol cu cel plin se face
astfel: inainte ca flaconul sa se goleasca complet se inchide prestubul si se racordeaza aparatul de
perfuzie la noul flacon; dupa racordare se deschide imediat prestubul permitand lichidului sa curga
in vena; schimbarea flaconului se va face rapid pt ca sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze si
sa fie necesara alta punctie venoasa
 dupa terminarea perfuziei, inainte ca ultimul flacon sa se goleasca, se inchide prestubul, se aplica
pensa hemostatica intre ambou si tubul de control, se exercita o presiune asupra zonei cu un
tampon si se extrage acul ( vezi punctia venoasa )
 pe locul punctiei se aplica pansament steril fixat cu leucoplast

4. Ingrijiri dupa tehnica:

 se aseaza bolnavul comod si se dau lichide caldute , fiind supravegheat

5. Reorganizarea locului de munca:

 trusa de perfuzie se arunca

 restul materialelor se pregatesc pt sterilizat
 perfuzia se noteaza in F.T notand : data, cantitatea de lichid de perfuzat, cine a facut perfuzia