Sunteți pe pagina 1din 11

Curs 30.

HIDRATAREA ORGANISMULUI SI TRANSFUZIA


Apa este lichidul solvent pentru toate substantele chimice, organice si anorganice, necesare functionarii
organismului. In organism apa se gaseste in doua stari: libera si fixa.
- Apa fixa sau structurala intra in constitutia moleculelor.
- Apa libera sau circulanta din organism reprezinta 70% din greutatea lui si se repartizeaza 50% in
interiorul celulelor (lichid intracelular) si 5% circula in vase (lichid plasmatic). Avand compozitie si
functie apropiatat, lichidul interstitial si plasmatic este numit lichid extracelular. Circulatia lichidelor intre
diferitele compartimente se face prin peretele capilar.
Apa circulanta din organism provine din ingestie (apa exogena) sau din reactii chimice (apa endogena).
Lichidele si electrolitii din organism se elimina prin urina, sudoare, alte secretii.
- In mod normal exista un echilibru intre lichidele introduse in organism si pierderile fiziologice.
- In mod patologic, un dezechilibru hidroelectrolitic duce la deshidratare sau retentie de apa
(hiperhidratare).
O hidratare corecta trebuie sa tina seama de modificarile osmotice ale plasmei, de scaderea volumului de
lichide, de modificarile pH-ului si de compozitia ionica a plasmei.
Hidratarea organismului se face pe cale naturala per os sau parenteral: intravenos, subcutanat,
intraosos (in exceptii).
Calea orala declanseaza o serie de reflexe vasomotorii si secretorii necesare unui bun echilibru
functional. Prin hidratare orala sunt aduse si sarurile necesare daca nu lipsesc conditiile osmotice de
retinere a apei. Steniza pilorului, varsaturile, inflamatiile, intraperitoneale (starile de soc), etc. contraindica
aceasta cale.
Calea rectala permite administrarea lichidelor fie sub forma de clorura de sodiu 80% o fie sub
forma de solutie glucozata 47%. Hidratarea pe cale rectala se face sub forma de clisma picatura cu

picatura.
Dintre numeroasele solutii utilizate pentru hidratarea organismului fac parte urmatoarele:
1. solutia izotonica de clorura de sodiu numita ser fiziologic (7,50 - 9 %o ) sau hipertona 10 - 20 %
2. bicarbonatul de sodiu, solutie izotonica de 1,4% in ser fiziologic sau Ringer
3. lactatul de sodiu - solutie izotonica 1,9%
4. glucoza - solutie izotonica de 47%o sau lactoza 90%o. Glucoza se mai utulizeaza si in concentratie de 20
- 30%.
5. Solutie de clorura de potasiu 2% in amestec cu clorura glucozata izotonica.
Restabilirea echilibrului acido-bazic al spatiului intracelular se efectueaza cu solutii de electroliti
multipli sau amestecuri de solutii simple.

1
Perfuzarea de sange, plasma sau globule rosii in sistemul circulator constituie transfuzia. Ea se face
in scop terapeutic, pentru:
- restabilrea masei sanguine si asigurarea numarului de hematii in caz de hemoragii, anemii etc., stimularea
hematopoiezei;
- cresterea capacitatii de coagulabilitate a sangelui, in vederea hemostazei (sange proaspat, plasma
trombocitara, fibrinogen etc);
- aportul de substante nutritive: proteine, vitamine, saruri minerale, fier;
- stimularea reactiilor antitoxice si antiinfectioase.

HIDRATAREA ORGANISMULUI PRIN PERFUZIE

Perfuzia - introducerea pe cale parenterala (intravenoasa), picatura cu picatura, a solutiilor


medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionicasi volemica a organismului.
Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct in vena, prin canule de material
plastic ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin
evidentierea venei in care se fixeaza o canula de plastic ce se poate mentine chiar cateva saptamanai
( denudare venoasa).
Scop:
- hidratarea si mineralizarea organismului
- administrarea medicamentelor pentru urmarirea unui efect prelungit
- depurativ - diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici
- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
- alimentatie pe cale parenterala
Material necesar: tava medicala acoperita cu camp steril, trusa pentru perfuzat solutii - sterila, solutiile
hidratante incalzite la temperatura corpului, stativpentru fixarea flacoanelor, 1-2 seringi de 5-10 cm cu ace
pentru injectii intravenoase si intramusculare sterile, o perna tare, musama, 1-2 pense sterile, o pensa
hemostatica, casoleta cu campuri sterile, alcool, tinctura de iod, benzina iodata, romplast, foarfece, vata.
1. Pregatirea materialelor, instrumentelor si aparatului de perfuzie:
- se pregatesc instrumentele si materialele necesare
- se dezinfecteaza suprafata dopului desprins cu alcool
- se indeparteaza teaca protectoare de pe trocar si se patrunde cu el prin dop in flacon
- se inchide cu pensa hemostatica imediat sub ac, tubul de aer, se indeparteaza teaca protectoare de pe ac si
se patrunde in flacon, prin dopul de cauciuc, fara sa se atinga trocarul.
- se suspenda flaconul pe suport, fig 220 a.

2
- se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu o banda de romplast, avand grija sa depaseasca nivelul
solutiei sau a substantei medicamentoase
- se indeparteaza pensa hemostatica, deschizand drumul aerului din flacon
- se indeparteaza teaca protectoare de pe capatul portac al tubului, se ridica deasupra nivelului substantei
medicamentoase din flacon si se deschide usor prestubul, lasand sa curga lichidul in dispozitivul de
perfuzie, picuratorul fiind in pozitie orizontala
- se coboara progresiv portacul, pana cand tubul se umple cu lichid fiind eliminate complet bulele de aer,
fig 220 b.
- se ridica picuratorul in pozitie verticala si se inchide prestubul, aparatul ramanad atarnat pe stativ
Observatie: amboul nu trebuie sa se atinga de nimic din jur pentru a nu se desteriliza
2. Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu antebratul in extensie si pronatie
- sub brat se aseaza o perna tare, acoperita cu musama si un camp steril
- se acopera bolnavul cu o patura
3. Efectuarea perfuziei:
- spalare pe maini cu apa si sapun, se examineaza calitatea si starea venelor
- se aplica garoul la nivelul bratului
- se dezinfecteaza plica cotului cu alcool si se badijoneaza cu tinctura de iod
- se cere bolnavului sa inchida si sa deschida pumnul si se efectueaza punctia venoasa, de preferinta cat
mai periferic
- se verifica pozitia acului in vena, se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul perfuziei la ac
- se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului,
la 60 picaturi/ minut sau in functie de necesitati
- se fixeaza cu benzi de leucoplast acul si portiunea tubului invecinata acestuia, de pielea bolnavului
- se pregateste cel de-al doilea flacon, daca este necesar, incalzit la temperatura corpului
- inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea aerului in
perfuzor si se racordeaza aparatul la al doilea flacon
- se deschide imediat prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; aceasta manevra trebuie sa se petreaca
cat mai repede pentru ca sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze si se regleaza din nou viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat
3
- inainte ca flaconul sa se goleasca, se inchide prestubul, se aplica o pensa hemostatica intre ambou si tubul
de control, se exercita o presiune asupra venei punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta
si printr-o miscare brusca , in directia axului vasului, se extrage acul din vena.
- se dezinfecteaza locul punctiei cu tinctura de iod, se aplica pansament steril si se fixeaza cu emplasture.
4. Ingrijirea bolnavului dupa tehnica:
- se supravegeheaza bolnavul
5. Reorganizarea locului de munca:
- materialele de unica folosinta se arunca in cutiile colectoare pentru intepatoare si plastice
- se noteaza in FT data, cantitatea de lichid perfuzat, numele celui care a efectuat perfuzia
Accidente:
- hiperhidratarea - prin perfuzie in exces, la cardiaci poate determina edem pulmonar acut: tuse,
expectoratie, polipnee, cresterea TA. Se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se
injecteaza cardiotonice.
- Embolie gazoasa - prin patrunderea aerului in curecntul circulator. Se previne prin eliminarea aerului din
tub inainte de instalarea perfuziei si intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului.
Atentie: nerespectarea regulilor de asepsie determina infectarea si aparitia de frisoane.

DETERMINAREA GRUPELOR DE SANGE


Pentru efectuarea transfuziei trebuie sa cunoastem identitatea antigenica dintre sangele donatorului si cel al
primitorului pentru a stabili compatibilitatea.
Prezenta glutinogenului (antigene A si B), pe suprafata hematiilor, a impartit populatia in 4 grupe
sanguine, in sistemul O,A,B. Grupele sanguine de baza poarta numele aglutinogenului fixat pe hematii, in
plasma existand sau nu (anticorpi) aglutinine ά si β, care fixandu-se pe aglutinogene provoaca aglutinarea
(alipirea) si apoi distrugerea hematiilor.
grupa aglutinogen Aglutinina
O - ά si β
A2 A β
B3 B ά
AB4 A,B -

Scop: pentru efectuarea unei transfuzii de sange etse necesara cunoasterea identitatii antigenice dintre
singele donatorului si primitorului, pentru a stabili compatibilitatea de grup sanguin.
Determinarea grupelor sanguine se executa prin doua metode:
1.Metoda directa Beth-Vincent si consta in amestecarea eritrocitelor primitorului cu serurile standard O,
A si B.
2. Metoda indirecta Simonin: amestecarea serului sau a plasmei primitorului cu eritrocitele cunoscute din
grupele AII si BIII
- Eritocitele bolnavului si donatorului se obtin prin inteparea pulpei degetului, iar plasma se obtine dupa
centrifugarea sangelui, recoltat prin punctie venoasa fara citrat de sodiu, ea ramane deasupra.
I.DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE PRIN METODA DIRECTA BETH - VINCENT:
- sangele se recolteaza prin intepare
Material necesar:
- lame de sticla curate si uscate, tavita renala
- seruri standard O,AII,BIII,
- pipeta pentru fiecare ser
- materiale necesare pentru recoltarea sangelui
4
1. Pregatirea materialelor: se pregatesc si se transporta langa bolnav
2. Pregatirea psihica si fizica:
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii
- se aseaza bolnavul pe scaun in pozitie sezanda
3. Efectuarea tehnicii:
- spalare pe maini cu apa si sapun
- se verifica temperatura camerei, 16 - 180C
- se verifica serurile standard(transparenta, culoare, termen de valabilitate)
- Pe lame de sticla se pune in ordine, cu pipete separat, cate o picatura din fiecare fiola de ser test, cu
diametrul de 5-6 mm
- se efectueaza inteparea pulpei degetului
- cu cate un colt al unei lame slefuite se ia pe rand cate o picatura de sange, care se amesteca prin miscari
circulare, cu fiecare picatura de ser-test, pana la omogenizare.
- se imprimalamei de sticla miscari de balansare
- se citeste rezultattul dupa 5 min
- spalare pe maini cu apa si sapun
4 Interpretare:
- gr O: nu se produce aglutinare (lipire) in nici-o picatura - sangele face parte din grupa O.
- gr A2: se produce aglutinare in serurile din grupa O si B - sangele face parte din grupa A2
- gr B3: se produce aglutinare in picaturile O si A2- sangele face parte din grupa B3
- gr AB4: se produce aglutinare in toate trei serurile - sangele este grupa AB4
- se noteaza in FO grupa sanguina a bolnavului

5. Reorganizarea locului de munca:


- se curata si se spala instrumentele folosite
- se aseaza in solutie dezinfectanta pana la sterilizare
Atentie:
- seruruile trebuie sa fie transparente, galbui
5
- nu se folosesc serurile expirate
- picaturile de seruri test se aseaza intotdeauna in aceeasi ordine

II.DETERMINAREA GRUPELOR SANGUINE PRIN METODA INDIRECTA SIMONIN


Material necesar: lame de sticla foarte bine degresate si uscate, eritrocite standard din grupele 0I, AII,
BIII, materiale necesare pentru punctia venoasa.
1. Pregatirea materialelor: se pregatesc materialele si se aduc langa bolnav
2. Efectuarea tehnicii:
- se asigura in camera o temperatura de 16-180C
- se verifica aspectul eritrocitelor-test( modul de conservare), termenul de valabilitatea
- se recolteaza sange prin punctie venoasa
- se pune sangele recoltat intr-o eprubeta
- cu ajutorul unei pipete se separa serul sau plasma sangelui de cercetat
- se pune pe o lama de sticla cate o picatura din eritrocitele standard 0(I), A(II), B(III), folosind pipeta
fiecarui fiole
- peste eritrocitele-test se pune cate o picatura din serul sau plasma de cercetat, avand grija ca picatura de
eritrocite test sa fie de 10 ori mai mica decat picatura serului sau plasmei de cercetat
- se amesteca fiecare picatura cu cate un colt diferit al unei lame de sticla
- se citeste rezultatul dupa 5 minute, reactia de aglutinare are aspect de caramida pisata sau de mici graunti
de culoare rosiatica
3. Interpretare:
- daca se produce aglutinare cu eritrocitele din grupa A2 si B3 - sangele este grupa O
- daca se produce aglutinare cu eritrocite din grupa B3- sangele este A2
- daca se produce aglutinare cu eritrocitele din grupa A2- sangele este B3
- daca nu se produce aglutinare - sangele este AB4
Atentie:
- o cantitate mai mare de eritrocite inhiba reactia de aglutinare, o cantitate prea mica face ca reactia sa nu
fie vizibila cu ochiul liber
- nu se vor schimba pipetele intre ele, deoarece apar reactii false
- pentru determinare se va asigura temperatura de 16 -180C
Cauzele erorilor:
- raport incorect intre hematii si ser -test
- schimbarea pipetelor
- ser test sau hematii test conservate necorespunzator sau cu valabilitate depasita
- temperatura mediului inconjurator sub 100 sau peste temperatura normala

III. DETERMINAREA FACTORULUI RH - acest factor este un aglutinogen care sa gaseste in


eritrocite, independent de aglutinogenele din sistemul OAB. Aglutinogenul Rh nu are anticorpi naturali,
anticorpii anti-Rh si se formeaza prin transfuzie sau sarcina. Persoanele care nu au aglutinogen sunt
RH-negative.
Scop: determinarea compatibilitatii fata de factorul Rh este importanta in transfuzii, sarcina, intrucat
incompatibilitatea produce accidente. Determinarea facorului Rh se face pe lama sau in eprubeta
DETERMINAREA FACTORULUI RH PE LAMA
Material necesar:
- tava medicala, 1-2 ace de seringa sterile, lama de sticla, ser test anti-Rh si o pipeta, lama slefuita

6
- casolete cu tampoane de vata, sticla cu eter, sticla cu alcool medicinal, tavita renala, camera umeda ( cutie
Petri cu o bagheta de sticla in potcoava si o hartie de filtru umezita)
1. Pregatirea materialelor
2. Pregatirea psihica si fizica:
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea ei
- se aseaza bolnavul pe un scaun, in pozitie sezanda
3. Efectuarea tehnicii:
- spalare pe maini cu apa si sapun
- se verifica daca serul test anti-Rhnu este alterat(aspect, culoare)si termenul de expirare
- se pun pe lama de sticla (in godeuri), in ordine, cu pipeta, din fiola de ser-test anti Rh, 3 picaturi de ser
test, fiecare cu un d = 5 - 6 mm
- se degreseaza cu eter pulpa degetului mijlociu sau inelar de la mana stanga si se efectueaza inteparea
pulpii degetului
- se ia cu un colt al lamei, o picatura de sange care se pune peste a doua picatura de ser test anti Rh
- picatura din sange se amesteca cu eritrocitele Rh neg
- se omogenizeaza cele trei picaturi, prin miscari circulare, in fiecare grup
- se aplica un tampon de vata imbibat cu alcool, pe regiunea intepata
- se aseaza lama intr-o camera umeda, apoi la termostat, la o T0 de 370
- spalare pe maini cu pa si sapun
- se siteste rezultatul in 30 - 60 min
Interpretare:
- daca aglutinarea s-a produs in primele doua picaturi de ser, Rh-ul este pozitiv
- se citeste in comparatie prin comparatie cu hematiile martor
- se noteaza Rh-ul in FO
5. Reorganizarea locului de munca:
- se spala obiectele folosite, se aseaza in solutie dezinfectanta
Erori:
- rezultatul este fals cand s-au facut greseli in efectuarea tehnicii:
- raport incorect intre sange si ser (picatura de sange trebuie sa fie mai mica de 10-20 de ori decat
picatura de ser-test anti Rh)
- omogenizarea cu acelasi colt de lama in toate cele trei picaturi duce la rezultate eronate, cu urmari grave
asupra bolnavului
- ser test cu titru slab, prost conservat sau expirat
DETERMINAREA FACTORULUI RH IN EPRUBETA:
Se poate folosi sange citrat sau necitrat (de preferat)
1. hematiile sunt spalate de 2-3 ori cu ser fiziologic si se face o suspensie 2%
(aceeasi operatie o sufera si hematiile- martor Rh - poz si Rh - neg, care se pun in eprubetele martor)
- in eprubeta de hemoliza se pune o picatura de suspensie de hematii 2% peste 2 pic de anti Rh
- se omogenizeaza eprubetele si se aseaza pe stativ
- se introduc la termostat, la 370C
- se citeste rezultatul dupa 30 min
- forma sedimentului neregulat si prezenta grunjilor de aglutinare arata reactie pozitiva

EFECTUAREA PROBELOR DE COMPATIBILITATE


Scop: prevenirea accidentelor transfuzionale grave.

7
In vederea efectuarii transfuziei, se va determina atat din sangele primitorului cat si din sangele din flacon
(donator), prin metoda directa si indirecta, grupa sanguina din sistemul O A B si factorul Rh.
In vederea prevenirii unor accidente grave, se vor face si probele de compatibiitate directa Jeanbreau si
proba biologica Oelecker.
1. PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTA JEANBREAU - IN VITRO
Material necesar:
- lame de sticla , pipeta, alcool, vata, seringa si ace
- serul primitorului
- flaconul de sange de cercetat
- centrifuga, termostat
Efectuarea tehnicii:
1. proba de sange de la primitor se recolteaza prin punctie venoasa
2. se introduce sangele recoltat la centrifuga, pentru a separa serup de plasma
3. pe o lama de sticla se pune cu o pipeta o picatura din plasma primitorului
4. se amesteca cu eritrocitele din flacon, respectand proportia de 1/10 intre globule si ser(plasma).
5. se citeste dupa 5 min (la rece)
6. se adauga papaina - o picatura si se introduce la termostat timp de 30 min, la o T0 de 370C
Interpretarea rezultatului:
- daca in picatura se produce aglutinare, sangele primitorului nu este compatibil cu sangele donatorului
- daca nu se produce aglutinare sangele este compatibil
2. PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICA - OELECKER - IN VIVO
Materiale necesare:
- instrumentele si materialele necesare efectuarii unei transfuzii intravenoase
- medicamentele necesare pentru eventualele accidente post transfuzionale
Efectuarea tehnicii:
1. spalare pe maini cu apa si sapun, dezinfectare cu alcoolo
2. se instaleaza aparatul de transfuzie
3. se lasa sa se scurga prin picurator primii 20 ml sange
4. se strange prestubul pana la stabilirea numarului de 10-15 pic/min, timp de 5min
5. se supravegheaza foarte atent starea bolnavului, timp de 5min, daca apar semnele incompatibilitatii de
grup: senzatie de frig, frison, dureri de cap, dureri lombare, tahicardie, urticarie, cogestia fetei etc
6. daca nu apar semnele incompatibilitatii de grup, se introduc din nou 20 ml de sange in ritm mai rapid,
dupa care ritmul de administrare se reduce din nou la 10-15 pic/min
7. se supravegheaza in continuare starea bolnavului, timp de 5 min
8. daca nu apar semnele incompatibilitatii de grup, se continua perfuzia de sange in ritmul prescris de
medic, in caz contrar se intrerupe imediat adm sangelui si se raporteaza medicului.
Atentie: in stabilirea incompatibilitatii de grup se vor observa simptomele obiective si sesizarile spontane
ale bolnavului, nu se pun intrebari frcvente ce ar putea sugera bolnavului anumite simptome, ingreunand
astfel orientarea in fata cazului.

EFECTUAREA TRANSFUZIE DE SANGE


Transfuzia - introducerea de sange, plasma sau derivate de sange, in sistemul circulator al unui bolnav.
Inlocuind masa de sange pierduta prin hemoragie, transfuzia este mijlocul cel mai eficient pentru
reechilibrare si pentru a combate alte tulburari aparute in socul hemoragic.
Scop: terapeutic
Indicatii:

8
- hemoragii, anemii, stari de soc, intoxicatii, arsuri etc
Transfuzia de sange se poate face direct de la donator la primitor si indirect, cu snage conservat. Medicul
alege donatorul care trebuie sa posede sange izogrup si izo-Rh cu primitorul.
Materiale necesare:
- masa de tratament acoperita cu camp steril
- trusa pentru perfuzat sange, cantitate izogrup, izo-Rh
- materiale necesare pentru controlul grupei sanguine
- stativ pentru flaconul de sange , jgheab cu curele pentru fixarea membrului superior
- 1-2 seringi Luer de 5-10 ml cu ace pentu iv s im
- 2-3 pense anatomice, 1 foarfece, o pensa hemostatica, un garou, tavita renala, musama, perna tare
- alcool, tinctura de iod, vata, romplast, casoleta cu comprese sterile, campuri sterile, invelitoare
- medicamente pentru eventuale accidente post-transfuzionale, aparate de oxigen
1. Pregatirea instrumentelor:
- se pregatesc materialele si instrumentele necesare
- se verifica integritatea flaconului, corespondenta datelor de pe eticheta acestuia si talonul de control fixat
la extremitatea superioara a tubului, valabilitatea, aspectul macroscopic al sangelui din flacon
- se incalzeste sangele la temperatura corpului, la termostat sau in apa calda, se transporta masuta cu
materialele langa bolnav
2._Pregatirea psihica si fizica:
- se anunta bolnavul si este convins de importanta tehnicii, va fi avertizat sa nu manance
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si in pronatie
- se imobilizeaza antebratul in jgheabul transparent al stativului, cu ajutorul curelelor
- se administreaza bolnavului un romergan, daca sufera de boli alergice
- se acopera bolnavul cu o invelitoare, frigul putandu-i provoca frison
Atentie: la orice frison din timpul transfuziei
3. Efectuarea tehnicii:
a) Montarea flaconului de sange:
- spalare pe maini, dezinfectare
- se efectueaza o proba de compatibilitate de grup de sange din flacon si sangele primitorului. Proba
Jeanbreau este stric obligatorie pentru fiecare flacon transfuzat
- se indeparteaza de pe flacon ceolofanul steril si dopul de parafina
- se dezinfecteaza dopul cu alcool si tictura de iod
- se desface aparatul de transfuzie si se inchide complet prestubul
- se indeparteaza teaca protectoare de pe trocarul care extrage sangele si se patrunde cu el, prin dop,
in flacon
- se inchide tubul de aer cu o pensa hemostatica, imediat sub ac
- se indeparteaza teaca de protectie de pe ac si se patrunde cu acesta in flacon prin dopul de cauciuc,
fara sa se atinga trocarul
- se suspenda flaconul pe suport si se fixeaza tubul de aer astfel incat sa depaseasca nivelul sangelui
- se indeparteaza pensa hemostatica pentru ca aerul sa patrunda in flacon
b) Evacuarea aerului din tubul aparatului:
- se indeparteaza teaca protectoare de pe capatul portac al tubului si se ridica deasupra nivelului
sangelui din flacon
- se deschide prestubul, se tine picuratorul orizontal si se lasa sa se scurga sangele in dispozitivul de
perfuzie

9
- se coboara progresiv portacul pana cand tubul se umple cu sange si bulele de aer s-au eliminat
complet
- se ridica picuratorul in pozitie verticala si se inchide prestubul cand s-a umplut cu sange pe
jumatat
c) Efectuarea punctiei venoase:
- se efectueaza punctia venoasa
se indeparteaza garoul si se si se adapteaza amboul dispozitivului de perfuzie la ac
- se indeparteaza pensa si se regleaza cu prestubulu ritmul de 5-/60 pic/min sau in funcite de
necesitatile clinice (transfuzie in jet)
d) Executarea probei biologice Oelecker:
- se fixeaza acul, amboul si extremitatea tubului cu benzi de leucoplast la piele si se supravegheaza
ritmulde de perfuzie la nivelul picuratoruilui
- se lasa 20-30 de ml de sange sa curga prin picurator si apoi se strange prestubul, reducand ritmul
la 10-15 pic/min
- se continua administrarea sangelui in acest ritm, timp de 5 min si se supravegheaza bolnavul
(proba biologica Oelecker), daca in acest timp nu apar semne de incompatibilitate de grup - senzatie de
frig, frison, tahicardie, urticari - se repeta operatia introducand din nou 20 ml sange, dupa care se reduce
ritmul la 10-15 pic/min
e) Efectuarea transfuziei:
- secontinua perfuzia de sange in ritmul prescris de medic daca nu au aparut nici un simptom de
incompatibilitate in urmatoarele 5 min. Daca apare un simptom alarmant se intrerupe imediat adm sangelui
si se raporteaza medicului
- se supravegheaza permanent bolnavul si ritmul de scurgere al sangelui la nivelul picuratorului
- se pregateste daca este necesar al doile flacon de sange, verificandu-l ca si pe primul
- se suspenda in acelas stativ si se monteaza la aparat, introducand intai trocarul trusei care a fost
montat la flaconul consumat si apoi acul pentru aer. Daca se introduce intai acul pentru aer, sangele se
poate pierdecu presiune pe acesta, nepensat
f) Incheierea transfuziei:
- se continua administrarea cu acelasi ritm, supraveghind bolnavul pana la golirea flaconului de
sange
- se retin din fiecare flacon 5-6 ml sange pentru eventuale verificari ulterioare (daca se instaleaza
accidente posttransfuzionale tardive)
- se inchide prestubul si se aplica pensa hemostatica intre ambou si tubul de control
- se scoate acul din vena si se comprima vena cu un tampon steril imbibat in substanta dezinfectanta
- se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast
- spalare pe maini cu apa si sapun
Atentie: la eventualele contaminari proprii cu hepatita, lues etc
4. Ingrijirea bolnavului dupa transfuzie:
- se ajuta bolnavul sa ia o pozitie comoda si se acopera cu invelitoare
- se asigura temperatura optima in camera, cu 1-2 grade mai mult
- se administreza bolnavului lichide caldute daca este permis si se supravegheaza
- se alimenteaza bolnavul dupa doua ore de la transfuzie, daca alimentatia este permisa
5 Reorganizarea locului de munca:
- se indeparteaza stativul si aparatul de perfuzie
- flaconul de sange retinut este dus la punctul de transfuzii
- se arunca aparatul de transfuzie

10
- se noteaza transfuzia in FT inclusiv numarul flaconului, data recoltarii etc
Incidente:
- aparatul se poate infunda, cu un cheag sau alt corp strain - se va schimba aparatul de transfuzie
- filtrul de aer se poate imbiba cu sange - se va schimba filtrul sau chiar intregul dispozitiv pentru aer
- sangele poate contine cheaguri sau pelicule de fibrina, astupandu-i orificiile - se schimba flaconul de
sange
- iesirea acului din vena
- peforarea venei
- coagularea sangelui venos refulat in ac - se schimba acul
Accidente:
- incompatibilitate de grup in sistemul Oab, manifestandu-se sub forma de soc hemolitic. Se intrerupe
transfuzia la aparitia primelor semne: frison, tahicardie, dispnee, paloare, cianoza, vijiituri in urechi, stare
generala alterata, durei lombare, retrosternale
- transfuzarea unui sange alterat:
a) sange infectat cu germeni virulenti - care provoaca frisoane foarte puternice ce apar la 1-2 ore
dupa transfuzie. Se incalzeste bolnavul cu paturi, buiote, se adm bauturi calde, se incepe antibioterapia
masiva, se executa antibiograma continutului flaconului infectat
b) sange infectat cu virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul malariei, cu spirochete sau brucele -
nu provoaca reactii imediate ci vor aparea manifestari tardive dupa trecerea perioadei de incubatie
c) prezenta substantelor pirotegene in sange provoaca: frison, cefalee, febra
d) embolie pulmonara cu cheaguri - se manifesta cu agitatie, cianoza, dureri toracice, tuse
chinuitoare cu hemoptizie si febra
- introducerea aerului in vasele sanguine - simptomele apar brusc cu alterarea starii generale, cianoza,
dispnee, TA scazuta, puls slab, filiform, asemanator cu cele date de embolia cu cheaguri, Se au aceleasi
masuri antisoc de catre medicul anestezist - reanimator
- transfuzia sangelui neincalzit, la temperatura joasa provoaca hemoliza intravasculara cu blocaj renal, soc
posttransfuzional, acidoza metabolica sau chiar stop cardiac prin hipotermie (fibrilatie ventriculara)
Atentie:
- operatiile de montare a aparatului de transfuzie si flaconul de sange se vor executa in conditii de asepsie
- prin operatia de evacuare a aerului din aparat, nu se va pierde mai mult de cativa ml de sange
- picuratorul se umpe pe jumatate cu sange pentru a se putea urmari ritmul de administrare a sangelui
- in cazul in care sangele venos refulat s-a coagulat, se va schimba acul. Nu se incearca destuparea lui cu
un mandren sau prin presiune deoarece ar impinge cheagul de sange din ac in curentul circulator, dand
nastere la embolii
Sunt strict interzise:
- incalzirea sangelui la flacara, in apa fierbinte sau deasupra caloriferului
- agitarea puternica sau scuturarea flaconului cu sange conservat.

11