PREGĂTIREA PERFUZIEI CU SOLUȚII MOLARE ÎN SCOPUL REECHILIBRĂRII

DEFINIȚIE: Perfuzia reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanțe
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică și volemică a organismului.
SCOP:
- hidratarea și mineralizarea organismului;
- administrarea medicamentelor la care se urmărește efectul prelungit;
- depurativ, diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici;
- completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala
OBIECTIV
- Introducerea i.v. a unei soluții perfuzabile prescrise pentru hidratare, alimentare,
menţinerea legăturii cu circulația venoasă.
MATERIALE NECESARE:
- Seringi și ace sterile adecvate
- Mănuşi de unică utilizare
- Soluţie perfuzabilă (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspect nemodificat
-Trusa de perfuzie (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen de valabilitate, integră
- Materiale pentru puncţie venoasă, branulă/canulă sau fluturaş
- Leucoplast sau material pentru fixare
- Tăviţă renală, stativ
LOCUL DE ELECȚIE:
- la adulți sunt preferate venele de la plică cotului (cefalica, bazilică și median cubitală);
- evitați vena dureroasă la palpare; selectați venele bine dilatate;
- la bătrâni, dacă este posibil evitați: - venele dorsale ale mâinii braţul dominant pentru puncţie venoasă
deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului
- examinaţi calitatea și starea venelor
PREGĂTIREA PACIENTULUI:
Psihică
- Se informează pacientul cu privire la procedură și se obține consimțământul și complianța
- Se recomandă pacientului să urineze.
Fizică
-Se așază pacientul, în decubit dorsal, cu braţul sprijinit pe pernă elastică (sau pe suport) → se utilizează
pe cât posibil braţul folosit mai puțin.
- Poziţia trebuie să fie cât mai comodă și relaxată, accesibilă puncției.
PREGĂTIREA FLACONULUI:
- se spală și se dezinfectează mâinile, se pun mănușile
- se verifică identitatea pacientului
- se verifică soluția de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanșeitate,
- se îndepărtează protecția de pe dopul de cauciuc.
- se verifică perfuzorul: valabilitate, integritate, și se scoate din ambalaj
- se dezinfectează dopul de cauciuc.
- se închide prestubul perfuzorului.
- se îndepărtează teaca de protecție a acului perfuzorului și se puncționează dopul de cauciuc al
flaconului/pungii, se deschide căpăcelul tubului de aer; când avem tub de aer separat se îndepărtează
teaca de protecție a acului tubului de aer și se puncționează dopul de cauciuc al flaconului/pungii (nu este
necesar în cazul soluțiilor perfuzabile ambalate în pungii),
- se suspendă flaconul, cu perfuzorul montat, pe stativ.
- se presează ușor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) să se umple până la jumătate
- se înlătură capacul protector de la capătul perfuzorului și se deschide clema/prestubul
- se lăsă lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, din tubul perfuzorului formând o coloană,
- se închide clema/prestubul și se pune capacul protector perfuzorului
EFECTUAREA PROCEDURII
- Se examinează calitatea venelor.
- Se protejează lenjeria de pat
- Se îndepărtează capacul protector al perfuzorului și fie se adaptează perfuzorul la un ac sau se
conectează la branula deja montată (vezi cateterul venos periferic)
- Se execută puncția venoasă în cazul în care nu avem branulă montată
- Deschideți clema/prestubul și daţi drumul soluției să curgă; examinaţi țesutul din jurul zonei de intrare
pentru semne de infiltrații
- Fixaţi rata de curgere a soluției de 60 picături/minut.
- Aplicaţi eticheta pe punga/flaconul de soluție, indicând data, ora, medicaţia adăugată și doza
- Rata de flux a perfuziei (debitul) este fixată de medic și se calculează după următoarea
formulă:
Picături / minut =Volum total x picături pe ml /Timpul total de infuzie în minute
ÎNGRIJIRI DUPĂ TEHNICĂ:
La terminarea perfuziei se închide prestubul și:
- dacă perfuzia a fost pusă pe ac, se extrage acul brusc din venă, și se aplică un tampon cu alcool pe locul
puncției.
- în cazul când pacientul care are montată o branulă se deconectează perfuzorului și se închide branula
în condiţii de asepsie perfectă, protejând-o cu un pansament
- se învelește pacientul și se așază comod.
- se notează în documentele medicale procedura

perfuzabile utilizate: - izotone, hipotone, hipertone

Soluţiile perfuzabile în funcţie de scopul utilizării, se împart în trei categorii:
1. Soluţii de bază - Sunt utilizate ca vehicul pentru medicaţie, pentru asigurarea parenterală a aportului
lichidian, ca soluții complementare soluțiilor corectoare și pentru menţinerea permeabilităţii unei linii
venoase. Cele mai utilizate soluții de bază sunt:
- Soluția glucozată simplă 5%
- Soluţii glucozate cu electroliţi
- Soluţii izotone de electroliţi
2.Soluţii corectoare - Sunt special concepute pentru corecţia perturbărilor echilibrului hidroelectrolitic
acido-bazic. Includ:
- Soluţii de electroliţi;
- Soluţii tampon - bicarbonat de sodiu (8,4%, 4%, 1,4%);
- Concentrate de electroliţi (sodium, potasiu, clor, calciu și potasiu, magneziu), care sunt destinate a fi
adăugate unui alt suport lichid;
- Diuretice osmotice - manitol 10%, 20%, sorbitol 40%, glicerină 10%
3.Soluţii pentru nutriție parenterală:
- Soluţii de carbohidraţi - glucoză 10%, 33%, xilitol, glucoză-xilitol, fructoză;
- Soluţii de aminoacizi - conţin cei 8 aminoacizi esenţiali (izoleucină, leucină, valină, metionină, triptofan,
treonină, fenilalanină și lizină), cu sau fără adaus suplimentar de carbohidraţi și electroliţi;
- Emulsii lipidice - din ulei de soia (trigliceride), emulsionate cu lecitină și adaus de glicerol.
Emulsiile lipidice nu se administrează simultan cu alte soluții sau concentrate electrolitice.
Administrarea lor se face perfuzabil lent, de preferinţă cu ajutorul injectomatului.