ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE

RESPIRATORIE(INHALATIE SI AEROSOLI)

Se efectueaza pentru dezinfectia,decongestionarea mucoasei cailor

respiratorii,pentru imbogatirea aerului inspirat in O2-pentru combaterea
hipoxiei,precum si pentru favorizarea expectoratiei(fluidificarea sputei)
Pe aceasta cale se administreaza:
-gaze sau substante gazeificate
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
INHALATIA-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase
in caile respiratorii,antrenate de vapori de apa
Indicatii:-rinite,rinofaringite,bronsite,astm bronsic
Pregatirea materialelor:
-inhalator,prosop,vaselina,cort,apa fiarta clocotinda;substanta
medicamentoasa:esente aromate;substante antiseptice;substante
alcaloide
Pregatirea pacientului
-psihica:-i se explica modul in care va respira:inspiratie pe gura,expiratie
pe nas;este informat privind necesitatea acestei tehnici
-fizica:-se aseaza in pozitie sezand,se invata sa-si sufle nasul,se aseaza
un prosop in jurul gatului,se ung buzele si tegumentele peri-bucale cu
vaselina
Tehnica de executie
-asistenta inchide ferestrele camerei
-isi spala mainile cu apa si sapun
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotinda o lingurita inhalant la
1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul
sau pelerina
-mentine distanta de 30-80 cm fata de planie
-invita pacientul sa inspire pe gura si sa expire pe nas
-supravegheaza pacientul
-sterge fata pacientului cu un prosop moale
-ramane in incapere 15-30 min si ferit de curentii reci de aer
-durata unei sedinte: 5-20 minute
REORGANIZARE!
-materialele se strang si se spala,inhalatorul se spala si dezinfecteaza
 INHALAREA DE AEROSOLI-reprezinta un amestec de gaz cu un
medicament dispersat in particule sferice de ordinul
micronilor(antibiotice,antialergice,bronhodilatatoarea,expectorante).Apa
ratele generatoare de aerosoli cel mai des folosite la noi utilizeaza
pulverizatia gazoasa sub presiune
Pregatirea pacientului
-psihica:-asistenta ii va explica cum sa-si regleze respiratia in cursul
tratamentului,in functie de amboul utilizat(racordul la bolnav),facand
inspiratia prin ambou si expiratia in afara acestuia (de exemplu daca
amboul este introdus in gura,expiratia se va face prin nas,si invers)
-fizica:-bolnavul va fi asezat in pozitie sezanda sau semisezanda
Tehnica de executie:
-se umple rezervorul generatorului cu medicamentul dizolvat in apa
distilata,se regleaza aparatul de incalzire la temperatura dorita si se
aplica amboul pe fata bolnavului
-generatorul de presiune va fi reglat la presiunea corespunzatoare in
functie de marimea particulelor si viteza de dispersare dorita,Cu cat
particulele sunt mai mici cu atat ele patrund mai profund in caile
respiratorii.
Din cantitatea de aerosoli patrunsa in caile respiratorii,25% se elimina
prin expiratie,35% se depune in caile respiratorii superioare si
mijlocii,iar restul 40% ajunge pana la alveolele pulmonare
-asistenta are obligatia de a intretine aparatele de aerosoli in stare curata
si de perfecta functionalitate

REORGANIZARE!
-dupa fiecare utilizare aparatul va fi demontat si spalat cu apa
curata,apoi se va umple rezervorul generatorului cu apa distilata,care se
va dispersa intr-o chiuveta,cu scopul de a se spala bine partile
componente ale aparatului
-amboul se va steriliza prin fierbere dupa fiecare bolnav

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie - Inhalatia

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Definitie :introducerea medicamentelor gazoase si volatile prin mucoasa respiratorie

Forme de prezentare
-gaze sau substante,gaze ificate
-pulberi dizolvate
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
-solutii pentru injectie intratraheala

Scop:
-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
-imbogatirea aerului inspirat in oxigen,pentru combaterea hipoxiei
-fluidificarea sputei,expectoratia

Metode de administrare
-inhalatie
-instilatie
-aerosoli                       

Inhalatia :
-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii ,antrenate de vapori de
apa(esente aromatice,antiseptice,sarurietc)
                             

                                                                    
Indicatii :
-rinite;rinofaringe
-bronsite ;astm bronsic

Pregatirea inhalatiei :
Pacientul
-pregatirea psihica
     -este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
     -i se explica modul in care va respira ;inspiratie pe gura ,expiratie pe nas
-pregatire fizica
     -se aseaza in pozitie sezand
     -invata unde sa-si sufle nasul
     -se aseaza un prosop in jurul gatului
     -se ung buzele ci tegumentele peri-bucale cu vaselina

Materiale
-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda
-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide
                               
Efectuarea inhalatiei:

Asistenta                                              
-isi spala mainile
-inchide ferestrele camerei
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina
-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie
-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas
-supravegheaza pacientul
-durata unei sedinte:5-20 min

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

-se sterege fata pacientului cu un prosop moale
-este ferit de curentii de aer rece
-ramane in incapere 15-30 min

Reorganizarea :
-materialele se strang ,se spala
-inhalatorul se dezinfecteaza
inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat in
prealabil
 De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbinte
Labels: Administrarea medicamentelor

No comments:

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

 
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Deoarece medicamentele cu cale de administrare orala sunt cele mai lipsite de risc, mai ieftine
si mai convenabile ca mod de administrare, o mare parte din tratamentele medicamentoase se
adminstreaza pe aceasta cale.

Astfel, pe aceasta cale s e pot administra tratamente sub forma de: tablete, capsule, siropuri,
elixiruri, suspensii, uleuri, granule etc. Unele necesita preparare specifica inainte de
adminstrare: uleiurile, suspensiile, granulele.

De cele mai multe ori, medicatia orala este prescrisa in doze mai mare decat echivalentul sau
parenteral, deoarece, dupa absorbtia in tractul gastrointestinal, o parte din medicatie este
distrusa de ficat si eliminata inainte de a intra in circulatia sistemica.

Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase pentru un varstnic sau
copil.

Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta
varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.

Materiale necesare:
 medicatia prescrisa

 recipient pentru medicamente

 pahar apa sau suc pentru copii

Administrare:

 se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea primita de la

farmacie

 se spala mainile

 se verifica data expirarii medicamentelor

 se confirma identitatea pacientului

 se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in starea acestuia

poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de exemplu, nu se vor mai administra
antihipertensive la un pacient care prezinta hipotensiune)

 se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat

 siropurile nu se administreaza cu apa pentru a nu le diminua efectul

 daca este necesar, se vor sfarama tabletele pentru a facilita inghitirea lor

 se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca este nevoie, se va
verifica deschizandu-i gura.

 Se va reveni pentru verificarea starii pacientului in maxim 1 ora

Consideratii speciale:

 asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii necesare timpului si
modului de adminstrare daca este necesar. Nu se va adminstra niciodata medicatie prin
indicatie verbala

 se va anunta medicul pentru orice medicatie neadministrata din diverse motive sau efecte
adverse

 medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare

 nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat. Nu se va eticheta

niciodata un flacon decat de catre farmacist

 medicatia nu se va lasa niciodata la indemana nimanui. Pacientul poate lua din greseala
altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzand confuzii si greseli

 medicatia opioida trebuie supervizata de doi asistenti medicali si trebuie avut in vedere atat
specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cat si legile general valabile referitoare la
acestea

 daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou prescriptia medicului si
i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie informat despre orice schimbare
survenita in schema sa de tratament

 pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse si i se va cere sa anunse echipa de

ingrijire despre orice schimbare in starea sa

 se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru
a preveni afectarea dentara

 tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut, deoarece in acest fel vor intra in
contact cu acesta mult mai putine papile gustative

 daca pacientul nu poate inghiti o tableta sau capsula, fie aceasta se va sfarama daca este
posibil, fie se va cere medicului si farmacistului sa ofere o varianta lichida a aceluiasi
medicament.

  www.referat.ro
  
 ` Caile de administrare a medicamentelor

         Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per
os),prin rect, sub piele-subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai se
numesc enterale,celelalte parenterale.In afara de caile aratate,in cazuri rare ,medicamentele pot fi
administrate epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac.
Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si
avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul
primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica), starea
pacientului (constienta, inconstienta sau voma).
       
Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la
nivelul mucoasei bucale  si a intestinului subtire sau gros.
Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in
circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ
depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt
administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau
gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un
stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt
administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele
administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine.
Scopul folosirii acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
-efecte locale:  favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; protejeaza mucoasa
gastrointestinala ; inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora
;dezinfecteaza tubul digestive;
-efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul mucoasei
digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate
(antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).
Medicamentele care se administreaza pe cale orala:
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii;
-solide:
           -tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletele care se
resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ;
           -pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa 
si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita;
           -pulberile nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ;
           -granulele se masoara  cu lingurita ;
           -unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex.
purgativele saline).

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale

volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon.Pe cale respiratorie se pot administra
unele substante sub forma de aerosoli (penicilina,etc) sau injectii intratraheale.
Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de
peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata.
Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate ; lichide fin pulverizate sau
sub forma de vapori ; sau prin injectie intratraheala.
Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia,decongestionarea mucoasei
cailor respiratorii; imbogatirea aerului inspirat in oxigen , pentru combaterea hipoxiei;
fluidificarea sputei ,expectoratia .
Eficienta unui tratament medicamentos depinde, in egala masura, de biodisponibilitatea
preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia.
Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent
locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice, antiinflamatoare sau
combinatii fixe ale celor amintite.

Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum
spray-urile, inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor
terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei
cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic
si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir
profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde,
permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca
timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata,
dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in
timpul administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa
poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu
o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum
candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste
bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ simplu
si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si,
uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului
prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice
ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.

Administrarea medicamentelor pe cale rectala

Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.

Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu tulburari de deglutitie ;
pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau cu intoleranta 
digestiva(varsaturi,greturi,hemoragii); pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale
,trecerea medicamentelor prin ficat.
Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte locale sau
generale a medicamentelor:
-efecte locale : golirea rectului;calmarea durerilor ;atenuarea peristaltismului intestinal;atenuarea
proceselor inflamatoare locale;
-efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra
unor organe sau sisteme  (inima-ex. supozitoare cu digitala,sistem nervos- ex. clisma cu cloral
hidrat,etc).
Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de:
supozitoare si clisme medicamentoase.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv.
În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă, cu
ajutorul unor ace care traversează ţesuturile, deci prin injecţii. Dintre avantajele utilizării acestei
căi cităm:
absorbţia uşoară, cea ce determină o instalare rapidă a efectului
ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor digestive
introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient
Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor.
  Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism , prin
intermediul unor ace care traverseaza tesuturile , acul fiind adaptat la seringa.
Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor; obtinerea unui efect rapid
;posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient ,cu hemoragie digestiva
,varsaturi.
Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima – injectia  intracardiaca;
-in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor;
-injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.
Administrarea prin injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele medicale pentru un efect rapid,
fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa administrarea orala:
medicamente care se absorb putin sau deloc, fie sunt distruse in tubul digestiv, cand bolnavii sunt
necooperanti, aflati in stare de coma sau inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru
administrare orala. In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale, in sange se realizeaza
concentratii sanguine foarte inalte si rapide, fiind extrem de eficace in urgente, dar si foarte
periculoasa.

     Injecţia intradermică se face cu scop explorator, anestezic, curativ.

In scop diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene care,in contact cu anticorpii din
organism ,produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie),direct proportionala cu
gradul de sensibilizare.Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore ,in functie de antigenul
introdus (tuberculina,antigen hidatic,difteric,etc.
In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe
anestezia locala prin infiltrare.
Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a antebratelor ,fiind mai accesibila si
lipsita de foliculi pilosi.
Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri ,cu bizoul scurt.Dupa dezinfectia
tegumentului ,acesta se intinde usor ,patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii ,strict
intradermic,injectand 0,1-0,3 ml. Daca injectia este corect facuta ,la locul injectarii apare o
papula ,iar pielea ia aspectul unei “coji de portocala”.       
      Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vederea
diagnosticului radiologic.De asemenea ,in situatii de exceptie se pot injecta regional substante
citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea.
          Injectiile in seroase se folosesc foarte rar.Injectarea intraperitoneala,de exemplu ,poate
servi ,ocazional,pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu
tumori abdominale si ascita . Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe
puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei.

      Injecţia subcutanată se face numai in scop terapeutic si consta in introducerea substantei in
hipoderm .In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor
tegumentare care acopera reliefuri osoase ,vase mari sau trunchiuri nervoase ,fata interna a
membrelor ,regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni .
Totusi ,se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei,fata posterioara a
bratului,fata laterala a toracelui,fata peretelui antero-lateral al abdomenului ,unde hipodermul
este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente.
Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie injectata ,cu ace mai lungi si
bizoul lung.Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele
stang tegumentul pana face o cuta,la baza caruia introduce acul cu o miscare rapida ,paralel cu
suprafata zonei ,apoi dam drumul la cuta .Pin miscari de lateralitate verificam daca acul este in
hipoderm ;aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intr-un vas
hipodermic,dupa care injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin distensia brutala a
pielii.

      Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ.

Calea intramusculara prezinta unele particularitati.Pe cale intramusculara se administreaza
medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase.
Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit
(penicilina,hormoni).
 O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile
uleioase (relativ dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat
administrarea pe cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa.

Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi, in afara
traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a evita nervul
sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi de la 6 la 8
centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine si cu bizoul lung. Utilizarea unui
material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este infundat perpendicular, cu
o lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important sa se verifice ca nu curge sange si
deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru
a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii, susceptibile sa survina in cursul
unor serii lungi de injectii, si tratarea induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe
ori pe zi.

       Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă
a efectului dorit, administrarea în totalitate a dozei prescrise.
Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de solutii
injectabile ,folosind in aceste cazuri perfuzia.Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii
sau emulsii,substante care produc hemoliza,precipita proteinele plasmatice,lezeza endoteliul
vascular,sunt toxice pentru miocard.
Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie,administrarea durand intre 1 sau
mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor).
 O injectare intravenoasa, prin introducerea directa a medicamentului in circulatia sangvina,
permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul, mai intensa si mai rapida decat pe alte
cai. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putin adecvate la
injectarea intramusculara.

Pregatire si desfasurare - O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise

(deosebirea venelor de artere, localizarea venelor etc.) si nu poate fi practicata decat de un
personal specializat, medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. Injectia se face de
cele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri ale
corpului, dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii.
Injectarea necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se
indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata, ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. O
injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5
centimetri lungime, cu bizou scurt. Injectia o data terminata si acul scos, se dovedeste necesar sa
se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze.
 Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor?

1. Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la administrarea orala

2. Durere la locul injectarii
3. Infectii locale sau sangerari locale
4. Necroza locala a tesuturilor
5. Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exemplu virusuri hepatitice, SIDA, bacterii)
6. Incarcarea vaselor cu solutiile injectate; la administrarea pe cale orala, medicamentul este
partial transformat de tubul digestiv, care poate sa si elimine o parte din medicament,
care nu mai trece in vasele de sange.
7. Evitarea trecerii medicamentului prin ficat - lucru care se intampla la administrarea orala,
toate substantele din tubul digestiv trecand mai intai prin ficat, care le si poate
metaboliza.
8. Costuri mai mari - medicamentele injectabile sunt mai scumpe, sunt necesare
dezinfectate, seringi, ace, crematorii pentru neutralizarea lor, etc,
9. Necesita mobilizarea personalului medical pentru administrare.
10. Necesita deseori internare, cu costurile aferente
11. Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase

Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual, intranazal,

intrarectal etc) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (daca se face abstractie de
medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea, in general, in cazul unor medicamente care
se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat (ex. nitroglicerina) sau in cazul unor
substante care sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine, vasopresina etc). O absorbtie foarte
rapida o realizeaza administrarea pe cale inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar
utilizata (in anesteziologie, de exemplu), cu exceptia unor medicamente antiastmatice inhalatorii
(a caror destinatie este insa sa ramana la locul administrarii, nu sa se absoarba).

       
 Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor
Pe suprafata tegumentelor ,se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel.
Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt:
-lichidele se administreaza prin badijonare ,compresa medicamentoasa; pudre,unguente, paste,
mixturi, sapunuri medicinale, creioane caustice, bai medicinale.
                                                                                           
Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor

Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala, conjunctivala, bucala,in conductul auditiv

extern, pe mucoasa vaginala.
Scopul administrarii este dezinfectia si decongestionarea mucoaselor.
Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii,unguente , pulberi.

Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival ,pe marginea pleoapelor ,in vestibulul
nasal,in conductul auditiv extern.
Executie :
-in sacul conjunctival ,unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon;
-in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata;
-unguentul  poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in care se
gaseste ,prin apasare pe partea plina a tubului.
Administrarea pulberilor
Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata
montate pe o bagheta de sticla.
Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor
vaginale .Tamponul este confectionat din vata presata ,acoperit de tifon,care se prelungeste cu
20-25 cm de la tampon.

I. Administrarea medicamentelor pe cale

respiratorie:
DEFINITIE: Administrarea medicamentelor pe calea respiratorie
reprezinta introducerea medicamentelor gazoase si volatile prin
mucoasa respiratorie cu absortia acestora la nivelul alveolelor
pulmonare.
Scopul :
- dezinfectia , decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
- imbogatirea aerului inspirat in oxigen, pentru combaterea
hipoxiei
- fluidificarea sputei, expectoratia .
Forme de prezentare:
- gaze sau substante gazeificate
- lichide sub forma de vapori sau fin pulverizate intr-un mediu
gazos
- prafuri nedizolvabile
Metode de administrare:
- inhalatie
- aerosoli
- oxigenoterapie
A. INHALATIE:reprezinta introducerea unor substante
medicamentoase (esente aromatice, antiseptice, saruri etc.) in
caile respiratorii, antrenate de vapori de apa.
Indicatii:
- rinite
- rinofaringite
- bronsite
- astm bronsic .
Materiale necesare efectuarii inhalatiei :
- inhalator
- prosop
- vaselina
- cort sau pelerina de cauciuc
- prosop
- substanta medicamentoasa prescrisa .
Pregatirea pacientului :
- pacientul este informat cu privire la scopul administrarii
medicamentelor
- i se explica modul in care va respira : inspiratie pe gura,
expiratie pe nas
- se aseaza pacientul in pozitie sezand
- se invata sa-si sufle nasul
- i se aseaza un prosop in jurul gatului
- se ung buzele si tegumentele periorale cu vaselina .
Executarea inhalatiei :
- asistenta isi spala mainile cu apa curenta si sapun
- inchide ferestrele camerei
- introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotinda o lingurinta
inhalant la 1-2 l de apa
- aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului, il
acopera cu cortul sau pelerina
- pacientul mentine distanta de 30-80cm fata de palnie
- asistenta invata pacientul sa inspire pe gura si sa expire pe
nas
- se supravegheaza pacientul
- inhalatia dureaza intre 5-20 min.
- se sterge fata pacientului cu un prosop curat, moale
- pacientul este ferit de curentii de aer
- ramane in incapere 15-30 min.
- se strang materialele, se spala
- inhalatorul se dezinfecteaza.

B. AEROSOLI:
Prin aerosoli se intelege un amestec de gaz cu un medicament
dispersat sferice de ordinal micronilor.
Prin aerosoli se pot introduce in organism, prin depunerea lor
pe suprafata cailor respiratorii, antibiotice, substante
anesteziante, antialergice, bronhodilatatoare, hemostatice
locale, fluidificante, expectorante, etc., cu scopul de a actiona
local, sau dupa resorbtia lor, general.

C. OXIGENOTERAPIA:
Scop:
- terapeutic -> imbogatirea aerului inspirat cu oxigen in
concentratii diferite, pe cale inhalatorie, pentru combaterea
starii de hipoxie, in scopul ameliorarii concentratiei de oxigen
din sange.
 Trecerea oxigenului de la nivelul pulmonar , in sange este
conditionata de unii factori a caror alterare determina unele
tipuri, de hipoxie :
- anemica - datorita lipsei de hemoglobina ;
- hipoxica - datorita insuficientei ventilatorii;
- histotoxica - datorita blocarii fermentilor respiratori la nivelul
celulelor;
- circulatorie - datorita tulburarilor de circulatie.
Indicatiile oxigenoterapiei:
- in hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar
acut, infarct miocardic);
- in hipoxii respiratorii de diverse cauze si grade;
- stari de soc;
- bolnavilor anesteziati cu anestezie generala, pana la revenirea
starii de constienta ;
- bolnavilor cu complicatii postoperatorii (hemoragie, tulburari
circulatorii, respiratorii);
- lauze si nou-nascuti cu suferinte in oxigenare.
Administrarea oxigenului se face cu :
- sonda sau cateter nazal
- ochelari de oxigen
- masca fara reinhalarea gazului expirat
- cort de oxigen.

1.Sonda nazala se introduce in nara pana la faringe.

Utilizarea sondei nazale ,permite evitarea reinhalarii aerului

expirat, dar o parte din oxigen se pierde prin expiratia pe gura.
Deoarece expiratia, dureaza dublu cat inspiratia, oxigenul
trebuie administrat intr-un debit triplu fata de cel dorit a fi
inspirat.
Efectuarea oxigenoterapiei cu sonda nazala:
- dezobstruarea cailor aeriene si asigurarea unei ventilatii
eficiente
- se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina pana la
lobul urechii
- se introduce cateterul in nazofaringe cu miscari blande,
paralele cu palatul osos si perpendicular pe buza superioara
- oxigenul se umidifica inainte de a ajunge la pacient in
barbotoare speciale; neumidificat, oxigenul este iritant pentru
mucoasa respiratorie
- se fixeaza sonda cu leucoplast
- se fixeaza debitul de 4-6 l/min
- se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea
accidentelor
- se va administra gazul cu intermitenta si se va supraveghea
debitul.
 2.Ochelarii pentru oxigenoterapie se fixeaza dupa urechi
si au doua sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda
la copii si la bolnavii agitati.
3.Masca pentru oxigenoterapie (cu inhalarea aerului
expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul pacientului. Masca
permite reinhalarea gazului expirat, pentru facilitarea
eliminarii C02 se foloseste un balon .
Masca pentru oxigenoterapie (fara reinhalarea gazului expirat)
prezinta un sistem de valve care dirijeaza fluxul de gaze; este
greu suportata de bolnavi datorita hamului de etanseitate .
Efectuarea oxigenoterapiei prin masca:
- se verifica scurgerea oxigenului din sursa
- se pune masca in mana bolnavului, pentru a-i usura
controlul mastii si i se sustine mana
- debitul oxigenului va fi de 10—12 l/minut
- se asaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
- cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se asaza cureaua de
fixare in jurul capului
- rezervorul se strange la inspiratie si se umple in expiratie.

Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale volatile si unor gaze ca

oxigenul si bioxidul de carbon.Pe cale respiratorie se pot administra unele substante sub forma de aerosoli

(penicilina,etc) sau injectii intratraheale.

Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de peste 100 metri patrati

a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata.

Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate ; lichide fin pulverizate sau sub forma de

vapori ; sau prin injectie intratraheala.

Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia,decongestionarea mucoasei cailor respiratorii;

imbogatirea aerului inspirat in oxigen , pentru combaterea hipoxiei; fluidificarea sputei ,expectoratia .

Eficienta unui tratament medicamentos depinde, in egala masura, de biodisponibilitatea preparatului prescris si de

aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia.

Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent locala precum

bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice, antiinflamatoare sau combinatii fixe ale celor amintite.

Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum spray-urile,

inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele. 

Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor terapeutic active

conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea

declansatorului.

Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul

epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.

Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul

declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor

aerosolului la nivelul mucoasei.

Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de

retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata, dar impune sincronizarea precisa a

momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.

Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul administrarii.

Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau

pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor

efecte secundare locale, precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se

clateste bine cu apa.

Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut,

exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica

pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris.

Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii

(astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.