tratament, specialităţi implicate în îngrijirea pacientului.
SPONDILOZA CERVICALĂ: DEFINIŢIE. Spondiloza cervicală este o
afecţiune degenerativă a vertebrelor şi discurilor intervertebrale din regiunea gâtului (coloana cervicală), manifestată tipic prin dureri în zona cefei şi umerilor, asociat sau nu cu simptome neurologice datorate compresiunilor nervoase.
(care se agravează în timp), dureri, slăbiciune, furnic ături, amor ţeli, arsuri, senzaţie de “curent electric” în zona cefei, umerilor şi membrelor superioare, dureri de cap care pornesc din zona cefei spre frunte. De obicei, simptomele sunt agravate de anumite poziţii. Simptomele neurologice se datorează compresiunilor nervoase, în special a răd ăcinii nervului ce işi are originea între vertebra 5 şi vertebra 6 cervical ă. Simptome severe pot apărea prin afectarea măduvei spinării, şi alcătuiesc tabloul clinic al mielopatiei din spondiloza cervicală (cervical spondylotic myelopathy), manifestată prin diferite sindroame neurologice care pot implica membrele superioare şi inferioare, şi chiar vezica urinar ă, datorate îngustării canalului in care se găseşte măduva spin ării. O manifestare rară a spondilozei cervicale este insuficien ţa circulatorie vertebro-bazilară, o boală datorată aterosclerozei, dar care, ocazional, poate apărea şi prin compresia cauzată de un osteofit.
CAUZE. Înaintarea în vârstă cauzează principalele modific ări din
spondiloza cervicală: deshidratarea şi pierderea elasticităţii discurilor intervertebrale, pierderea elasticităţii ligamentelor, cu stimularea form ării unor excrescenţe osoase (osteofite) care pot comprima rădăcinile nervilor (radiculopatie) sau măduva spinării (mielopatie). Riscul de spondiloz ă cervicală este mai mare la persoanele care au un istoric familial de spondiloză, care au avut lovituri, solicitări sau poziţii vicioase ale capului şi gâtului (prin profesie, activităţi recreaţionale, sau chiar poziţia în timpul somnului). Sexele sunt afectate in aceeaşi proporţie, dar manifest ările apar mai devreme la bărbaţi. Un factor de risc al spondilozei cervicale este fumatul, care contribuie la accelerarea procesului degenerativ al discului intervertebral. DIAGNOSTIC. Diagnosticul de spondiloză cervicală se stabileşte pornind de la descrierea simptomelor şi examinare. Urmează, în mod curent, o radiografie a coloanei cervicale, după care medicul specialist va discuta despre oportunitatea efectuării unei investigaţii imagistice mai precise: ideal efectuarea unei tomografii computerizate (CT) cu substanta de contrast, sau RMN (IRM).
TRATAMENT. Principalele intervenţii care se adresează cauzelor
spondilozei cervicale aparţin domeniului kinetoterapiei. Sunt indicate anumite tipuri de exerciţii, mobilizări ale coloanei, trac ţiuni mecanice, întinderi, masaj, in condiţiile unui diagnostic stabilit de un medic specialist. Alte măsuri pot cuprinde aplicarea de comprese calde, sau chiar intervenţii mai complexe de încălzire profundă (diatermie ultrasonografică). Compresiile nervoase şi prezenţa insuficien ţei circulatorii vertebro-bazilare contraindică anumite interven ţii terapeutice. Prezenţa mielopatiei (compresia măduvei spinării) impune imobilizarea coloanei cervicale (minerva). Tratamentul herniei de disc şi al stenozei canalului medular, in cazul simptomelor moderat-severe, poate fi chirurgical (neurochirurgie). Tratamentele cu antiinflamatorii şi antialgice sunt simptomatice, adică se adresează consecinţelor, şi nu cauzelor bolii. Chiropraxia, manipularea coloanei cervicale si masajul sunt interventii care pot fi practicate de un specialist in domeniu, in functie de diagnosticul stabilit. Manipularea usoara a coloanei cervicale, realizata de un chiropractician, poate reduce simptomele de iritatie nervoasa.