CAPITOLUL 2 SPONDILOZA CERVICALA 2.

.1 - Definirea spondilozei cervicale Spondiloza cervicala reprezinta o atroza localizata la nivelul elementelor anatomice din regiunea cervicala a coloanei vertebrale se manifesta prin limitarea miscarilor capului si prin dureri ce pot iradia si in zonele scapulare, pana in maini. Leziunile degenerative ale coloanei sunt foarte frecvente. Coloana este un ansamblu unitar alcatuit din vertebre, care sunt solidarizate intre ele printr-un sistem de articulatii si ligamente. Procesele de uzura la nivelul coloanei afecteaza atat discul intervertebral (discartroza), cat si articulatia

interapofizara (artroza posterioara, artroza interspinoasa). Discartroza este destul de precoce (chiar de la 10 ani); discul vertebral incepe sa prezinte unele semne de uzura la nivelul inelului fibros, care se fisureaza ca urmare a leziunilor degenerative si sub influenta traumatismelor si solicitarilor zilnice. Nucleul pulpos se deshidrateaza si se altereaza, se turteste si tinde sa migreze prin fisurile inelului fibros. In cazul discartrozei, la alterarea discala se asociaza si rasunetul osos: osteoscleroza platourilor vertebrale si osteofitoza reactionala. Uncartroza este o forma particulara de artroza vertebrala. Se intalneste la nivelul coloanei cervicale unde exista articulatii adevarate intre corpii vertebrali. Spondiloza cervicala intereseaza cu predilectie discurile cervicale C5-6-C6-7, este frecvent asimptomatica si prezinta o usoara limitare indolora a miscarilor gatului sau dureri discrete la miscarile gatului si/sau limitarea mobilitatii laterale. Statul prelungit pe scaun (in fata calculatorului) cu adoptarea unei pozitii vicioase pentru coloana cervicala cu capul flectat timp indelungat, miscari bruste si repetitive ale coloanei cervicale care este solicitata nefiziologic in timpul desfasurarii activitatilor profesionale este doar una din cauzele acestei afectiuni suparatoare. Suprasolicitarea cronica a muschilor si ligamentelor din regiunea cervicala, in timpul liber sau in timpul desfasurarii actului profesional, determina compresiunea structurilor nervoase senzitive cu aparitia diferitelor sindroame clinice, cum ar fi: 1. 2. sindroame radiculare - nevralgie cervico-brahiala; sindrom de iritare a simpaticului cervical posterior - sindromul Barr-Lieau - 20 -

- caderea pacientului in genunchi in momentul unei miscari bruste de rotatie a capului 3. 4. sindromul de insuficienta circulatorie vertebro-bazilara sindromul de compresiune medulara

2.2 - Etiopatogenia spondilozei cervicale

Sedentarismul, traumele ocupationale, expunerea la temperaturi joase si curent, obezitatea si o pozitie incorecta a corpului pentru perioade lungi de timp sunt factori ce reduc tonusul musculaturii paravertebrale, circulatia si metabolismul local la nivelul cartilajelor articulare, provocand sclerozarea discurilor intervertebrale si degenerarea vertebrelor. Ceafa este partea corpului care se situeaza intre cap si restul corpului. Ea face legatura intre creier si executantii lui, care sunt bratele si picioarele. Ceafa este deci, locul in care dorintele sau vointa nu au iesit la suprafata, nu au inceput sa apara si nu au declansat inceputul unui gest fizic. Ele nu au fost inca in raport cu

- 21 -

exteriorul. Astfel ceafa reprezinta punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte, dorinte, vointe, a vrea, etc) spre real (actiune, realizare, relatie, expresie). Tensiunile, suferintele sau blocajele cefei exprima dificultatea sau incapacitatea noastra de a face sa devina realitate dorintele, ideile, conceptele, vointele. Totusi, spre deosebire de tensiunea umerilor, care are aproape aceeasi semnificatie, ne aflam, vorbind de ceafa, in stadiul in care ideile nu au ajuns la poarta trecerii la actiune. Asta inseamna ca nu putem face ca lucrurile sa devina realitate, pentru ca ne gandim sau credem ca nu suntem capabili. Incapacitatea este din partea noastra, in timp ce pentru blocajul umerilor, ea venea din partea celorlalti, din lumea exterioara. Intreaga greutate a supraincarcarilor fizice constiente, dar mai cu seama a celor spirituale si psihice inconstiente se rasfrange asupra discurilor

intervertebrale. Orice profesie care solicita pentru un timp indelungat coloana cervicala intr-o pozitie cifotica, predispune la spondiloza cervicala. Pozitia cifotica, cu capul aplecat mult inainte, se intalneste la dactilografe, elevi, studenti, scriitori, profesori, chirurgi, muncitori de precizie din industria electronica, croitori, etc. Continuitatea pozitiei cu capul aplecat mult inainte, provoaca oboseala muschilor cefei, iar cu timpul nu mai echilibreaza greutatea extremitatii cefalice, fapt ce provoaca suprasolicitarea discului intervertebral, discul deshidratandu-se cu timpul. Acesta se turteste si isi pierde elasticitatea, iar vertebrele se apropie comprimand radacinile nervoase, care dau dureri nevralgice. Amortizarea socurilor in timpul miscarilor gatului, nu mai este realizata de discurile intervertebrale, iar fortele exercitate aici se transmit direct si brutal platourilor vertebrale, acestea ingrosandu-se si aparand osteofite. Osteofitele reprezinta rezultatul unor mecanisme de aparare si in unele situatii reduc deplasarea vertebrelor, impiedicand pana la o anumita limita, ingustarea spatiului intervertebral. Osteofitul nu reprezinta elementul primar al leziunii degenerative cervicale. El apare in cadrul fenomenelor reparatorii, fiind consecinta suprasolicitarii discale. Deci, osteofitul joaca un rol in declansarea unor simptome dureroase, mai ales daca pozitia lui este posterioara. Osteofitele situate anterior nu provoaca in general simptome dureroase. Asa se explica de ce un numar de indivizi, la care se descopera cu - 22 -

ocazia unor radiografii ocazionale si care au o musculatura cervicala normala, numeroase osteofite anterioare, nu prezinta suferinta. Lordoza cervicala si redistributia greutatii, alaturi de mobilitatea coloanei cervicale si cu importantele ei relatii anatomice (maduva spinarii, radacinile nervoase, arterele vertebrale) fac segmentul cervical deosebit de vulnerabil de diverse traume. De asemenea, modificarile patologice aparute la nivelul coloanei cervicale se pot rasfrange negativ si asupra altor organe, stand la baza asa numitei patologii repercursive.

In ultimele decenii cunostintele legate de patologia repercursiva a afectiunilor coloanei cervicale au luat o amploare apreciabila. S-a adunat un material imens de date, aratand ca leziunile coloanei pot provoca

nenumarate si variate tulburari la distanta in sistemul nervos, organele de simt, membre si trunchi. Faptul ca leziunile coloanei cervicale pot cauza suferinte in domeniul viscerelor este de asemenea Notiunea a unanim intrat in recunoscut. domeniul

- 23 -

cunostintelor generale curente si este exprimata de unii autori sub denumirea de boli vertebrogene sau visceropatii spondilogene. In realitate patologia viscerala vertebrogena se sprijina nu numai pe observatii clinice ci si pe o serie de argumente histopatologice, experimentale, radiologice etc., de o valoare indiscutabila, care dau notiunii un fundament solid. Leziunile coloanei vertebrale pot constitui un factor etiologic in geneza suferintelor viscerale. Patologia repercursiva vertebrogena cervicala este foarte bogata si variata, fiind expresia, pe plan patologic a particularitatilor anatomo-functionale ale coloanei cervicale. La nivelul canalelor intervertebrale cervicale, radacinile nervilor spinali se incruciseaza cu artera vertebrala si nervul vertebral. Nervul vertebral este un nerv vegetativ simpatic, care are conexiuni cu intregul lant ganglionar simpatic si cu nervii situati in jurul arterelor ce iriga o buna parte din sistemul nervos central si din organele de simt. In acest fel, modificarile din zona canalelor intervertebrale (gaurile de conjugare) pot determina atat durerile locale, cat si la distanta (precordiale, faringolaringiene, retro-oculare, etc.). Orice modificare suferita de artera vertebrala direct sau prin intermediul nervului vertebral, va declansa perturbarea irigatiei sangvine a trunchiului cerebral, a cerebelului etc., si se va cointeresa si substanta reticulara. Primele semne clinice de avertisment sunt consecintele suprasolicitarii musculare si se traduc prin dureri in regiunea cervicala si occipitala si prin contracturi musculare care blocheaza intermitent miscarile gatului si care pot fi insotite de dureri nevralgice iradiate in brate sau amorteli la nivelul mainilor.
Radiografia spondilozei

- 24 -

2.3 Simptomatologia si diagnosticul spondilozei cervicale 2.3.1 - Istoricul bolii - traumatism in antecedente (mecanism de producere); - senzatia de inlacatare, crepitatii, cracmente (tosnete), contractura musculara (toticolis blocari dureroase ale capului si gatului intr-o parte, spre unul dintre umeri); - cefalgii, senzatie de ameteala; - dureri la nivelul maxilarului; - parestezii, senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate; - alte episoade dureroase; - disfagia (tradeaza o spondiloza severa, cazul in care pintenii ososi sunt suficient de mari pentru a compresa esofagul); - context stresant; - context algic legat de postura (operator pe calculator, telefonist). Simptomatologia este dominata de durerea aparuta la nivel cervical, care poate fi acuta sau cronica, continua sau intermitenta cu localizare la nivel cervical sau uneori cu iradiere pe traiectul nervilor adiacenti.

2.3.2 - Examenul clinic Artrozele intervertebrale raman clinic latente, evidentiindu-se printr-un examen radiologic efectuat de rutina sau pentru explorarea altei suferinte (pulmonare, urologice). Acestea se remarc prin srcia semnelor subiective i obiective. Manifestarile spondilozei cervicale sunt variate in functie de elementele anatomice interesate si de etajul la care se produce afectarea. Simptomul dominant este durerea, care apare de la inceputul bolii, si care in faza initiala, este reflectarea procesului de degenerare a discului intervertebral interesat. Durerea este in acest sens localizata la nivelul respectiv. Durerea are un debut lent, este cronica, difuza, vag localizata, in general de intensitate moderata. Durerea se accentueaza la oboseala, in urma adoptarii pozitiilor vicioase sau cand pacientul doarme in anumite pozitii incorecte. Cedeaza la repaus, mai ales in pozitia de decubit dorsal (culcat pe spate) pe un plan tare. Durerea se poate insoti de contractura musculara, caz in care intensitatea ei este crescuta. Ea poate fi perceputa localizat la nivelul cefei sau poate iradia spre zona occipitala, scapula, brat sau umar.

- 25 -

Redoarea articulara este inregistrata de pacient in special dimineata, la trezire. Cedeaza dupa 10-15 min de miscare. Cracmentele (gatul trosneste la miscari) sunt resimtite atat de pacient, cat si obiectiv. Limitarea amplitudinii de miscare se instaleaza progresiv. Sunt limitate in special miscarile de flexie, inclinare laterala si rotatie. In unele cazuri se poate instala torticolisul blocare dureroasa a capului si gatului intr-o parte, spre unul dintre umeri. Cand procesul degenerativ ajunge sa intereseze gaurile de conjugare simptomele si semnele se grupeaza in functie de etajul interesat.

Afectarea nivelurilor vertebrale C4-C7 conduce la iritarea radacinilor nervilor spinali C5-C8,

aflati in componenta plexului brahial, sindrom cunoscut ca nevralgie cervico-brahiala (NCB) sau sindrom dureros al umarului. Simptomatologia NCB este dominata de durere, ce are urmatoarele caracteristici: - debut brutal, dimineata la sculare sau instalata progresiv, - precedata de o cervicalgie de intensitate crescanda, - se acompaniaza de o iradiere brahiala din ce in ce mai accentuata, - ca orice durere radiculara poate fi agravata de tuse, decubit, cu exacerbare nocturna, - durerile se pot insoti frecvent de parestezii diverse: amorteli. Durerea respecta un teritoriu strict monoradicular astfel: - in radiculopatia C5 durerea iradiaza in umar si pe fata externa a bratului pana la cot; - in radiculopatia C6 durerea este descrisa de pacient pe fata antero-externa a umarului, bratului si antebratului pana la police; - in afectarea C7 simptomatologia se inregistreaza pe fata posterioara a bratului, antebratului, fata dorsala a pumnului, index si medius; - pentru C8 durerea este localizata pe fata antero-interna a bratului, pumnului si in degetele 4si5. Manevrele de elongatie pentru radacinile C5-C8 (pozitive in NCB) sunt reprezentate de: - manevra Lasegue a membrului superior - abductia maxima a bratului cu antebratul in extensie, - manevra Lasegue a gatului - inclinarea si rotarea capului spre partea sanatoasa.

Afectarea nivelurilor vertebrale C1-C3 conduce la instalarea sindromului de insuficienta

circulatorie vertebro-bazilara (ICVB), aspect al deficitului de irigare prin artera vertebrala, manifestat prin: - senzatie de jena, greutate, pana la durere occipitala; - 26 -

- cefalee, ameteli, vertij; - oboseala; - tulburari de motilitate slabirea brusca a musculaturii picioarelor (drop atack); - hipertensiune arteriala oscilanta, tulburari de ritm cardiac; - senzatie de jena, greutate, pana la durere oculara; - scaderea treptata sau brusca a vederii (incetosare); - scaderea auzului (vajait, sunete); - scaderea memoriei.

Afectarea spondilozica prin ingustarea canalului vertebral in segmentul cervical si

compresia maduvei spinarii conduce la mielopatia cervicala. Compresia maduvei cervicale produce o parapareza spastica cu instalare lenta si progresiva, uneori asimetrica si frecvent acompaniata de parestezii la nivelul picioarelor si mainilor. Sensibilitatea vibratorie este frecvent scazuta la nivelul picioarelor si ocazional exista un nivel senzitiv pentru vibratie la nivelul toracelui superior. Tusea si stranutul produc adesea pareza piciorului sau durere iradiata la nivelul membrului superior sau umarului. Pierderea dermato-merica a sensibilitatii la nivelul membrului superior, atrofia musculaturii intrinseci a mainii, accentuarea reflexelor osteondinoase profunde la nivelul membrelor inferioare sunt frecvente. Mictiunea imperioasa sau incontinenta apar in cazuri avansate. Reflexele la nivelul membrelor superioare sunt frecvent diminuate la un anumit nivel, in special bicipital (C5-C6). Mielopatia spondilitica este, de asemenea, una dintre cauzele cele mai frecvente de dificultate in mers la varstnici. Semne: starea generala este buna, frecvent bolnavul fiind hiperponderal. Se remarca: un grad oarecare de limitare a miscarii coloanei vertebrale (mai frecvent segmentar); anomalii de statica vertebrala (uneori datorita unei atitudini antalgice); prezenta de puncte dureroase mediane sau laterovertebrale evidentiate la palpare. Examenul neurologic: normal.

2.3.3 Investigatii paraclinice

Evaluare radiologica de rutina: radiografia cervicala simpla este o rutina pentru fiecare pacient suspect de spondiloza cervicala. Aceasta investigatie evalueaza articulatiile fetei vertebrale, foramenul, spatiile intervertebrale si formatiunile osteofitice. n anumite conditii este necesara flexia coloanei cervicale pentru a detecta instabilitatea. Radiografia arata colabarea spatiului intervertebral, osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, diametrul canalului vertebral. - 27 -

RMN (rezonanta magnetica): este de real ajutor n diagnosticarea spondilozei cervicale. Prezinta avantaje precum: imagistica directa n planuri multiple, definire mai buna a elementelor neurale, cresterea acuratetii, neinvazivitatea; identifica modificarile musculare, ale tendoanelor sau ligamentelor; EMG (electromiografia) si deterrninarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza sisternul neuromuscular, sindroamele de entrapment al nervilor periferici, radiculopatiile, miopatiile sau miozita. Electromiografia este utila n evaluarea radiculopatiei cauzata de spondiloza, dar este de valoare limitata n evaluarea mielopatiei. Mielografia cu scanare computer tomografica completa este testul imagistic de electie pentru a evalua stenoza spinala si a foramenului. Mielografia aduce informatii anatomice n evaluarea spondilozei. Este utila pentru vizualizarea radacinilor nervoase. Scanarea CT cu sau fara contrast intratecal este folosita pentru a estima diametrul canalului. Scanarea poate demonstra osteofite mici, laterale si opacitati calcificate n mijlocul corpurilor vertebrale.

2.3.4 Diagnosticul spondilozei cervicale

Diagnostic pozitiv: se pune pe baza examenului clinic (durerii vertebrale) si a examenului radiologic; Diagnosticul diferential se face intre: - intindere - ligamentara; - contractura - musculara; - afectare discala - degenerativa, hernie, inflamatie; - artrita; - spondiloza, stenoza a canalului medular; - artropatia articulatiilor interapofizare; - arahnoidita; - 28 -

- suferinta neurogena; - afectare maligna: MM (mielom multiplu), metastaze osoase; - osteoporoza, fracturi, dislocare,subluxatie; - suferinta psihogena; - torticolis, alte tulburari de mobilizare: antecolis, retrocolis. - afectiuni viscerale ce pot produce dureri vertebrale (litiaza biliara sau renala, metroanexita); - afectiuni vertebrale grave in stadiul initial (SA, neoplasm vertebral primitiv sau secundar).

2.3.5 - Evolutia bolii - complicatii

Evolutia spondilozei cervicale poate fi lenta si prelungita, iar pacientii pot ramane fie asimtomaticii, fie cu durere cervicala usoara. Perioadele lungi de dezabilitate nonprogresiva sunt tipice, iar in cateva cazuri conduita pacientului se deterioreaza.

Primul stadiu al spondilozei cervicale LOCAL Este faza in care procesul de degradare incepe la nivelul discului intervertebral, deci exista fenomene localizate doar la nivelul unui disc. Se poate spune ca in acest stadiu este doar o discopatie. Ca simptomatologie, in acest stadiu al spondilozei se simte o durere care poate fi de mai mica intensitate, dar care este locala doar la nivelul discului bolnav (discopatia). Aceasta este un prim semnal de alarma si in acest caz ar fi foarte bine ca cei care simt o asemanare durere sa se prezinte la medic pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator. In aceasta etapa, recuperarea este mai rapida si mai ieftina. In caz contrar, boala avanseaza si se ajunge la urmatorul stadiu, spondiloza cervicala in stadiul 2, miotonic.

Al doilea stadiu al spondilozei cervicale MIOTONIC Este faza in care procesele degenerative cuprind doua sau mai multe discuri intervertebrale, precum si structurile adiacente. Procesul de degradare depaseste zona coloanei cervicale si cuprinde si musculatura paravertebrala, de aceea se numeste mitonic. In acest stadiu al spondilozei durerea este mai acuta si cuprinde o zona mai extinsa, de obicei coborand pana la nivelul vertebrei C7. Acesta este semnalul de alarma, iar cel in suferinta trebuie sa mearga la medic pentru a fi diagnosticat si trecut pe tratament combinat cu masaj recuperatoriu. Altfel boala isi continua procesul de degradare afectand structura si rezistenta coloanei vertebrale cervicale si ajunge la stadiul trei.

- 29 -

Al treilea stadiu al spondilozei cervicale IRITATIVA In aceasta etapa sunt afectati nervii care pleaca de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Durerea creste in intensitate si se extinde spre regiunea inter-scapulovertebrala si apar noi afectiuni si anume: Sindromul muschilor scaleni Periartrita periscapulo-humerala Distonia neurovegetativa Sindromul Reino Hipertensiune arteriala Daca nici de aceasta data nu se merge la medic, boala va evolua si se va indrepta spre stadiul radicular. Al patrulea stadiu al spondilozei cervicale RADICULAR In acest stadiu, spondiloza cervicala Sindromul muschilor scaleni

se concretizeaza prin fenomenul de compresiune a radacinilor nervoase care pleaca de la nivelul cervical cu raspandire a simptomatologiei pe toata zona inervata de respectiva radacina nervoasa. Daca sunt afectate radacinile nervoase de la nivelul C1-C3, atunci se dezvolta sindromul de insuficienta circulatorie vertebrobazilara (ICVB). Daca spondiloza cervicala in stadiul al patrulea (radicular) este tratata superficial, necorespunzator si prea tarziu aceasta avanseaza si trece in ultimul stadiu numii atrofic. Al cincilea stadiu al spondilozei cervicale ATROFIC In acest stadiu al spondilozei apar disfunctii trofice ale segmentului vertebral afectat. Toata simptomatologia mai sus mentionata se accentueaza, se agraveaza si de cele mai multe ori se ajunge la complicatii. Intre cele trei segmente ale coloanei vertebrale (cervical, toracal si lombar) pot exista diferente in ceea ce priveste dezvoltarea spondilozei, la nivelul unui segment poate fi un anumit stadiu de dezvoltare, in timp ce in altul poate fi un stadiu mai avansat, sau invers, sa nu se fi ajuns inca la acel stadiu. Acest lucru depinde de gradul in care este solicitat organismul de-a lungul anilor. Sedintele complexe de recuperare medicala din care fac parte, reflexoterapia si masajul medical, au un efect curativ si pozitiv pregatind pacientul pentru aplicarea tratamentului de recuperare medicala; infiltratiile cu produse naturiste cu efect regenerativ, care au o precizie foarte mare si cu un randament foarte bun.

- 30 -

2.4 Profilaxia spondilozei cervicale

Kinetoprofilaxia primara are o larga adresabilitate si consta in utilizarea exercitiului fizic ca mijloc de intretinere a starii de sanatate, a integritatii si functionalitatii normale a organismului. Ea este indicata indiferent de varsta, sex sau pregatire fizica anterioara. In vederea prevenirii aparitiei si agravarii spondilozei cervicale este necesar sa respectam regimul de munca, odihna, alimentatie, eliminarea stresului, autoeducarea si autocontrolul emotiilor si schimbarea gandirii negative in gandire pozitiva. De asemena, se recomanda ca patul sa fie tare, iar perna mai mica. Benefic este ca o data sau de doua ori pe an sa se faca sedinte de reflexoterapie, masajul coloanei vertebrale si kinetoterapie. Prin masaj si kinetoterapie se inlatura blocajele si deplasarile vertebrelor, se elibereaza vasele sangvine si fibrele nervoase, se restabileste circulatia si incet, incet, dispar simptome cervicalgiei si se restabileste functia normala a organismului. Obiectivele urmarite sunt: mentinerea mobilitatii articulare, fortei si rezistentei musculare, mentinerea posturii corecte, mentinerea capacitatii de efort mentinerea coordonarii si abilitatii miscarilor. Obiectivele specifice sunt legate de predispozitia unor persoane pentru afectarea patologica a coloanei vertebrale in general (obezi, femei gravide, persoane cu munca fizica grea, insuficiente musculo-ligamentare, deficiente fizice la nivelul coloanei vertebrale sau membrelor inferioare etc.). Scopul tratamentului consta in: scaderea greutatii corporale, tonifierea musculaturii paravertebrale, fesiere, abdominale; corectarea unor modificari ale coloanei vertebrale prin insusirea de posturi corecte si aliniament al corpului. Riscul aparitiei spondilozei cervicale poate fi scazut daca se mentine o postura corecta, cu gatul aliniat umerilor, daca se practica exercitii fizice regulate, pe tot parcursul vietii, pentru intarirea musculaturii cervicale si a ligamentelor si evitarea producerii unor traumatisme la acest nivel.

- 31 -

2.5 Tratamentul spondilozei cervicale

Tratamentul este adaptat formelor clinice si se realizeaza prin mijloace ortopedice, medicamentoase, balneofizioterapice si kinetice. Scopul tratamentului in spondiloza cervicala este ameliorarea durerii, mentinerea mobilitatii articulare, diminuarea handicapului fizic si evitarea leziunilor permanente ale maduvei si nervilor. Cazurile usoare beneficiaza de pe urma tratamentului antiinflamator (Ibuprofen), a exercitiilor fizice prescrise de un fizioterapeut, cu scopul de a intari muschii si articulatiile. Uneori poate fi prescrisa purtarea unei orteze cervicale pentru a limita miscarile gatului si a reduce inflamatia nervilor. Cazurile mai grave necesita spitalizare cu imobilizarea gatului si admistrare de miorelaxante si corticosteroizi pentru reducerea inflamatiei si a durerii. Daca tratamentele de mai sus nu dau rezultate si durerea persista sau daca au aparut semne si simptome neurologice, este necesar tratamentul chirurgical. Tratamentul in spodiloza cervicala este unul care trebuie sa fie tratat cu maxima seriozitate. El este compus din tratament medicamentos cu admistrare de analgezice, recomandate de medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie care este singurul tratament care invinge boala (exceptand cazurile care necesita interventie chirurgicala).

2.5.1 - Tratament medicamentos vizeaza: combaterea durerii, combaterea inflamatiei perirarticulare, combaterea contracturii musculare, sedarea pacientilor. Se administreaza: AINS in posologii diferite (oral, supozitoare sau intramuscular) medicatie antalgica la nevoie (Algocalmin, Paracetamol, Tramal). Glucocorticoizii se aplica in infiltratii paravertebrale sub forma de hidrocortizon acetat,

betametazon - Diprophos sau Triamcinolon acetonid etc. cu xilina 1%. Medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Mydocalm, Myolastan) este de obicei

asociata cu folos. Terapia sedativa cu tranchilizante, barbiturice sau neuroleptice (asocierea cu fenotiazine

antidepresive) este de asemenea utila. Medicatia condroprotectoare constituie o terapie moderna de fond in procesul degenerativ cartilaginos.

- 32 -

Tratament medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice (de aceea antiinflamatoarele se asociaza cu medicamente tip pansament gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile. Efectele sunt limitate deoarece se trateaza durerea si nu cauza (in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).

2.5.2 - Tratamentul igienico-dietetic consta in repaus la pat in puseurile de acutizare. In stadiile de remisiune se recomanda: - evitarea unor miscari contraindicate; - reducerea solicitarii articulare prin corectarea viciilor posturale si a lordozei - lombare excesive; - corectarea greutatii corporale la pacientii obezi; - evitarea solicitarii excesive a articulatiilor afectate; - evitarea ortostatismului prelungit. Educatia bolnavului este o componenta esentiala a programului de recuperare. Bolnavul trebuie instruit cu privire la biomecanica corpului, posturile corecte in ortostatism si in pozitia asezat pentru mentinerea lordozei si protectia structurilor lezate, modalitatile concrete de ridicare din clinoin ortostatism, ca si posturile corecte in diferite activitati uzuale.

2.5.3 - Tratamentul chirurgical Acesta se face in formele severe de boala cu limitarea miscarilor in articulatiile afectate. Daca tratamentul conservator nu da rezultate sau daca semnele neurologice si simptomele, cum ar fi scaderea fortei mainilor sau picioarelor, devin mai pregnante, probabil va fi nevoie de o interventie chirurgicala. Tipul de interventie chirurgicala va depinde de tipul de compresie a structurior nervoase (osteofitii vertebrali, stenoza spinala). Cele mai frecvente tipuri de interventii chirurgicale includ: Abordarea anterioara: chirurgul face o incizie anterioara la nivelul gatului, si acceseaza portiunea anterioara a coloanei vertebrale. Apoi, acesta poate scoate discul intervertebral si portiunea herniata a discului (hernia de disc cervicala), in functie de procesul patologic existent. Uneori, dupa inlaturarea discului intervertebral, chiurgul prefera sa umple spatiul dintre vertebre cu o grefa osoasa sau cu un implant (caja intervertebrala).

- 33 -

Abordarea posterioara: prin acest abord chirurgul repozitioneaza oasele din portiunea posterioara a coloanei vertebrale cervicale, mai ales in cazul in care canalul vertebral prezinta o stenoza la mai multe nivele. Aceasta operatie, numita laminectomie, rezeca portiunea osoasa posterioara a vetebrelor printr-o incizie situata la nivelul regiunii posterioare a gatului. Riscurile acestei proceduri includ infectia, ruptura unei membrane care acopera maduva spinarii la nivelul locului unde s-a efectuat actul chirurgical, hemoragia, tromboza venoasa profunda, agravarea semnelor neurologice. In plus, chirurgia poate sa nu elimine toate problemele pe care are pacientul datorita spondilozei cervicale.

- 34 -

CAPITOLUL 3 TRATAMENTUL BALNEO-FIZIO-KINETO

Balneofizioterapia actioneaza impotriva durerii cervicale avand efect antialgic, ajuta la cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontractarea musculaturii paravertebrale cervicale. Efectele balneofizioterapiei sunt mult mai benefice si de lunga durata daca aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic. Principiile si obiectivele tratamentului fizioterapeutic al spondilozei cervicale Obiectivele recuperarii in spondiloze sunt: - Combaterea durerilor; - Combaterea redorilor si retractiilor; - Stabilizarea procesului de artroza; - Recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale; - Promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei; - Armonizare a curburilor fiziologice; - Tonifierea musculaturii paravertebrale; - Crearea unui comportament igienic si ergonomic va proteja coloana, preintampinand progresia proceselor degenerative si aparitia puseurilor acute. Fizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice, excluzand bineinteles numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati, etc.). Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei si balneoterapiei.

3.1 - Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica, efecte)

Din termoterapie indicam: - impachetarile uscate generale cu sticle calde, 30-60 minute. - impachetarile cu parafina Tehnica de aplicare: se topeste intr-un vas o cantitate de parafina alba in asa fel incat sa mai ramana cateva bucati neincalzite, in scopul evitarii supraincalzirii. Cu ajutorul unor mansoane prevazute cu un orificiu prin care se toarna, cu ajutorul unei palnii, parafina topita. Ele sunt confectionate din panza cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de parafina. Peste stratul de parafina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu patura. Durata este de 30-60 de minute. Regiunile paroase se rad sau se ung cu ulei inainte de aplicarea parafinei. Pe

- 35 -

regiunile neparoase inlaturarea parafinei se realizeaza foarte usor din cauza transpiratiei produsa de parafina. Actiunea parafinei provoaca o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor. Pielea se incalzeste la 38-40 de grade C provocand o transpiratie locala abundenta. La desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa impachetare se aplica o procedura rece. Din hidroterapie indicam:

Baia kinetoterapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu apa la temperatura de 36-37 grade C. Bolnavul este invitat sa se urce in cada si timp de 5 minute este lasat linistit. Dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului. Se incepe cu degetele membrului inferior de partea opusa, apoi pe rand se imprima miscari si celorlalte articulatii; se trece la membrul inferior de aceeasi parte. Manevrele se continua apoi la membrele superioare, intai cel de partea opusa, apoi cel de aceeasi parte, pornindu-se tot de la degete. La urma se trece la mobilizarea trunchiului si la miscari in articulatiile capului si ale coloanei cervicale. Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician. Durata baii este de 20-30 de minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca. Se poate executa si pe segmente limitate in vane mici corespunzatoare. Mod de actiune: factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice sunt: factorul termic si factorul mecanic. Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede. Baile medicinale: Modul de actiune: factorul termic, chimic si mecanic. Bai cu ingrediente chimice - temperatura apei 35-37 de grade C, durata 10-20 minute. Baia cu iod - (substanta activa este iodura de potasiu sau sare de Bazna). Baile cu iod se fac in cazi de lemn acoperite cu capac sau cu o patura in asa fel ca numai capul bolnavului sa ramana afara, pentru a evita actiunea nociva a vaporilor de iod. Mod de actiune: iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilatatie si scazand tensiunea arteriala, mareste puterea de aparare a organismului determinand reactii locale la nivelul tesuturilor si organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii. - 36 -

Baile cu abur Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori. Ele aduc un aport mare de caldura ridicand intr-un timp relativ scurt temperatura corpului. Pentru ca baile de abur sa fie mai usor suportate se pleaca de la o temperatura initiala de 38-42 de grade C. si se urca treptat la 50-55 grade C Durata lor variaza in raport cu boala si rezistenta organismului de la 5-30 min. iar daca dorim sa marim transpiratia dam bolnavului 250-500 ml ceai sau apa. In timpul procedurii se pune o compresa la cap, ceafa, inima. Baia de abur se termina cu o procedura de racire, baie sau dus rece. Baile de abur fiind proceduri puternice nu se pot aplica la un pacient mai mult de trei ori pe saptamana. Baia de abur poate fi: completa sau partiala. Baia de abur completa: poate fi executata in camere speciale, intr-o atmosfera supraincarcata de vapori la temperaturi de 40-50 grade C; ea mai poate fi practicata in dulapuri speciale orizontale sau verticale.

3.2 - Tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte)

Electroterapia este folosita sub diferite forme: curenti de joasa frecventa galvanizari; ionizari cu novocaina, clorura de calciu, histamina; curenti cu impulsuri (TENS); curenti diadinamici; curenti interferentiali de medie frecventa; curenti de inalta frecventa (ultrasunetul, magnetodiafluxul si ultrascurte). Electroterapia este acea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului cu scop curativ sau profilactic. Aplicarea energiei electrice se face, fie direct prin curentul continuu sau alternativ si derivatele lor, fie indirect, transformat in alte forme de energie, ca cea radianta, calorica sau luminoasa. Proceduri folosite in tratamentul electroterapiei: - curentul galvanic - ionizarile - curentul diadinamic - ultrasunetul

- 37 -