HIDRATAREA SI MINERALIZAREA ORGANISMULUI

Homeostazia

Analiza pe care Cl. Bernard a continuat-o asupra mediului intern i-a aratat rolul sau de transportator in dublu
sens:
- prin “ difuziune” a principiilor nutritive la suprafata celulelor invers
- excretor -prin emonctorii, rinichi, plamani, piele, dupa ce produsele de excretie celulara au fost
deversate in sange.

In urma observatiilor si experientelor intreprinse asupra glicemiei, ureei si a altor constituenti umorali, el
formeaza legea generala a “ unitatii” sau “ stabilitatii mediului intern”.

“ Toate mecanismele vitale nu au alt scop decat mentinerea stabilitatii mediului intern. Respiratia,
circulatia, depuratia excrementiala nu exista prin ele insele, ci pentru reglarea mediului intern, pentru
constanta personalitatii biologice”

- acest vast echilibru interior este numit de Walter Cannon homeostaza si lamureste mecanismele de
coordonare si control, astfel incat teoria constantei mediului intern este cunoscuta astazi ca teoria homeostazei
lui Cannon.
 -prin homeostazie, se intelege totalitatea constantelor biochimice sau biofizice ale
mediului intern.

- Limitele homeostaziei sunt reprezentate de cifrele maxime si minime intre care

clinica si laboratorul incadreaza normalul pentru fiecare din aceste componente.

- sistemul de coordonare si control al homeostaziei este neuro-endocrin – vegetativ.

STABILIREA NECESITATILOR HIDRICE SI MINERALE
 

Se face prin:

 stabilirea felului deshidratarii

 simptomatologia deshidratarii
 investigatii de laborator
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere si a ratiei de
corectare a dezechilibrelor anterioare:
 ratia de intretinere = pierderile de lichide / 24 h
 ratia de corectare = se face pe baza analizelor de laborator si intra in competenta medicului

Nevoia de apa a copilului deshidratat se face dupa suprafata corporala, pe baza de tabele speciale , iar a
sugarului, dupa greutatea corporala 100/180 ml/kg corp (valori obtinute din totalizarea pierderilor normale
ale copilului):
 25-30 ml perspiratie
 50-100 ml transpiratie
 10-20 ml cu scaunul
 35-40 ml urina / kg corp / 24 h, precum si a pierderilor in plus (diaree, varsaturi, febra)
 TULBURARI ALE FLUIDELOR

Volumul deficitar de fluid (hipovolemie, deshidratare), se datoreaza pierderilor excesive (varsaturi ,

aspiratie, diaforeza, arsuri, diuretice) sau miscarii fluidului ( spatiul al III-lea): acumulare anormala de fluid
in diferite zone ale organismului (ascita, edem periferic, hematom).
 
Manifestari:
piele uscata cu turgor redus
membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsa
ochii adanciti, moi
letargie
sete
scaderea eliminarii urinare
tahicardie, hipotensiune arteriala
scaderea presiunii venoase centrale
cresterea hemoglobinei si a hematocritului prin hemoconcetratie
cresterea ureei sanguine
urina concentrata cu densitate mare
Interventiile asistentei:

 masoara si noteaza zilnic ingestia si eliminarea

 cantareste zilnic pacientul
 monitorizeaza semnele vitale, nivelul de constienta , parametrii clinici, rezultatele de
laborator , slabiciune , neliniste , agitatie
 mentine integritatea membranelor mucoase prin igiena riguroasa
 ingrijeste tegumentele cu atentie pentru evitarea atingerii integritatii lor
 inspecteaza zilnic zonele de presiune de pozitie si la maseaza la fiecare doua ore
 asigura aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os
 
Excesul volumului de lichid:
 merge in sectorul extracelular, dand nastere la edeme
 se datoreaza cresterii NA si a cantitatii de apa prin retentie si/sau ingestie excesiva , scaderii excretiei renale
de Na si apa , scaderii mobilizarii de lichide in interiorul spatiului intravascular
Manifestari:
 cresterea acuta in greutate
 edem periferic
 pleoape edematiate
 cresterea presiunii venoase centrale
 hipertensiune arteriala , puls puternic
 dispnee , raluri crepitante
 turgescenta jugularelor
 scaderea hemoglobinei si a hematocritului
 scaderea densitatii urinare
Interventiile asistentei
 educa pacientii cronici privind aparitia acestor semne
 educa pacientul si familia privind importanta aportului scazut de lichide si NA
 masoara zilnic ingestia si eliminarea
 cantareste zilnic pacientului
 observa edemul periferic
 asculta frecvent respiratia
 evalueaza semnele si simptomele de edem pulmonar
 stabileste cantitatea de lichide pentru fiecare tura
 educa pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolitic
 invata pacientul care lichidele si alimentele cu continut crescut in NA
 schimba conceptia de preparare a alimentelor
 TULBURARI ELECTROLITICE
 
Hiponatremia

Manifestari :
 deficit de NA sub 130 mEq/l
 cefalee, confuzie
 anxietate, piele umeda

Interventiile asistentei:
 creeaza un mediu de siguranta, pacientul fiind agitat si confuz
 recunoaste modificarile de comportament
 acorda suport psihologic
 acorda suport moral familiei
 monitorizeaza solutiile intravenoase si rata de flux a acestora
Hipernatremia

Manifestari :
 excesul de NA : peste 150 mEq/l
 agitatie ce poate progresa spre convulsii
 membrane , mucoase uscate
 sete, hiperemia fetei
 tahicardie, hipertensiune arteriala

Interventiile asistentei:
 reduce ingestia de NA
 administreaza solutii cu continut scazut de NA
 administreaza diuretice
 creeaza un mediu de siguranta 
Hipopotasemia

Manifestari:
 nivel redus de K sub 3 m Eq/l
 slabiciune, scaderea peristaltismului pana la ileus
 scaderea poftei de mancare
 crampe musculare la extremitati
 greturi, fatigabilitate

Interventiile asistentei:
 administreaza intravenos K cu mare prudenta
 monitorizeaza aritmiile cardiace
 asigura mediul de siguranta
 monitorizeaza sunetele intestinale
 masoara cu atentie ingestia si excretia
 educa pacientul sa evite alimentele bogate in vitamina K (banane, spanac, varza de Bruxelles, citrice, piersici, caise)
Hiperpotasemia

Manifestari:
 exces de potasiu peste 5.5 mEq/l
 greata, crampe abdominale
 diaree (hiperactivitate intestinala)
 parestezii, slabiciune , iritabilitate
 aritmii cardiace severe
 schimbarea personalitatii

Interventiile asistentei
 administreaza perfuzii de glucoza si insulina sau bicarbonat ( scad nivelul de K prin usurarea
patrunderii lui in celula)
 monitorizeaza aritmiile cardiace
 asigura mediul de securitate
Tipuri de fluide
 
 izotonice – aceeasi concentratie cu lichidul organismului (plasma)
 hipertonice- concentratie mai mare decat lichidul organismului
 hipotonice – concentratie mai scazuta decat lichidul organismului
 
 CAILE DE HIDRATARE A ORGANISMULUI
 
 
 Orala :
- calea fiziologica de administrare a lichidelor
- declanseaza reflex functia normala a tubului digestiv si a glandelor anexe, functie necesare absorbtiei lichidelor
- se renunta la aceasta cale in caz de: varsaturi , stenoza pilorica si esofagiana, negativism total din partea pacientului

 
 Duodenala:
- administrarea lichidelor se face prin sonda duodenala
- lichidele se administreaza picatura cu picatura intr-un ritm de 60-100/minut
- se mentine temperatura lichidului in timpul administrarii
 
 Rectala
- se face prin clisma, picatura cu picatura sau clisme Katzenstein
 Subcutanata:
- se face prin perfuzii
- resorbtia este lenta
- poate determina accidente: necroza tesuturilor prin compresiune coagularea tesuturilor
(cand temperatura este prea inalta), flegmoane , complicatii septice

 
 Perfuzia intravenoasa:
-introducerea pe cale parenterala, picatura cu picatura, a solutiei medicamentoase pentru
reechilibrare hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului
 
 Scop:

- hidratarea si mineralizarea organismului

- administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit
- depurativ, diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici
- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
- alimentarea pe cale parenterala
Pregatire

Materiale:
 dezinfectante- alcool iodat
 pentru punctia venoasa
 - perfuzor (ambalat de unica intrebuintare)
 - seringi si ace de unica folosinta (se verifica integritatea
ambalajului , valabilitatea sterilizarii, lungimea si diametrul acelor)
 solutiile de perfuzat
 pompa de perfuzie automata – cu reglare programata a volumului si
ratei de flux
 robinete cu doua sau mai multe cai
 branula ( cateter iv)
 fluturas ( butterflyes)
Executie :
 tehnica de intretinere a liniei intravenoase este o tehnica aseptica
 asistenta imbraca manusi pentru evitarea contaminarii cu sange (dupa spalarea mainilor cu atentie)
 pregateste solutia de perfuzat
 monteaza aparatul de perfuzat si lasa lichidul sa circule prin tuburi (evitand contaminarea sistemului) pentru
indepartarea aerului
 alege vena (intai locurile distale si apoi cele proximale)
 aplica garoul
 curata locul cu alcool de la centru in afara
 introduce acul, branula in vena
 scoate garoul si ataseaza tuburile, deschide prestubul , fixeaza rata de flux 60 picaturi/minut
 mentine locul de perfuzie, acopera cu pansament steril
 schimba pansamentul (cand se fixeaza catetere) la 24 h si inspecteaza zona (eventuala inflamatie)
 schimba punga cu solutie sau flaconul, inainte de golirea completa a precedentei
 se poate folosi o rata redusa pentru a tine vena deschisa
 Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- la sfarsitul perfuzie se exercita o presiune asupra venei cu un tampon si se retrage acul in
directia axului vasului
- se aseaza pacientul comod, i se dau lichide caldute (daca este permis)
 Accidente:

- hiperhidratarea (la cardiaci poate determina edem pulmonar acut)- se reduce ritmul sau se
intrerupe perfuzia, se administreaza tonicardice
- embolia gazoasa – prin patrunderea aerului in curentul circulator (atentie la utilizarea
perfuziilor sub presiune, cand se foloseste para de cauciuc)
- revarsarea lichidului in tesuturile perivenoase poate da nastere la flebite, necroze
- coagularea sangelui pe ac sau canula – se previne prin perfuzarea lichidului cu solutie de
heparina.
De stiut :
 
 toate fluidele administrate i.v trebuie etichetate cu data, ora, medicatie adaugata si doza
 rata de flux = nr. pic./min
 sursele de contaminare a perfuzie : inainte, prin manevre necorespunzatoare si in timpul
perfuziei
 substante aditionale
 schimbarea flaconului
 aer poluat
 injectii complementare
NEVOIA DE A ELIMINA
 
Definitie :
 Eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de subtantele nefolositoare ,
vatamatoare, rezultate din metabolism.

Excretia deseurilor se realizeaza prin mai multe cai:

 aparat renal – urina
 piele-transpiratie-perspiratie
 aparat respirator
 aparat digestiv – scaun
 aparat genital feminin – menstruatie
 in stari patologice- apar eliminari pe cale digestiva , sub forma de varsaturi si pe cale
respiratorie – sputa
 
Generalitati

 Mentinerea constanta a compozitiei mediului intern se realizeaza prin procesul de

homeostazie.
 Rinichii fiind organe principale ale homeostaziei mentin compozitia chimica a lichidelor din
organism la un nivel normal, mentin echilibrul hidroelectrolitic si acido-bazic al mediului intern si
debaraseaza organismul de produsele toxice rezultate din metabolism
 Substantele folositoare organismului (sodiu si apa) sunt absorbite prin osmoza.
 Prin rolul sau de exceptie, pielea completeaza eliminarea renala.
 Un rol important il au plamanii, care controleaza CO2 si O2.
 Organismul trebuie de asemenea sa se debaraseze de deseurile rezultate in urma digestiei
(fibre celulozice, pigmenti biliari, celule descuamate de la nivelul tubului digestiv etc).
Factori psihologici:
 Stresul
 Anxietatea
 Emotiile puternice – pot modifica frecventa, cantitatea si calitatea eliminarii urinare si
intestinale

Factori sociologici:
 Normele sociale – fiecare societate isi stabileste masuri de igiena, astfel incat indivizii sa
respecte salubritatea locurilor publice
 Educatia
 Cultura
 
Independenta in satisfacerea nevoii
 
a) Urina:
Solutie apoasa , prin care sunt eliminate substantele rezultate din metabolismul intermediar
protidic, inutile si toxice pentru organism

Generalitati:
Prin urina se elimina din organism substantele toxice.
Eliminarea acestor substante se face in solutie apoasa impreuna cu saruri si alte substante de
desasimilatie care nu sunt necesare organismului.

In mecanismul de eliminare intervin, alaturi de rinichi si tubul digestiv , ficatul, glandele cu

secretie interna, starea functionala a aparatului circulator – toate fiind influentate de
activitatea sistemului nervos.
Terminologie:

 mictiune – emisiune de urina, act fiziologic constient de eliminare

 diureza – cantitatea de urina eliminata din organism timp de 24 ore
Manifestari de independenta

Cantitatea
 variaza in functie de varsta:
 - nou-nascut 30-300 ml/24 h
 -copii 500-1200 ml/24 h
 - adult 1200-1400 ml / 24 h ... 180 ml/ 24 h

Frecventa mictiunilor
 nou-nascut – mictiuni frecvente
 - copil 4-5 /zi
 - adult 5-6/zi
 - varstnic 6-8/zi
Ritmul mictiunilor
 2/3 din numarul mictiunilor in timpul zilei. 1/3 noaptea

Aspectul urinei
 normal = clar , transparenta la inceput. Dupa un timp ea poate deveni tulbure in mod
normal – datorita coagularii si a celulelor epiteliale antrenate din caile urinare si a
mucusului din organele genitale.
Culoarea urinei
 galben deschis pana la galben inchis . Cu cat urina va fi mai diluata cu atat va fi mai deschisa si
invers ( pana la galben-inchis spre brun)
 modificare in functie de alimente :
 - culoare inchisa – in regim bogat in carne
 - culoare deschisa – in regim vegetarian
 medicamentele schimba culoarea astfel:
 - roz, rosu-caramiziu = tratament cu piramidon
 - albastru –verde = tratament cu albastru de metilen
 - cafeniu-rosu sau brun negru = tratament cu chinina sau acid salicilic
Mirosul urinei
 de bulion = urina proaspata
 amoniacal = dupa un timp din cauza fermentatiei alcaline

Reactia urinei
 normal – reactie acida – pH-ul intre 4,5-7

Reactia urinei in functie de alimentatie

 regim bogat in carne – acidifica urina
 regimul vegetarian – scade aciditatea urinei
 
 
Densitatea urinei
 se determina imediat dupa emisie, pentru ca prin racire se schimba densitatea
 normal 1010-1025 – la regim mixt la temperatura de 15 grade C (temperatura mai mica sau
mai mare modifica densitatea).
b) SCAUNUL
Resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul
defecatiei

Scaunul este alcatuit din :

 reziduurile ramase in urma digestiei alimentelor
 celulele descuamate de pe suprafata tubului digestiv si a glandelor anexe
 produsele de excretie a tubului digestiv si a glandelor anexe
 numar mare de microbi

Terminologie: defecatie = eliminarea materiilor fecale prin anus

Manifestari de independenta
 
Frecventa
 normala la adult – 1-2 pe zi sau unul la doua zile
 1-2 scaune pe zi la nou-nascut

Orarul
 ritmic, la aceeasi ora a zilei, dimineata dupa trezire

Cantitatea
 zilnic 150-200 g materii fecale

Consistenta
 pastoasa , omogena

Culoarea
 bruna , adult, data de stercobilina
In functie de alimentatie :
 deschis-galben= regim lactat
 brun inchis = regim carnat
 negru = alimente preparate care contin sange
 verde = legume verzi
 culoare caracteristica alimentului = mure, ciocolata , afine

Modificarea culorii in functie de medicamente

 brun – negru = bismut
 negru-verzui = fier
 alb – bariu
 negru mat = carbune

Mirosul
 fecaloid – difera de la un individ la altul
c) TRANSPIRATIA
Fenomen fiziologic prin care organismul isi intensifica pierderea de caldura si functia de
excretie, prin intermediul glandelor sudoripare

Manifestari de independenta

 Reactia
 - acida pH = 5.2 sau usor alcalina
 Cantitatea
 - minima , pentru a mentine umidatatea pliurilor
 Mirosul
 - variza in functie de alimentatie , climat si de deprinderile igienice ale individului
 Perspiratia
 - pierderi insensibile de apa prin evaporarea la nivelul pielii si prin expiratie
d) MENSTRA
Pierdere temporara sau periodica de sange, prin organele genitale
- apare la pubertate si dispare la menopauza sau in timpul sarcinii
Manifestari de independenta 
Ritmul
 - la 28-38 zile
Durata
 - 3-5 zile
Aspectul
 - mucus amestecat cu sange si detritusuri celulare ; nu coaguleaza
Culoarea
 - rosu negricios , la inceput, apoi rosu deschis
Cantitatea
 - 50-200 g
Mirosul
 - dezagreabil
Evolutia
 - fara dureri, usoara jena fiziologica

 
Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii

 cerceteaza deprinderile de eliminare ale pacientului

 planifica programul de eliminare, tinand cont de activitatile sale
 planifica exercitii fizice
 le invata tehnici de relaxare
 cerceteaza deprinderile alimentare ale pacientului
 recomanda consumarea alimentelor si a lichidelor ce favorizeaza eliminarea
II. Dependenta in satisfacerea nevoii
 In conditii patologice exista mari pierderi de lichid prin : poliurie , diaree, varsaturi,drenaj, diaforeza,
expectoratie abundenta, stomii etc.
 
Cand nevoia de eliminare nu este satisfacuta, survin mai multe probleme de dependenta:
1 – Eliminare urinara inadecvata cantitativ si calitativ
2 – Retentie urinara
3 – Incontienenta de urina si materii fecale
4 – Diaree
5- Constipatie
6- Varsaturi
7- Eliminare menstruala inadecvata
8 – Diaforeza
9- Expectoratie
10- Deshidratare
 Manifestari de dependenta
 
Poliurie
Eliminarea unei cantitati de urina mai mare de 2500 ml / 24 h .
Poliuria poate fi : trecatoare sau durabila
Apare in perioada de efervescenta a unor boli infectioase ( pneumonie , hepatita epidemica etc)
 dupa colici renale, accese de angina pectorala, de epilepsie si isterie
 in perioada de resorbtie a edemelor transsudatelor si exsudatelor seroase
 in scleroza renala cand rinichiul si-a pierdut capacitatea de concentrare. Poate sa creasca pana la
5-6 litri in 24 ore
 in diabetul zaharat : eliminarea cantitatii mari de glucoza prin urina necesita o mare cantitate de
apa (conform legilor osmotice)
 in diabetul insipid – lipsa de secretie a hormonului antidiuretic hipofizar impiedica reabsorbtia
tubulara a apei . Cantitatea de urina poate ajunge pana la 10-30 litri pe zi
 in pielite pielonefrite tuberculoza renala ( caracter de reflux de aparare a organismului)
 Oligurie
- excretia urinei sub 500 ml/24

 Oliguria poate fi determinata de cauze renale si extrarenale

Apare in:
 - afectiuni insotite de deshidratarea organismului prin:
- transpiratii abundente
- varsaturi incoercibile
- diaree accentuata
 hemoragii abundente
 perioada de formare a colectiilor seroase
 insuficienta circulatorie cu formare de edeme
 perioada acuta a bolilor infectioase ( pneumonie, hepatita, etc)
 glomerulonefrite acute insotite de edeme
 Anuria
- lipsa urinei in vezica

 Poate fi din cauze renale si extrarenale

Apare in :
 glomerulonefrita acuta, nefroze toxice
 arsuri intinse
 stari de soc traumatic si chirurgical
 traumatisme lombare
 angajarea unui calcul intr-unul din uretere
Tulburari de emisiune urinara
 
 Polakiuria
Senzatie de mictiune foarte frecventa , cantitatea de urina emisa foarte mica

 Cauzele pot fi :
- actiuni iritative asupra mucoasei vezicale
- procese intravezicale si de vecinatate : cistita, tuberculoza si neoplasm vezical ,
calculoza vezicala , inflamatii pelviene, afectiuni uterine, uretrite , prostatite
- hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale la nevropati
 
Nicturia
- inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de urina emisa in timpul
zilei fata de cea emisa in cursul noptii. Apare in insuficienta ventriculara stanga – se
datoreaza faptului ca in cursul zilei inima nu asigura trecerea prin rinichi a unei cantitati
necesare de sange
 Disuria
Eliminarea urinii se face cu durere si cu mare greutate

 Apare in :
- inflamatii acute ale uretrei
- stricturi uretrale
- edeme ale mucoasei uretrale
- hipertrofie de prostata etc
 
Alte manifestari de dependenta
 
 Hematuria
- prezenta sangelui in urina – rosu deschis,
rosu-inchis sau rosu-brun, uneori, in caz de
hematurie este tulbure asemanatoare cu
spalatura de carne
 
 Albuminuria
- prezenta proteinelor in urina
 
 Glicozuria
- prezenta glucozei in urina
 Urina tulbure
- in mod patologic urina este tulbure din cauza sarurilor minerale, puroiului sau a microbilor
 
 Urina cu miros de fructe coapte sau cloroform
- in diabetul zaharat, din cauza acetonei
Interventiile asistentei
 
Pacient cu eliminare urinara inadecvata cantitativ si calitativ
 

 asistentul face zilnic bilantul hidric, masurand cu constiinciozitate ingestia si excretia

 cantareste zilnic pacientul

 corecteaza dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide si

electroliti, in functie de ionograma serica si urinara

 corecteaza dezechilibrul acido-bazic, in functie de rezerva alcalina, la indicatia medicului

 recolteaza urina pentru examene chimice si bacteriologice

 administreaza antiseptice urinare, sulfamide , antibiotice, conform antibiogramei, la

indicatia medicului

 asigura igiena corporala riguroasa

 serveste pacientul la pat (cand este cazul) cu urinar si bazinet

 schimba lenjeria de pat si de corp ori de cate ori este nevoie

Pacientul sa fie echilibrat psihic

 asigura o atmosfera calda, raspunde prompt si plina de solicitudine la

chemare
 incurajeaza pacientul sa-si exprime gandurile si sentimentele in legatura
cu problema de dependenta ( comunicrea joaca un rol important)
2. Retentie urinara – ischiurie

 Ischiuria sau retentia de urina reprezinta incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua
continutul.

 Ea nu trebuie confundata cu anuria, care inseamna lipsa secretiei renale.

 Ischiuria poate fi datorata unui obstacol in calea de eliminare a urinei, ca : stricturi

cicatriceale , calculi inclavati in uretra, hipertrofia prostatei sau alte procese de
vecinatate , care comprima calea de evacuare a urinei, sau unei paralizii a vezicii
urinare sau sfincterelor precum in mielita, tabes, poliomelita , traumatisme medulare
sau unei pareze trecatoare in cursul infectiilor grave (de exemplu febra tifoida,
meningita, encefalita, septicemie, dupa interventiile chirurgicale intraabdominale) si
in coma.
Manifestari de dependenta
Glob vezical
 distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene , cauzata de retentia azotata
Mictiuni - absente

Polakiurie
 mictiuni frecvente , in cantitati mici (eliminare prin prea plin)
 
 invata pacientul ca trebuie sa existe o relatie intre nevoile de a bea, a manca, a face
exercitii fizice si a elimina, pentru a-si stabili propriul orar de ingestie si eliminare

 invata pacientul pozitia corecta pentru usurarea mictiunii si golirea completa a vezicii

 linistete pacientul si il incurajeaza sa-si exprime sentimentele in legatura cu problema

sa
asigura un climat cald, confortabil
3. Incontinenta de urina si materii fecale
 
 
 Incotinenta urinara si fecale poate rezulta in urma unor afectiuni ( infectie urinara sau
intestinala), traumatisme ale maduvei spinarii , pierderii starii de constienta , deteriorare a
activitatii sfincterelor , cresterea presiunii abdominale, leziuni obstetricale etc.

 Copiii si persoanele in varsta sunt predispuse la incontinenta fie prin lipsa de control
a sfincterelor, fie prin procesul de imbolnavire
Interventiile asistentei

Pacient cu incontinenta de urina si materii fecale

 
 pacientul sa prezinte tegumente si mucoase integre si curate
 schimba lenjeria de pat si de corp dupa fiecare eliminare
 daca este posibil , recomanda purtarea chilotilor cu captuseli care absorb urina si nu
produc miros neplacut si iritatia tegumentelor
 asigura igiena locala riguroasa, dupa fiecare eliminare
 aplica crema protectoare
 instaleaza sonda vezicala , la indicatia medicului
 asigura aport lichidian adecvat in functie de bilantul hidric (mai mare in prima jumatate
a zilei)
 stabileste un orar al eliminarilor
 formeaza deprinderi de eliminare la ore fixe ( la inceput , la un interval mai scurt, iar
pe masura ce se obtine controlul sfincterelor , intervalul se mareste)
 invata pacientul pozitia adecvata, care favorizeaza golirea completa a vezicii
 urmareste cresterea presiunii prin masajul vezicii sau prin pozitia asezat si aplecat
inainte , care contribuie la declansarea mictiunii si la eliminarea urinei ramase
 invata pacientul exrcitii de intarire a musculaturii perineale
 contractii ale muschilor se face inainte si dupa mictiune , timp de 4
sec , apoi, relaxarea lor se repeta de 10 ori
 oprirea jetului urinar in timpul mictiunii si reluarea eliminarii de mai
multe ori
 cresterea capacitatii vezicii urinare prin asteptarea, timp de
aproximativ 5 minute, de la senzatia de mictine pana in momentul
eliminarii
Echilibrul psihic:
 asistenta asigura o ambianta in care sa fie respectata intimitatea pacientului
 incurajeaza bolnavul sa-si exprime ceea ce simte in legatura cu aceasta problema
 arata simpatie, toleranta , rabdare, raspunde plina de solicitudine
 administreaza medicatie simptomatica la indicatia medicului
1. Manifestarile deshidratarii sunt:

A. piele uscata cu turgor redus;

B. bradicardie;
C. tahicardie, hipotensiune arteriala;
D. cresterea hemoglobinei si a hematocritului prin
hemoconcetratie
E. Scaderea creatininei;
1. Manifestarile deshidratarii sunt:

A. piele uscata cu turgor redus;

B. bradicardie;
C. tahicardie, hipotensiune arteriala;
D. cresterea hemoglobinei si a hematocritului prin
hemoconcetratie
E. Scaderea creatininei;
2. Caile de hidratare ale organismului sunt:

A. Orala;
B. Intracerebral;
C. Rectala;
D. Intramuscular;
E. Intravenos;
2. Caile de hidratare ale organismului sunt:

A. Orala;
B. Intracerebral;
C. Rectala;
D. Intramuscular;
E. Intravenos;
3. Cantitatea de urina pe 24 de ore este:

A. Pentru nou-nascut: 30-300 ml/24 h;

B. Copii: 500-1200 mL;
C. Pentru copii: 1500-2500 ml;
D. Adult: 500-1000 mL;
E. Adult 1200-1400 mL;
3. Cantitatea de urina pe 24 de ore este:

A. Pentru nou-nascut: 30-300 ml/24 h;

B. Copii: 500-1200 mL;
C. Pentru copii: 1500-2500 ml;
D. Adult: 500-1000 mL;
E. Adult 1200-1400 mL;
4. Este adevarat despre culoarea urinei:

A. Rosie – semnifica hematurie;

B. Inchisa – regim bogat cu carne;
C. Culoare deschisa – regim bogat in carne;
D. Albastru – tratament cu albastru cu albastru de metilen
E. Galben pai e culoarea normala;
4. Este adevarat despre culoarea urinei:

A. Rosie – semnifica hematurie;

B. Inchisa – regim bogat cu carne;
C. Culoare deschisa – regim bogat in carne;
D. Albastru – tratament cu albastru cu albastru de metilen
E. Portocaliu inchis e culoarea normala;
5. Anuria apare in:

A. Arsuri intinse;
B. Litiaza renala unilaterala;
C. Orice tip de cancer;
D. Stare de soc;
E. Glomerulonefrita;
5. Anuria apare in:

A. Arsuri intinse;
B. Litiaza renala unilaterala;
C. Orice tip de cancer;
D. Stare de soc;
E. Glomerulonefrita;