Sunteți pe pagina 1din 16

c   


 

 ʹ organ cavitar între esofag şi duoden. Se compune din:
-p aorţiune verticală (stomacul acid) ʹ format din fundul şi corpul stomacului, aici
glandele secretă HCl şi pepsinogen în cantitate mare. Are funcţie de depozitare,
funcţia motorize a acestei porţiuni fiind diminuată.
-p aorţiune orizontală (stomacul alcalin) ʹ format din antrul piloric şi canalul piloric,
glandele de aici secretă mucus şi gastrină în cantitate mare; activitate motorie ʹ
mişcări de amestecare şi propulsie a alimentelor.

Stomacul are trei funcţii majore:


-p Secretorie ʹ mucoasa gastrică conţine celule glandulare care secretă substanţe
organice (enzime, mucus, factor intrinsec Castle) şi anorganice (HCl, apă, electroliţi).
Sucul gastric este un amestec format din produsul de secreţie a glandelor gastrice şi a
celulelor epiteliale din mucoasa gastrică.
-p Motorie ʹ amestecă alimentele solide cu sucul gastric şi eliminarea intermitentă în
duoden duoden cu chimul gastric format.
-p Endocrină ʹ glandele din mucoasa antro-pilorică şi cele din mucoasa duodenală
sintetizează peptide reglatorii cu rol de hormoni locali (gastrină, VIa, bombesina,
somatostatin).

    


-p Aspect ʹ lichid incolor, uşor opalescent, rar cu aspect gri pe rlat;
-p Miros ʹ inodor sau are un miros acru, înţepător.
-p Gust - acru
-p ah ʹ la adult 1 ʹ 3,5, la sugar 4,5
-p Densitate ʹ 1,002 ʹ 1,009 g/cm3;
-p aunct crioscopic între -1,55 0C ʹ 0,60 0C;
-p Volumul secreţiei în 24 h : 2 ʹ 2,5 litri
Sucul gastric conţine:
-p Apă 99%
-p Reziduu uscat 1% din care: - 0,6% substanţe anorganice
-0,4% substanţe organice

Cele mai importante substanţe din sucul gastric sunt:


-p HCl
-p Enzime proteolitice: pepsina, labfermentul, gelatinaza;
-p Enzime lipolitice: lipaza;
-p Mucus
-p Factor intrinsec
-p Hormoni: gastrina, somatostatin
-p Electroliţi
-p apă
Tabel

    



  
Sucul gastric se extrage dimineaţa pe nemâncate ( a jeun) cu ajutorul unei
sonde Einhorn (tub flexibil). Se recoltează mai întâi secreţia bazală (sucul gastric
produs peste noapte) şi apoi sucul gastric după stimularea cu substanţe
secretagoge administrate injectabil (parenteral) sau pe sondă.
Substanţele secretagoge sunt:
-p histamina injectabil pentru stimularea secreţiei gastrice prin stimularea
receptorilor H2;
-p pentagastrina - stimulează secreţia gastrică prin creşterea eliberării de
gastrină;
-p insulina ʹ induce hipoglicemie care stimulează creşterea gastrinei;
-p alcoolul, cafeina administrate pe sondă acţionează asupra mucoasei.

Endoscopia gastrică
Se realizează cu un gastrofibroscop dotat cu un tub subţire şi flexibil prevăzut
cu sistem optic, sistem de insuflaţie şi aspiraţie.
Asfel se vizualizează mucoasa esofagiană, gastrică şi o porţiune incipientă a
duodenului şi se poate recolta prin aspiraţie sucul gastric, precum şi ţesut
gastric pentru biopsie. Din sucul gastric recoltat se pot face investigaţii
biochimice, citologice sau bacteriologice,

Spălături gastrice
Se efectuează pentru aspirarea conţinutului stomacului în cazul ingerării
voluntare sau accidentale a unor substanţe toxice. Aspirarea conţinutului
gastric se face printr-o sondă Fauchet şi tot prin sondă se introduce apă, care
apoi se aspiră.

     !" 


Modul de funcţionare al stomacului a fost lămurit prin f olosirea animalelor
(câini) care au ajutat la descrierea fazelor secreţiei gastrice. Sunt cunoscute
modelele lui aavlov:
ʹ ͣmicul stomac͟ prin care s-a obţinut secreţie gastrică atât pe cale nervoasă,
vagală cât şi umorală;
-p ͞prânzul fictiv͟ ʹ a evidenţiat mecanismul nervos al al secreţiei gastrice
(faza cefalică).
S-a demonstrat că faza cefalică este declanşată de contactul alimentelor cu
receptorii din cavitatea orală (reflex necondiţionat) dar şi la văzul şi mirosul
alimentelor (reflex condiţionat).

"!# 

Secreţia gastrică poate fi mărită, micşorată sau abolită.
$  " ʹ creşterea valorilor HCl peste limitele superioare fiziologice.
$ "   ʹ depăşirea valorilor normale ale acidităţii totale.
$  " ʹ scăderea valorilor HCl.
$ "   -scăderea valorii acidităţii totale.
"   ʹ lipsa acidităţii.
 ! ʹ lipsa secreţiei peptice.
Boala ulceroasă ʹ creşte aciditatea sucului gastric şi scade capacitatea
protectoare a mucoasei. Bariera de protecţie a mucoasei gastrice formată din
mucus şi bicarbonat poate fi degradată de :
-p aepsinogen şi HCl în exces;
-p Infecţia cu Helicobacter pylori;
-p Alterarea secreţiei de mucus cantitativ şi calitativ;
-p Administratrea aspirinei şi a altor antiinflamatoare.
c   %&
    

aancreasul este o glandă anexă a tubului digestiv, situată retroperitoneal


la nivelul vertebrelor L1 ʹ L2. Structura pancreasului este asemănătoare cu cea
a glandelor salivare fiind formată din celule acinoase şi de un sistem canalicular
care se termină ântr-un canal principal Wirsung şi unul accesoriu Santorini.
Canalul Wirsung se varsă în duoden la nivelul ampulei Vater, în vecinătatea
canalului coledoc.
aancreasul are o dublă secreţie:
-p Exocrină ʹ sucul pancreatic este produsul de secreţie al pancreasului
exocrin;
-p Endocrină ʹ produsă de insulele Langerhans ʹ este formată din hormonii:
insulină, glucagon, somatostatină, gastrină etc.
Secreţia exocrină are două componente:
-p Secreţie hidrelatică ʹ bogată în apă şi bicarbonat de sodiu, cu o cantitate
redusă de enzime; este produsă în epiteliile canaliculare şi este
dependentă de secretină;
-p Secreţie ecbolică ʹ secreşie bogată în enzime redusă cantitativ; este
produsă de celulele acinilor glandulari şi este dependentă de
colecistochinină, serotonină şi stimulare vagală.
Sucul pancreatic are un rol important în digestie deoarece prin conţinutul
bogat în bicarbonat contribuie la reducerea acidităţii chimului gastric şi creează
condiţiile pentru activarea enzimelor digestive.

     

-p Aspect ʹ lichid limpede sau uşor opalescent, inodor, vâscouitate redusă;


-p Cantitate ʹ la adult 700 ʹ 1500 ml/24h, cant. max. 4000 ml/24h, Secreţia
este discontinuă;
-p Densitate ʹ 1,008 ʹ 1,014 g/cm 3;
-p aunct crioscopic ʹ de la -0,55 la -0,630C;
-p pH ʹ 7,5 ʹ 8. Este lichidul cel mai alcalin din organism datorită
conţinutului ridicat de bicarbonat de sodiu;
-p   #  '
- apă 98,5%
-reziduu uscat 1,5%: - 50-60% substanţe anorganice:
- bicarbonat de sodiu: 25 ʹ 150mEq/l
- cloruri: 4 ʹ 129 mEq/l
- fosfaţi, K, Na, Ca, Mg, S, Cu, Zn.
- 40-50% substanţe organice
- proteine în cant. 1g/l până la 30g/l
arincipalele proteine sunt enzimele sintetizate în celulele acinoase
şi depozitate intracelular în granule zimogene.

    '
-p endopeptidaze: tripsina, chimotripsina, elastaza, colagenaza; hidrolizează
legăturile peptidice din interiorul lanţurilor peptidice;
-p exopeptidaze: carboxipeptidaze; acţionează la capetele lanţurilor
polipeptidice.
-p nucleaze: ribonucleaze şi dezoxiribonucleaze; desfac legăturile interne
ale nucleoproteinelor eliberând oligonucleotide.
  ( ʹ enzimă secretată de mucoasa duodenală care activează
tripsinogenul rezultând tripsină activă care acţionează autocatalitic precum
şi asupra celorlalte enzime proteolitice pe care le activează.

  '
-p lipaza ʹ acţionează asupra lipidelor
-p fosfolipaze
-p colesterolesteraza

  '
-p amilaza pancreatică ʹ secretată sub formă activă în sucul pancreatic;
acţionează asupra amidonului transformându-l în dextrine şi maltoză.

     


-p recoltarea experimentală ʹ prin fistule pancreatice permanente pentru
recoltarea sucului pancreatic direct din canalul Wirsung;
-p recoltarea la om:
1.p prin tubaj duodenal cu sonda Einhorn se recoltează suc duodenal
care conţine un amestec de suc gastric, pancreatic, intestinal şi
bilă; pentru a obţine un suc pancreatic cu compoziţie cât mai pură
se folosesc sonde cu dublu sau triplu lumen care permit aspiraţia
separată asucului gastric şi duodenal.
2.p arin cateterizare endoscopică a canalului Wirsung.

Substratul de acţiune al tripsinei ʹ cazeina (substrat proteic).


Substratul de acţiune al lipazei ʹ ulei de măsline (acizi graşi).
Substratul de acşiune al amilazei ʹ amidonul.

"!#  



-p Êbstrucţia canalelor pancreatice ʹ duce la creşterea enzimelor
pancreatice în sînge şi urină şi implicit la scăderea acestora în sucul
duodenal.
-p aancreatitele acute ʹ inflamaţia pancreasului care duce la activarea
enzimelor proteolitice în interstiţiul pancreatic şi creşterea enzimelor
pancreatice în sânge.
-p aancreatite cronice ʹ afecţiuni cu evoluţie lentă ireversibilă; scad
enzimele pancreatice din sânge şi urină, scade volumul sucului
pancreatic; scăderea enzimelor pancreatice duce la o digestie
insuficientă a proteinelor, lipidelor şi glucidelor.

  ʹ proteine rămase nedigerate eliminate în cantităţi crescute
prin fecale.
   ʹ grăsimi rămase nedigerate eliminate în cantităţi crescute
prin fecale.

 ""  #  ' 


-p Stimularea directă a secreţiei pancreatice prin administrare de  !
(Hormon polipeptidic secretat de mucoasa duodenala sub influenta
continutului gastric acid. Are rol stimulator asupra secretiei pancreatice.)
-p Stimularea directă a secreţiei pancreatice cu secretină şi colecistokinină
(hormon).
-p Stimularea indirectă a secreţiei pancreatice prin administrare de
alimente sub forma prânzului Lundh (grăsimi, hidraţi de carbon şi
proteine).
-p Testul benzoil-tirozil-p-aminobenzoic.
-p Testul cu pancreolauril.
-p Examinarea microscopică a materiilor fecale.
-p Determinarea azotului în materiile fecale.
-p Determinarea chimotripsinei şi elastazei în materiile fecale.
-p Testul Schilling dublu marcat.
-p Raportul clearance amilază/creatinină.
-p Determinarea izoamilazelor a
-p Determinarea lipazei serice
-p Imunoreactivitatea serică tripsin-like
-p aolipeptidul pancreatic.

c   c
  
Ficatul este organ situat în partea dreaptă a abdomenului superior, sub
diafragm, are o greutate de 1 ʹ 1,5kg; se compune din 4 lobiş stâng, drept,
caudat, pătrat.
Structura ficatului este lobulară, un lobul fiind format din:
-p Hepatocite
-p Vase arteriale, venoase, limfatice
-p aorţiunea incipientă a canaculiculelor biliar e. Canaliculele biliare
intrahepatice converg їformează canalele biliare perilobulare ї
formează canalele hepatice drept şi stâng ї la nivelul hilului cele două
canale se unesc formând canalul hepatic comun ї se continuă prin
canalul coledoc ї canalul cistic ї bila.

% #   '


-p Funcţia de glandă exocrină (secreţia bilei) ʹ rol în digestie şi absorbţie
intestinală;
-p Funcţia excretoare
-p Funcţia de rezervor de sânge
-p Rol în termoreglare
-p Funcţia de laborator central al organismului ʹ intervine în metabolismul
intermediar al carbohidraţilor, lipidelor şi proteinelor;
-p Funcţia de menţinere a homeostaziei hidroelectrolitice;
-p Funcţia hematopoietică - doar antepartum
-p Funcţia de depozit de vitamine (A, B12, D,E,K) şi ioni de Fe şi Cu;
-p Funcţia antitoxică
-p Funcţia de apărare ʹ prin celulele Kupffer.


)'
-p arodus de secreţie exocrină având rol în digestia şi absorbţia intestinală.
-p Secreţia biliară (800 ʹ 1000 ml/zi) este colectată în canalul hepatic şi apoi
prin canalul coledoc se varsă în duoden.
-p Este cale de eliminare pentru anumiţi produşi endogeni, substanţe
exogene, sărurile acizilor biliari.
-p Bila nu conţine nici o enzimă, totuşi prin sărurile biliare deţine rol în
digestia şi absorbţia lipidelor.

  

-p Aspect ʹ culoare galben-auriu limpede - bila hepatică C.


- brun închis sau verde tulbure (din cauza resturilor epiteliale şi
sărurilor de calciu) şi filantă (prin mucus) ʹ bila veziculară B .
-p Cantitate ʹ 250 ʹ 1100 ml/zi
-p pH-ul ʹ Bila C (hepatică) ʹ p alcalin 7,8 ʹ 8,6
-Bila C (veziculară) ʹ pH mai acid 5,6 - 7
-p densitate: bila C ʹ 1,010 ʹ 1,012 g/cm 3
bila B ʹ 1,012 ʹ 1,040 g/cm 3
-p punctul crioscopiv: bila B ʹ de la -0,54 la -0,63 0C
-p compoziţia chimică a bilei: - acizi biliari şi săruri biliare
-pigmenţi biliari
-colesterolul

!

Acizii biliari sunt:


-p acidul colic
-p acidul chenodeoxicolic
-p acidul deoxicolic
-p acidul litocolic
Acidul colic şi chenodeoxicolic se numesc acizi biliari primari care sub
influenţa florei intestinale se transformă în acizi secundari ʹ acidul deoxicolic şi
litocolic.
Acizii biliari formează împreună cu glicocolul şi taurina acidul glicolic şi acidul
tauricolic care mai departe formează săruri de Na şi K numite săruri biliare,
săruri care se elimină în duoden.
Circuitul hepato-entero-hepatic ʹ este realizat de 9/10 din sărurile biliare
plecând din ficat trec în duoden şi apoi ajung în sânge şi reabsorbite apoi de
celula hepatică.
1-10 din săruri ajung în colon unde se transformă în acizi biliari secundari.
Rolul sărurilor biliare în digestia şi absorbţia lipidelor:
-p emulsionează lipidele (trigliceridele)
-p absorbţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile
-p cel mai puternic coleretic natural
-p acţiune laxativă
-p rol antiputrid
-p formează cu colesterolul complexe hidrosolubile
  ʹ procesul prin care raportul de 20/1 dintre săruri
biliare/colesterol scade în favoarea colesterolului şi bila devine litogenă.

%#ʹ sunt produşi de degradare ai hemoglobinei.


-p bilirubina
-p urobilinogen
Bilirubina este produsă în macrofage, apoi circulă în sânge fiind transportată la
ficat sub forma unui complex solubil bilirubină-albumină.
Bilirubina totală = bilirubina neconjugată (indirectă) + bilirubina conjugată
(directă)


  
Se găseşte în bila hepatică în concentraţie de 80 ʹ 180 mg%, iar în bila
colecistică în cantităţi de 10 ori mai mari.
Colesterolul ajuns în intestin împreună cu bila este transformat sub acţiunea
florei bacteriene în coprosterol şi eliminat prin fecale, iar în parte este
reabsorbit din colon şi ajunge din nou în ficat.
Lecitina ʹ una din fosfolipidele conţinute de bilă. Lecitina în combinaţie cu
sărurile biliare şi colesterolul împiedică formarea de calculi de colesterol.

!#
-p mecanismul nervos ʹ reprezentat de influenţe nervoase vegetative ʹ
parasimpaticul creşte secreţia de bilă prin intermediul acetilcolinei iar
simpaticul o inhibă prin adrenalină şi noradrenalină;
-p mecanismul umoral ʹ reprezentat de hormonii secretină ţi hepatocrinina
care prin sânge ajung la hepatocit şi îi stimulează activitatea crescând
astfel secreţia biliară.

   
Recoltarea experimentală se face prin suturarea la piele a sfincterului
Êdi, decupat cu o bucată de mucoasă duodenală din jurul lui sau prin fistule
colecistice.
Recoltarea în clinică se face cu sonda Einhorn introdusă pe o distanţă de
60 - 70 cm. Se obţine mai întâi bila A ʹ coledociană, apoi prin administrarea
unei substanţe colagoge se obţine bila B ʹ veziculară şi apoi bila C ʹ hepatică de
culoare galben aurie.

"!#

$ * creştere nivelului bilirubinei serice peste 2 ʹ 2,5 mg/dl ʹ


duce la apariţia icterului 8colorarea în galmen a tegumentelor şi mucoas elor).

Tulburările metabolismului bilirubinei se împart în:


-p producţie crescută de pigment (prehepatic)
-p preluare hepatică scăzută (hepatic)
-p conjugare hepatică inadecvată (hepatic)
-p excreţie redusă de pigment conjugat (posthepatic)
arimele trei tulburări se asociază cu bilirubinemie neconjugată, iar a patra
categorie cu bilirubinemie conjugată şi bilirubinurie.

Bilirubina serică totală are valori crescute în:


-p hemoliză necomplicată
-p obstrucţie biliară extrahepatică
-p icter hepatocelular
-p hepatită virală
-p hepatită alcoolică

Cauzele creşterii valorilor bilirubinei indirecte în ser :


-p turnover-ul crescut datorită anemiilor hemolitice
-p producţie crescută de pigment (icter) datorat infarctelor tisulare
-p preluare hepatică alterată produsă de unele medicamente
-p conjugare alterată a bilirubinei datorită activităţii scăzute a bilirubin -
glucuronil-transferazei.

Cauzele creşterii valorilor bilirubinei directe în ser:


-p obstrucţie intrahepatică - defecte familiale sau dobândite ale funcţiei
excretorii hepatice;
-colestază indusă de medicamente;
-icter postoperator;
-hepatită;
-ciroză.
-p obstrucţie extrahepatică - obstrucţie mecanică a ductelor biliare din
cauza calculilor, tumorilor sau stricturilor.
c    +
$  &  


Muşchiul neted ʹ nu are striaţii transversale, este alcătuit din fibre mici
de 1 ʹ 5 µm diametru şi 20 ʹ 500 µm lungime.
Ţesutul muscular neted din componenţa organelor diferă de la un organ
la altul prin dimensiuni, organizare, răspunsul la anumiţia stim uli, inervaţie,
funcţii. Tunica musculară a tubului digestiv (fără porţiunea iniţială şi terminală)
este reprezentată de musculatura netedă.

În funcţie de tipul excitaţiei, ţesutul muscular neted este împărţit în două


tipuri:
-p    ʹ intră în alcătuirea viscerelor (stomac, intestine, vezică
urinară, uretere, uter,etc.);
-fibrele musculare sunt interconectate prin joncţiuni gap care
permit răspândirea excitaţiei în întreaga musculatură netedă a
organului respectiv;
-contracţia este independentă de impulsurile nervoase externe şi
poate persists perioade mari de timp (tonus miogen).
-p     ʹ se întâlneşte la muşchii ciliari, iris, muşchii piloerectori,
vase de sânge;
-compus din fibre musculare netede inervate de o singură
terminaţie nervoasă;
-se contractă independent iar contracţia este dată de
impulsuri nervoase vegetative (externe) ʹ tonus neurogen.

Spre deosebire de muşchiul striat scheletic, muşchiul neted nu conţine


troponină ( conţine doar actină şi miozină ). Filamentele de actină şi miozină nu
sunt organizate în sarcomere şi de aici lipsa striaţiilor transversale.
Corpi denşi ʹ structuri la care sunt ataşate filamentele de actină la muşchiul
neted.Unele din aceste structuri sunt ataşate de membrana celulară , altele
dispersate în sarcoplasmă.
La muşchiul neted reticulul sarcoplasmatic este mai puţin dezvoltat decât la
muşchiul striat.

, ʹ depresiuni situate pe sarcolemă în dreptul anumitor tubuli.


Când un potenţial de acţiune ajunge la nivelul caveolelor, determină eliberarea
ionilor de CA din reticulul sarcoplasmatic şi trecerea lor în sarcoplasmă.

aotenţiale ale muşchiului neted:


-p potenţial de repaus ʹ de la -50 la -60 mV;
-p potenţial de acţiune ʹ potenţial de durată mică (spike) - 10 ʹ 50ms;
-potenţial în platou de durată mare ʹ de la câteva sute
ms la 1000ms.

Sodiul participă mai puţin la potenţialul de acţiune al muşchiului neted


care este dat mai ales de influxul de ioni de Ca, calciu care provine din
exteriorul fibrei musculare. aotenţialul de repaus nu se poate menţine
constant, el variind lent, putându-se declanşa spontan potenţiale de acţiune.
aotenţialele de acţiune se pot declanşa şi atunci când un muşchi neted este
tracţionat, tensionat.
Creşterea concentraţiei intracelulare de ioni de Ca duce la contracţia
muşchiului. Scăderea concentraţiei determină relaxarea.
Spre deosebire de muşchiul striat muşchiul neted are o durată a
contracţiei mult mai mare cu un consum minim de energie.
Energia necesară contracţiei este furnizată de ATa.
Acţiunea sistemului nervos vegetativ asupra muşchiului neted:
  -". "/' 
-p pe muşchiul neted vascular ʹ contractă vasele din piele;
-dilată vasele din muşchii scheleti ci.
-p tract gastro-intestinal ʹ scade motilitatea;
-contractă sfincterele.

%  -  /'


-p tractul gastro-intestinal ʹ creşte motilitate
-relaxează sfincterele.

Atropina blochează efectul parasimpatic.

Secusa ʹ contracţie musculară provocată de aplicarea unui stimul electric unic.