DIGESTIA 2

Functiile ficatului
Secreţia biliară, componența, rolul, reglarea secreției
Secreţia pancreatică, componența, rolul, reglarea secreției
Secreţia biliară, componența, rolul, reglarea secreției
Secreţia intestinală, componența, rolul, reglarea secreției
Motilitatea intestinală, reglare, tipurile de contracții și rolul
Absorbția intestinală
Flora intestinală- rolul
 Functiile ficatului:
• Rezervor saguin
• Secreţia bilei
• Neutralizarea substanţelor toxice de origine endo- şi exogenă
• Depozitarea glicogenului
• Conversia galactozei, fructozei şi altor monzaharide în
glucoză
• Gluconeogeneza hepatică din aminoacizi
• Sinteza colesterolului, fosfolipidelor şi lipoproteinelor
• Conversia hidrocarbonaţilor şi proteinelor în grăsimi
• Sinteza pigmenţilor şi sărurilor biliare
 Functiile ficatului:

• Sinteza proteinelor sângelui şi factorilor

sanguni de coagulare
• Dezaminarea aminoacizilor, transformarea
amoniacului în uree
• Depozitarea vitaminelor A, D, B12
• Stocarea fierului sub formă combinată cu
apoferitina hepatică
• Inactivarea hormonilor
• Excreţia pe cale biliară a unor hormoni,
droguri, substanţe toxice
SECREŢIA BILIARĂ

-este produsă de hepatocit  bilă hepaticăeste eliminată în că în

vezica biliară  bilă veziculară- este eliberată în duoden
în perioadele digestive  bilă coledociană
Proprietăţi Bilă hepatică Bilă veziculară

Culoare galbenă brună

Vîscozitate fluidă vîscoasă
pH alcalină neutru/alcalină
Conţinut mai concetrată

Secreţie continuă depozitată 40-50

750ml/zi ml
 SECREŢIA BILIARĂ
hepatocite Canaliculi biliari

Epiteliu cuboid Duct biliar

 Rolul bilei
• Emulsionează grăsimile
• Activează lipazele
• Favorizează absorbţia acizilor graşi, vitaminelor
liposolubile (A, D, E, K)
şi a colesterolului
• Acţiune bactericidă
• Favorizează peristaltizmul intestinal
• Neutralizează sucul gastric acid
 Constantele şi compoziţia bilei
Cantitatea 800-1000 ml.
Bila hepatică: galben-aurie, pH 8,0 – 8,6
Bila veziculară: verde-brună, pH 7,0 – 7,6
Compoziţia bilei:
1. Apă 96%
2. Sărurile biliare – precursorul colesterolul (metabolit
lipidic), în celulele hepatice este convertit în acizii colic,
dezoxicolic, lito- şi chenodezoxicolic. Aceştea se
combină cu glicina sau taurina şi formează sărurile de
Na+ şi K+ a acizilor glicocolic şi taurocolic
3. Pigmenţii biliari(0,5%) : bilirubina şi biliverdina
(hemoliza eritrocitelor - asigură culoarea bilei)
4.Colesterolul(1-2%) - este sintetizat din acid acetic si grasimi
degradate, provine endo- şi exogen
Raportul colesterol-saruri biliare (normal 1/20 – 1/30) are o
deosebita importanta. Cand acesta scade sub 1/3 se
favorizeaza precipitarea colesterolului, care formeaza calculi
biliari.
5. Lecitina
6. Acizii graşi
7. Mucina
8. Substanţe neorganice: cloruri de Na+, K+, Cl-, bicarbonaţi şi
fosfaţi.
 Reglarea sintezei, secreţiei şi evacuării bilei

• Faza cefalică: Vederea, mirosul, gândul, gustul alimentelor

Predomină reglarea nervoasă (n. Vag) – creşte evacuarea bilei.

• Faza gastrică: la distensia stomacului

Reglarea nervoasă (n.Vag) creşte evacuarea bilei.
Reglarea umorală (gastrina) creşte evacuarea bilei.

• Faza intestinală: declanşată de scăderea pH-lui în duoden, de produşii digestiei lipidelor şi

absorbţia acizilor biliari în ileon.
Predomină reglarea umorală
colecistokinina creşte evacuarea bilei şi secreţia acizilor biliari.
secretina – creşte secreţia electroliţolor şi apei

• Interdigestiv: scade eliberarea bilei în duoden, creşte sinteza de acizi

biliari în hepatocite
SECREŢIA PANCREATICĂ

Endocrină - insulină şi glucagon

Exocrină - enzime şi bicarbonat

 Constantele şi compoziţia sucului pancreatic

Constantele: Compoziţia:
Cantitatea 1000-1500 ml. Apă 99%
Lichid incolor, vîscos Substanţe anorganice:
Densitatea 1,007-1,012 cationi– Na+, K+, Ca+2,Mg+2
anioni- Cl-,PO4-3,SO3-2
pH – 7,4 - 8,6
bicarbonaţi
Substanţe organice:
Mucină
Enzime
 SUCUL PANCREATIC: COMPOZIŢIE
• Ioni: Na, K,  HCO3- , Cl-
• Enzime
• Enzimele proteolitice
• Tripsina
• Chimotripsina
• Carboxipeptidaza
• Elastaza
• Dnaza
• Rnaza
!!! INACTIVE: enterokinaza
• Enzimele lipolitice tripsinogen chimotripsinogen procarboxipeptidaza

• Lipaza pancreatică
• Colesterolesterhidrolaza
tripsina chimotripsina carboxipeptidaza
• Fosfolipaza A2
• Enzime glicolitice
• Amilaza pancreatică
 Enzimele pancreatice

Celule acinare

Proteaze Lipaze Amilaze



Inactive
 Active
Activate în intestin
 Enzimele sucului pancreatic
(secretate în formă inactivă)

1. Enzimele proteolitice:
Tripsina (activată pH 7-8). Hidrolizează proteinele până la
oligopeptide şi legăturile peptidice la nivelul radicalului
carboxilic a aminoacizilor bazici
Chimotripsina Hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul
grupurilor carboxilice ale aminoacizilor aromatici.
Carboxipeptidaza Scurtează polipeptidele cu un aminoacid
Colagenaza (forma inactivă precolagenaza, activată de tripsină).
Scindează legăturile peptidice ale colagenului
Elastaza (forma inactivă proelastaza, activată de tripsină şi
enterokinază). Hidrolizează legăturile peptidice a
aminoacizilor
 2. Enzimele glicolitice
• Amilaza pancreatică ( se activează în prezenţa Cl- la pH – 6,5-7,2).
Scindează amidonul, glicogenul şi alţi compuşi glucidici, cu excepţia
glucozei, pînă la di- şi trizaharide.

3. Enzimele lipolitice
• Lipaza pancreatică (se activează în prezenţa Ca+2, Mg+2 la pH 7-8)
hidrolizează grăsimile neutre în acizi graşi şi monogliceride
• Colesterolesteraza (se activează în prezenţa sărurilor biliare la pH
7-8) hidrolizează colesterolul esteric în colesterol liber şi acid
gras
• Fosfolipaza desprinde acizii graşi din fosfolipide
 SUCUL PANCREATIC: mecanism de elaborare
2 componente:
Componenta enzimatică  produsă de acini = secreţie ecbolică
- este stimulată de CCK-PZ, gastrina,
bombezina, insulina, VIP
Componenta hidro-electrolitică  produsă de celulele ductale =
secr.hidrolatică - este stimulată de secretină

• secretina +VIP stimuleaza secretia

pancreatica/enzimatica pe calea sistemul AMPc
• - Ach, CCK-PZ, sbP actioneaza prin intermediul
[Ca2+] si astfel stimuleaza secretia enzimatica
• - Ach+CCK pot actiona si prin activarea
fosfolipazei C
Mecanismul de secreţie a componentei enzimatice
- Stadiu ribozomal: se sintetizează proenzima
- Stadiu de trecere în RER
- Stadiu de trecere în REN  vacuole cu granulaţii de zimogen
- Migrarea vacuole cu zimogen la pol apical celule acinare 
eliminare în lumen

Mecanismul de secreţie a componentei hidroelectrolitice

- în porţiunea de început a ductului  lichid izoton, bogat în
HCO3-
- în porţiunea finală a ductului : HCO3- se reabsoarbe pasiv la
schimb cu Cl- 
 în sucul pancreatic :  HCO3- şi  Cl- (dacă debitul secretor
este mic)
 REGLAREA SECREŢIEI PANCREATICE
1) Reglarea nervoasă
•Inervaţia parasimpatică : nervul vag (X) ;
stimularea vagală   SP (direct şi prin secreţiei de gastrină)
•Inervaţia simpatică: nervii splahnici;
stimularea simpatică   SP
2) Reglarea umorală
Hormon Loc de sinteză Stimul Efect
Secretină mucoasa duoden contactul cu HCl hidrolatic
+jejun superior
CCK mucoasa duoden contactul cu ecbolic
+jejun superior lipide, peptone
Gastrină cel G din zona antro- SP
pilorică + duoden
VIP muc. duoden SP
Somatostatină pancreas SP
Glucagon pancreas SP
 REGLAREA SECREŢIEI PANCREATICE

• Faza cefalică - (10-15%)

activarea eferenţelor vagale  eliberarea
enzimelor
• Faza gastrică
fără importanţă la om
• Faza intestinală - majoritatea secreţiei
CCK – efect ecbolic (enzimele)
secretina – efect hidrolatic ( HCO3-)
 Reglarea secreţiei pancreatice
1. Faza cefalică (predominant nervoasă)
Controlul nervos este realizat de infuenţe parasimpatice colinergice
(n. Vag), care determină elimenarea unui suc fluid bogat în
bicarbonaţi sărac în enzime şi simpatice adrenergice (n. spalnhnic) –
suc dens, bogat în enzime
• Reflex condiţionat
• Reflex necondiţionat
2. Faza gastrică ( nervoasă şi umorală)
• Reglarea nervoasă – destensia stomacului declanşază reflex
necondiţionat vago-vagal cu eliminarea sucului pancreatic
• Reglarea umorală:
- gastrina: se elimină la extensia stomacului şi stimulează secreţia
pancreatică
3. Faza intestinală (predominant umorală)

• Secretina – stimulează secreţia apei şi bicarbonaţilor

din celulele pancreatice
• Pancreozemina-colecistokinina – măreşte volumil
susului şi conţinutul de enzime
• Insulina – măreşte secreţia exocrină a pancreasului
• Somatostatina
• Glucagonul
• Peptidul pancreatic
Toate trei inhibă secreţia exocrină a pancreasului
Colecistokinina
stomac
duoden
CCK
Celule I

Peptide
Aminoacizi, H+
lipide pancreas

Enzime
 Secretina

lipide H+

Celule S
HCO3-

Secretina
 SECREŢIA INTESTINALĂ
Intestinul subţire:
• vili la nivelul mucoasei
• cripte/glande Lieberkuhn între vili
• “margine în perie” a celulelor epiteliale
 Glande Lieberkuhn Vil

Celule mucoase
(mucus)
Enterocite
Cel. endocrine
(margine în perie) (hormoni: reglarea
locală)

Celule Paneth
(granule secretorii)
 În intestimul subţire se secretă:

• Sucul pancreatic

• Bila

• Sucul propriu al intestinului subţire

Secreţia intestinală este predominant

umorală
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
Proprietăţi: Fluid incolor, opalescent
Cantitatea 1,8 – 2,0 l pH – 7,5-8,3
- în perioade interdigestive: comp. ionică şi osmolaritate ≈ plasma
- în perioade digestive: suc intestinal pur, conţine 1g proteine/l

Compoziţie: - depinde de zonă:

• în duoden predomină glande BRUNNER  secretă mucus
• în restul intestinului subţire predomină glande
LIEBERKUHN  produc SI propriu-zis

• SUBST. ANORGANICE : NaCl, bicarbonati

• SUBST. ORGANICE : enzime (principala enzima a I.S.
este enterokinaza
• APA
• Mecanismul prin care se secreta H2O la
nivelulcriptelor :
• intervin 2 procese de secretie activa :
• secretia activa a Cl- la nivelul criptelor
• secretia activa a HCO3- ambele
determina crearea unui gradient electric pentru miscarea
Na+ prin membrana determinand o miscare osmotica a H2O.
 Toxina colerica

Secreţia
intestinală NaCl
K+

K Na, K,
2Cl 2Cl
Na+
Cl- op Cl- Na+
P
Na+
cl K+ K+
Secretia cAMP
netă

Na+ Na+

Celule
secretorii
SECREŢIA INTESTINALĂ: compoziţie
ENZIME PENTRU PROTEINE
enterokinaza  activează tripsina şi chimotripsina

enzime proteolitice

• erepsina = amestec de enzime proteolitice; degradează pp 

AA
• nucleaze  degradare polinucleotide  mononucleotide
• nucleotidaze  degradare mononucleotide  nucleozid + acid
fosforic
• nucleozidaze  degradează nucleozide  pentoza + baza
azotată
2. Enzimele glicolitice amilaza intestinală 
det.hidroliza amidonului  maltoză
dizaharidaze: hidrolizează disaharidele în monozaharide:
• Zaharaza → zaharoza → fructoza, glucoza
• Lactaza → lactoza → glucoza, galactoza
• Maltaza → maltoza → 2 mol glucoza
• α - Dextrinaza → dextrani → glucoza

3. Enzimele lipolitice acţionează asupra grăsimilor neutre, ce

reprezintă 2-5% din totalul grăsimilor digerate :
• lipaza intestinală  hidroliza trigliceride (TG)
 AG + MG
 Secreţia de mucus
Protejează
duodenul de
Glande Brunner - mucoase aciditatea
chimului gastric

SNVPS + secreţia
SNVS - secreţia

Pancreas
 Secreţia intestinală - enzime şi hormoni

Enzime digestive: de la nivelul marginii în perie

Enterokinaza: secretată de mucoasa duodenală

Hormoni – secretaţi de celulele endocrine din mucoasă

Stimul: activare chemoreceptori de către componentele
din alimente
Stimulează secreţia la alte nivele:
Gastrina - duoden  stomac
Cholecistokinina – intestin subţire  pancreas
Secretina – intestin subţire  pancreas
REGLAREA SECRETIEI INTESTINALE

• Reflexele locale = cele mai importante mecanisme de reglare a

secreţiei intestinului subţire (în special cele iniţiate de stimului
tactili sau iritanţi).

prezenţa chimului  declansarea secretiei intestinale

(volumul secretiei este d.p. cu volumul chimului)

Reglarea nervoasă
• - stimularea vagală creşte secreţia glandelor Brunner şi
probabil nu are efect asupra glandelor intestinale.
Reglarea umorală: intervin gastrina, CCK, secretina, VIP,  
secreţia intestinală
 Motilitatea intestinală
2 tipuri de motilitate intestinală
• Motilitatea locală – favorizează contactul mai strîns
între chim şi mucoasă, asigurată de:
• Contracţii segmentare
• Contracţii pendulare
2. Motilitate peristaltică – asigură propulsarea chimului
de-a lungul intestinului, aceste contracţii pot fi sub
formă de :
• Unde lente
• Unde rapide
Motilitatea locală intestinală

• Contracţii segmentare
Contracţia musculaturii circulare
la destindere, care separă
intestinul în segmente egale,
durează secunde

• Contracţii pendulare Contracţii

izolare ale fibrelor longitidinale ce
intervin în amestecarea
conţinutului
Motilitatea peristaltică
Reprezintă contracţii a muschilor
longitudinali urmate de contracţii a
muşchilor circulari, care asigură
propulsarea conţinutului de-a
lungul intestinului
• Contracţii sub formă de unde lente
– apar pe traseu limitat, cu V=1-2
cm/sec
• Contracţii sub formă de unde
rapide – transportă chimul la
distanţe mari cu V = 2 - 25 cm/sec
 Reglarea motilităţii intestinale
Motilitatea intestinală este reglată de:
1. Mecanismul miogen: fibrele musculare netede posedă
automatizm. La destensia intestinului, activitatea miogenă
spontană declanşază contracţii segmentare ritmice
2. Mecanismul nervos:
• Intrinsec – asigurat de reflexele mienterice locale cu centrul
nervos în plexul Auerbach pentru fibrele musculare longitudinale şi
circulare (calea aferentă pentru cele circulare se întrerupe în plexul
Meissner). Aceste reflexe asigură contracţiile peristaltice
• Extrinsec – inervaţia simpatică ţi parasimpatică
Acţiunea simpaticului şi parasimpaticului asupra motilităţii
intestinale

I. Simpatică fibrele adrenergice

din componenţa nervilor
splanhnici inhibă tonusul şi
motilitatea intestinală
II. Parasimpatică – este
predominantă, fibrele
colinergice n.vag (până la
colonul proximal) şi n.pelvian
(colonul distal) determină
creşterea frecvenţei şi
amplitudinii contracţiilor
3. Mecanismul umoral este:
Stimulator Inhibitor
• Gastrina Secretina
• Colicistokinina Glucagonul
• Serotonina Peptidul Y
• Motilina
• Prostoglandinele
• Insulina
Defecaţia – este un act reflex motor al sfincterului intern (m.neted) şi
celui extern (m. striat). Reflexul este declanşat de creşterea presiunii
cauzate de umplere ampulei rectale. Centrul reflexului – S2–S4 ; calea
eferentă parasimpatică măreşte peristaltizmul şi relaxează sfincterul
intern, sfincterul extern fiind controlat voluntar
 Flora microbiană intestinală
• În colonul proximal predomină flora aerobă (fermentează
difinitiv glucidele)
• În colonul distal se găseşte flora anaerobă (putrefacţia proteinelor
nedigerate → indol, scatol, amoniac)

Funcţiile neenzimatice ale microflorei:

1. Sinteza şi absorbţia vit hidrosolubile B1; B2; B12; H; şi liposolubile -
vit K
2. Formarea stercobilinei din bilirubină
3. Deconjugarea acizilor biliari cu eliminarea ac. dezoxi- şi litocolic
4. Reabsorbţia acidului colic în circuitul hepato-enterohepatic
5. Stimularea sintezei de imunoglobină A şi M în celulele limfoide a
peretelui intestinal
6. Asigură integritatea şi morfologia normală a epiteliului colonului
 Absorbţia în tubul digestiv
• Absorbţia este penetrarea în sistemul sangvin şi limfatic a
substanţelor nutritive simple
Mecanismele de absorbţie:
1. Difuzia şi filtrarea – transportul substanţelor are loc
conform gradiantului de concentraţie, electrolitic şi de
presiune
2. Difuzia facilitată – transportul are loc prin intermediul
transportatorilor
3. Transportul activ – cu consum de energie şi oxigen, contra
gradientului de concentraţie
 Absorbţia proteinelor
• Are loc la nivelul intestinului subţire prin membrana
celulelor epiteliale
• Se absorb sub formă de di-, tripeptide şi aminoacizi liberi
• Este proces activ cu solicitare de energie, dependent de Na+
(Na+ se deplasează conform gradientului electrochimic şi atrage
aminoacizii)
• Absorbţia AA prin difuzie e limitată, se efectuiază cu
ajutorul unor proteine transportatoare
• Se cunosc 5 tipuri de proteine transportatoare pentru
aninoacizi şi peptide
Mecanismul: co-transportul Na+ dependent
 Absorbţia lipidelor
→ monogliceride
• Trigliceride: + acid biliar, colesterol → micelii
→ acid gras
• Micelii → difuzie simplă → enterocitele intestinale
• Din enterocit, acizii graşi (≤12 atomi C) → sângele portal
• Resinteza în enterocit a trigliceridelor din monogliceride şi
acizii graşi ( mai mult de 12 atomi C)
• Formarea chilomicronilor: globule de trigliceride nou
sintetizate, colesterol şi betalipoproteină (toate sintetizate
în reticulul endoplasmatic al enterocitului)
• Excreţia prin pinocitoză a chilomicronilor din enterocit în
spaţiul extracelular, apoi limfă
 Absorbţia glucidelor
Glucidele se absorb sub formă de monozaharide:

• Glucoza se absoarebe prin mecanism activ secundar

consumator de energie, dependent de Na+ , co-transport
Na+-glucoză
• Galactoza – la fel ca glucoza
• Fructoza – proteine “carrier”, independent de Na+ ,
difuziune facilitată
• Pentozele (riboza, dezoxiriboza) – sunt absorbite prin
difuziune simplă
 Absorbţia vitaminelor
1. Vitaminele hidrosolubile: B1 B2 B6 PP, H, C, ac.
pantotenic, ac. folic
• Se absorb prin pinocitoză, cotransport Na+ -dependent
• Preponderent în partea de sus a intestinului subţire
• Excepţie – Vit. B12 se absoarbe în stomac, prin mecanism
activ în prezenţa factorului Kastl
2. Vitaminele liposolubile: A, D, E, K
• Se absorb în prezenţa bilei şi lipidelor
• Prin mecanism – macrotransport activ
• Excepţia – Vit. A se absoarbe în lipsa bilei
 Absorbşia apei şi electroliţilor
• Apa difuzează în ambele direcţii prin mucoasa intestinului
subţire şi gros în funcţie de gradientul osmotic. 80% din apă
- în intestinul subţire.
• Electroliţii:
• Na+ -difuzie simplă, co-transport cu aminoacizi şi glucoză.
• K+ - difuzie simplă
• Cl- - difuzie simplă, în ileonul distal şi intestinul gros prin
anitort cu bicarbonaţii
• Ca+2 – transport activ (la cerinţele organismului) şi difuzie
simplă