Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROTEINELOR
DIGESTIAŞI ABSORBŢIA
PROTEINELOR.
PUTREFACŢIA AA ÎN
INTESTIN
Nevoile de proteină în alimentaţie. Starea
dinamică a proteinelor. Valoarea biologică a
proteinelor. Bilanţul azotat.
Digestia proteinelor în stomac şi intestin.
Endo- şi exopeptidazele, specificitatea de
acţiune a proteinkinazelor.
Proenzimele proteinkinazelor şi mecanismul
convertirii lor la enzime active.
Reglarea secreţiei sucului gastric, pancreatic şi
intestinal.
Absorbţia aminoacizilor în intestin.
Putrefacţia aminoacizilor în intestin.
Alimentaţia proteică parenterală.
Compoziţia sucului gastric şi modificările lui în
patologie
NECESARUL DE PROTEINĂ
ÎN ALIMENTAȚIE
Aportul zilnic exogen
este:
La un adult – 50-70 g -
respectiv 10-15% din
cantitatea de energie
cheltuită !
Aportul de proteine
este crescut la un efort
fizic, în perioadele de
gestaţie, lactaţie cu
30%
NECESARUL DE PROTEINĂ
Vîrsta NECESAR DE
PROTEINE
Grame/kg corp/zi
Copiii pînă la un an 2
ELASTAZA
CARBOXIPEPTIDAZA
Tripsinei
4. PROELASTAZA-------→ELASTAZĂ
Tripsinei
5.PROCARBOXIPEPTIDAZA→CARBOXIPEPTIDA
ZĂ
DIGESTIA PROTEINELOR
LA DIGESTIA PROTEINELOR ÎN STOMAC
CONTRIBUIE:
1. HCl
2. ENZIMELE:
1. Pepsina
2. gastrixina
3. renina (sugari).
ROLUL HCl
1. denaturarea parţială a P alimentare şi
hidroliza P conjugate;
2. activarea pepsinogenului;
3. menţinerea pH optim;
4. acţiune antimicrobiană;
5. participă la absorbţia Fe2+
6. stimulează secreţia secretinei
PEPSINA
se
sintetizează de celulele principale ale
mucoasei stomacului sub formă de pepsinogen.
PH optim 1-1,5
este endopeptidază,
ELASTAZA
CARBOXIPEPTIDAZA
TRIPEPTIDAZE
DIPEPTIDAZE
PROTEINAZELE SUCULUI PANCREATIC
PROENZIMA ACTIVA- ENZIMA SPECIFICITATE
REA ACTIVĂ
3'-fosdoadenozin-5'-fosfosulfat UDP-glucuronat
(PAPS)
NEUTRALIZAREA PRODUSELOR
TOXICE
1. scatoxil + UDP-glucuronat---
scatoxilglucuronat + UDP
Translocaza
-GlutamilcicloTrasferaza Glicina
Eliberarea AA
AA în celulă
Cisteina
5-Oxoprolina
5 oxoprolin
Glutamatul
SOARTA AA ABSORBIȚI
Participă la formarea fondului metabolic comun
al AA care vor fi utilizaţi pentru:
sinteza proteinelor
- sinteza glucidelor
- sinteza lipidelor
- sinteza hormonilor
- sinteza de baze azotate purinice, pirimidinice
- sinteza hemului
- Sinteza neurotranslatorilor
- Sinteza porfirinelor
- Sinteza anserinei, carnozinei
- Formarea aminelor biogene
TRANSPORTUL INTRACELULAR AL AA
H
- -
R1 C COO + R2 C COO
+
NH3 O
Transaminase
H
- -
R1 C COO + R2 C COO
+
O NH3
TRANSAMINAREA
sunt reacţii reversibile;
E → aminotransferaze (transaminaze);
Coenzimele - piridoxalfosfat (PALP) şi
piridoxaminfosfatul (PAMP);
E manifestă specificitate de grup (utilizând în
calitate de S cîţiva AA)
excepţie => Lyz, Tre şi Pro (pierd NH2 prin
dezaminare).
Localizarea: în toate ţesuturile (intens:hepatic,
renal, muscular)
TRANSAMINAREA
H
1. Legarea PALP de R C COO Enz
P C O
O
O
N CH 3
H
Enzyme (Lys)-PLP Schiff base
2. PALP reacţionează
cu AA, formând o
EnzLysNH2 H
bază Schiff, care se R C COO
detaşează de N+
molecula E O HC H
O H2
3. deplasarea dublei P C O
O
legături (aldemina – O
cetimină), eliberarea
N CH3
alfa-cetoacidului şi H
a PAMP
Mecanismul transaminării
Prima etapă
Mecanismul transaminării
A doua
etapă
Dezaminarea
1. Reductivă
+2H
R-CH-COOH ---→ R-CH2-COOH + NH3
׀
NH2
2. Hidrolitică
+H2O
R-CH-COOH ------→ R-CH-COOH + NH3
׀ ׀
NH2 OH
3. Intramoleculară
R-CH2-CH-COOH→R-CH=CH-COOH + NH3
׀
NH2
4. Oxidativă
+1/2O2
R-CH-COOH -----→ R-C-COOH + NH3
׀׀ ׀
NH2 O
DEZAMINAREA OXIDATIVĂ - DO
1. directă
2. indirectă - transdezaminare
a. transaminare
b. dezaminarea acidului glutamic
DO directă
E – oxidazele
Co
L-AA → FMN şi FAD;
D-AA → FAD
DO directă
DEZAMINAREA OXIDATIVĂ
Înţesuturi la pH fiziologic e activă numai
oxidaza D-AA, pe când toţi AA
alimentari (ţesuturile org.) => L AA.
Transaminase Glutamate
Dehydrogenase
DO indirectă (transdezaminare)
N H 3+
H2 H2
OOC C C C COO
glutam ate
H
N A D (P ) +
N AD(P)H
O
H2 H2
OOC C C C C O O + N H 4+
-ketoglutarate
G lutam ate D ehydrogenase
Transreaminarea
sau biosinteza aminoacizilor dispensabili
I Etapă
- Fixarea amoniacului la α-cetoglutarat cu
formarea Glu (reaminarea)
Transreaminarea
II Etapă – Trasferul grupei α-amino de la Glu la
α-cetoacidul respectiv cu formarea
aminoacidului scontat (transaminarea)
Dezaminarea intramoleculară
AMINOACIZI
AMONIAC α-CETOACID
GLUCOZA AG
UREIA
AA CORPII
SĂRURI DE NEESENŢIALI CETONICI
AMONIU OXIDAREA
pînă la СО2 şi Н2О
Decarboxilarea AA
scindarea CO2 de la gr. α-carboxil a AA cu
formarea de amine biogene.
E- decarboxilaza (Co- PALP)
TIPURILE DE DECARBOXILARE
α decarboxilare:
TIPURILE DE DECARBOXILARE
2.
ω decarboxilare (la
microorganisme)
TIPURILE DE DECARBOXILARE
3. prin condensarea a 2 molecule:
TIPURILE DE DECARBOXILARE
4. Prin reacţii de transaminare:
EXEMPLE DE α decarboxilare
Triptamina - vasoconstrictor
EXEMPLE DE α decarboxilare
Histamina:
1. vazodilatator,
2. ↑ secreţia HCl,
3. participă în reacţiile de sensibilizare şi desensibilizare a
organismului
4. inflamaţie
5. Hormon al secreţiei gastrice
EXEMPLE DE α decarboxilare
EXEMPLE DE α decarboxilare
2. Transferul carbamoilfosfatului pe
ornitină
E- ornitin-carbamoil-transferază
Sinteza ureei
3. În citozol: condensarea citrulinei cu Asp
Sinteza ureei
4. scindarea argininosuccinatului
Sinteza ureei
5.Scindarea argininei în ornitină şi uree
E- Arginaza: activată- Co, Mn; inhibată- ornitină şi Lyz
Ornitin Carbamoil
Transferaza
Citrulin
Ornitin
ArgininoSuccinat Aspartat
Ureea Arginaza Sintetaza ATP
Arginino
Arginina Succinat
Liaza
ArgininoSuccinat
Stoichiometria procesului
3. Gl 6P --- ribozo-5-fosfat –
fosforibozilpirofosfat--His
SINTEZA AA NEESENŢIALI
din metaboliţii ciclului Krebs prin transreaminare
1. -cetoglutarat + NH3 + NADPH+H → glutamat +
NADP
SINTEZA AA NEESENŢIALI
din metaboliţii ciclului Krebs
2. Glu + OA----- -cetoglutarat + Asp
SINTEZA AA NEESENŢIALI
SINTEZA AA NEESENŢIALI
din aminoacizi esenţiali
O2+ THBP
Phe----- --------- Tyr + DHBP + H2O
AA Ceto acizii
Ala din
muşchi
Glu
din muşchi
şi alte ţesuturi
SOARTA
SCHELETELOR
DE CARBON A AA
OBIECTIVELE
1. Acidul tetrahidrofolic. Rolul lui în sinteza serinei, metioninei,
glicinei, timinei.
2. Metabolismul Met și Cys. Sinteza și utilizarea S
-adenozilmetioninei. Sinteza și rolul creatinfosfatului.
Hiperhomocisteinemia.
3. Metabolismul glicinei, serinei. Hiperoxaluria.
4. Metabolismul Arg. Sinteza NO: reacția, enzima, rolukl biologic
5. Metabolismul fenilalaninei, tirozinei. Rolul acestor aminoacizi
în sinteza altor compuşi. Patologia ereditară
6. Meabolismul triptofanului. Rolul lui în sinteza substanțelor
biologice active (serotonina, melatonina).
7. Metabolismul aminoacizilor dicarboxilici: Glu, Asp, Gln, Asn.
Sinteza, rolul metabolic, catabolismul.
Utilizarea scheletului de carbon
al AA
Scheletul de carbon al celor 20 AA se modifică în:
1. piruvat,
2. acetil CoA;
3. acetoacetil CoA;
4. OA,
5. alfa-cetoglutarat;
6. succinil CoA;
7. fumarat.
AA GLUCOFORMATORI ȘI
CETOFORMATORI
AA glucoformatori: servesc pentru sinteza
Gl (Ala, Gli, Ser, Cys, Asp, Asn, Glu, Gln, Arg, Pro,
His, Met, Tre, Val)
AA cetoformatori: servesc pentru sinteza de
lipide şi corpi cetonici. Leu – exclusiv cetogen
AA gluco şi cetoformatori: Phe, Tyr, Trp,
Ile, Lys
Soarta scheletului de carbon
Acidul tetrahidrofolic. Rolul
lui în sinteza serinei,
metioninei, glicinei, timinei.
Acidul tetrahidrofolic - THF
Coenzima AF
Se formează din AF prin 2 reduceri consecutive (în
ficat)
E- folatreductaza şi dihidrofolatreductaza
Co – NADPH+H
AF DHF THF
Cys – AA dispensabil
(se sintetizează din Met),
glucoformator
B. REACŢIILE METABOLICE ALE Met
1. Sinteza S-adenozil metioninei
2. Sinteza Cys
3. Sinteza glucozei
4. Sinteza proteinelor
SINTEZA S- ADENOZILMETIONINEI
ROLUL S ADENOZIL -MET
donor de gruparea - CH3
a. Fosfatidilcolinei
b. Adrenalinei
c. Creatinei
d. Carnitinei
e. Anserinei
f. carnozinei
g. La metilarea BA purinice şi pirimidinice: N1-
metiladenozin, metilguanozin (N2,N7)
SINTEZA CREATINEI
1. În rinichi:
SINTEZA CREATINEI
2. În ficat:
Creatina
C% plasmatică a creatinei depinde de
dezvoltarea masei musculare şi de
existenţa unor procese inflamatorii
sau degenerative musculare.
Creşterea CPK - MB: miopatii,
traumatisme musculare, inflamaţii ce
afectează ţesutul muscular
SINTEZA CREATINEFOSFATULUI
3. În ţesutul muscular:
CREATINFOSFATUL
Creatinfosfatul – singurul compus cu
legături macroergice pe care organismul îl
poate depozita în muşchi.
La un efort fizic se eliberează ATP mai
rapid decît formarea lui pe seama glicolizei
sau a LR
Prin ciclizare spontană se transformă în
creatinină (proces ireversibil)
SINTEZA CREATININEI
CREATININA
Creatinina se elimină cu urina
Raportuldintre creatinina
plasmatică/ creatinina urinară este
un indicator al ratei de filtrare
glomerulară.
C. CATABOLISMUL Met
Pînă la succinil Co A
Schema:
a. Met → S-adenozilmetionină →
S – adenozil -homocisteină → homocisteină
+ adenozin
b. Homocisteina+Ser → cistationina
c. Cistationina→ NH3, Cys, alfa cetobutirat
d. Cetobutiratul → propionil CoA →
metilmalonil CoA → succinil CoA
B. Catabolismul Met – succinil CoA:
a. Met---S-adenozilMet---S-adenozil-
homocistein--homocistein+adenozin
C. CATABOLISMUL Met
C. CATABOLISMUL Met
C. CATABOLISMUL Met
C. CATABOLISMUL Met
C. CATABOLISMUL Met
Cetobutiratul---propionil CoA----metilmalonil CoA---succinil
CoA
Sinteza
cisteinei
Sinteza Cys
SOARTA HOMOCISTEINEI
A. Resinteza Met (necesită folat şi
metilcobalamină – derivatul vitaminei B12)
B. Sinteza Cys (necesită PALP- B6)
E1 –cistationsintaza
E2 - cistationliaza
Legătura dintre homocisteină şi boala
cardiovasculară
↑nivelului plasmatic de homocisteină:
– stres oxidativ,
inflamaţie şi disfuncţie endotelială
S-a demonstrat că nivelul homocisteinei este invers
proporţional cu nivelul de folat, vitamina B12 şi B6
Hiperhomocisteinemie
promovează stresul oxidativ,
inflamaţia şi disfuncţia endotelială,
leziunile vasculare apar prematur
Tromboza
Accidente vasculare cerebrale
Osteoporoza
Retard mental sever
Dislocarea cristalinului
Homocistinurie clasică
deficit de cistation sintază
deficit de cistationază
deficit de vit B6, acid folic sau B12
Deficitul homocistein-metil-transferază
Astfel homocisteina trece în homocistină
Manifestări:
niveluri plasmatice şi urinare
2 forme:
GS-SG – glutationul oxidat
GSH- glutationul redus
În forma redusă e menţinut de GR (NADPH+H)
Rolul:
în reacţiile de neutralizare a RL, glutationul
redus este oxidat sub acţiunea GP.
Glutationul intervine în transportul AA (ciclul γ-
glutamil)
Dereglările metabolismului Gly
Hiperglicinemie - ↑ c% Gly în sânge,
datorată deficitului enzimatic în
catabolizarea ei.
Clinic: dereglări ale SNC, hipotonie,
convulsii,dereglări ale respiraţiei.
Dereglările metabolismului Gly
Glicinurie - ↑ c% Gly în urină, în
sânge fiind normală.
Apariţia calculilor de oxalaţi , dar în
urină oxalaţii sunt în normă.
Cauza: dereglări în metabolismul
glioxilatului (defect a E –
glicinaminotransferază)
micşorarea reabsorbţiei Gly în rinichi
Dereglările metabolismului Gly
Hiperoxalurie – excreţia urinară a unor
cantităţi mari de acid oxalic, nefrolitiază
(calculi de oxalat de calciu), insuficienţă
renală.
Cauza: deviaţia catabolizării Gly spre o
cale minoră- ce conduce la formarea
acidului oxalic.
C. Catabolismul Gly
1. Gly ---Ser----Piruvat
2. Gly---a glioxilic (+NH3)----CO2+acid
formic (captat de FH4)
3. Gly---CO2+NH3+N5-N10-metilenTHF
CH2-COOH + FH4 → CO2 + NH3 + N5,N10-CH2-FH4
I
NH2
A. Sinteza Ser:
a. din 3-fosfoglicerat
b. din Gly
c. din fosfatidilserina
A. SINTEZA Ser
Formation of Serine
CO2- CO2-
Dehydrogenase
Glycolysis
Glucose H C OH C=O
NAD+ NADH +
CH2OPO3-2 H+
CH2OPO3-2
3 Steps 3-Phospho- 3-Phospho-
glycerate hydroxypyruvate
Pyruvate
Inhibits Glutamate
Transaminase
-Ketoglutarate
-
CO2 CO2-
Phosphatase
H C NH3+ H C NH3+
CH2OH CH2OPO3-2
Serine (Ser) 3-Phosphoserine
B. Reacţiile metabolice a Ser
Ser participă la sinteza:
1. Cys
2. Gly
3. Sfingolipidelor (SM)
4. Etanolaminei (la sinteza colinei)
5. Fosfatidilserinei
6. Fosfatidiletanolaminei
7. Sinteza proteoglicanilor (la grupa –OH a
“cor”-proteinei se ataşează trizaharidul de
legătură şi ulterior glicozaminoglicanii)
8. Sinteza colagenului (la grupa –OH se
fixează ionii fosfat ce iniţiază mineralizarea)
C. Catabolismul Ser
Ser:- piruvat:
a. Serindehidratazei
b. Prin transaminare cu piruvatul –hidroxipiruvat—
2fosfoglicerat---fosfoenolpiruvat---piruvat
Metabolismul Argininei
Arg – AA semidispensabil
Reacțiile metabolice:
1.ciclul ornitinic
2. sinteza creatinei
3. sinteza lui NO
Sinteza lui NO
Clasificarea NO-sintazelor
Grupul de Reprezentantul Gena Localizarea Funcţia
enzime codificatoar
e
cNOS eNOS NOS3 endoteliu vasodilatare
Reglator
Protector
Toxic
Reglator – purtător al semnalului
intercelular şi ca mesager secund
intracelular.
Agent vasodilatator
Inhibitor al adeziunii şi agregării trombocitare,
chemotaxisului şi adeziunii limfocitelor, prin
inducerea formării de cGMP
Neuromediator, cu rol important în efectuarea
controlului activităţii oscilatorii a neuronilor
Mediator în procesul de autocontrol al
automatismului cardiac
Factor de relaxare a muşchilor netezi.
Protector faţă de diferite
substanţe toxice şi agenţi
patogeni
Antioxidant – în concentraţii fiziologice NO
stopează derularea reacţiilor cu participarea
radicalilor liberi (prin captarea acestora) şi
inhibă descompunerea peroxizilor.
Antiproliferativ – inhibă dezvoltarea celulelor
canceroase prin mecanisme încă neelucidate.
Antimicrobian – ca parte componentă a
sistemului efector al fagocitelor
mononucleate. Este efectiv contra ciupercilor,
virusurilor, paraziţilor şi bacteriilor
Toxic faţă de celulele proprii
ale organismului
Formarea peroxinitritului, prin interacţiunea
NO cu anionul superoxid:
·O2− + ·NO → ONO2−
în 1/3 de cazuri catabolismul peroxinitritului
trece pe calea formării radicalilor liberi:
ONOO− + H+ → ONOOH → ·OH + ·NO2
Radicalul hidroxil format este unul dintre cei
mai periculoşi compuşi în organism
Implicarea în geneza proceselor
patologice
În caz de insuficienţă a producţiei de NO pot
apărea:
1. Hipertensiunea arterială
2. Creşterea riscului apariţiei aterosclerozei
3. Maladii ale tractului gastro-intestinal (boala
Hirschprung, acalazie esofagiană,
pseudoobstrucţia intestinală cronică)
Metabolismul Phe (Fen) şi Tyr
A. Sinteza
1. Phe – AA
esenţial
2. Tyr – AA
neesenţial-
se
sintetizează
din Phe
SINTEZA Tyr
Fenilcetonurie:
Cauza:
1. DEFICITUL FENILALANINHIDROXILAZEI
2. DEFICITUL DIHIDROPTERIDIN-REDUCTAZEI
(MALIGN)
acumularea Phe- fenilpiruvat- fenillactat sau
fenilacetat (eliminaţi prin urină).
În ficat fenilacetat + Gln---- fenilacetilGln (urina)
Fenilpiruvatul - substanţă toxică în special pentru
SNC
MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN
FENILCETONURIE
Retard mintal
Demielinizări ireversibile
Tulburări motorii
Diminuată sinteza DOPA- melaninei;
serotoninei.
Dietă strictă (până la 6 ani)
B. Reacţiile metabolice
1. sinteza serotoninei
2. sinteza triptaminei
3. sinteza Ala
4. Sinteza NAD
5. Prin acetilarea şi
metilarea
serotoninei se
formează
malatonina (h al gl.
pineale)
Sinteza melatoninei
C. Catabolismul Trp:
acetoacetil CoA—Acetil CoA
în timpul catabolizării produce:
a. Ala - piruvat
b.NAD şi NADP (din
hidroxiantranilat)
CATABOLISMUL Trp
AA dicarboxilici
ATP AMP
N5N10-metenil
THF Se consumă 6
Sinteza inozin leg P,
monofosfatului (IMP) Proces
2. SINTEZA AMP ŞI GMP
GDP, Pi NADH+H+
adenilosuccinat XMP
Gln, ATP
fumarat Glu
AMP, PPi
АМP GMP
SINTEZA AMP
E1-adenilosuccinatsintetaza
E2-
adenilosuccinatliaza
SINTEZA GMP
Biosinteza nucleotidelor cu
legături fosfat macroergice
Reglarea la nivelul AMP şi GMP
1. Inhibiţie feed-back de produşi finali:
AMP-inhibă Adenilosuccinat sintetaza
GMP- inhibă IMP DH
PRPP amido-
transferaza
IMP
GMP AMP
GDP ADP
inhibiţia alosterică
Administrare de alopurinol
(analog structural al
hipoxantinei) – inhibă
xantinoxidaza şi împedică
transformarea hipoxantinei
în xantină şi în acid uric.
Hipoxantina şi xantina
(sunt mai solubile) nu se
depun în ţesuturi şi sunt
excretate ca produşi finali
ai purinelor.
Sd Lesch-Nyhan
Cauza: deficit de hipoxantin-guanin-
fosforiboziltransferază
Se transmite recesiv legat de cromozomul X
Hiperuricemie
Schimbări neurologice: retard mental,
automutilare
Tofi gutoşi
Biosinteza de novo a
nucleotidelor pirimidinice
Precursorii nucleului pirimidinic:
Biosinteza de novo a
nucleotidelor pirimidinice
1. Formarea carbomoil fosfatului (citozolică)
Formarea de UTP şi de CTP
dCDPdCMP
dUMPdTMP
Sinteza de d-TMP
PREPARATE ANTICANCEROGENE
Inhibitorul timidilat
sintazei – 5 fluoruracilul
Inhibitorul
dihidrofolatreductazei –
metotrexatul
Astfel se inhibă sinteza
ADN (utilizate pentru a
diminua rata de creştere
a celulelor canceroase)
INHIBITORS OF N5,N10 METHYLENETETRAHYDROFOLATE
REGENERATION
dUMP dTMP
thymidylate synthase
N5,N10 – METHYLENE-THF DHF
X
NADPH + H+
GLYCINE FdUMP
dihydrofolate reductase
serine hydroxymethyl
transferase NADP+
SERINE X
THF
METHOTREXATE
AMINOPTERIN
TRIMETHOPRIM
Reglarea metabolismului
pirimidinic
-alanina -izobutiratul
Oratacidurie
Cauza - defect genetic al UMP sintetazei
Clinic:
Anemie megaloblastică (nu se supune tratamentului cu
acid folic)
Schimbări neurologice
Predispus la infecţii
Formare de calculi
Moarte prematură
Tratament - uridin
METABOLISMUL
CROMOPROTEINELOR
Obiectivele
Structura chimică şi rolul biologic al
cromoproteinelor.
Digestia şi absorbţia cromoproteinelor.
Biosinteza hemului. Reglarea procesului.
Catabolismul hemoglobinei în ţesuturi. Legătura
dintre pigmenţii sanguini, biliari, urinari şi a
maselor fecale. Importanţa determinării lor în
diagnosticul şi diferenţierea icterelor.
Metabolismul fierului în organism.
Structura chimică şi rolul biologic al CP
proteine conjugate:
partea proteică+ partea neproteică:
pigment (substanţă colorată).
Reprezentanţii:
1. clorofila,
2. hemoproteidele
3. flavoproteidele
Rolul:
1. participă în fotosinteză,
2. respiraţia tisulară, reacţiile de oxido-
reducere
3. transportul oxigenului şi CO2
4. senzaţiile de lumină şi culoare
Hemoproteidele
substanţe complexe alcătuite din
proteine + hem (heterocicluri
tetrapirolice neproteice) şi ioni ai
metalelor
Reprezentanţii principali:
hemoglobina
mioglobina,
citocromii,
catalaza
peroxidaza
Structura hemului
4 inele
pirolice +Fe
+punţi
metinice (α,
β, γ, δ)
4 radicali
metil
2 vinil
2 resturi de
a propionic
Digestia hemoproteinelor
în tractul digestiv sub influenţa E - se
scindează în componenta proteică şi
hem.
Proteina simplă degradează până la AA
după mecanismul clasic
Hemul - nu se supune transformărilor şi
este eliminat cu masele fecale.
Biosinteza Hemului
Succinil CoA + Fe2+
Glicina
-Aminolevulinat HEM Protoporfirina IX
sintaza Ferrohelataza
piridoxal fosfat
dependentă
Coproporfirinogen III
- MITOCONDRIA
Aminolevulinat
-Aminolevulinat CITOPLASMA
(2 molecule)
Aminolevulinat
dehidrataza
Enzima conţine zinc
Porfobilinog Uroporfirinogen III Coproporfirinogen III
en 4 molecule
combinate
Biosinteza hemului
δ
E- δ aminolevulinatsintaza
(mitocondrială)
δ ALS este o enzimă:
mitocondrială
piridoxal fosfat şi Mg++ dependentă
1. este o E citoplasmatică,
2. are ca cofactor ionul de Zn şi PALP.
3. Este inhibată alosteric de hem şi
hemoproteine.
4. Activitatea sa este diminuată în saturnism
(intoxicaţie cu Plumb) şi în alcoolism (acut
sau cronic).
Porphyrin from δ-aminolevulinate/heme (ferrochelatase)
Patru molecule de porfobilinogenă se
condensează cu formare de uroporfirinogen III
Globin
Urobilinogen
Heme
O2 formed by bacteria RINICH
Reabsorbţia inI
Heme oxygenase
INTESTIN sînge
CO
Catabolismul hemoglobinei
Dereglările catabolismului Hb
Icterul – ce se caracterizează prin:
1. Hiperbilirubinemie - creşterea c%
bilirubinei în sânge
2. Coloraţia specifică a tegumentelor
(galbena) şi lichidelor biologice
Cauzele hiperbilirubinemiei
1. Creşterea v de formare a bilirubinei (creşterea
degradării hemului);
2. Scăderea capacităţii ficatului de a capta
bilirubina
3. Scăderea capacităţii ficatului de a conjuga
bilirubina
4. Perturbarea mecanismului eliminării prin bilă
5. Tulburări extrahepatice ale fluxului biliar
3 tipuri de icter
Prehepatic – hemolitic
Hepatic (hepatocelular) –
parenhimatos
Posthepatic – obstructiv
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
Patologic: hiperbilirubinemie colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
• hemoliză excesivă (icter hemolitic)
• obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile
biliare)(icter mecanic)
• hepatocitoliză (icter hepatic).
Tipuri de ictere
Exces de
hemoliză
bilirubina neconjugată
bilirubina bilirubina neconjugată
(în sînge)
neconjugată (în sînge)
bilirubina conjugată
(în sînge) bilirubina conjugată
(se elimină cu bila)
bilirubina conjugată (în sînge)
Icterul hemolitic - prehepatic
1. Premicrosomal
2. Microsomal
3. Postmicrosomal
Hepato premicrosomal
Sindrom Defect Bilirubina Clinic
EXAMENUL URINII:
Bilirubina in urina:
- prezenta in icterul hepatic si
posthepatic
- absenta in icterul prehepatic
Urobilinogenul:
- absent: certifica icterul obstructiv
- disociatia: bilirubina in urina
prezent si Ubg absent: in anumite
stadii de icter parenchimatos sever
VALOAREA PROBELOR DE LABORATOR
IN SINDROMUL ICTERIC
EXAMENE DE SANGE:
FA, GGTP: crescute in icterul mecanic
Colesterolul: crescut in icterul mecanic; scazut in
icterul hepatocelular; normal in icterul prehepatic
Fierul seric: crescut in icterul parenchimatos;
normal/scazut in icterul mecanic
EXAMENUL DE SCAUN:
Stercobilinogen: crescut in icterul hemolitic,
absent/diminuat in icterul obstructiv.
METABOLISMUL Fe
Conţinutul Fe în organism – 3-4 g/l, în
plasmă – 3,5 mg.
Hemoglobina – 68%
Feritina – 27%
Mioglobina – 4%
Transferina – 0,1%
Enzimele – 0,6%
MINERALE
Fierul
Fierul din organism = 4 g 3 compartimente:
1. Compartimentul sanguin (65%):
- în eritrocite, sub formă de Hb
- în plasmă (legat de transferină; = 60-150 microg/dl)
Aportul de fier
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.
Pierderile fier
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi
Absorbţia Fe
În alimente fierul se află în formă oxidată
(Fe3+) – în componenţa proteinelor şi
sărurilor acizilor organici.
Mediul acid al sucului gastric favorizează
eliberarea Fe
Acidul ascorbic reduce fierul şi favorizează
absorbţia lui (se absoarbe doar fierul
bivalent).
Absorbţia Fe are loc în special în duoden
Reglarea absorbţiei Fe
Este posibilă graţiei intervenţiei a 2
proteine:
Feritinei
Transferinei mucoasei duodenale (TMD)
Reglarea absorbţiei Fe
În mod normal: are 3 direcţii:
1. prin intermediul TMD se transferă spre
plasmă de unde este preluat de către
transferina plasmatică
2. o parte din Fe absorbit este utilizat
pentru refacerea hemoproteinelor
mitocondriale
3. altă parte este stocat sub formă de
feritină
Reglarea absorbţiei Fe
În cazul unei carenţe de Fe:
Creşte sinteza şi c% TMD şi scade sinteza
de apoferitină din celulele mucoase
duodenale, iar ca urmare Fe nu va fi fixat
de în celule sub formă de feritină, dar va fi
transferat în plasmă.
Reglarea absorbţiei Fe
Încondiţiile unei supraîncărcări de Fe-
se reduce sinteza de TMD, creşte însă
producţia de apoferitină care fixează Fe în
enterocite (când ele se descuamează Fe e
eliminat prin fecale)
Transportul Fe în sânge
Fe3+ fixat de
transferină
(GP cu origine
hepatică)
transportat la
nivelul MH
depozitat
Обмен железа
Sideremia – modificări patologice
Concentraţia plasmatică a fierului - sideremia -
incepe să scadă in momentul dispariţiei complete
a depozitelor de fier, stadiu denumit şi
sideropenie fără anemie, deoarece valoarea
hemoglobinei nu este modificată.
Dacă se accentuează deficienţa poate apărea
anemia feripriva.
Anemia feriprivă
Hemoragii
Sarcini repetate
Ulcere şi tumori ale TGI
Intervenţii chirurgicale ale TGI
Manifestări clinice a anemiei feriprive
-cutanate: modificări ale unghiilor;
-digestive:
stomatită angulară (înrosirea si macerarea pielii
adiacente coltului gurii),
glosită atrofică (pierderea papilelor linguale),
gastrităăatrofica (inflamaţia cronică a mucoasei gastrice,
cu pierderea celulelor gastrice glandulare),
sindromul Plummer-Vinson (dificultatea de a înghiţi,
provocata de un diafragm esofagian şi anemia feriprivă),
sindrom de malabsorbtie (pierderea capacităţii
intestinului de a absorbi nutrienţii din mâncare);
-nazale: rinita atrofica (ozena).
Anemia feriprivă
hematiile sunt mai puţine ca numar, de
dimensiuni reduse si palide (hipocromie);
-hemoglobina este scazută
-micşorarea feritinei
Supraîncărcarea cu fier
Manifestări clinice:
Diabetul zaharat (destrucţia -celulelor
pancreasului)
Ciroza ficatului
Insuficienţă cardiacă (acumulare de fier în
miocard).
Tratament- administrare de chelatori ai
fierului.