COLEGIUL TEHNIC ,,ION MINCU’’ TG.

JIU

DOMENIUL / CALIFICAREA PROFESIONALĂ

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE

COORDONATOR:

ABSOLVENT:

TG. JIU
(2018)
 Tema proiectului pentru examenul de absolvire:
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFECȚIE URINARĂ
 CUPRINS

ARGUMENT
INTRODUCERE
CAPITOLUL. I
1.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZOLOGIE ALE APARATULUI
URINAR
1.2.MICTIUNEA
1.3. TULBURARI IN EMISIUNEA URINII
1.4.TULBURARILE DIUREZEI
1.5.CARACTERISTICILE SI COMPOZITIA URINII

CAPITOLUL II
2.1 DEFINITIA INFECTIEI URINARE
2.2. ISTORICUL BOLII
2.3. ETIOLOGIE
2.4. PAT
2.5.TABLOUL CLINIC
2.6. DIAGNOSTIC POZITIV
2.7. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
2.8.EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
2.9.TRATAMENT
2.10. PROFILAXIE

CAPITOLUL III- Cazuri clinice

Cazul 1
Cazul 2
Cazul 3
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 MOTTO

,,Pentru a păstra sănătatea este o datorie morală şi religioasă, sănătatea este baza
tuturor virtutilor sociale si ele nu mai pot fi utile atunci când nu suntem bine.”
(Samuel Johnson)
 ARGUMENT

Preocuparea primordială a medicinii contemporane este promovarea şi

ocrotirea sănătăţii. Ea se ocupa de promovarea acelor factori şi condiţii care asigura
sănătatea deplină şi îndelungată, prelungesc durata vieţii şi fac că bătrâneţea să vină
cât mai târziu şi cu un grad cât mai redus al scăderii capacităţii de lucru. Sănătatea,
acea stare completă de bine general, fizic, mental şi social, este definiţia data de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.).
Viaţa omului poate fi pusă oricând în pericol de o ameninţare psihică apăruta
brusc care îl aduce într-o stare critică, acută ce trebuie rezolvată de personalul de la
secţia de hematologie, cu promptitudine şi deosebită competenta. Ca elev, în stagiul
practic am acţionat cu exigenta adaptându-mă cerinţelor de azi ale profesiei de
asistent medical care trebuie să stea nu numai alături de bolnav lângă patul său ci şi
alături de om lângă aşternutul singurătăţii lui, unde durerile mistuie surd.
Acesta este motivul pentru care am ales ca tema a proiectului „Îngrijirea
pacientului cu infecție urinară, afectiune pe care am întâlnit-o destul de des în stagiul
practic efectuat în secţia unde am efectuat stagiul de pregătire practică din cadrul
Spitalului Judeţean Tirgu Jiu. Prin absolvirea acestei şcoli, în viitoarea meserie de
asistent medical, mă voi dărui cu pasiune şi ştiinţa fiecărui caz în parte pentru ca o
părticică din sănătatea semenilor noştri se datorează şi nouă.
 INTRODUCERE

Rinichiul reprezinta principalul organ care epureaza organismul de substantele

endogene nevolatile imunizabile sau chiar toxice rezultate din catabolismul tisular
precum si deiversele substante exogene introduce in exces in organism pe diverse cai .
El contribuie la mentinerea constanta a volumelor lichidiene si mai ales a volumului
sangvin (izovolemia ) ,a echilibrului acidobazic (izohidria ) a concentratiei in aceste
lichide a unor ioni ( izoionia) si a unor constituienti neionizati (glucoza, aminoacizi ,
uree , acid uric ). Rinichiul intervine si in reglarea presiunii sangvine , prin capacitatea
sa de a sintetiza renina ,in reglarea eritropoiezei ,si in metabolismul fosfo-calcic.
Rinichii prin procesele de reabsortie si de secretii tubular detin un rol primordial in
acidifierea urinii si prin acest mecanism in reglarea echilibrului acidobazic al
organismulu ( mentinerea pH-ului ) filtratul aglomerural este usor alcalin
(pH=7,35 )in timp ce urina este de cele mai multe ori acida deoarece organismul
elimina prin urina excesul de H care se produce in cursul acidul uric , produs final de
oxidare a purinelor din nucleoproteinelor endogene si exogene .
Infectie urinară reprezinta prezenta şi multiplicarea germenilor bacterieni la
nivelul căilor urinare, ţesutului interstiţial şi parenchimului renal . In mod normal in
caile urinare nu se gasesc agenti patogeni cu exceptia vecinatatii meatului urinar .
Infectiile urinare ocupă locul doi dupa infecţiile respiratorii şi se întalnesc la
orice vârsta.
Urocultura constituie argumentul hotărator al diagnosticului.
 Educația pentru sănătate

Cultura generală, inclusiv cultura sănătății, se formmează prin instrucția

generală a populației în setul continuu al generațiilor.
Această secvență a culturii generale, ce poartă titulatura specifică de sănătate ,
mai este considerată și azi ca fiind o activitate de bază și obligatorie a serviciilor de
sănătate, în loc să fie aprecitată ca o noțiune de pregatire continua, de educație
permanentă, de perfectionare pe un fond pregătit general în sistemul instrucției
publice a populatiei.
Veriga principală pe care artrebui să acționeze serviciile de sănătate și cele
educaționale pentru a avea rezultate bune, pe termen scurt și lung, privind
îmbunătățirea stării de sănătate a populației, este educația pentru sănătate.
Ca sistem care include conștiința stării de sănătate, procesul de predare
/învățare și participarea, educația pentru sănătate are ca scop creșterea nivelului de
cunoștințe medicale ale populației în domeniul sanogenezei, protecției mediului și
prevenirii bolilor, formarea și dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze
sanătatea precum și crearea unei poziții active față de sănătatea individuală și de
problemele sănătății publice , în sensul atragerii și capacitării maselor la participarea
activă în vederea realizării și consolidării sănătății. Medicul este un educator de
specialitate și este normal să fie utilizat pentru cunoștințele specifice în sistemul
instrucției generale a populației , educația pentru sănătate făcând parte din obligațiile
instrucției naționale.
 Putem considera educația pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucției
generale, o ramură a culturii umane, una din bazele sănătății, cu rol în influențarea
modului de viață modern spre conținut favorabil sănătății, în realizarea de generații
care să aibă un comportament sanogen și în formarea voinței politice pentru acordarea
de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătății.
Educația pentru sănătate , la fel ca în celelalte ramuri ale culturii, trebuie să
dețină un fond material, fizic, care să stea la baza cuvântului cu rol educativ, ea având
viabilitate doar atunci când exprimarea teoretică este susținută de un material adecvat
cu caracter educativ și cu aplicabilitate practică.
Educația pentru sănătate presupune accesibilitate, respect reciproc, informare,
mijloace pentru deprinderea diferitelor obiceiuri sanogene, cooperarea receptorilor ea
fiind și un drept al omului și o obligație a societății, concretizată printr-o programă
analitică școlară anuală integrată programei tuturor treptelor de instrucției ( bazate pe
mesaj educativ de cultură sanitară , imagini de exemplificare și demonstrații practice).
 CAPITOLUL I

1.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZOLOGIE ALE APARATULUI

URINAR

Organele urinare sau uropoetice sunt reprezentate de:

 doi rinichi,organe care produc urina ,situaţi de-o parte si de alta a
coloanei vertebrale ,în regiunea lombara . Au forma unor boabe de fasole si
culoare roşu-brun .Sunt inveliţi la exterior de o capsulă conjunctivă şi au
structura segmentară ,asemanatoare ficatului si plămânilor . Partea concavă a
lor ,marginea medial ,prezintă hilul ,la nivelul căruia se observă artera si vena
renală ,nervi vegetativi şi ureterul.
Printr-o sectiune de-a lungul liniei mediane se observă parenchimul renal,care
are o zona periferica (corticala) si o zona interna (medulara).
 zona corticală conţine glomeruli, vase de sânge si tubi uriniferi
dispuse printre piramidele Ferrein.
 zona medulara contine piramidele Malpighi ce sunt delimitate de
coloanele Bertin.O piramida Malpighi împreună cu corticala din jurul sau
formează un lob renal .
 calicele mici, calicele mari,pelvisul renal şi două uretre, conducte
prin care este transportată urina de la rinichi la vezică.
 vezica urinară ,un rezervor în care se depozitează în mod temporar
urina.
  uretra ,un conduct ce pleacă de la vezică şi prin care urina este
eliminată la exterior şi diferă la cele două sexe.
La femeie uretra serveste numai pentru trecerea urinii.
La bărbat în porţiunea situată sub deschiderea ductelor ejaculatoare ,ea slujeşte şi
pentru expulzarea spermei în timpul ejacularii.
Unitatea structurală şi funcţională a rinichiului este nefronul la nivelul căruia
prin filtrare ,secreţie si reabsorţie se formează urina ,care este eliminată la exterior
prin procesul de excreţie.
Fiecare nefron esteconstituit dintr-un corpuscul renal si un tub urinifer.
Corpusculul renal are doi poli :
 vascular ;
 urinifer.
La polul vascular pătrunde arteriola aferenta si iese arteriola eferenta. Din
arteriola aferentă se formează capilarele glomerulare care nu se anastomozează între
ele.
Tubul urinifer are trei zone :
 tubul contort proximal ,
 ansa Henle
 tubul contort distal ce se deschide in tubul colector.

1.2.MICTIUNEA

Urina elaborata de rinichi se acumuleaza in calice si bazinet de unde va fi

transportata prin uretre in vezica urinara , unde se acumuleaza si de unde este
eliminata de 5-6 ori/zi prin actul mictiunii .
 Uretrele transporta urina prin unde peristaltice care apar la nivelul deschiderii lor
in bazinet , au frecventa de 2-3-5-6/min , in functie de intensitatea diurezei si se
propaga cu 2-3 m/sec .Urina ajunge in vezica sub forma de jeturi intermitente si nu
refuleaza din nou in uretere , deoarece deschiderea acestora in vazica este oblica .
Urina se acumuleaza progresiv in vezica , prin deschiderea detrusorului vezical
care isi adapteaza tonusul la continut , astfel incat presiunea intravezicala nu se
modifica ci se mentine ,,in platou “ la 10 -15 CM/H2O
Inflamatia cailor urinare determina bacterial anumite consecinte :
tulburari reversibile ale mobilitatiisi tesutului diverselor segmente ale
tractului urinar (spasme , reflux vezico-uretral , hipo sau hipertonie )
modificarea gradientului osmotic din medulara prin hipersemia
inflamatorie , avand ca rezultat scaderea capacitatii de concentrare
tulburarea functiei tubular duce la constituirea unui dezechilibru
glomerulotubular si aparitia de cantitati crescute de Na+ la nivelul tubului
contort distal ( macula densa )
In acest mod se declanseaza mecanismul renino-angiotensina-aldosteron avand
drep consecinte :
- o hipertensiune arteriala
- o scadere a filtrarii glomerulare prin vasoconstrctii renale cu producerea
retentiei azotate

focarele infectioase din medulara produc eliberarea intavasculara de

toxine microbiene responsabile de producerea de manifestari ca: febra ,
frison , anemie , semne neurologice (agitatie , somnolent , convulsii ) .
modificarea antigenelor proprii duc la declansarea unor fenomene de
autoimunitate locala , care pot intretine secundar inflamatia intestinala.
 producerea de anticorpi fata de antigenele bacteriene ,cu rol protector
sanogenetic , unii avand importanta diagnostica .
Evolutia focarelor inflamatorii din intestine in cazul cronicizarii se face spre
scleroza intestinala cu distrugere tubular si glomerulara progresiva si evolutie spre
insuficienta renala cronica producand exitus in uremie terminala .

1.3. TULBURARI IN EMISIUNEA URINII

 polakiuria - cresterea frecventei mictiunilor;
 disurie - dificultatea sau durerea la mictiune;
 nicturia - desemneaza situatia in care bolnavul este obligat sa se
scoale noaptea pentru a urina. Normal, in timpul somnului nu apare necesitatea
de a urina. Nicturia poate fi secundara afectiunilor care provoaca disuria,
polakiuria si poliuria, dar adeseori este un semn de insuficienta cardiaca sau
scleroza renala.
 retentie de urina - adica imposibilitatea bolnavului de a-si goli
vezica - poate fi completa, in care caz se produce distensia vezicii, care poate
ajunge pana la ombilic, bomband in hipogastru (glob vezical). Retentia este
incompleta, cand bolnavul, desi urineaza, nu-si poate goli complet continutul
vezical, care se poate infecta rapid. Retentia de urina apare in tumori ale
prostatei, calculi sau stricturi uretrale si unele leziuni ale sistemului nervos,
tabes, hemoragie cerebrala, paralizie generala, stari comatoase;
 incontinenta urinara - este emisia involuntara de urina. Apare in
special la copii. La adulti poate aparea in leziuni ale vezicii urinare, ale
sistemului nervos central sau ale maduvei spinarii.
Polakiuria si disuria sunt tulburari ce apar de obicei impreuna. La barbati,
indeosebi peste 60 de ani, prima cauza care trebuie cercetata este adenomul de
prostata.
 Cistita este insa cea mai frecventa cauza. Tuberculoza este, de asemenea, deseori
o cauza a cistitei; la fel si stricturile uretrale.

1.4.TULBURARILEDIUREZEI
Tulburarile diurezei sunt tulburari ale volumului urinii:
 Poliuria este cresterea cantitatii de urina peste 2 1/24 de ore.
Deoarece 88% din apa filtrata la nivelul glomerulului este reabsorbita de tubi,
se intelege ca modificarea relativ slaba a acestei reabsorbtii provoaca o crestere
importanta a volumului urinii. Se intalneste in stari fiziologice (absorbtie
exagerata de lichide), in diabetul insipid sau zaharat, in insuficienta cardiaca, in
timpul regresiunii edemelor, cand mari cantitati de apa si sodiu sunt eliminate,
la sfarsitul unor boli febrile (pneumonie, febra tifoida etc.) si in bolile renale
cronice, in stadiul de insuficienta renala. In insuficienta renala, poliuria este
datorita, probabil, unui mecanism compensator, care permite eliminarea
substantelor toxice cu un volum mai mare de apa, din cauza pierderii functiei
de concentrare a tubilor.
 Oliguria inseamna scaderea cantitatii de urina. Apare dupa
reducerea ingestiei de apa, transpiratii abundente, febra, pierderi mari de lichide
prin diaree sau varsaturi. Oliguria patologica apare fie prin scaderea filtratului
glomerular, in insuficienta cardiaca, in colapsul vascular, in colici renale,
glomerulonefrite acute sau cronice, scleroze renale, fie prin cresterea
reabsorbtiei tubulare: nefropatii tubulare (nefroza mercuriala).
 Anuria este suprimarea secretiei urinare. Nu trebuie confundata cu
retentia de urina, in care sondajul vezical permite extragerea urinii. Apare in
general datorita acelorasi factori care produc oliguria, dar are o semnificatie
mai grava.
  Hematuria: termen care defineste prezenta sangelui in urina, care
dobandeste o culoare rosie-deschisa sau inchisa. Numai hematuria
macroscopica este un simptom functional urinar, deoarece exista si hematurii
decelabile numai prin metode de laborator ("hematurii
microsconiceV Provenienta hematuriei se stabileste prin proba celor trei pahare
(61). Bolnavul urineaza succesiv in trei pahare conice: cateva picaturi in primul
pahar, partea cea mai abundenta a mictiunii in al doilea pahar si ultimele
picaturi in al treilea. Daca hematuria apare numai in primul
pahar (initiala)inseamna ca este de origine uretrala, daca apare numai in
ultimul (terminala), este vezicala, iar daca apare in toate cele trei
pahare (totala) este de origine renala. In fapt, aceasta distinctie este
sechematica, deoarece orice hematurie abundenta este totala. Hematuria poate
fi deci de natura renala (litiaza, tuberculoza, cancer, glomerulonefrite), vezicala
(litiaza, tumori, tuberculoza), prostatica (adenom, cancer), uretrala (uretrite,
traumatisme) sau generala (sindroame hemoragice etc.
 Piuria - adica prezenta puroiului in urina - se traduce macroscopic
printr-un aspect tulbure al urmilor, dar nu poate fi afirmata decat prin examenul
microscopic, care evidentiaza prezenta unor leucocite polinucleare mai mult
sau mai putin alterate. Piuria este totdeauna datorita unei leziuni a aparatului
urinar. Si aici se poate recurge la proba celor trei pahare pentru a preciza
originea piuriei.

1.5.CARACTERISTICILE SI COMPOZITIA URINII

Caracteristicicile si compozitia urinii sunt:
 Volumul urinar la adultul normal variaza intre 600 si 2500 ml/zi .
  Densitatea urinii variaza intre 1003 si1033 in functie de cantitate
de substanta dizolvata
 Reactia urinei este in general acida ,cu un pH mediu de 6si cu
limite exteme intre 4,5-8 Regimul bazat pe proteine mareste aciditatea
urinara prin cresterea eliminarilor de acizi sangvini si fosforici , iar
regimurile vegetariene alcalinizeaza urina .
 Culoarea urinii este galbena datorita prezentei unui pigment
(uroizom)si variaza ca intensitate in functie de concentratie .Prezenta in
plasma a unor substante colorate (albastru de metilen )determina
modificarea corespunzatoare a culorii urinii .
 Mirosul urinii este usor aromatic , conservarea urinii confera un
miros amoniacal.Urina normal contine 90% apa si 10% substate dizolvate .
Constituentii chimici dizolvatii in urina normal sunt organici si anorganici .
Dintre constituentii organici cei mai important sunt :
- ureea , produs final al catabolismului protidic exogen si endogen ,
reprezentand ½ din totalul substantelor dizolvate in urina si 80-90 din totalul
azotului urinal .
- amoniac , prezent in cantitati foarte mici in urina proaspata
- creatina si produsul sau de degradare , creatinina , indici ai
metabolismului protidic endogen , Cretina , este prezenta in cantitati mici in
urina copiilor ,iar la adult lipseste fiind prezenta numai in caz de sarcina si
inanitie .
- acidul uric , produs final de oxidare a purinelor din nucleoproteinelor
endogene si exogene .
- aminoacizii ,prezenti in urina adultilor in cantitati de 150-200 ml/zi
Dintre constituentii urinari anorganici mai important sunt :
 - clorurile in special Na care reprezinta ¼ din totalul substantelor solide
urinare . Eliminarea de NaCl sufera variatii foarte mari (9-16 g/zi )in functie de
aportul alimentar
- sulfatii proveniti din aminoacizii cu sulf a proteinelor (cistina ) , variaza
in functie de aportul protidic alimentar . Se elimina prin urina sub 3 forme :
sulfat anorganic , sulfoconjugati si sulf neutru (cistina , taurina , tiocianal ).
- fosfatii de Na , K , Ca si MG se elimina in cantitati variabile , in
functie de dieta si de catabolismul cellular .
- oxalatii se elimina obisnuit in cantitati mici.

CAPITOLUL II

2.1 DEFINITIA INFECTIEI URINARE

 Prin termenul de infectie urinară se înţelege prezenta şi multiplicarea germenilor
bacterieni la nivelul căilor urinare ,ţesutului interstiţial şi parenchimului renal . In
mod normal in caile urinare nu se gasesc agenti patogeni cu exceptia vecinatatii
meatului urinar .

2.2. ISTORICUL BOLII

Infectiile urinare ocupă locul doi dupa infecţiile respiratorii şi se întalnesc la
orice vârsta.
Infectiile urinare se pot localiza la nivelul :
 căilor urinare inferioare (vezica si uretre ): cistita ,pielita şi
pielocistita , care fac obiectul urologiei.
 căilor urinare superioare (bazinet si calice ),ţesutului interstiţial si
parenchimului renal : pielonefrite acute şi cornice.
Importanta infectiilor urinare este determinate de :
 incidenţa mare ţinându-se după cea a infecţiilor respiratorii şi
digestive .
 posibilitatea evoluţiei în puseuri repetate cu antrenarea unor
leziuni clinice renale (pielonefrita cronică şi insuficienţa renală cronică ) .
 originea patogenă a unor infectii urinare prin nerespectarea unei
asepţii riguroase in practicarea unor intervenţii urologice şi prin neglijarea
dezinfectiei unor material si obiecte de spital .
 dificultaţi ale terapiei antibacteriene ceea ce necesită adesea cure
prelungite cu apariţia de efecte adverse .
Incidenţa infecţiilor urinare variază adesea cu vârsta :
a) sub un an este de 1-2% si se datorează unor anomalii congenitale
b) de la un an in sus incidenţa creşte aproxmativ cu1%pentru fiecare
decadă de vârsta .
 c) la varsta adulta femeile sunt afectate de 50-100 de ori mai mult
decât barbaţii .

2.3. ETIOLOGIE
Etiologia tractului urinar este dominata de agenti agenti bacterieni din randul
carora se intalnesc cu cea mai mare frecventa :Escherichia Coli care provoaca 80%
din infectiile urinare ,Proteus , Klepsiella Enterobacter , Serratia , Pseudomanas . Mult
mai rar se intalnesc infectii produse de Stafilococ aureus sau Streptococus-fecalus , -
germeni Gram pozitivi .
In 15- 20% sunt asociatii microbiene . Virusurile herpetice produc ,,Sindromul
uretreal acut “. Adenovirusurile realizeaza cistita acuta hemoragica abacteriana .
Specii de Candida colonizeaza urina la pacientii cateterizati si la diabetic . Infectiile
nosocomiale sunt provocate frecvent de ,,germeni problema” ca de exemplu stafilococ
multirezistent .
In infectiile de tract urinar recurente in afara de Escherichia Coli se citeaza
Streptococul de grup B la sugar si copilul mic .
Stafilococul Saprofit ,un stafilococ coagulazo negative poate fi cauza de infectie
de tract urinar la adolescente si femeile tinere si este din ce in ce mai frecvent
incriminat in etiologia infectiei de tract urinar .

2.4. PATOGENIA SI ANATOMIA PATOLOGICA

1.Modalitati de producere
Infectiile de tract urinar sunt produse pe doua cai : ascendenta (prioritara ) si
hematogena (mai rar intalnita ).
 In cazul producerii pe cale ascendenta la fetite infectiile vulvo-vaginale sau
contaminarea de vecinatate din zona anal-rectala produc infectarea zonei
periureterale. Datorita particularitatilor anatomice (uretra scurta ) pe cale uretrala,
infectia se propaga la infectia urinara .
Infectarea urinii vezicale constituie momentul pathogenic cel mai insemnat in
producerea infectiei de tract urinar .
Urina vezicala infectata ,indeosebi in prezenta unor factori locali
favorizanti ,contamineaza pe rand ureterul si bazinetul ,de unde se propaga in
intestinal renal.
Si la baieti infectia are punct deplecare zona periuretrala , de unde infectia
abordeaza uretra si apoi urina vezicala ,cu aceleasi posibilitati de evolutie ascendenta
precum si cele descries mai sus .
In cazurile mai rare de infectie urinara produse descendent , pe cale hematogena
germenii dintr-un focar primar de infectie , pe cale sanguine (bacteremie ) patrund in
intestinal renal unde se formeaza microabcese intestinale (acestea explica de ce
infectiile de tract urinar produse hematogen sunt obligatoriu pielonefrite si sunt in
general mai severe ) .
2.Rolul patogenic al unor factori ce tin de germenele cauzal.
O serie de studii mai recente demonstreza rolul patogenic al unor factori ce tin
de germenele cauzal:
 Prezenta antigenelor polizaharidice de suprafata (K1 ,K2 , K3,
K12, K15 ) intalnita la peste 70% din tulpinile nefritogene de Escherichia Coli
se colereaza cu patogenitatea acestora .
 Virulenta tulpinilor de Escherichia Coli ,izolate in infectiile de
tract urinar se coreleaza cu calitatea acestora de a adera la celulele
uroepiteliale . Receptorul specific se pare ca se asociaza cu glicosfingolipidele
sistemului antigenic P eritrocitar , in care dezaharidul galactozo-1-4-alfa-
 galactoza constituie elemental receptorului minim. Diferentele de suscebilitate
individuala la o mar fi cel putin partial legate de densitatea si de disponibilitatea
acestor receptori. Imunoglobulinele A secretorii prin fixarea la acesti receptori
ar proteja epiteliul de aderenta bacteriana Bacteriile fimbriale, aderente la
epiteliile cailor urinare rezista la actiunea de spalare a urinii favorizand
ascensiunea lor in parenchimul renal. Structura in receptor corespunzatoare
fimbriilor s-a localizat si in rinichi in special pe celulele tubulare .
 Endotoxinele bacteriilor grini negative reduc peristaltistica,
favorizand ascensiunea bacteriana
3.Factori favorizanti
In afara factorilor primari (agenti etiologici ) in producerea infectiilor de tract
urinar aplaneaza si o serie de factori favorizanti de o deosebita importanta patologica.
Ei sunt in ordinea insemnatatii :
 Factori favorizanti ce tin de aparatul urinar si zonele de vecinatate
(infectii genitale ,malformatii ale tractului urinar si alte boli ale tractului
urinar ). Din punct de vedere patogenic acest grup de factori favorizanti
realizeaza in principal 2 mecanisme: obstructia cu staza retrograde a urinei si
refluxul urinii infectate din caile urinare inferioare spre bazinet
 Factori favorizanti generali in producerea infectiilor de tract urinar
sunt reprezentati de :
infectii sistematice (cu bacteriemie )
deficitele apararii antimicrobiene
unele tulburari metabolice congenital sau castigate (acidize tubulare
renale , diabetul zaharat , etc).
 Particularitatile metabolice functionale ale intestinului renal:
scaderea activitatii complementului serie la nivelul medularei renale prin
interferenta proceselor de amniogeneza
 mediul hiperomotor medular (legat de frecventa de concentrare a
rinichiului ) care favorizeaza aparitii de forme bacteriene.

2.5.TABLOUL CLINIC
1.Infectii de tract urinar la sugar si la copilul mic
Tabloul clinic al acestora este deseori nespecific . Manifestarile aparatului urinar
specifice copilului mare si adultului , lipsesc sau sunt greu de obiectivat .
Simptomatologia este nespecifica:
Stare febrila (trebuie sa ne gandim la posibilitate infectiei de tract urinar
la orice sugar sau copil mic cu stare febrile prelungita de etiologie
nedeterminata ) .
absenta cresterii in greutate , neexplicata prin tulburari ale aportului sau
pierderi digestive crescute de substante plastice
sindrom de deshidratare acuta ,varsaturi , diaree
semne neurologice ( convulsii febrile , somnolent )
stare toxica
polachiurie manifestata prin agitatie si planset in timpul mictiunii
La examenul biologic se constata:
hiperleucocitoza cu neutrofobie
granulatii toxice in neutrofobie
hiperazotemie
Examenul sumarde urina prezinta :
leucocitoza
prezenta cilindrilor leucocitari
albuminare discreta
 Se remarca asociere cu malformatiile urinare in special la baieti .
Nediagnosticata sau neinvestigata , orice infectie de tract urinar la sugar si
copilul mic poate asocial un reflex vezico-ureteral necunoscut .
Refluxul vezico-ureteral se refera la existent unui flux urinr anormal directionat
dinspre vezica urinara spre tractul urinar superior .

2.Infectii de tract urinar la adolescent si adult

Sunt caracterizate clinic prin:
sindrom infectios :febra , frison , paloare , alterarea starii generale
simptome digestive : anorexie , greata , dureri abdominale difuze sau
localizate in flancul drept .
simptome urinare : polachiurie , disurie , urina hematurica la debut
sensibilitate in unghiul costovertebral sau costomuscular pe traiectul
ureteral
hipertensiune arterial
azotermie in 20% din cazuri
cresterea VSH-ului (neobligatorie)
modificari functionale tranzitorii : scaderea capacitatii de concentrare
scaderea capacitatii de acidifiere prin perturbarea functiei amonogenetice
. La nivelul tubului contort dorsal – aceste cazuri sunt pielonefritele acute .
Examenul de urina prezinta :
albuminurie discrete sau moderata ( pana la 1 gr% )
hematurie tranzitorie
prezenta leucocitelor si a cilindrilor leucocitari
Asocierea cu malformatiile urinare este variabila indeseori pentru sexul
masculine , pana la 40% si de frecventa neglijabila pentru fete .
 3. Infectiile de tract urinar pot fi infectii urinare joase sau inalte .
a) Infectii de tract urinar joase ( cistita acuta )cu sau fara febra este
mai frecventa la fete . Domina semnele vezicale : urgenta mictionala dureri
abdominale joase insuficienta urinara. Tulburarile de mictiune pot avea si cause
neinfectioase :utilizarea unei lenjerii iritante , copii cu hipercalciurie si cu
vezica nestabila .
b) Infectia de tract urinar inalta intereseaza bazinetul si intestinal
renal .Clinic are manifestari de gravitate variabila : febra 39-40 grade C ,
frison , dureri abdominale nu todeauna resimtite ca lombare , alterarea starii
generale .
4. Infectii de tract urinar obstructive in general recidivante si cornice asociate la
copii in marea majoritate cu malformatii urinare , sunt definite cand intr-un an de zile
apar cel putin 3-4 puseuri febrile .
Etiologic la primul puseu predomina Escherichia Coli , pe masura repetarii
puseelor devin predominante germeni ca : Pioceanic , Proteus Klebsiella . Frecvent se
intalnesc infectii polimicrobiene .
Clinic prezinta:
simptomatologie urinara : disurie , polachiurie , eneurezis , dureri in
flanc sau in lombe , dureri suprapubiene , dureri lombare la finele mictiunii .
intarzierea procesului de crestere la copii sub forma hipotrofiei
uteroponderale
fenomene digestive : inapetenta , greata , varsaturi
sindrom toxiinfectios : paloare , febra neregulata sau stare subfebrila
neexplicabila , astenie , anemie .
hipertensiune arterial
VSH crescut
 hiperleucocitoza
azotermie
acidoza maleabila
Examenul de urina este modificat prezentand albumineria moderata, hematuria
si leucocituria microscopic , prezenta cilindrilor biliari .
5. Litiaza renala infectata este inlesnita in mod egal la ambele sexe si la toate
varstele
Clinic poate evolua sub forma unei infectii urinare acute , instalata fie
concomitent fie consecutive unei colici nefretice , in general acest puseu acut este
tranzitoriu rezolvandu-se spontan .
6. Infectii de tract urinar asimptomatice
Bactenuriile asimptomatice pot fi intalnite la orice varsta dar mai frecvent la
fetitele de varsta scolara . In general nu au support malformativ . Uroculturile
demonstreza bacteriuria semnificativa .
7.Infectii urinare chirurgicale (urologice ) :
a) –infectii urinare dupa cateterisme
b) – interventii chirurgicale pe cai urinare infectate se produce dupa
pielotonii sau nefrectonii effectuate la bolnavi cu pielonefrita cronica .
Examenul citobacteriologic al urinii
In toate infectiile administrarea unui tratament se face dupa un diagnostic
citobacteriologic precis
Testul la nitriti detecteaza nitriti rezultati din procesul de reducere al nitritilor din
dieta de catre bacteria (Escherichia Coli , Klepsidra , Proteus ),prezente in urina .
Testul pozitiv este virtual diagnostic al bacteriilor . Rezultatele fals pozitive sunt
practice excluse Negativitatea falsa poate aparea cand nu se respecta conditiile de mai
jos:
testul se executa pe urina proaspat emisa
 examinarea se face pe urina de dimineata , fiind necesara o incubatie
vezicala de cel putin 3 ore
citirea se face la 2 minute dupa imersia bandelelor
nu se admite utilizarea unor bandelete perimate
Testul esterozelor leucocitare detecteaza esterozele eliberate de catre leucocite
prin distrugerea acestora , fiind deci un test indirect pentru leucociturie . Bandelele au
prag de detective de 10 leucocite / mm3 sensibilitatea fiind de 90 % pentru
leucocituria patologica
Urocultura.
Diagnosticul de infectie a tractului urinar se bazeaza pe ml de urina adecvat
recoltate .
La sugar si la copilul fara control sfincterian , urina ar trebui recoltata prin
catelerian sau prin aspiratia suprapubiana .
Urina recoltata intr-un colector este considerata sterila deci nu cresc
germeni ,daca se izoleaza 10000 colonii /ml .
Interpretarea culturilor de urina in functie de matoda de colectare :
aspiratia suprapubiana = Diagnostic pozitiv pentru price numar de
colonii/ml
cateleusin vezical = Diagnostic pozitiv pentru 10000 – 50000 colonii/ml
germen uric
mijlocul jetului urinar peste 100000 colonii/ml grrmen uric
In legatura cu practicarea uroculturii sunt de facut urmatoarele precizari :
 Exista probleme de recoltare a urinii la nou-nascut , sugar si
copilul mic.
 La copilul mare si adult se practica metoda recoltarii din mijlocul
jetului urinar.
 Evaluarea imagistica a pacientului cu infectie de tract urinar .
1.Ultrasonografia este metoda imagistica foarte utila in identificarea leziunilor
obstructive responsabile de dilatatii la nivelul tractului urinar . Metoda nu este
diagnostic pentru refluxul vezico-ureteral .
Poate fi efectuata din primele zile de viata si este obligatory pentru orice nou-
nascut la care ultrasonografia fetala indica posibilitatea existentei unei dilatatii
pieloureterale .
2. Cistografia mictionala poate fi efectuata oricarui sugar sau copil sub 5 ani
diagnosticat cu infectie de tract urinar , pielonefrita acuta sau care prezinta tulburari
mictionale .Ea poate fi efectuata imediat ce urocultura este sterila si tulburarile de
mictiune au disparut sau poate fi decalata in timp cu 3-6 saptamani fata de momentul
diagnosticului infectiei de tract urinar. In aceasta ultima situatie , pacientul va primi
profilaxie antibacteriana pe durata celor 3-6 saptamani de asteptare .
3. Urografia este utila in detectarea cicatricelor renale , ofera informatii despre
functia renala si diagnosticheaza leziunile obstructive jonctionale pielo si vezico –
ureterale .
4. Scintigrama renala cu 99 mTc-DMSA (acid dimercaptosiccinic ) sau 99mTc
glucoheptanat MAG3 (mercaptoacelitriglicina ) este diagnostic pentru o pielonefrita
acuta , pentru depistarea cicatricelor renale secundare infectiilor antecedente , ca si
pentru aprecierea functiei glomerulare .
5. Tomografia axiala compiuterizata detecteaza cu mare exactitate zone
cicatriceate corticale mici sau punti de ingrosare corticala sugestive pentru o
pielonefrita acuta .Sunt deasemenea vizualizate anomalii de tract superior , cum ar fi
absenta unui rinichi .

2.6. DIAGNOSTIC POZITIV

 Diagnosticul pozitiv se bazează pe cele doua criterii de definiţie a tractului urinar
: bacteriurie si leucociturie semnificative.
Datele clinice pot cel mult ridica suspiciunea unei infectii de tract urinar dar nu
pot afirma diagnosticul care trebuie sa treaca prin urmatoarele etape :
 Stabilirea diagnosticului ,a etiologiei si a localizarii este infectia
urinara sau pielonefrita .
 Precizarea factorilor favorizanti generali ( diabet zaharat ,
malnutritie ) si a factorilor favorizanti locali (malformaţii de tract urinar ,litiaza
renala , practicandu+se radiografia abdominala , urografia endovenoasa
cistografia mictionala)
 Stabilirea cu precizie a localizarii infectiei .
Urocultura constituie argumentul hotărator al diagnosticului .
Urocultura este pozitiva cand exista peste 100 000 colonii/ml de urina ,sub 10
000 de colonii/ml , urocultura ete negativa.Zona discutabila se indinde intre 10 000 si
100 000 col/ml urina si necesita uroculturi repetabile .

2.7. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Cea mai mare importanta este cea a sediului infectiei de tract urinar .Criteriile de
diagnostic ale piolonefritei acute sunt :febra peste 38,5 grade C ,durere la palpare in
flanc sau unghiul costovertebral pozitivitatea testelor inflamatorii umorale
(VSH>25m/1h , protein C reactiva pozitiva ) ,prezenta cilindrilor leucocitari in
urina ,proteinuria de tip tubular , alterarea functiilor tubular , polakidisurie .

2.8.EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
Evolutia infectiilor de tract urinar are particularitaţi in functie de forma clinica:
a) In infectiile urinare neonatal prognosticul este cel al unei
septicemia neonatale .
 b) In infecţiile urinare la sugar şi copilul mic ,evolutiv se observă o
tendinţă la recidive în special la fetiţe sau în cazurile asociate cu malformaţii
ale tractului urinar . Prognosticul imediat este favorabil , cel tardiv depinde de
asocierea cu uropatii malformative si de numarul recidivelor .
c) La adult tendinţa de recidive e asociată cu malformaţii urinare.
Prognosticul imediat este favorabil cu vindecarea puseului în 1- 2 săptămani de
la debut sub tratament antiinfecţios , prognosticul tardiv este dependent de
asocierea malformaţiilor urinare si de frecvenţa recidivelor .
d) Infecţii urinare obstructive în general recidivante si cronice.
Evolutiv se remarcă tendinţa crescută la recidive (la întreruperea terapiei
antibiotice sau la distanţă ) sau evoluţie cronică .
e) Infecţii urinare asimptomatice ,evolutiv se remarcă o tendinţă
crescută la recidive .Prognosticul este bun la pacienţii fară malformaţii urinare
şi cu germeni sensibili la chimioterapicele uzuale şi rezervat cand sunt
produse de germeni rezistenţi sau asociaţii polimicrobiene recidivele fiind
frecvente .

2.9.TRATAMENT
A ) Tratamentul antiinfecţios constituie măsura terapeutică principală.
Indată ce s-a stabilit diagnosticul de infecţie de tract urinar şi etiologia
acesteia ,precum şi după obţinerea unui minimum de date privind localizarea
infecţiei ,se iniţiază terapia de atac . În special în formele grave se preferă asocierile
de antibiotice în vederea obţinerii de concentraţie mare atat în sange şi parenchimul
renal cat şi în căile urinare . Terapia de atac se practică fracţionand dozele pe 24 de
ore ,priza de seara fiind cantitativ cea mai importantă . Durează în general 10 -14
zile ,evoluţia sub tratament se controlează prin efectuarea uroculturii la 48-72 ore de
la inceperea terapiei de atac . La finele tratamentului se controlează rezultatul obţinut
prin 3 uroculturi practic la intervale zilnice .
 Pentru tratamentul infecţiilor joase sunt indicate medicamente
bacteriostatice (Sulfamide , Acid nalidixic ,Nitrofurantoin eventual
Tetraciclină) .
 Pentru infecţiile înalte sunt indicate medicamentele bactericide
(Cotrimazol , Ampicilină , Canamicină , Gentamicină ).
Antibiograma furnizează cele mai multe informaţii asupra sensibilităţii
bacteriilor .
Exemplu : 6 trimetopium 1g/h pentru Cotrimazol (Biseptol )
B) Tratamentul de consolidare (de întreţinere ) constituie o chimioprofilaxie a
recidivelor si anume:
 Reinfecţii urinare frecvente ( peste 2-3 pusee intr-un an ) , în
special apar în primele 3 săptămâni după întreruperea tratamentului efectuat
pentru un puseu anterior de infecţie de tract urinar .
 Prezenţa refluxului vazico-ureteral : infecţii de tract urinar
împărţite pe uropatii malformative cu stază , obstinaţii , reflux ,până la
efectuarea intervenţiei chirurgicale ;
 Examinarea urologică la bolnavii cu infecţii urinare recidivante
sau cronice .
Se practică monoterapia ,în doză unică ,seara ,în doză de ¼-1/2 din doza de atac
(doze mici care să asigure frânarea înmulţirii germenilor în urină ) .
Durata este variabilă :
După un puseu de pielonefrită acută 3-6 luni ;
În infecţiile urinare obstructive se tinde obţinerea sterilizării urinare timp
de cel puţin 6-12 luni sau până în momentul rezolvării chirurgicale .
C) Măsuri terapeutice adjuvante :
 asigurarea unei diureze abundente ,în special seara , cu ape oligominerale
(vitamina Gablonz 1-2 gr/oră per o calorie) in caz de pH alcali ;
analgezice cu paracetamol
băi calde repetate de şezut de 3-4 ori/oră .

2.10. PROFILAXIE
Obiectul profilaxiei este împiedicarea reinfecţiilor spontane sau infectarea prin
manopere instrumentale . Infecţiile recidivante sau cronice sunt determinate deseori
bacterii rezistente la multe din medicamentele folosite în trecutul apropiat .
Antibiograma furnizează cele mai multe informaţii asupra
sensibilităţii ,identificarea bacteriilor fără antibigramă poate da uneori indicaţii
prezumtive asupra sensibilităţii având în vedere că există variaţii mari de la o tulpină
la alta din cadrul aceleeaşi specii şi gen de bacterie .
Bacilii pioceanici şi proteiindol pozitivi sunt rezistenţi la majoritatea
antibioticelor cu excepţia Gentamicinei. Astfel cocii Gram pozitivi sunt rezistenţi la
Acid nalixidic ,dar deseori sensibili la Penicilina G sau V. Kanamicina şi Gentamicina
sunt mult mai active în urini alcaline Nitrofurantoina şi Metenamina în cele acide ,în
timp ce la celelalte medicamente pHurinar este mai puţin important. Antibioticele
toxice vor fi folosite la bolnavii cu insuficienţă renală doar în cazul rezistenţei la
celelalte antibiotice . Dozele vor fi scăzute sau distanţate în funcţie de diureză şi de
concentraţia creatininei serice . Pentru Kanamicină şi Gentamicină se poate folosi
formula simplă care indică cu aproximaţie intervalul între dozele de mărime normală :
intervalul între doze (ore ) =creatinina serică/mg/100 ml/x9.
Scăderea diurezei , apariţia sau intensificarea albuminuriei , hematuriei ,
azoteniei si a cilidrilor indică diminuarea sau întreruperea antibioticului .
 La gravide se vor avea în vedere posibile efecte adverse ale antibioticelor asupra
embrionului ,fătului sau mamei .Un grup de antibiotice poate fi întrebuinţat pe tot
parcursul sarcinii cum ar fi: Ampicilina , Penicilina G şi V , Cefalosporinele.
In cursul sarcinii mai ales în cursul ultimelor două trimestre: Tretaciclinele ,
Acidul nalixidic , Cotrimazolul , Cloramfeniculul sunt contraindicate . Trecerea
transplacentară este mai mare la administrările intravenoase care produc concentraţii
mari serice .
Dozele profilactice necesare în prevenirea reinfecţiilor spontane sunt mici 1/2
sau 1/3 din dozele terapeutice , ele fiind suficiente pentru neutralizarea unui număr
mic de bacterii .
Pentru profilaxia infecţiilor favorizate de manoperele instrumentale se folosesc
preferabil administrări locale unice de doze relativ mari de medicamente bactericide
sau mai puţin eficace administrări pe cale generală timp de 1 sau 2 zile . Intervalele
dintre doze nu trebuie să fie prea mici .
Medicamentele cu eliminare rapidă se administrează 4 doze/ 24 ore (Ampicilina,
Acidul nalixidic , Tetraciclina ).
Cele cu eliminare mai lentă se administreză la interval de 12 ore (Kanamicina ,
Gentamicina , Cotrimazolul ), sau la interval de 24 ore (Sulfametina, Vibramycin ).
Repozitivarea uroculturilor cu peste 100000 bacterii/ml urină indică necesitatea
unei terapii chiar în lipsa manifestărilor clinice ,controlându-se periodic funcţia renală
şi se vor practica pielografii intravenoase cu cistografii micţionale .
Educaţia sanitară urmăreşte combaterea unei evoluţii posibil grave în viitor a
infecţiilor de tract urinar în fiecare caz în parte .
Acest obiectiv poate fi îndeplinit prin realizarea următoarelor deziderate :
 Trebuie suplimentată ingestia zilnică de lichide .
  Menţinerea unei igiene corecte la nivelul perineului şi instruirea
asupra anatomiei tractului urinar şi a mecanismelor prin care apar inocularea cu
germeni şi infecţia tractului urinar .
 Vor fi discutate importanţa examenelor radiologice şi a celor
citobacteriologice .
 Importanţa efectuării uroculturii şi a sumarului de urină la
intervale variabile (săptămânal , lunar ,trimestrial ).
 Repetarea la intervale mai lungi a urografiei când este indicat .
 Repetarea simestrialâ sau anualâ a testelor funcţionale renale .
 Dispensarizarea pacientului cu infecţie de tract urinar .
 CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
CAZUL 1

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU IRA ( insuficiență renală acută)

CULEGEREA DATELOR
Pacient N. Ion, 60 de ani pensionat de boală
Căsătorit, 2 copii majori
Condiții de locuit – bune
Casă la curte, 4 camere
Soția lucrează
Este de religie ortodoxă
Diagnostic la internare - insuficiență renală acută
Motivele internării:
- Durere,
- Vărsătură,
 - Tulburări urinare
Istoricul bolii
Pacientul se internează pe secția Urologie cu următoarele manifestări – dureri la
nivelul hipocondrului drept, greață și vărsătură și urinare cu dificultate
Se internează pentru investigații și conduită terapeutică de specialitate.

Diagnostic Obiective Intervenții Evaluare

nursing
Prim - Durere - Pacientu - Recoltarea - Pacientu
a zi - tulburări l să nu mai sângelui și urinei l are încă
urinare, prezinte pentru analize de dureri și
- Deshidratar durere, laborator, urinează cu
e datorită - Pacientu - Măsurarea dificultate,
vărsăturillor l să fie hidratat funcțiilor vitale, - Pacientu
corespunzător, - Administrarea l refuză dieta
- Pacientu medicamentelor după prescrisă dar
l să nu mai orar primește
prezinte - Restabilirea lichide
tulburări diurezei,
urinare - Hidratare cu
ceaiuri calde,
- Observarea
semnelor de infecție
A - Disconfort - Pacientu - Administrarea - Pacientu
doua din cauza durerii l să nu mai medicamentelor l prezintă doar
zi - Tulburări prezinte prescrise- o ușăară jenă
urinare ( urinări Indometacin,
 mai mici de 500 durere, Ampicilină la urinare
ml/24 ore) - Pacientu 1g/8h, - Pacientu
- Deshidratar l să fie hidratat Gentamicină l se hidrateaza
e datorită corespunzător, 1f/8h, Ser corespunzător
vărsăturillor - Să se fiziologic1000
consemneze ml/24 h
cantitatea de
urină pe 24 de
ore raportată la
ingestie de
lichide
A - Ușoară jenă - Pacientu - Administrarea - Pacientu
treia datorită durerilor l să nu prezinte medicamentelor, l pprezintă
zi suportate în zilele jenă - Hidratare funcțiile vitale
anterioare, - Pacientu corespunzătoare, în limite
- Tulburări l să fie hidratat - Efectuarea normale,
urinare corespunzător, bilantului hidric, - Nu mai
- Pacientu - Restabilirea prezintă
l să nu mai diurezei durere, jenă,
prezinte discomfort
tulburări - Se
urinare hrănește și se
hidratează
normal
CAZUL 2

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU IRA ( insuficiență renală acută)

CULEGEREA DATELOR
Pacient Mircea Vasile, 65 de ani pensionar
Căsătorit, 1 copil
Condiții bune de locuit
Apartament , 3 camere
Soția lucrează
Este de religie ortodoxă
Diagnostic la internare - insuficiență renală acută
Motivele internării:
- Colică renală,
- Polipnee,
 - HTA
Istoricul bolii
Pacientul se internează pe secția Urologie cu următoarele manifestări – durere,
polipnee, tahicardie. Se internează pentru investigații și conduită terapeutică de
specialitate.

Diagnostic Obiective Intervenții Evaluare

nursing
Prima - Durere - Pacientul - Recoltarea - Prezintă
zi - tulburări să nu mai sângelui și urinei , durere,
de respirație, prezinte durere, - Test imagistic – - Pacientu
- Modifică - Pacientul ECO simplu, l prezintă
ri ale tensiunii să prezinte - Administrarea tulburări de
arteriale respirație medicamentelor respirație și
înbunătățită în prescrise HTA
decurs de 24 de - Restabilirea
ore, diurezei,
- Pacientul - Hidratare cu
să prezinte ceaiuri calde,
tensiune arterial - Aerisim bine
în limite salonul și adoptarea
normale poziției pentru
favorizarea respirației
A - Durere - să nu - Monitorizarea - Nu mai
doua - Creșterea mai prezinte respirației și a prezintă durere
zi frecvenței durere, TA, intensă, dar
respirației - Administrarea
 datorită durerii - Să tratamentuui jenă la urinare
- Creșterea preziinte o prescris, - TA și
ritmului cardiac respirație și o - Administrarea de respirația scad
90 bătăi /min TA în limite lichide și dieta ușor
normale, echilibrată
hiposodată
A - Ușoară - Pacientul - Administrarea - Pacientu
treia jenă datorită să nu prezinte medicamentelor, l prezintă
zi durerilor durere - Monitorizare respirație și TA
suportate în - Să funcțiilor vitale n limite
zilele prezinte o - Efectuarea normale
anterioare, respirrație și o bilantului hidric, în
- Respirați TA în limite funcție de lichidele
e crescută normale ingerate și eliminate
superficiall din
cauza bolii
- HTA
ușoară
CAZUL 3

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU IRA ( insuficiență renală acută)

CULEGEREA DATELOR
Pacient Dumitriu Mihai, 50 de ani , sudor
Căsătorit, 3 copii adulți
Condiții de locuit – bune
Casă la curte, 4 camere
Soția lucrează ca infirimieră la Spitalul Județen Tg Jiu
Este de religie ortodoxă
Diagnostic la internare - insuficiență renală acută
Istoricul bolii
 Pacientul se internează pe secția Urologie cu următoarele manifestări – edeme,
lipsa poftei de mâncare, anurie, oboseală.
Se internează pentru investigații și conduită terapeutică de specialitate.

Diagnostic Obiective Intervenții Evaluare

nursing
Prima - Edeme - Pacientul - Recoltarea - Pacientul
zi - Lipsa să fie hidratat probelor de laborator, prezintă
poftei de corespunzător, - Administrarea de acumulare de
mâncare, - Se va lichide și monitorizarea lichid în
- Anurie consemna ingerării și eliminării țesuturi
- Oboseal cantitatea de - Administrarea - Pacientul
ă urină / 24 h medicamentelor nu se hrănește
raportată la prescrise corespunzător
ingerarea de - Administrarea - Prezintă
lichide lichidelor pentru anuria
- Pacientul favorizarea urinării - Obosește
să aibă un somn la deplasare
liniștit, odihnitor
pe perioada
internării
A - Edeme - Asigurarea - Efectuăm sondaj - Pacientul
doua - Lipsa nutriției și a vezical la indicația suportă sonda
zi poftei de hidratării medicului, - După
mâncare, corespunzătoare - După scoaterea scoaterea ei,
- Anurie - Se va nota sondei stabilim un pacientul își
cantitatea de program de eliminare reia evacuarea
 Oboseală lichideingerate și din 2 în 2 ore normal a
eliminate/24 h - Administrăm urinei
medicamentele - Se
- Urmărim diureza hrănește după
dietă

A - Edeme - Să îsi - Măsuram - Evluție

treia - Lipsa redobândească funcțiile vitale favorabilă
zi poftei de evacuarea - Administrăm - Se
mâncare, normal a urinei medicamentele hrănește bine
- Anurie - Sigurarea - Restabilirea - S-a
Oboseală nutriției și diurezei restabilit
hidratare diureza
corespunzătoare, - Pacientul
- Efectuăm este hidratat
bilanțul hidric
 CONCLUZII

Pacienții cu insuficiență renală acută obstructivă reprezintă o urgență atât de

diagnostic cât și de tratament, iar îngrijirile medicale sunt o verigă importantă în
ameliorarea și ulterior evoluția favorabilă a bolii.
Îngrijirea bolnavilor cu insuficiență renală acută obstructivă trebuie să țină cont
în primul rând de afecțiunea de bază și necesită o atenție deosebită din partea
asistentuolui medical specialist. Eforturile personalului medicall au ca scop
restabilirea funcțior rinichilor, împiedicând acumularea produșilor de metabolism îîn
perioada în care rinichiul este blocat și prevenirea apariției unor complicații.
Asistenta medicală își dovedește eficiența în acordarea îngrijirilor generale și
specifiice pacienților în funcție de vârstă, sex, afecțiunea de bază și stadiul bolii.
Promovarea unui stil de viață sănătos constă în susținerea educației pentru
sănătate , înțelegere și pricepere în practica medicală , îndrumarea eforturilor
siistemului de îngrijire a sănătății către sprijinirea pacientului în toate problemele de
sănătate. Acordarea îngrijirior corespunzătoare fiecărui nivel de prevenire- primar,
secundar și terțiar – în fiiecare fază a bolii, cât și după restabilirea stării de sănătate a
pacienților se face prin intervenții directe și indirecte de îngrijire și prin consiliere.
Rezultatul studiului a reliefat că aplicarea metodelor moderne de nursing a
condus la reducerea numărului de complicații în lotul de pacienți studiat.
Deși asistentele medicale consideră importantă implicarea în ingrijirea
pacientului cu insuficiență renală acută obstructivă, acest lucru nu se reflectă suficient
în practica medicală – 70 % dintre asistentele medicale chestionate furnizează în mică
măsură informații despre pregătirea pre-operatorie, 40 % dintre aceste nu explică
pacienților în ce constă intervenția chirurgicală, iar 50% dintre acestea nu explică
pacienților eventualele complicații post-opratorii.
Se impune dezvoltarea si perfecționarea rețelei de asistență primară, pe baze
moderne, care să asigure tuturor categoriilor de bolnavi accesul la îngrijiri medicale
de calitate.
Atragerea cadrelor medicale spre însușirea conceptelor și utilizarea mijloacelor
moderne de nursing, prin organizarea unor forme de pregătire specifice, sporind
calitatea actului medical.
 BIBLIOGRAFIE

1. DR GEORGETA AURELIA BALTA, ANTOANETA METAXATOS ,

STĂNESCU MARIA OTILIA – Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor, Editura
Didactică și Pedagogică , București , 1983
2. LUCRETIA TITIRCA – Urgențe medico-chirurgicale.Sinteze, Editura
Medicală, 1998
3. NICOLAE CRÂNGULESCU – Manual de Medicină Internă. Specialități
înrudite și îngrijiiri palliative, Editura București, 1998
4. DR. VIOREL MATEESCU , CORNELIA NENCESCU – Radiodignostic.
Radioterapie și Anatomie funcțională, Editura București, 1997
5. LUCRETIA TITIRCA – Breviar de exporări funcționale și de îngrijiri speciale
acordate bolnavului, Editura Viață Românească, București, 1997