Hiperplazia benigna de

prostată
Dr. Maier Adrian
UMF Galați
Hiperplazia benigna de prostată
Prostata este glandă cu structură complexă
alcătuită din acini, stromă şi fibre musculare
netede.
Dezvoltarea glandei începe din a XII-a
săptămână de viață embrionară, sub influențată
androgenilor testiculari produși de făt
Are forma unui con aplatizat, cu următoarele
dimensiuni: lungime de 4-6 cm, o lăţime de 3-
4cm şi o grosime de 2-3 cm
Hiperplazia benigna de prostată

Zona de tranziţie (5%), constituie locul de

origine al hiperplaziei benigne de prostată

Este o tumoră benignă, cu evoluție progresivă

Modificările incipiente ale hiperplaziei benigne

de prostată, constau în noduli stromali, întâlnim
elemente glandulare, fibromusculare sau putem
avea o compoziție mixtă
Hiperplazia benigna de prostată
Etiologie
Condiția existenței hiperplaziei este legată de
doi factori: dihidrotestosteronul (DHT), vârsta
Un rol în dezvoltarea epiteliului prostatic este
determinat de factori de creștere (EGF, FGF, KGF)
Estrogenii induc apariția hiperplaziei stromale,
care la rândul ei induce hiperplazia epitelială
Există şi ipoteza că HBP se produce ca urmare a
proliferării celulelor epiteliale "stem", proliferare
ce nu mai este urmată şi de apoptoză
Hiperplazia benigna de prostată
Anatomie patologică
Glandele hiperplaziate pot avea de asemenea şi alte
aspecte:
- aspect chistic ca urmare a obstrucţiei lor distale
- de acini mici tapetaţi cu un epiteliu cubic
 de epiteliu de tranziţie

 aspect cribriform (mimează cc. prostatic

cribriform).
Celulele din HBP sunt celule secretorii ce produc
PSA, citrat, fosfatază acidă, alte enzime, şi conţin
zinc.
Hiperplazia benigna de prostată
Modificări morfologice:
 Uretra prostatică
 Colul vezical
 Trigonul vezical
 Vezica urinară
 Ureterele terminale
Hiperplazia benigna de prostată
Fiziopatologie
 răsunetul vezical
 răsunetul uretero-pielo-vezical
Hiperplazia benigna de prostată
Simptomatologie
Simptomele determinate de HBP sunt de tip
stocare și/sau evacuare
Tulburările de stocare se datoresc hiperreflexiei
şi instabilităţii detrusorului.
Simptomatologia de evacuare este reprezentată
de scăderea presiunii şi a calibrului jetului
urinar datorate compresiei uretrei prostatice
Hiperplazia benigna de prostată
Pot să apară: disuria, polakiuria, nicturia,
imperiozitatea micțională și micțiunea
dureroasă, erecții frecvente secundare
congestiilor pelvine
În faza foarte avansată a bolii, cu rezidiu vezical
important, sfincterul este învins de
hiperpresiunea creată în vezica destinsă şi se
evacuează picături ("micţiune prin preaplin")
Hiperplazia benigna de prostată
Retenţia acută de urină poate surveni oricând
pe parcursul evoluţiei acestei boli.
Simptome generale: fatigabilitatea, pierderea
apetitului, somnolenţa, caracterizează apariţia
insuficienţei renale
Staza urinară poate duce la apariţia calculilor,
congestii ale mucoasei cu venectazii
importante, urmate de hemoragii masive cu
retenții complete de urină prin cheaguri
Hiperplazia benigna de prostată
Faze clinice:
- Tulburări premonitorii: polakiurie noctură şi disurie
moderată, bolnavul urinând normal în timpul zilei
 Stagnare vezicală fără distensie, caracterizată prin

polakiurie nocturnă şi diurnă şi accentuarea disuriei,

cu apariția de diverticuli vezicali, litiaza vezicală,
reflux vezico-ureteral
 Stagnare vezicală cu distensie: se accentuează

polakiuria şi disuria, apar pierderi involuntare de

urină şi semne manifeste de insuficienţă renală cu
modificarea stării generale
Hiperplazia benigna de prostată
Examenul clinic
Tușeul rectal: glandă mărită de volum, cu
suprafaţă netedă, bine delimitată, şanţul
median şters, consistenţă uniform elastică,
uneori asimetrică, nedureroasă
Hiperplazia benigna de prostată
Examinări paraclinice:
a) laborator: sânge (include PSA) și urină
b) Urodinamică: debitmetrie, cistomanometrie
c) Ecografia: suprapubiană sau transrectală
d) RRVS
e) UIV
Hiperplazia benigna de prostată
Diagnostic diferențial:
 Vezică neurologică
 Patologie obstructivă subvezicală
Hiperplazia benigna de prostată
Tratament:
1.Watchful waiting presupune urmărirea
pacientului cu simptomatologie ușoară
2. Tratament farmacologic:
- antiadrenergic: doxazosin, tamsulosin,
alfuzosin
- antiandrogenic: inhibitor de 5-alfa-
reductază
- fitofarmaceutic
- antiestrogenic
Hiperplazia benigna de prostată
Tratament chirurgical:
Chirurgie deschisă: adenomectomie

transvezicală (procedeul: Fuller-Freyer, Millin)

Chirurgie endoscopică:

- TUR-P: soluție hipotonă sau în mediu

salin
- LASER, unde radio de înaltă frecvență
TUNA
- termoterapia sau hipertermia
Hiperplazia benigna de prostată
Complicații post TUR-P:
 Sindromul TUR
 Hemoragia
 Retenția de urină
 Infecțiile urinare
 Incontinența urinară
 Sindromul de disfuncție erectilă