ANALIZA

MEDICAMENTULUI

Note de curs (9)

27 - 28.11.2017 Conf.dr.Cristina Adela Iuga
 Volumetria bazată pe reacţii de
2
precipitare
 Argentometria
 Volumetria bazată pe reacţii de
precipitare
3

 In analiză volumetrică ce are la bază fenomene de

precipitare ionii reactanţi se leagă sub forma unor
combinaţii puţin disociate (precipitate)
 Reacţiile de precipitare pot fi exploatate în analiza
cantitativă dacă:
 Solubilitatea produsului care se formează este cât mai mică
 Precipitatele formate nu prezintă o capacitate de adsorbţie prea
mare
 Viteza reacţiilor de precipitare este mare
 Punctul de echivalenţă se poate evidenţia cu uşurinţă
 Argentometria
4

 Metodele de dozare cu AgNO3,0.1N ale:

 halogenurilo(Cl- l-,Br-,l -)

 pseudo-halogenurilor solubile (CN-,SCN-)

 Metodele de dozare cu NaCl 0.1N sau NH4SCN 0.1N

ale:
 sărurilor de argint
 Argentometria
5
 Solutii titrate:
 Solutie de AgNO3 0.1 N
 Solutie de NH4SCN 0.1N
 Indicatorii pot fi clasificati
după mecanismul de reacţie
în:
 indicatori reactivi ai ionilor -
care participă la reacţia de
precipitare;
 Indicatodri de adsorbţie;
 indicatori redox
 Indicatori reactivi ai ionilor
 Participă la reacţia de
precipitare
 Cromat de potasiu - K2CrO4 5%
 Alaun feriamonical Fe(NH4)(SO4)2
 Indicatorie de adsorbţie;
 Fluoresceina
 Diclorfluoresceina
 Tetrabromfluoresceina (eozina)
 Indicatori redox.
 albastru-variamin (4 -metoxi-
4aminodifenilamina)
 Argentometria
6

 Clasificarea metodelor argentometrice:

 Directe:
 Metoda Mohr (K2CrO4 5 %)
 Metoda Fajans (indicator de adsorbţie)

 Prin diferenţă:
 Metoda Volhard - se adaugă un exces de soluţie titrată de AgNO3
0.1N; excesul se retitrează cu o solutie titrată de NH4SCN 0.1N în
prezenţa alaunului feriamoniacal (R) indicator.
 Aplicaţii ale argentometriei
7

Solutia perfuzabilă de NaCl

0.9% Soluţia de iod-iodurat

 Anionul clorură:  Anionul iodură:

 Solutia titrată: AgNO3 0.1N
 Indicator: K 2CrO4 5%
 Reacţiile care au loc sunt:
Na+Cl- + Ag+NO3- 
AgCl + Na+NO3-
ppt alb
2Ag+NO3- + 2K+CrO42- 
 Solutia titrată: AgNO3 0.1N
 Indicator: eozinat de sodiu
 Reacţiile care au loc sunt:
Na+I- + Ag+NO3- 
AgI + Na+NO3-
ppt galbui

Ag2CrO4 + 2K+NO3-
ppt caramiziu
Eozinat de sodiu – adsorbtie!
8 Volumetria prin reacţii de complexare

 Aplicaţii ale complexonometriei

 Volumetria prin reacţii de complexare
9

 Clasificare:
 Complexonometria anorganică – reacţii cu formare de complecşi
în trepte – deficienţe în utilizarea lor în scop cantitativ
 Chelatometria (complexonometria) – cuprinde metodele care
folosesc reacţii cu formare de complecşi (chelaţi)
 Ca liganzi se utilizează anioni polidentaţi ce formează cu
cationii complecşi chelaţi

 Complexonometria se utilizează la determinarea

cantitativă a cationilor metalici.
 Complexonometria
10

 Chelatometria (complexonometria) cuprinde metodele volumetrice

de dozare ce au la baza o reacţie de complexare a cationilor
metalici cu acizii aminopolicarboxilici numiţi şi complexone (trilone,
chelatone)
 1945 – Schwarzenbach - agenţii moderni de complexare care
satisfac întreaga capacitate de coordinare a diferiţilor cationi
metalici
 Condiţii pentru utilizare cantitativă:
 Combinaţiile complexe formate sa aibă stabilitate mare K st=108;
 Punctul de echivalenţă sa fie net şi să poată fi evidenţiat cu ajutorul unor
indicatori sau instrumental;
 Sa decurgă în sistem omogen şi sa nu fie insoţite de reacţii secundare
perturbatoare;
 Complexonele
11

 Cei mai buni agenţi de chelatare sunt moleculele polidentate ce conţin

atomi donori de electroni (oxigen, azot)
 Acid iminodiacetic
 Acid nitrilotriacetic (complexon I, trilon A)
 Acid etilendiaminotetraacetic (Complexon II, EDTA)
 Sarea de sodiu a acidului etilendiaminotetraacetic (complexon III, EDTA-
Na2, trilon B)
 Acidul 1,2 diamino ciclohexan tetraacetic (complexon IV)
 Acizii poliaminocarboxilici ce au capacitatea de a forma complecşi interni
(chelaţi) cu diferiţi cationi cu stabilitate foarte mare şi solubili în apă

 Raportul de combinare între cationul generator de complex şi ligandul

polidentat este intotdeauna 1:1 cu excepţia metalelor alcaline Na şi K.
 Complexonul III (EDTA-Na2)
12

 Cel mai utilizat agent de complexare

este EDTA-Na2 (Na2H2Y sau H2Y2-)

 Substanţă solidă, cristalină, solubilă

în apă, care formează cu cationii
metalici complexonaţi solubili
conform reacţiilor:

H2Y2- + Mn+ ↔ MYn-4 + 2H+

 Reacţia este insoţită de eliberare de

protoni care modifică pH-ului
mediului de reacţie; este necesară
utilizarea de sisteme tampon
 Complexonaţii formaţi diferă între ei
prin sarcina electrică
Complexonat metalic – structura generală
http://figures.boundless-cdn.com/12142/full/metal-edta.png
 Indicatorii complexonometrici
13

 Indicatorii metalo-cromici
 Formează cu cationii metalici complecşi coloraţi cu o stabilitate mai
redusă decat cea a complexonaţilor corespunzători Kstabilit MeIn < Kstabilit MeC
 Reacţia de formare a chelatului MeIn trebuie să fie reversibilă, cu o
viteză suficient de mare
 Culoarea complecşilor metal-indicator trebuie sa fie diferită de cea
indicatorului liber
 Să fie solubili in mediul de reactie şi puţin sensibili la variaţii mici de pH
 Indicatori metalocromici
14

 Negru eriocrom T
 Se prepară prin diluare 1:500 cu NaCl
 Se noteaza cu H2In-
 Are capacitatea de a forma chelaţi
metalici in raport de 1:1 coloraţi de regula
în rosu cu: Mg+2, Ca+2, Mn+2, Zn+2, Cd+2
 Al+3, Co+2, Ni+2 – formeaza complecşi
foarte stabili (nu poate fi utilizat!)
 Hg+2, Pb+2 – formează complecşi slab
coloraţi (metode indirecte)
 Este şi indicator de pH:

H2In- HIn2- In3-

Roşu albastru galben-portocaliu
(pH<6) (pH 7-11) pH>11.5

http://www.sigmaaldrich.com/content/dam/sigma-aldrich/structure4/130/mfcd00003935.eps/_jcr_content/renditions/mfcd00003935-medium.png
 Indicatori metalocromici
15

 Acid calconcarboxilic (Cal-Red,

reactiv Patton and Reeder’s )

 Se prepară prin diluare 1:99

cu NaCl

 Se notează cu H2In2-

 Se utilizează pentru dozarea

Ca+2 în prezenţa Mg+2 la
pH>11.00 când are loc virajul
culorii de la violet la albastru

 Este utilizat ca indicator în

metoda oficinală FE de
dozare a cationului Ca2+

http://www.sigmaaldrich.com/catalog/product/sigma/h3128?lang=en&region=RO
 Indicatori metalocromici
16

 Murexid = sarea de amoniu a acidului purpuric

 Se noteaza cu H4In-
 Are capacitatea de a forma cu Ca+2 chelati
metalici coloraţi diferit in functie de pH:
[CaH2In]+ pH=8 galben-portocaliu
[CaHIn] pH=8 - 9.5 roşu portocaliu
[CaIn]- pH>9.5 roşu
 Titrarile au loc la pH>11 (NaOH 15%)
 Poate fi utilizat si la dozarea ionilor Zn+2, Cu+2,
Ni+2
 Este si indicator de pH:

H4In- H3In-2 H2In-3

roşu violet violet albastru violet
pH<9 pH 9-11 pH>11

http://www.sigmaaldrich.com/content/dam/sigma-aldrich/structure4/022/mfcd00012777.eps/_jcr_content/renditions/mfcd00012777-medium.png
 Indicatori metalocromici
17
 PAN – 1(2piridilazo)2naftol
 Se noteaza HIn-
 Este utilizat la determinarea
complexonometrică a cationilor
Zn+2, Cu+2, Cd+2 în mediu slab
acid
 Permite determinarea acestora în
prezenta metalelor alcalino-
pamantoase care in aceste conditii
de pH nu interferă reacţia
 Violet de pirocatechina
 Se noteaza H4In-
 Se utilizeaza la dozarea bismutului
Bi+3 in mediu acid la pH<2.0
[BiIn-]H+ ↔ H3In- + Bi+3
Albastru Galben
 Xylenol orange –formeaza complecşi
roşu-violet intens cu Bi+3 (pH=1) ,
respectiv cu Pb+2, Hg+2, Zn+2, Cd+2
(pH=5-6)
 Complexonometria
18

Etapa I
 In soluţia care conţine un cation metalic (Men+) se adaugă o mică cantitate
indicator (HIn2-). O dată cu formarea complexului colorat MeInn-2 soluţia se
colorează în culoarea acestui complex
HIn2- + Men+  MeHInn-2
Etapa II
 La adăugarea titrantului, acesta reacţionează întâi cu cationul liber din
soluţie
Men+ + H2Y2-  MeYn-4 + 2H+
Etapa III
 La punctul de echivalenţă are loc reacţia de punere în libertate a
indicatorului liber cu virajul corespunzător al culorii
MeHInn-2 + H2Y2-  MeYn-4+ HIn2- + 2H+
 Aplicaţii ale complexonometriei
19

 Titrarea directă

 Titrarea indirectă
 Prin diferenţă - se alege dacă:
 Reacţia de complexare decurge cu viteză prea mică

 Nu există un indicator potrivit

 Există reacţii chimice secundare ce insoţesc reacţia de complexare

 Prin substituţie (deplasare) - se alege dacă:

 Complexonatii formati sunt instabili

 Este in general cazul anionilor, a unor substanţe organice şi a unor cationi monovalenţi
(Na+, K+)
 Titrarea directă
20

 Este oficinală in FE pentru dozarea directă a cationilor metalici cu o soluţie

de EDTANa2 0.05M în prezenţa unor indicatori complexonometrici
 Bi+3 – xylenol orange
 Ca+2 - acid calconcarboxilic, pH >11
 Mg+2 - negru eriocrom T, pH =10
 Pb+2 - xylenol orange/urotropină
 Zn+2 - xylenol orange/urotropină
 Titrarea indirectă
21

 Este oficinală in FE pentru dozarea indirectă a cationilor metalici din

sărurile lor insolubile;
 proba se fierbe cu un exces de soluţie de EDTANa2 0.05M pentru a forma complexul
metalic solubil
 excesul de EDTANa2 0.05M se titrează cu o soluţie de ZnSO4 0.05M, în prezenţă de
ditizonă ca indicator;
 virajul culorii de la verde-albăstrui la roşu-violet

 Al+3 - pH acid, ditizonă

 Concluzii
22

 Metoda complexonometrică poate fi aplicată în cazul dozarii cationilor

metalici

 Cea mai utilizată soluţie titrată este EDTA-Na2 0.05M (complexonul III)

 Raportul de combinare metal-complexon III este întotdeauna 1:1 indiferent

de valenţa metalului

 Complexonatii metalici sunt solubili in apa şi în general sunt incolori

 Cei mai utilizati indicatori sunt cei metalocromici

 Virajul culorii in complexonometrie se datorează culorii diferite a

complexului metal-indicator, respectiv a indicatorului liber
23 Volumetria bazată pe reacţii redox
 Iodometria
 Volumetria bazată pe reacţii redox
24

 Are la bază reacţii cu transfer de electroni între titrant şi analit;

 Poate fi aplicată doar la specii chimice care funcționează fie ca oxidanți fie
ca reducători sau care implică formarea în cursul unor reacții chimice de
specii oxidante sau reducatoare

 Au loc doua fenomene concomitente:

 de oxidare prin care o substanța cedează electroni și își crește starea de oxidare

 de reducere prin care o substanță acceptă electroni și își micșorează starea de

oxidare

 Evidenţierea punctului de echivalenţă se face de regulă potenţiometric

sau cu ajutorul indicatorilor de culoare
 Volumetria bazată pe reacţii redox
25

 Titranţi oxidanti:
 Permanganat de potasiu - KMnO4 0.1N
 Bicromat de potasiu- K2Cr2O7 0.1N
 Sulfat de ceriu (lV) - Ce(SO4)2 0.1N
 Iodat de potasiu- KlO3 0.1N
 Bromat de potasiu- KBrO3 0.1N
 Iod - I2 0.1N

 Titranţi reducatori:
 Sarurile de fier(ll)- (NH4)2Fe(SO4)2*6H2O) 0.1N
 Tiosulfat de sodiu- Na2S2O6*H2O 0.1N
 Trioxidul de arsen(lll)- (As2O3) 0.1N
 lodometria
26

 Soluții titrate
 Iod 0.1N
 Na2S2O3 0.1N

 Indicatori
 Amidon - formează cu iodul in prezenţa iodurii compuşi coloraţi în
albastru intens (clatraţi);
 Alfa-nafto-flavonele formează cu iodul compuşi coloraţi în albastru
 Solvenţii organici (cloroform, benzen etc.)
 lodometria
27

 Cuprinde metodele de dozare ce I2 + 2e- ↔ 2I-

folosesc sistemul I2/2I- ;
 Iodul este puţin solubil în apă – E0=0.620V
soluţia titrată de iod se prepară
cu iodura alcalină (KI)
 In soluţie apoasă complexul este
puţin stabil, echilibrul fiind
deplasat spre stânga – oxidantul
este I2 I2 + KI ↔ K[I3]

 Acest sistem redox este

I2 + I- ↔ [I3]-
reversibil in functie de valoarea [I3]- + 2e- ↔3I-
pH-ului mediului
 pH-ul optim este între 5 - 9 E0=0.536V
 lodometria
28

 In anionul S2O32- un atom de sulf are starea de oxidare (+6), iar celalalt
atom de sulf are starea de oxidare (-2)

 Datorită atomului de sulf cu starea de oxidare -2, anionul tiosulfat are

proprietăţi reducătoare

2S2O32- ↔ S4O62- + 2e-

E0=0.21V

 La un pH cuprins între 2 şi 8, tiosulfatul de sodiu este oxidat cu o viteză

apreciabilă de către majoritatea oxidanţilor cu E0> 0,21V.
 Iodometria
29

 Titrările iodometrice:

 Directe
 titrarea se realizează direct cu o solutie de lod 0.1N; acest tip de titrare este
posibilă atunci când viteza cu care are loc reacţia redox este mare şi permite
acest lucru;

 Prin diferenţă - se adaugă un exces cunoscut de soluţie de iod 0.1N şi

se aşteaptă o perioadă de timp necesar reacţiei; excesul se retitrează
apoi cu o soluţie titrată de tiosulfat de sodiu 0.1N

 Acest tip de titrare se alege atunci când viteza cu care are loc reacţia chimică
cu iodul este foarte mică şi necesită timp pentru a fi cantitativă;
 Aplicaţii ale iodometriei
30

 Iodul este un agent oxidant moderat care se reduce la iodură prin cedarea
a 2e-; iodul va oxida majoritatea substanţelor cu potenţial reducător scăzut

 Titrul soluţiei de iod se stabileşte conform FE cu tiosulfat de sodiu în

prezenţă de amidon ca indicator.

 Exemple de titrare iodometrică:

 Acid ascorbic

 Metamizol sodic
 Fenazonă

 Studiu individual: identificati reacţiile chimice care stau la baza dozării fenazonei şi
metamizolului
 Dozarea acidului ascorbic
31

 Vitamina C comprimate
 Se cântăresc cu exactitate o cantitate de pulbere de comprimate (m) corespunzătoare
la 100mg acid ascorbic (M) într-un flacon Erlenmayer de 50mL. Se adaugă 20mL apă
distilată şi se agită pâna la solubilizarea principiului activ. Se adaugă 1mL HCl
10% şi apoi se titrează lent cu soluţie de I2 0.1N până la coloraţia albastră a
amidonului.
 Să se determine cantitatea de acid ascorbic în mg/cp
 1mL I2 0.1M corespunde la 8,805mg acid ascorbic.
 Dozarea iodului
32

 Soluţie alcoolică de iod-iodurat 2%

 Se cântăresc cu exactitate 3,000g soluţie, se diluează cu 15mL de apă distilată într-un
flacon Erlenmayer şi se titrează iodul liber cu tiosulfat de sodiu 0,1M până la
decolorare.
 Reactia chimică care are loc este:

½ I2+ Na2S2O3 ↔ ½ Na2S4O6+ Nal

 Să se determine cantitatea de iod în g%

 1mL de Na2S2O3 0.1N corespunde la 12.69mg I2
33 Volumetria prin perechi de ioni
 Volumetria prin perechi de ioni
34

 Este utilizată mai ales în industria cosmeticelor şi a detergenţilor

 Se determină surfactanţii, care de cele mai multe ori nu pot fi determinaţi
prin spectrofotometrie pentru ca nu posedă cromofori
 Există două tipuri de titrare:
 Titrarea cu ajutorul unor indicatori coloraţi
 O cantitate mică de colorant anionic sau cationic este adăugat în soluţia apoasă a analitului;
analitul este un compus lipofilic anionic sau cationic;

 Se formează o pereche ionică lipofilă colorată care se extrage în faza organică (cloroformică)

 Se titrează analitul cu o soluţie titrată a unui contraion (ex. clorură de benzetoniu, dodecilsulfat
de sodiu)

 Excesul de soluţie titrată va scoate analitul din complexul său cu indicatorul şi stratul cloroformic
se decolorează.
 Volumetria prin perechi de ioni
35

 Titrarea cu ajutorul unor indicatori coloraţi

 O cantitate mică de colorant anionic sau cationic este adăugat în soluţia apoasă
a analitului; analitul este un compus lipofilic anionic sau cationic;

 Se formează o pereche ionică lipofilă colorată care se extrage în faza organică

(cloroformică)

 Se titrează analitul cu o soluţie titrată a unui contraion (ex. clorură de benzetoniu,

dodecilsulfat de sodiu)

 Excesul de soluţie titrată va scoate analitul din complexul său cu indicatorul şi

stratul cloroformic se decolorează.
 Volumetria prin perechi de ioni
36

 Titrarea utilizând perechi cu anionul iodură

 Soluţiei de analizat ce conţine un cation lipofil i se adaugă un exces de iodură de
potasiu
 Între cationul lipofil şi anionul iodură se formează o pereche extractibilă în
cloroform care se separă
 Excesul de KI din soluţie se tratează în mediu foarte acid cu iodat de potasiu cînd
are loc reacţia

 O cantitate mică de cloroform este utilizată ca indicator; în prezenţa amestecului

de reacţie cloroformul este colorat în violet datorită urmelor de iod care apar în
timpul titrării
 La punctul de echivalenţă datorită conversiei totale a I - şi a I2 în ICl (monoclorură
de iod), stratul cloroformic se decolorează
37 Dozarea apei
 Titrarea Karl-Fisher
 Metoda Karl-Fisher
38

 Istoric
 1935 publicarea metodei originale Karl Fischer (cu piridină)
 1979 îmbunătăţiri aduse de Eugen Scholz (cu dietanolamină şi mai
târziu cu imidazol)
 1980 - 1986 alte îmbunătăţiri aduse de Riedel-de Haën

 Este un caz particular de titrare culometrică;

 Se aplică la determinarea apei din materiile prime farmaceutice

 Metoda se poate utiliza pentru determinarea apei chiar în urme

 Metoda Karl-Fisher
39

 Culometria – electroliza unei soluţii respectând legea lui Faraday

(corelează cantitatea de sarcină electrică cu cantitatea de substanţă
electrolizată)
 Soluţia titrantă:
 reactivul Karl Fisher: dioxid de sulf, iod şi o bază organică anhidră dizolvate
în metanol absolut; baza organică: piridină, dietanolamină, imidazol;

H2O + I2 + SO2 + 3C5H5N + CH3OH = 2C5H5H] +I- + C5H5NH]+ (SO4CH3) -

 Mecanismul reacţiei:
 În esenţă iodul se reduce la iodură şi sub acţiunea dioxidului de
sulf care la rândul său se oxidează, iar reacţia necesită apă
 Metoda Karl-Fisher
40

 Ecuaţiile chimice nu reflectă complet evenimentele din sistem, deci

calculele nu se pot baza pe stoechiometria lor; din acest motiv se
folosesc standarde cu conţinut cunoscut de apă
 Titrul reactivului KF = mg apa/mL reactiv KF)
 Standard solid:
 Tartrat de sodiu *2H2O - se dizolvă relativ uşor în metanol absolut;
(15,66% continut in H2O)
 Standard lichid:
 solvenţi organici (metanol) cu conţinut cunoscut de apă, păstraţi în fiole
închise ermetic (sudate)
 Indicarea punctului de echivalenţă – electrozi de platină
 Metoda Karl-Fisher
41

 Substanţele insolubile în metanol absolut se dizolvă în etanol absolut,

cloroform sau acid acetic anhidru

Metanol anhidru

Biuretă închisă
Titrare până la (I)
consumarea apei Soluţie de titrare C% = concentraţia de apă în probă (% m/m);
VI = volumul de reactiv KF consumat la etapa
Probă - iod I a titrării (ml);
- dioxid de sulf VII = volumul de reactiv KF consumat la
- bază (ex. Py) etapa II a titrării (ml);
Titrare până la (II) în metanol anh. T = titrul reactivului KF (mg apă/ ml reactiv);
echivalenţă m = masa probei (mg)
 Metoda Karl-Fisher
42

 Surse de eroare in titrarea KF

1. La titrarea apei din cetone, metanolul poate reacţiona cu cetona
generând apă:

R R O-CH
3
C O + 2 CH3OH C + H2O
R R O-CH3
Cetonă Acetal

 Soluţie:
 metanolul este înlocuit cu alţi solvenţi (ex. 2-cloretanol, 2-metoxietanol)
 Metoda Karl-Fisher
43

 Surse de eroare in titrarea KF

3. Compuşii organici ai sulfului, prezenţi în probă, consumă iod:

2R-SH + I2 R-S-S-R + 2HI

 Soluţie: cuplarea prealabilă a tiolilor cu N-etil-maleinimidă

O O

R-SH + N C2H5 N C2H5

RS
O O
 Concluzii
44

 Metoda Karl-Fisher este o metodă specifică de dozare a apei

prezente în probele de analizat

 Poate fi aplicată chiar la concentraţii extrem de mici de apă (analiza

urmelor)

 Ecuaţiile chimice nu reflectă complet evenimentele din sistem - se

folosesc standarde cu conţinut cunoscut de apă

 Sursele de eroare apar atunci când proba de analizat conţine:

cetone sau compuşi organici ai sulfului
 Evidentierea potenţiometrică a
45
punctului de echivalenţă
Potenţiometria
 Titrarea potentiometrica
46

 Evidentierea punctului de echivalenta se face pe baza masurarii

diferentei de potential ce apare in jurul momentului finalizarii
reactiilor chimice ce stau la baza determinarilor volumetrice

 Se realizeaza cu ajutorul unui electrod potrivit si este aplicabila

tuturor metodelor volumetrice

 Avantantaj:
 Poate fi utilizata chiar daca solutiile sunt colorate, spre deosebire de
utilizarea indicatorilor de culoare a caror viraj in aceste solutii nu poate fi
apreciat corect.

 Observatie:
 Pentru evidentierea foarte exacta a punctului de echivalenta titrarea
trebuie realizata lent si cu volume adaugate mici
 Titrarea potentiometrica
47

 Electrodul de sticla (sensibil la

pH)
1. Orificiu de umplere
2. Ag/AgCl electrod de referinta extern
3. Solutie electrod de referinta extern
4. Jonctiune poroasa
5. Ag/AgCl electrod de referinta intern
6. Solutie electrod de referinta intern
(tampon fosfat pH=7 ce contine KCl
saturata cu AgCl)
7. membrana de sticla sensibila la pH
 Titrarea potentiometrica
48

 Acest electrod monitorizeaza diferentele de potential cauzate in principal de

interactiunea ionilor de hidrogen cu suprafata externa a bulbului ce poseda
o membrana de sticla sensibila la pH

 Electrodul de sticla combinat este construit astfel incat potentialul sau sa fie
de aproximativ 0 volti la pH=7.00

 Cand se opteaza pentru evidentierea potentiometrica a punctului de

echivalenta, curba de calibrare se obtine prin reprezentarea grafica a
potentialului inregistrat in functie de volumul de solutie titranta adaugata

 Principala aplicatie a acestui electrod este evidentierea punctului de

echivalenta in volumetria acido-bazica in mediu apos
 Titrarea potentiometrica
49

 Curba de titrare potentiometrica

 Titrarea potentiometrica
50

 Alte tipuri de electrozi:

 Electrod de sticla cu LiCl saturat in etanol
 Utilizare: volumetria in mediu neapos

 Electrod combinat de platina

 electrod indicator de platina si un electrod de referinta de
calomel
 Utilizare: reactii cu schimb de electroni (redoxometrie)

 Electrod de Ag si Ag/AgCl saturat cu azotat de potasiu

 Utilizare: reactii de precipitare (argentometrie)
 Concluzii
51

 Argentometria este o metoda aplicabila analizei cantitative a halogenurilor

si pseudohalogenurilor solubile
 Complexonometria este o metoda volumetrica aplicabila cationilor metalici
din sarurile lor
 Metodele bazate pe reactii cu schimb de electroni (iodometria) este
aplicabila substantelor medicamentoase capabile sa se oxideze sau sa se
reduca
 Voumetria cu perechi de ioni este aplicabila surfactantilor din industria
cosmetica
 Metoda Karl-Fisher este o metoda specifica de dozare a apei prezente in
probele de analizat
 Evidentierea instrumentala a punctului de echivalenta (titrarea
potentiometrica) poate fi aplicata cu succes in determinarile volumetrice cu
mentiunea selectarii corecte a unui electrod potrivit
 Bibliografie
52

1. Watson D.G. Pharmaceutical analysis. A textbook for pharmacy students

and pharmaceutical chemists. 3rd Edition, Churchill Livingstone, 2012: 64-
68

2. Monciu C.M. Echilibre cu transfer de electroni (Redoxometria). In Monciu

C.M. Analiza chimica in controlul medicamentelor. Editura Medicala
Bucuresti; 2005: 847-917

3. Arama C. Titrimetria bazata pe echilibre cu transfer de electroni

(Redoxometria). In Monciu C.M. Analiza chimica in controlul
medicamentelor. Editura Medicala Bucuresti; 2005: 918-1024

4. Dorneanu V., Stan M., Musteata M.F. Titrari bazate pe reactii redox. In
Dorneanu V. Chimie analitica. Editura Gr. T Popa, Iasi; 2003: 311-360

5. Farmacopea Europeana ediatia 8-a online,

http://online6.edqm.eu/ep802/