ANALIZA

MEDICAMENTULUI
NOTE DE curs (10) Conf. dr. Cristina Adela Iuga
04-05.12.2017 Sef lucrari dr. Lucia Maria Rus
Planul cursului

 Analiza termica. Aplicatii in analiza medicamentului

 Determinari fizice, fizico-chimice şi chimice cu aplicatii in

analiza medicamentului
3
Metode termice aplicate în analiza
medicamentelor
 Principii
 Tehnici de analiză termică
 Definitie
4

 Farmacopeea Europeană Ediţia 8.2, 2014- Thermal Analysis

 CIATC (Confederaţia Internaţională de Analiză Termică şi

Calorimetrie)

“grup de tehnici care măsoară o proprietate fizică a unei substanţe

atunci când acea substanţă este supusă unui program controlat de
temperatură"
 Proprietăţi măsurate
5

 Capacitatea de încălzire specifică

 Schimbul de energie

 Schimbările de masă sau greutate

 Proprietăţi mecanice (dimensiunea, deformarea)

 Proprietăţi optice (reflectanţa, transmitanţa, luminescenţa)

 Natura gazului rezultat din analiză

 Tehnici de analiză termică
6

1. Analiza Termică Optică (Termomicroscopia) (ATO)

2. Analiza Termogravimetrică (TGA)

3. Analiza Calorimetrică Diferenţială (DSC)

4. Analiza Termică Mecanică (TMA)

5. Analiza Mecanică Dinamică (MDA)

6. Dilatometria

7. Termoluminescenţa
7
Analiza Termică Optică (ATO)
 Principiu
 Aplicaţii în analiza medicamentului
 Analiza Termică Optică (ATO)
8

 Thermomicroscopy (FE)

 Permite observarea, cu ajutorul unui microscop, a schimbărilor de

fază (desolvatarea, topirea) care au loc sub acţiunea unei încălziri
programate

 Termomicroscopul - placa încălzită după un regim programat de

temperatură

 Aplicatii:
 determinarea temperaturii si/sau a intervalului de topire
 aspectul cristalelor
9 Analiza Termogravimetrică (TGA)

 Principiu
 Aplicaţii în analiza medicamentului
 Analiza termogravimetrică (TGA)
10

 Înregistrarea variaţiei masei substanţelor în funcţie de temperatură

în cursul încălzirii lor continue şi uniforme

 Evenimente termice însoţite de variaţia masei:

 Desorbţia
 Absorbţia
 Sublimarea
 Evaporarea
 Oxidarea
 Reducerea
 Descompunerea
 Termograma (TGA)
11

 m(mg) = f(T)

 Variaţia masei în funcţie de temperatură: dmdt= f(T)

 Echipament TGA
12

 Termobalanţa
 Microbalanţă electronică
 Cuptor
 Programator al temperaturii
 Calculator pentru înregistrarea datelor

 Creuzete
 alumină (Al2O3), platină, aluminiu, quartz, safir
 Analiza termogravimetrică (TGA)
13

 Forma curbelor TGA este influentata de:

1. cantitatea de probă - mică, în limitele de rezoluţie ale microbalanţei
2. mărimea particulelor probei - cât mai mici, pentru ca echilibrul să se atingă
pe o suprafaţă cât mai mare

3. viteza de încălzire - 10C/min până la 30C/min

 Viteza de încălzire mare → rezoluţia temperaturii mică
 Viteza de încălzire mică → cresc timpii de analiză şi scade pierderea de
masă pe unitatea de timp

4. natura şi presiunea atmosferei în camera cu proba

 Gaze reactive: O2, H2
 Gaze inerte: N2, He, Ar, CO2
 Debit: 15-50 mL/min

5. natura creuzetului utilizat

 Analiza termogravimetrică (TGA)
14

Materialul Volum Interactiunea cu P.t.

creuzetului proba
Alumină (Al2 O3) 70µL, 150µL inertă > 1700°C
reutilizabile 900µL,

Platină 30µL ,70µL, Poate acţiona ca şi 1770°C

(reutilizabile) 150µL catalizator

Aluminiu 40µL ,100µL inertă 660°C

Safir (reutilizabile) 70µL inertă > 1700°C
 Evaluarea temperaturii/intervalului de
descompunere
15

Fig.1 Termograma TGA a atenololului

 Determinarea conţinutului in apă, substanţe
volatile, cenuşă
16

 creuzete: alumină, 70µL;

 gaz de purjare: N2, 50mL/min
 interval de temperatură: 25- 600ºC;
 rata de încălzire: 5ºC/min

ma (0.5848mg apă pierdută TG)................mp (5.7643 mg probă cântărită)

X (mg apă din probă)................................100mg BCD
17
Analiza Calorimetrică Diferenţială (DSC)
 Principiu
 Aplicaţii în analiza medicamentului
 Analiza Calorimetrică Diferenţială (DSC)
18

 Differential Scaning Calorimetry (DSC) (FE)

 Măsurarea energiei calorice care însoţeşte schimbările de fază ca
urmare a unei variaţii de temperatură pentru o probă menţinută la
acelaşi regim de temperatură cu o probă de referinţă
 Scanare - analizare
 Calorimetru- instrument pentru măsurarea căldurii sau a fluxului de
căldură
 Diferenţială- se folosesc două calorimetre (probă, referinţă) cu acelaşi
transfer de căldură
 Termograma DSC
19

 Dacă apare o diferenţă de temperatură între probă şi referinţă, datorată unei

schimbări de fază, este compensata energia până când această diferenţă de
temperatură este mai mică decât o valoare de bază (< 0,01K)
 Termograma: debitul de căldură (mW) = f (T) sau f (t)
 Echipament DSC
20

 Senzori pentru temperatură:

 FRS5 (Full Range Sensor)- 56 termocupluri
 Domeniul de temperatură: -150-700C
 HSS7 (High Sensitive Sensor)- 120 termocupluri
 Domeniul de temperatură: -150-500C

 Principiul de funcţionare al senzorilor:

 Legea lui Ohm:
Φ=ΔT/R Φ = debitul de căldură
ΔT = variaţia de temperatură (TP-TR)
R = rezistenţa termică
FRS5
 Echipament DSC
21
 Sisteme de răcire:
 Aer: 25C
 Criostat: -40C
 Intracooler: -75C
 Azot lichid: -150C
 Accesorii
 Gaz controler
 Creuzete
 Aluminiu (20μl, 40μl, 100μl, 160μl)
 cupru, alumină (Al2O3), platină, aur, sticlă, oţel
 cu sau fără capac
 Presă

 Software specific (achizitie si procesare

date)
 Pregătirea analizei DSC
22

1. Ce informaţii se aşteaptă? 4. Se alege tipul de creuzet:

 Proprietăţi fizice  Aluminiu, platina, altele
 Tranziţii de fază, polimorfism  Deschis, închis, capac cu
 Reacţii chimice, gaură
descompunere

5. Atmosfera:
2. Se realizează în paralel o
 Gaz de purjare (inert sau
analiză TGA
reactiv) - N2

3. Programul de temperatură: 6. Prepararea probei:

 Organice: 25-350C
 Geometria probei
 Anorganice: 25- 600C
 Viteza de încălzire 10C/min  Cantitatea:
 Organice: 1-10mg
 Anorganice: 10-30mg
 Aplicaţii ale DSC
23

 Evaluarea comportamentului termic al s.m.

 Evaluarea puritatii s.m.

 Studiul interacţiunilor în stare solidă

 Evaluarea comportamentului termic DSC
24

Termograma DSC atenolol: topire (154.07C, descompunere >300C

 Evaluarea comportamentului termic DSC
25

 Termograma DSC betaciclodextrină:

 Deshidratare (104,98C)
 Topire cu descompunere >300C
 Evaluarea puritatii DSC
26

 Impurităţile:

 Scad p.t. al produsului iniţial

 Modifică aspectul curbei de topire sau recristalizare

 Determinarea catitativă a impurităţilor- ecuaţia Van‘t Hoff:

ΔT = RT02X2  Hf
ΔT = T0-Tm
R = constanta gazelor perfecte (8,314510)
T0 = temperatura de topire a substanţei pure
Tm = temperatura de topire a probei analizate
X2 = fracţia molară de impuritate
Hf = entalpia de topire a probei (Kcal/mol)
 Studiile de compatibilitate in stare solida
27

 Apariţia de picuri suplimentare

 Dispariţia unor picuri faţă de substanţele pure
 Modificarea temperaturilor la care apar anumite picuri faţă de cele
ale substanţelor pure
 Exemple:
 Studierea interacţiunilor medicamentelor cu excipienţii
 Includerea medicamentelor în ciclodextrine
 Studiul interactiunilor medicament-excipienti
28

 Comprimate de indometacin cu cedare colonică

 identificarea apariţiei de interacţiuni între indometacin şi
excipienţii utilizaţi pentru formulare

C
l
O
 Indometacin

C
H
3
H
C
O
3

C
O
O
H
 Excipienţi: amidonglicolatul de sodiu, celuloza microcristalină,
lactoza monohidrat, polivinilpirolidona, stearatul de magneziu

 Forma farmaceutică reconstituită

 Studiul interactiunilor medicament-excipienti
29

 Echipament Mettler Toledo DSC 822

 Metoda DSC:
 creuzete: aluminiu, 40µL
 gaz de purjare: N2, 50mL/min
 interval de temperatură: 25- 400ºC
 rata de încălzire: 10ºC/min
 Studiul interactiunilor medicament-excipienti
30

Fig.4 Termograma DSC a indometacinului Fig.5 Termograma DSC a amidon glicolatului de sodiu
 Studiul interactiunilor medicament-excipienti
31

Fig.6 Termograma DSC a celulozei microcristaline

Fig.7 Termograma DSC a lactozei monohidrat

 Studiul interactiunilor medicament-excipienti
32

Fig.8 Termograma DSC a polivinilpirolidonei Fig.9 Termograma DSC a stearatului de magneziu

 Studiul interactiunilor medicament-excipient
33

Fig.10 Termograma DSC a formei farmaceutice reconstituite (PA + excipienti)

 Studiul interactiunilor medicament-excipient
34

Fig.11 Termograma DSC a indometacinului, excipienţilor şi a formei farmaceutice reconstituite

 Includerea medicamentelor în ciclodextrine
35

 Studiul formării complecşilor de incluziune ai metoprolului cu

betaciclodextrina (BCD)
 Îmbunătăţirea solubilităţii, biodisponibilităţii, stabilităţii, caracteristicilor
organoleptice
 Metode de obtinere: amestec fizic, frământare, coprecipitare, liofilizare

 Metoda DSC:
 creuzete: aluminiu, 40µL
 gaz de purjare: N2, 50mL/min
 interval de temperatură: 25- 400ºC
 rata de încălzire: 10ºC/min
 Includerea medicamentelor în ciclodextrine
36

Fig.12 Termograma DSC a BCD Fig.13 Termograma DSC a metoprololului

 Includerea medicamentelor în ciclodextrine
37

Fig.14 Termograma DSC a metoprololului tartrat+BCD_amestec fizic, coprecipitare

 Includerea medicamentelor în ciclodextrine
38

Fig.15 Termograma DSC a metoprololului tartrat+BCD_frământare, liofilizare

 Cuplaje cu alte metode de analiza
39

 Spectrometrie de masă (SM)

 Spectrofotometrie IR cu transformantă Fourier (FT-IR)

 Gaz cromatografie (GC)

 Concluzii
40

 Analiza Termică Optică (Termomicroscopia) (ATO) – metoda de stabilire

a punctului/intervalului de topire si evaluare a cristalelor

 Termogravimetria (TG) – metoda de evidentiere a pierderilor de masa in

functie de temperatura;
 Determinarea cantitativa a apei din materiile prime farmaceutice (umiditatea)
 Evaluarea comportamentului termic al s.m. cu pierdere de masa

 Analiza calorimetrica diferentiala (DSC) - metoda de măsurarea energiei

calorice care însoţeşte schimbările de fază ca urmare a unei variaţii de
temperatură
 Evaluarea comportamentului termic al s.m. fara pierdere de masa
 Evaluarea compatibilitatii medicament-medicament, medicament-excipienti in
etapa de preformulare
Determinări fizice, fizico-chimice şi chimice

1. Solubilitate 6. Substanţe nesaponificabile

2. Densitate relativă
3. Putere rotatorie 7. Punct de fierbere

4. Indici
8. Punct de picurare
 Indice de refracţie
 Indice de aciditate 9. Punct de solidificare
 Indice de ester
 Indice de hidroxil 10. Punct de topire
 Indice de iod
 Indice de peroxid 11. Interval de distilare
 Indice de saponificare
12. Vâscozitate
 Solubilitate
 Prevederile de la alineatul “solubilitate” au caracter orientativ

 Prevederile de la alineatul “solubilitate în alcool” au caracter

obligatoriu

 Definiţie: volumul de solvent (în ml) necesar pentru a dizolva 1g de

substanţă solidă sau 1ml substanţă lichidă, în intervalul de
temperatură 15-25C
Solubilitate

Expresii folosite Volumul de solvent (în ml) necesar pentru a dizolva 1g de substanţă solidă
sau 1ml substanţă lichidă, la temperatura de 20±5C

Foarte uşor solubil mai puţin de 1ml

Uşor solubil De la 1ml până la 10ml

Solubil De la 10ml până la 30ml

Puţin solubil De la 30ml până la 100ml

Greu solubil De la 100ml până la 1000ml

Foarte greu solubil De la 1000ml până la 10.000ml

Practic insolubil Mai mult de 10.000ml

Expresia “parţial solubil” - descrierea unui amestec în care numai unii dintre
constituenţi se dizolvă
Termenul “miscibil” descrie un lichid miscibil în toate proporţiile în solventul indicat
 Solubilitate

 Se verifică în cel puţin doi solvenţi diferiţi

 Dacă se constată prezenţa unor impurităţi insolubile se verifică solubilitatea

şi în ceilalţi solvenţi prevăzuţi

 La dizolvarea în soluţii de acizi sau baze nu este prevăzut volumul de soluţie

 Masa de substanţă luată în lucru se calculează astfel încât să rezulte 10-

20ml soluţie
Solubilitatea

 “Dizolvare prin încălzire”:

 Încălzire la 50C până la dizolvare
 Se înlocuieşte solventul evaporat
 Se răceşte sub agitare soluţia
 Se verifică solubilitatea după 2h la 20±2C

 “Dizolvare în timp”:
 Se agită soluţia câte 5s din 5 în 5min
 Trebuie să se dizolve în 30min
Solubilitatea

 Substanţa se consideră dizolvată când soluţia examinată cu ochiul

liber nu mai prezintă particule în suspensie

 Nu se iau în considerare urmele de impurităţi mecanice, dacă soluţia,

fără a fi filtrată corespunde etalonului de transparenţă şi dacă după un
repaus de 1h aceste impurităţi nu formează un reziduu vizibil
Densitatea relativă

 Densitatea relativă d2020 – raportul dintre masa unui volum din acea
substanţă la 20C şi masa unui volum egal de apă la 20C

 Densitatea relativă d420 – raportul dintre masa unui volum din acea
substanţă la 20C şi masa unui volum egal de apă la 4C

 Masa volumică (densitate) 20 - raportul dintre masa şi volumul substanţei

respective la 20C; S.I kg/m3

 Determinarea densităţii relative:

 Densimetre 2 zecimale
 Balanţa Mohr-Westphal 3 zecimale
 Picnometrul 4 zecimale
 Densitatea relativă

 Determinarea densităţii relative cu picnometrul

d2020 = m/m1
Unde:
m= masa volumului de lichid (g)
m1= masa volumului de apă (g)

 Determinarea densităţii relative la grăsimi solide sau ceară

d2020 = (m2-m1)/[(m4–m1) – (m3-m2)]

Unde:
m1= masa picnometrului gol (g)
m2= masa picnometrului cu grăsime lichidă sau ceară (g)
m3= masa picnometrului cu grăsime lichidă sau ceară şi cu apă (g)
m4= masa picnometrului cu apă (g)
Densitatea relativă

Aplicații calitative Aplicații cantitative

 Identificare (împreună cu indicele  Nomograme (împreună cu
de refracție) indicele de refracție)
 Refracția specifică  Deteminarea compoziției
amestecurilor ternare

 Refracția molară

Rr xM

 Controlul purităţii
 Menthae aetheroleum
d2020= 0.895-0.915
Determinări fizice, fizico-chimice şi chimice

1. Solubilitate 6. Substanţe nesaponificabile

2. Densitate relativă
3. Putere rotatorie 7. Punct de fierbere

4. Indici
8. Punct de picurare
 Indice de refracţie
 Indice de aciditate 9. Punct de solidificare
 Indice de ester
 Indice de hidroxil 10. Punct de topire
 Indice de iod
 Indice de peroxid 11. Interval de distilare
 Indice de saponificare
12. Vâscozitate
Putere rotatorie

 Este proprietatea substanţelor optic active de a devia planul de

polarizare al luminii polarizate.

 Putere rotatorie specifică [m]t - rotaţia planului de polarizare,

exprimată în radiani (rad), determinată pe un strat cu grosimea de 1m
dintr-un lichid sau o soluţie care conţine 1kg substanţă optic activă în
1m3 soluţie, măsurată la temperatura t şi lungimea de undă .
S.I rad*m2/kg
 Depinde de:
 Natura şi concentraţia substanţei
 Natura solventului
 Grosimea stratului de lichid sau soluţie
 Temperatura
 Lungimea de undă a radiaţiei
 Putere rotatorie
 Putere rotatorie D 20 a unui lichid – unghiul de rotaţie al planului de polarizare,
exprimat în grade (), la lungimea de undă D a sodiului (589,3nm), măsurat la
20C pe un pe un strat cu grosimea de 1dm .

 Putere rotatorie specifică []D 20 a unui lichid – unghiul de rotaţie al planului de

polarizare, exprimat în grade (), la lungimea de undă D a sodiului (589,3nm),
măsurat la 20C pe lichidul de analizat, raportat la un strat cu grosimea de
1dm şi împărţit la masa volumică exprimată în g/cm3.

[]D 20 = D 20 / l * 20
Putere rotatorie

 Putere rotatorie specifică []D 20 a unei substanţe în soluţie –

unghiul de rotaţie al planului de polarizare, exprimat în grade (), la
lungimea de undă D a sodiului (589,3nm), măsurat la 20C pe
soluţia substanţei de analizat, raportat la un strat cu grosimea de
1dm şi la o concentraţie de 1g/ml.

 Este definită întotdeauna faţă de solventul prevăzut şi concentraţia

dată.

[]D 20 = D 20 *100/ l * c
 Putere rotatorie

 Polarimetrul:

 Permite citiri reproductibile cu o precizie de ±0.05

 La lungimea de undă a sodiului = 589,3nm

 Temperatura de 20±0.5C

 Citirile se fac după calibrare:

 Cu tub polarimetric gol pentru lichide

 Cu tub polarimetric plin cu solvent pentru solide în soluţie

 Tub polarimetric de 2dm dacă nu se prevede altfel

 Se efectuează cel puţin 5 citiri şi se face media

 Puterea rotatorie: dextrogiră (+) şi levogiră (-)

 Putere rotatorie

 Concentraţia în cazul soluţiilor se calculează astfel:

c= D 20 *100/ l * []D 20
Unde:
C – concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei (% m/V)

c‘ = D 20 *100/ (l * []D 20 * 20 )

Unde:
C’ – concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei (% m/m)
Puterea rotatorie

Aplicații calitative Aplicații cantitative

 Identificare (împreună cu indicele de  Curba de calibrare
refracție)  αD20=f(C)
 Puterea rotatorie specifica []D 20  αD20=a*C (g/mL); r=0.99…
 Glucoza []D 20 = +52

 Controlul purităţii
 Menthae aetheroleum
αD20= (-18°) pana la (-34°)
Indici

 Indicele de refracţie nD20 –

raportul dintre viteza luminii în
aer şi viteza luminii în proba de
analizat.

nD20 = sin i /sin r

 Depinde de:
 Natura probei
 Temperatură 20±0.5C
 Presiune
 Lungimea de undă a razei de
lumină =589,3nm
 Natura solventului şi
concentraţia în cazul soluţiilor
Indicele de refracţie nD20

 Se determină cu ajutorul refractometrului ABBE:

 Două prisme
 Compensator pentru lumina albă
 Ocularul
 Scala de diviziuni

 Etalonarea refractometrului
 Monobrom-naftalină n=1,6588 la 20C
 Apă distilată n=1,3330 la 20C

 Citirea se efectuează cu o precizie de 3 zecimale şi dacă este cazul

a patra zecimală se aproximează.

 Se efectuează întotdeauna trei citiri şi se face media

Indicele de refracţie nD20

 Aplicaţii:
 Identificare
 calcularea refracţiei specifice (r) şi a refracţiei molare (R) a unei
substanţe

 Controlul purităţii
 diferenţă de ± 4 x 10-4

 Determinare cantitativă
 O substanţă
 Curba de calibrare n=f(c)
 Incrementul indicelui de refracţie F

 Amestec de substanţe
 Legea aditivităţii indicelui de refracţie
Indicele de refracţie nD20

 Determinare cantitativă
 Pentru o singură substanţă
 Curba de calibrare n=f(c)
n = b*C + n0
 Incrementul indicelui de refracţie F
C1% = (n-n0) /F1
C1 x F1 = (n-n0)

 Pentru un amestec de substanţe

 Legea aditivităţii indicelui de refracţie
C1F1 + C2F2 = C1+2F1+2
 Concluzii
61

 Constantele fizice, fizico-chimice și chimice au aplicații calitative dar și

cantitative în analiza medicamentului

 Constantele cu aplicabilitatea cea mai mare sunt densitatea, indicele de

refracție, respectiv unghiul de rotație

 Densimetria, refractometria și polarimetria sunt metode analitice simple,

nu necesită o expertiză ridicată a analistului iar echipamentele utilizate
sunt accesibile laboratoarelor de analiză
 Bibliografie
62

 Watson D.G. Pharmaceutical Analysis, A textbook for pharmacy

students and pharmaceutical chemists, 3nd edition, Elsevier, 2012.
 Ashutosh Kar. Pharmaceutical drug analysis. New Age International
Publishers, 2005.
 ***** - Farmacopeea Europeana editia 8.5 online,
http://online6.edqm.eu/ep805/
 Craig DQM, Reading M eds. Thermal analysis of Pharmaceuticals,
CRC Press Taylor & Francis Group; 2007.
 Brown ME. Introduction to Thermal Analysis. Techniques and
Applications. Second Edition. Kluwer Academic Publisher; 2004.
 Worsfold P, Townshend A, Poole C eds. Encyclopedia of Analytical
Science, Second edition, Vol. 9: Thermal Analysis, Elsevier Academic
Press; 2005.
 ***www.mt.com.