Laborator nr.

3 Studiul Mărfurilor

PARTEA I DETERMINAREA PARAMETRILOR ATMOSFERICI DE PĂSTRARE

A MĂRFURILOR
Principalii parametri atmosferici care influenţează calitatea mărfurilor în timpul
păstrării, precum şi exactitatea măsurătorilor de laborator, sunt: temperatura şi umiditatea
relativă a aerului.
Pentru a asigura reproductibilitatea rezultatelor măsurătorilor de laborator se iau ca
valori de referinţă: 200C pentru temperatură şi 65% pentru umiditatea relativă a aerului, iar
pentru condiţionare, 200C±20C şi 65%±5%.

1.1. Determinarea temperaturii

Unitatea de măsură pentru temperatură este gradul de temperatură care reprezintă o

mărime fundamentală. Există mai multe tipuri de grade, în funcţie de reperele alese şi de
valoarea acestora. Din acest motiv, rezultă mai multe scări termometrice utilizate
concomitent.
Mai des s-au ales ca repere, temperatura de topire a gheţii şi temperatura de fierbere a
apei pure, când aceasta fierbe sub presiunea normală de 1 atmosferă. Aceste repere se numesc
puncte fixe ale scării termometrice. Distanţa între punctele fixe convenţionale se împarte în
părţi egale (tot convenţional).
În sistemul internaţional de măsură, unitatea de măsură pentru temperatură este gradul
Kelvin (0K). Unitatea uzuală de măsură a temperaturii este gradul Celsius ( 0C) care reprezintă
a suta parte din diferenţa de temperatură între punctul de topire al gheţii şi punctul de fierbere
al apei pure, la presiunea de 1 atmosferă. Convenţional temperaturile sub 00C sunt considerate
negative.
Alte tipuri de scări termometrice utilizate în mod curent şi corelaţia dintre ele sunt
redate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr.1 Tipuri de scări termometrice

Tipul de scară Temperatura de Temperatura de Numărul de grade
topire a gheţii fierbere a apei între cele două
repere
Celsius 00C 1000C 100
Reamur 00R 800R 80
Fahrenheit 320F 2120F 180
Kelvin 2730K 3730K 100

Determinarea temperaturii se face cu termometrele de cameră cu mercur sau alcool,

sau prin înregisrare cu termografe, care pot urmări variaţiile de temperatură pe o zi sau o
săptămână.
Un termometru de sticlă cu lichid este format dintr-un rezervor cu lichid termometric,
un tub capilar sudat la capătul deschis de rezervor, în care oscilează nivelul coloanei de lichid
şi o scară termometrică gradată diferit, în funcţie de destinaţia termometrului. Fiecare grad
este divizat în cinci sau zece părţi pentru a uşura aprecierea vizuală a zecimii de grad. Atât
scara termometrică cât şi tubul capilar se află în interiorul unui tub protector de sticlă.
Lichidele utilizate pentru acest tip de termometre sunt mercurul, care este lichid între – 39 0C
şi + 3570C şi alcoolul care se menţine lichid până la 78,30C.
Termografele funcţionează pe principiul modificării dimensionale, respectiv
încovoierea unei lamele metalice în funcţie de variaţiile temperaturii (Figura nr.1).
Modificările de lungime ale lamelei metalice (1) sunt transmise prin intermediul unor pârghii
(2) la o peniţă (3), care înregistrează pe o hârtie special etalonată (4), variaţiile temperaturii
Laborator nr. 3 Studiul Mărfurilor

timp de o zi sau o săptămână. Înregistrarea este posibilă, datorită mişcării de rotaţie constante
a unui cilindru (5) acţionat de un mecanism de ceasornic, pe care se află înfăşurată hârtia de
înregistrare.

Figura nr.1 – Termograful

Pirometru în infraroșu

Pirometrele în infrarosu permit utilizatorilor sã mãsoare temperatura în aplicatii în care

senzorii obitnuti nu pot fi folositi. În special, în cazurile în care sunt implicate obiecte mobile
(cum ar fi rolele, ansamblu mobil, sau o bandã transportoare), sau când sunt necesare
mãsurãtori non-contact din motive de contaminare sau risc (cum ar fi tensiune ridicatã), atunci
când distantele sunt prea mari, sau când temperaturile ce trebuie mãsurate sunt prea mari
pentru termocuple sau alti senzori de contact.
Trãsãturile caracteristice pentru orice pirometru în infrarosu includ câmpul de
observatie (tinta si distanta), tipul de suprafatã ce trebuie mãsuratã (emisivitatea), rãspunsul
spectral (pentru efectele atmosferice sau transmisia prin suprafete), domeniul de temperaturã
si montarea (portabil sau fix). Alte consideratii includ timpul de rãspuns, mediul înconjurãtor,
limitele de montare, vizorul sau fereastra, si procesarea semnalului dorit.
Câmpul de observatie este unghiul de vedere sub care opereazã instrumentul si este
determinat de optica aparatului. Pentru obtinerea unei citiri precise a temperaturii tinta ce
urmeazã a fi mãsuratã trebuie sã intre complet în câmpul de observatie al instrumentului.
Deoarece dispozitivul în infrarosu determinã temperatura medie a tuturor suprafetelor din
câmpul de observatie, dacã temperatura suportului este diferitã de cea a obiectului, poate sã
aparã o eroare de mãsurã.
Cei mai generali indicatori au o distantã focalã între 20 si 60". Distanta focalã este punctul la
care apare spotul minim de mãsurã. De exemplu, un aparat cu un raport distantã-spot de
120:1, si cu o lungime focalã de 60" va avea mãrimea minimã a spotului de 0,5" la 60"
distantã. Instrumentele cu focalitate micã au o lungime focalã tipicã de 0,1 la 12", în timp ce
aparatele cu domeniu mai mare pot folosi distante focale de ordinul a 50'. Multe instrumente
folosite pentru distante mari sau dimensiuni mici ale spotului contin si lunete de vizare pentru
o focalizare mai bunã. Majoritatea instrumentelor au diagrame ale câmpului de observatie
care ajutã la estimarea dimensiunii spotului la distante specifice.
Emisivitatea este definitã ca raportul dintre energia radiatã de un obiect la o
temperaturã datã si energia emisã de un radiator ideal, sau corp negru, la aceeasi temperaturã.
Emisivitatea unui corp negru este 1,0. Toate valorile de emisivitate se gãsesc între 0,0 si 1,0.
Emisivitatea (e ), un factor major dar reglabil în mãsurãtorile de temperaturã în IR, nu poate fi
ignoratã. În legãturã cu emisivitatea sunt reflexia (R), o mãsurã a capacitãtii unui obiect de a
reflecta energia în infrarosu, si transmisivitatea (T), o mãsurã a capacitãtii unui obiect de a
opri sau a transmite energia IR. Toatã energia de radiatie datoratã temperaturii corpului(E),
Laborator nr. 3 Studiul Mărfurilor

trebuie emisã transmisã (T) sau reflectatã (R). Energia totalã, suma emisivitãtii,
transmisivitãtii si reflexiei este egalã cu 1:
E + T + R = 1,0
Suprafața idealã pentru mãsurãtorile în infrarosu este un radiator ideal, sau un corp
negru cu o emisivitate de 1,0. Majoritatea obiectelor, însã, nu sunt ideale, dar vor reflecta
si/sau transmite o parte de energie. Cele mai multe instrumente au capacitatea de compensare
pentru diferite valori de emisivitate, pentru diferite materiale. În general, cu cât emisivitatea
unui obiect este mai mare cu atât mai usor se efectueazã o mãsurãtoare precisã a temperaturii
folosind razele infrarosii.

Aplicații ale pirometrelor cu infraroșu

1. Inspectia Sistemelor Electrice. Cãldura unei rezistente electrice poate provoca multe
probleme. Inspectiile cu infrarosii gãsesc rapid punctele fierbinti în toate tipurile de
conexiuni, inclusiv în terminatii, contacte, comutatoare, întrerupãtoare, conexiuni de
rezistentã, conexiuni directe, baterii. Fie cã sunt folosite pentru tensiuni ridicate sau
plãci cu circuite imprimate, termometrele IR duc la economii importante ajutând
utilizatorii sã reducã îmbãtrânirea prematurã a echipamentului si sã previnã defectarea
lui sau a produsului. Mai sunt folosite si pentru verificarea reparatiilor pentru a vedea
dacã sunt adecvate.

2. Inspectia Sistemelor Mecanice. Echipamentul IR poate fi folosit pentru verificarea

lagãrelor echipamentului rotativ; pentru inspectia sistemelor hidraulice si a balansului
iesirilor Hvac; pentru verificarea radiatorilor, schimbãtorilor de cãldurã si liniilor de
transport de fluid. În reconstructia motoarelor si generatoarelor, sunt foarte importante
inspectiile cu infrarosii la cablaj si bobinajul motoarelor. Pentru multe aplicatii
mecanice, echipamentul IR este cel mai potrivit în combinaþie cu (si nu ca înlocuitor)
alte metode nedistructive de testare cum ar fi analiza vibratiilor si inspectia cu
ultrasunete. Industria petrochimicã depinde de echipamentul IR pentru sustinerea
instrumentatiei existente în determinarea nivelului lichidelor în rezervoare, în special
în timpul transferurilor problematice.

3. Inspectia Sistemelor cu Abur.Echipamentul IR poate fi folosit pentru inspectia

oalelor de condens si izolatiei conductelor de abur; inspectia refractome-tricã pentru
determinarea stadiilor prema-ture de spargere; pentru localizarea blocajelor în boilere
sau tuburi de încãlzire. În anumite conditii, poate fi folosit si pentru localizarea liniilor
subterane de abur, deteriorarea izolatiei si scurgerilor de abur.
4. Monitorizarea Proceselor.Multe procese ce implicã temperatura si umiditatea pot fi
monitorizate si reglate folosind de la distantã echipament IR (fix sau portabil). În
special, termometre IR ieftine sunt introduse în reglarea procesului, monitorizând
continuu produsul sau temperaturile echipamentului si directionând semnalele
analogice sau digitale la controlere, computere sau sisteme de achizitionare a datelor.
Asemenea senzori permit reglarea în bucle închise si ON/OFF ale încãlzitorilor,
cuptoarelor, uscãtoarelor, etc. Rezultatul este cresterea profitului si o mai bunã calitate
a produsului: hârtie, materiale plastice, imprimante, textile, alimente, vopsele si alte
produse din procesele industriale ale cãror dinamici implicã temperatura.
Laborator nr. 3 Studiul Mărfurilor

Pirometru IR cu imagine termică

Pirometru cu imagine termică constituie puntea de legatură dintre termometrele fără

contact în infraroșu și camrele cu termoviziune. Avantajul acestor echipamente constă în
furnizarea de imagine termice astfel încât identificarea zonei de măsurare a temperaturii este
mult mai facilă permițând găsirea cu usurință a punctelor calde sau punților termice.

Termocamerele acestor piromnetre prezintă sensibilitate în gama de infraroşu oferind

informaţii utile prin analiza imaginii în culori virtuale, care variază în funcţie de temperatura
suprafeţei scanate.

În cadrul laboratorului se va utiliza un pirometru IR cu imagine termică tip FLIR

TG165 având următoarele caracteristici principale

Măsurare / Funcţii de măsură şi analiză

Domeniu de temperatură: -25 ... + 380ºC
Precizie: +/- 1.5°C sau 1.5% din indicaţie
Emisivitate: 4 nivele prestabilite sau introducere manuala
Setare emisivitate: 0.10 ... 1.00 ajustabilă
Măsurare temperatura: Spot central (D:S = 24:1)
Timp de raspuns: 150 milisecunde

Imagine termica
Câmp vizual (FOV): 50° x 38.6°
Rezolutie IR: 80 x 60 pixeli
Sensibilitate termica: 150mK
Palete: Gri, Hot Iron
Salvare imagine: format BMP cu valoarea de temperatura

General
Dimensiuni: 186 x 55 x 94 mm
Ecran: LCD TFT 2 inch, rezolutie 176 x 220 pixeli
Alimentare: acumulator Li-Ion 3.7V, 2600mAh (8 ore utilizare continua)
Memorie: card SD 8Gb
Domeniu temperatura de operare: -10 .. 45°C
Rezistenta la impact: cadere de la 2 m
Laborator nr. 3 Studiul Mărfurilor

PARTEA A II-A Monitorizarea procesului de încălzire la motoarele

electrice asincrone cu rotorul în scurtcircuit

Lucrarea îşi propune monitorizarea procesului de încălzire a unui motor electric

asincron cu rotorul în scurtcircuit pentru regimul normal de funcţionare şi pentru regimul de
suprasarcină.
Determinarea experimentală a încălzirii maşinilor electrice reprezintă o cerinţă majoră
în stabilirea duratei de funcţionare a izolaţiei înfăşurărilor, monitorizarea procesului de
încălzire cu ajutorul camerei de termoviziune reprezintă o noutate în ceea ce priveşte analiza
funcţionării maşinilor electrice.

Construcția motorului asincron trifazat

În figura este reprezentată schema unui motor electric. Motorul asincron are două părți
constructive de bază:
-statorul – partea imobilă, care cuprinde carcasa, pachetul de tole statorice, înfășurarea
statorică și scuturile;
- rotorul – partea mobilă, care cuprinde pachetul de tole rotorice, înfăsurarea rotorică, inelele
de contact, ventilatorul.

Elementele principale evidenţiate mai sus sunt realizate din diferite materiale:statorul
este prevăzut cu miez magnetic din tole silicioase cu cristale neorientate in care se practica pe
intreaga periferie crestaturi pentru a acomoda o infasurare de curent alternativ mono sau
trifazata, rotorul este deasemenea prevazut cu miez magnetic din tole cu crestaturi in care se
plaseaza bare conductoare scurtcircuitate prin inele la capatul masinii ( in cazul rotorului in
colivie), sau o infasurare trifazata conectata la inele de contact( in cazul roturului bobinat).
Laborator nr. 3 Studiul Mărfurilor

Principalele elemente constructive ale motorul asincron

cu rotor in scurtcircuit (colivie) de uz geneal:
1. carcasa turnata cu nervuri si talpi;
2. pachet stator (infasurare trifazata);
3. placuta indicatoare cu datele nominale ale motorului;
4. miezul feromagnetic statoric;
5. rotor in colivie;
6. capota ventilator;
7. ventilator;
8. rulment cu bile;
9. inele/lamele de contact;
10. capac cutie borne;
11. cutie borne;
12. scut portlagar;
13. ax (arbore) motor;
14. pana cap ax;
15. inel ridicare.

Miezul statoric este realizat din tole de oțel electrotehnic cu grosimea de 0,5 mm, izolate cu
lac. Miezul are formă cilindrică, la periferia interioară a acestuia fiind practicate crestături distribuite
în mod uniform. În crestături este introdusă o înfăsurare trifazată legată în stea sau în triunghi.
Miezul rotoric este realizat tot din tole de oțel electrotehnic, cu grosimea de 0,5 mm, uneori
neizolate.
Legătura dintre înfăsurările rotorului si circuitele electrice din exteriorul motorului, sunt
realizate de trei inele de contact, care sunt fixate de arborele rotorului, ele fiind izolate unul față de
altul si față de arbore.
La cele trei inele se leagă câte unul din capetele înfăsurărilor de fază rotorice, capete rămase
libere în urma legării în stea a înfăsurărilor. Pe fiecare dintre cele trei inele freacă câte o perie de
bronz-grafit. Cele trei perii sunt legate la trei borne plasate într-o cutie de borne a motorului.
Unele masini asincrone cu înfăsurare rotorică trifazată si inele de contact sunt prevăzute în
plus cu un dispozitiv care realizează scurt circuitarea celor trei inele. În acest fel, înfăsurarea trifazată
este închisă în scurtcircuit, realizându-se o dublă stea. Uneori, pe lângă scurtcircuitarea inelelor,
dispozitivul respectiv realizează si ridicarea
Laborator nr. 3 Studiul Mărfurilor

periilor de pe inele, în scopul micsorării pierderilor prin frecări si a uzurii inutile a periilor.
În rest, motorul asincron posedă o carcasă, scuturi cu paliere cu rulmenȚi, tălpi de prindere,
cutii cu borne.
Funcționarea motorului asincron trifazat Rotorul cu înfăsurările sale de fază, parcurse de
curenți, se află în câmpul învârtitor statoric, astfel că el va fi solicitat de un cuplu electromagnetic, în
sensul câmpului învârtitor statoric. Dacă acest cuplu este suficient de mare ca să învingă cuplul
rezistent la arbore, rotorul începe să se învârtească în sensul câmpului învârtitor statoric. Mașina
funcționează în regim de motor, transformând puterea electrică absorbită de la rețea în putere
mecanică, cedată mecanismului antrenat.

Modul de lucru

Pornind de la faptul că transmisia căldurii de la corpurile în care aceasta se produce la

mediul ambiant are loc odată cu creşterea încălzirii
corpului faţă de mediul ambiant, este foarte important să se monitorizeze procesul de încălzire
în toate părţile active ale motoarelor electrice.
Părţile active ale motoarelor electrice asincrone cu rotorul în scurtcircuit sunt
înfăşurările şi miezul feromagnetic al acestora.
De la conductoarele înfăşurării respectiv de la tolele miezului feromagnetic, căldura se
transmite spre suprafaţa bobinelor, respectiv spre
suprafaţa miezului feromagnetic datorită fenomenului de conducţie termică.
În interiorul înfăşurării, transmisia căldurii între mijlocul bobinei şi părţile sale frontale are
loc prin conducţie termică.
În cadrul lucrării se va monitoriza funcţionarea unui motor electric
asincron cu rotorul în scurtcircuit pe un interval de timp de 5 de minute pentru trei situaţii
distincte:
- funcţionare în gol,
- sarcină nominală,
- suprasarcină.

Testarea motorului la mersul în gol (fara nicio sarcina) este efectuat, de obicei, atunci
când motorul este decuplat de la orice sarcină și prevede identificarea unor fenomene,
cum ar fi zgomotul sau vibraţii anormale, dacă lagarul este supraîncălzit, sau daca in
acest timp sunt scurgeri de ulei.

La funcționarea în sarcină a motorului după ce motorul a rulat ceva timp,

temperatura lagarului devine stabilă.
Specificaţiile generale pentru temperatura lagarului prevad urmatoarele:
(1) Temperatura lagarului cu role nu trebuie să depăşească 95°C.
(2) Temperatura lagarului de alunecare nu trebuie să depăşească 90°C.
În cazul în care temperatura lagarului depăşeşte valoarea limita mai sus-menţionată,
opriţi imediat motorul si nu-l reporniti inainte de detectarea şi rezolvarea cauzei care a
creat problema.
Dacă motorul nu este dotat cu element de măsurare a temperaturii, temperatura
trebuie să fie detectata prin măsurarea temperaturii din exteriorul capotei sau a
capacului care acoperă rulmentul motorului (dacă este permis după instalarea
echipamentului). În general, temperatura in exterior este cu 10°C mai mică decât cea
reală a rulmentului.
În privinta lagarului, viteza de creştere a temperaturii ar putea reflecta, dacă
motorul functioneaza normal sau nu. În cazul în care temperatura lagarului creste
foarte rapid în timpul functionarii motorului, sau există un nivel anormal de vibraţii şi
Laborator nr. 3 Studiul Mărfurilor

zgomot, opriţi imediat motorul şi nu-l reporniti înainte de a detecta si rezolva cauza
defectului.