METOD DE CARACTERIZARE A POLIMERILOR ANALIZA TERMIC

Analiza termic reprezint o sum de metode de investigare la care proprieti fizice sau chimice ale unei substane, ale unui amestec de substane sau/i a unor produse de reacie sau amestecuri de produse de reacie snt msurate ca o funcie de temperatur sau de timp. Pentru a realize tehnic aceste determinri temperatura produsului analizat este modificat dup un program bine stabilit i bine controlat. Pe tot parcursul modificrii temperaturii este msurat continuu proprietatea fizic urmrit , rezultatul fiind de obicei un grafic obinut automat ( termogram ce conine pe ordonat modificarea proprietii fizice iar pe abscis modificarea de temperatur. !ubstanele chimice i materialele prezint o serie de puncte caracteristice de temperatur la care au loc transformri specifice prin care pot fi caracterizate aceste substane (puncte de fierbere, de topire, de solidificare, schimbari optice, etc. . "biectul analizei termice instrumentale l reprezint punerea n evident prin mi#loace analitice a acestor transformri n functie de temperatura,. $etodele de analiza termic au un domeniu larg de aplicare fiind utilizate att la analiza substanelor anorganice i organice ct i la analiza structural a metalelor a alia#elor metalice Metodele termice de analiz msoar diferenele relative ce apar, ntre o prob i un anumit etalon, n ceea ce privete o anumit proprietate, o dat cu creterea temperaturii sau a diferenei de temperatur dintre prob i etalon, simultan cu nclzirea probei. %n afar de faptul c orice fenomen chimic este nsoit de un efect termic, uneori mai mare alteori mai mic, substanele chimice nu sunt stabile termic n orice condiii. $ai precis, de la o anumit temperatur, n sus (sau, dup caz, n #os , substanele chimice sufer transformri fizico&chimice detectabile prin msurtori de temperatur (termometrie , iar prin determinarea altor parametri fizici msurai simultan cu schimbarea de temperatur, acestea pot fi analizate.

Astfel, termic, se pot urmri unele fenomene fizice ca' topirea, cristalizarea, fierberea, sublimarea i vitrifierea la polimeri..

Calorimetria diferenial (ste cunoscut sub prescurtarea DSC (de la differential scanning calorimetry ) ofer studiul oricrei reacii de descompunere termic dar prezint c*teva avanta#e i anume factorii cum ar fi granulaia precum i pregtirea probei afecteaz mai puin curbele, iar e+actitatea i precizia sunt mult mbuntite. $etoda mai aduce n plus i calitatea de a se putea determina capacitile calorice ale materialelor. Calorimetria diferenial (DSC) msoar independent debitele de flu+ termic spre o prob i spre un etalon, care se afl ambele la aceeai temperatur. !e determin apoi diferena dintre cele dou flu+uri termice i se reprezint grafic diferena dintre flu+urile termice, n funcie de temperatur. ,ehnica a fost introdus n -./0 de 1atson i "23eill. !e utilizeaz dou incinte calorimetrice, una conin*nd proba i alta, materialul de referin, separate una de alta, dar meninute de dou dispozitive de nclzire separate (rezistene de platin , la aceeai temperatur. %nclzirea, realizat electric, se nregistreaz. %n acest fel proba care absoarbe cldur va necesita o nclzire suplimentar pentru a se realiza temperatura dorit & cea fi+at printr&un program de temperatur prevzut dinainte. 4ineea mai mare face posibile i alte aplicaii ca' 5 determinarea temperaturii de tranziie n polimeri, 5 determinarea temperaturii de denaturare a proteinelor, 5 identitatea a dou materiale & cauciuc, sol, asfalt, ulei, vopsea. Alte tehnici moderne sunt pe cale s devin metode curente. Astfel, n -..6 $. 7eading a introdus tehnica DSC cu temperatur modulat. %n aceast variant, n ambele incinte calorimetrice, creterea de temperatur urmeaz o modulare, adic o

und ptrat, n medie creterea de temperatur fiind liniar. 7spunsului i se aplic apoi transformata 4ourier. Prin aceast metod se pot separa procesele reversibile de cele nereversibile cresc*nd rezoluia i sensibilitatea determinrilor n cazul tranziiilor vitroase. %n -..8, un colectiv (condus de acelai autor a introdus analiza calorimetric combinat cu microscopia cu effect de cmp. Aici, v*rful utilizat de microscopia cu efect de c*mp pentru urmrirea topografiei suprafeei este nlocuit cu o rezisten miniaturizat. 9*rful baleiaz suprafaa probei rezult*nd imaginea suprafeei & similar cu cea din microscopia cu efect de c*mp. 9*rfului respectiv i se mai aplic o modulare de c*teva grade peste temperatura probei, prin curentul alternativ utilizat, acesta av*nd frecvene de ordinul :;z & ilor. <atele permit, n afar de imaginea suprafeei, obinerea de informaii privind conductivitatea termic i difuzivitatea termic a probei. %n cadrul laboratorului de $etode termice de investigare au fost prezentate doua aparate la care se pot face determinari termice ale polimerilor'

Derivatograful Mettler 851 este destinat studiilor de stabilitate termica a materialelor organice, macromoleculare si anorganice, fiind produs de cea mai prestigioasa firma specializata in microbalante. =elula de analiza termica se caracterizeaza prin performate unice, avand o precizie de cantarire mai mica de - microgram. Aceasta precizie deosebita permite utilizarea unor cantitati foarte mici de proba (-&> mg , aspect de importanta ma#ora in sinteza organica si anorganica fina. =uptorul functioneaza in intervalul ?@&--@@ o=, avand o precizie de reglare a temperaturii de @,@- o=, la o viteza variabila de incalzire. =elula de analiza termica este controlata prin intermediul calculatorului, fiind posibila generarea unor programe de analiza de mare comple+itate. !oftul !,A7 aferent celulei de analiza termica permite prelucrarea matematica a curbelor de pierdere in greutate, dar si prelucrarea cinetica. Calorimetrul cu scanare diferentiala DSC1 determina conversia temperaturii si a entalpiei pentru solide si lichide prin masurarea flu+ului de caldura atat la proba cat si la referinta ca functie de timp si temperatura. !e studiaza efectele termice survenite in urma proceselor fizice sau chimice (tranzitii de faza, diferite reactii .

<in curba <!= este posibila nu numai caracterizarea unui proces ca fiind e+oterm sau endoterm, ci si definirea tipurilor de tranzitii implicate. <aca pe diagrama apar mai multe picuri, endoterme sau e+oterme, acestea se raporteaza la picul endoterm ce reprezinta topirea substantei, pic care este cunoscut. An cazul suprapunerii picurilor, e+perimentele ulterioare trebuie realizate in conditii in care sunt variate masa probei sau viteza de incalzire, pentru a avea o buna rezolutie a picurilor, sau se poate folosi tehnica numita Bdinti de ferastrauC (,"P($ care poate separa un proces reversibil (temperatura de vitrifiere, topire, cristalizare de unul ireversibil. Prin folosirea unor viteze din ce in ce mai mici se obtine o reproductibilitate mai buna a semnalului.