Stereochimia, simetria și

reactivitatea compușilor
anorganici

Prof. univ. dr. Aurel PUI

1
 Cuprins

1. Stereochimia compuşilor anorganici;

2. Simetrie moleculară;
3. Reactivitatea compuşilor anorganici.

2
 Bibliografie
1. C.I. Lepădatu, M. Andruh, Forma moleculelor anorganice – o
introducere în stereochimia anorganică, Ed. Academiei Romane,
Bucureşti, 1998.
2. D. F. Shriver, P. W. Atkins, C. H. Langford, Chimie anorganică,
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1998.
3. S. F. A. Kettle, Symmetry and Structure: (Readable Group
Theory for Chemists), John Wiley & Sons, LTD, England, 1999.
4. A. Pui, D.G. Cozma, Bazele chimiei compuşilor coordinativi, Ed.
Matrix Rom, Bucuresti, Ed. II 2003/2006.
5. J. Zsakó, M. Tomoaia-Cotişel, “Simetria şi structura
moleculelor”, Ed. Presa Universitară Clujeană, 1998.
6. C. E. Housecroft, A.G. Sharpe, Inorganic Chemistry, Pearson
Education Limited, 2005
7. A. Pui, N. Cornei, D.G. Cozma, Analiză structurală anorganică,
Ed. Performantica, 2008.
8. Geoffrey A. Lawrance, Introduction to Coordination Chemistry,
John Wiley & Sons Ltd., 2010. 3
 Evaluare
• Examen scris

– 60% nota probă scrisă*

– 40 % activităţi practice*

* Nota minimă trebuie 5 la fiecare probă.

4
 Stereochimia compuşilor anorganici

• Geometrie (din greaca antică: geometrie, geo-pământ, măsurare

"metron") este o ramură a matematicii care se ocupă de întrebări
legate de formă, dimensiune, poziția relativă a figurilor și
proprietățile spațiului.
• Termenul de structură chimică a fost propus de către chimistul rus
A. M. Butlerov (1861) şi se referă la distribuţia spaţială a legăturilor
chimice într-un compus (în stare solidă).
• Termenul de stereochimie a fost propus de către V. Meyer (1895) şi
derivă de la cuvântul grecesc stereo care se traduce prin solid în
spaţiu. Stereochimia este o ramură a chimiei care studiază structura
spaţială a moleculelor.
• Stereochimia se ocupă cu studiul relaţiilor spaţiale care se stabilesc
între particulele (atomi, ioni) unui compus şi analiza factorilor care
determină un anumit tip de aranjament spaţial al acestora.
• Corelarea proprietăţile fizico-chimice cu structura compuşilor oferă
informaţii utile despre reactivitatea şi mecanismul de desfăşurare 5
a
reacţiilor chimice.
 U2Cl10

a) Formula prin legaturi de valenta; b) formula de perspectiva;

c) Poliedru de coordinatie; d) structura prin sfere. 6
 Organizarea materiei
• stări fundamentale ale materiei:
- solidă,
- lichidă,
- gazoasă.
• din punct de vedere structural materialele:
- ordonate,
- dezordonate,
- intermediare.

7
 a) Structuri ordonate
• În jurul fiecărui atom, vecinii din imediata apropiere sunt
dispuşi după un aranjament bine definit care se repetă
riguros şi identic în tot solidul = cristalul;
• Cristal = material solid intr-o stare perfect ordonată,
• Trecerea de la starea ordonată la starea dezordonată se face
discontinuu.
• Solidificarea (procesul invers topirii) reprezintă trecerea
unui lichid pur în stare solidă la o temperatură fixă şi
presiune determinată,
• Condensarea (procesul invers sublimării) reprezintă
trecerea de la starea gazoasă la starea solidă.
• Solidele pof fi:
- monocristaline;
- policristaline
.
8
 b) Structuri dezordonate:
• dezordinea este perfectă daca în jurul unui atom oarecare
din material, luat ca origine, poziţia unui al doilea atom
este complet nedeterminată (cazul gazelor perfecte).
• Dacă densitatea materialului este ridicată, de exemplu
când gazul este sub presiune sau când materia este
condensată (cazul lichidelor şi solidelor amorfe),
dezordinea este perfectă doar la mare distanţă faţă de
atomul considerat ca origine; ordinea la mică distanţă
poate fi caracteristică stării ordonate.
- Gazele ideale.
- Gazele reale
- Lichidele
- Solidele amorfe 9
c) Materiale într-o stare de ordine intermediară
• in materia condensată dezordonată, nu există
ordine la distanţă mare dar există o oarecare
ordine la distanţă mică între vecinii apropiaţi.
• defectele cristaline introduc un anumit grad de
dezordine într-un solid cristalizat.
• Materiale care pot fi considerate într-o stare de
ordine intermediară, adică între ordinea perfectă
din cristal şi dezordinea lichidului; exemple:
ţesuturile vii, materialele plastice, cauciucurile,
textilele, etc.

10
• Din punct de vedere structural, material cu ordonare
intermediara se pot regrupa în două categorii:
1) materiale cristalizate în care abaterile de la starea
ordonată sunt importante şi se întâlnesc la un număr
mare de atomi;
Ex: Polimeri cristalizaţi. Între domeniile ordonate,
există regiuni dezordonate în proporţii importante (cca.
30%) şi variabile în funcţie de natura materialului.
Exemple: polietilenă, polipropilenă, polibutadienă.
2) materiale necristaline (dezordonate), în care există
ordine la distanţă medie.
Ex: Polimeri amorfi. În aceste materiale dezordinea
poate avea mai multe origini, fie că lanţurile polimerice
au pierdut regularitatea lor, fie că lanţurile rămân
încâlcite unele cu altele ceea ce la dă posibilitatea de
mişcări relativ importante. Exemple: metacrilatul de
metil (plexiglas), cauciucul. 11
Cristale lichide. Acestea sunt lichidele ordonate.
În cursul topirii unui cristal unele materiale trec printr-o
stare intermediară între starea lichidă şi solidă -
numită mezofază sau cristal lichid.
Materialele care trec printr-o fază mezomorfă sunt
compuse din molecule având forme de bastoane alungite.
La temperaturi joase moleculele se aranjează în straturi
paralele şi formează un cristal (structură ordonată).
Când se produce topirea, ordinea nu dispare decât parţial
şi se pot observa diferite tipuri de faze principale:
smectic, nematic şi colesteric.

12
 a) b)

c) d)
Principalele tipuri de faze: a) faza cristalină; b) faza smectică –
moleculele rămân în straturi; c) faza nematică – moleculele rămân
aliniate; d) faza colesterică – structura este elicoidală . 13
 Factorii care determină/influenţează
stereochimia compuşilor anorganici

• Raportul razelor cationului şi anionului, r+/r-;

• Energia de stabilizare în câmp cristalin, ESCC;
• Efectul Jahn – Teller.

14
Raportul razelor cationului şi
+
anionului, r /r -

cation a) b)

Fig. 1.1. Împachetarea compactă a anionilor:

a) goluri tetraedrice; b) goluri octaedrice
15
 Geometria compuşilor funcţie de rapoartele razelor (r+/r-).
Rapoartele Numărul de Geometria Exemple
razelor (r+/r-) coordinare (n.c.) compuşilor
< 0,15 2 liniară CO2, [Ag(NH3)2]+
0,15 3 trigonală CO32-, NO3-, [ZnX3]-,
0,225 4 tetraedrică Blendă, würtzită, MnO4-, SO42-, NH4+
0,414 5 bipiramidă trigonală [FeCO5], [MnCO5], [TlX5]2-, (X= Cl, Br),
[NbCl5], [MoCl5]
0,414 6 octaedrică NaCl, TiO2 (rutil), ML6,
0,528 6 prismă trigonală [M(S2C2R2)3]z-, M=Mo, W, Zr
0,592 7 octaedru [NbOF6]3-
monopiramidal
0,645 8 antiprismă pătrată [M(H2O)8]O2, M=Ca, Sr, Ba, [TaF8]3-,
[Mo(CN)8]4-, UF8]4-,
0,668 8 dodecaedrică [MO2)4]3-, M=Cr, V, Nb, Ta
0,732 8 cubică CaCl2, CaF2 (fluorina)
0,732 9 prismă trigonală M2[PaF7], M= K, Rb, Cs, NH4;
tripiramidală [Nd(OH2)9]3+, [ReH9]2-,
0,902 12 icosaedrică Fulerenele sau "C60"
1,00 12 cub octaedrică CaTiO3 16
 ESCC eg
dxy, dz 2,
E t
dxz, 2 dx 2- y 2
dyz d

dz2, e t2g dxz,

dx2- y2 dyz,
dxy
Td Oh
Fig. 1.2. Scindarea orbitalilor d în câmp octedric (Oh) şi tetraedric (Td):

Simetrie Oh: (t2g)m (eg)n: ESCC(Oh) = -(4m – 6n) Dq + xP

Simetrie Td: (e)p (t2)q: ESCC(Td) = -(6p – 4q) Dq’ + xP
unde: Dq – parametrul de scindare în câmp octaedric,
Dq’ – parametrul de scindare în câmp tetraedric,
m, n, p, q – numărul de electroni,
x – numărul de perechi de electroni.
17
Tabelul 1.2. Valorile parametrilor de scindare şi a ESCC pentru ioni din seria 3d
Config.- Ioni Config. Config. Dq (cm-1) ESCC (kJ/mol)
dn în Oh în Td Oh Td Oh Td
d1 Ti3+ t2g1 e1 2030 900 96,5 64,4
2 3+ 2 2
d V t2g e 1800 840 174,5 120,0
d3 V2+ t2g3 e2t21 1180 520 138,0 36,4
3+ 3 2 1
Cr t2g e t2 1760 780 250,8 55,6
d4 Cr2+ t2g3 eg1 e2t24 1400 620 100,3 29,4
3+ 3 1 2 4
Mn t2g eg e t2 2100 930 150,2 44,3
5 2+ 3 2 2 3
d Mn t2g eg e t2 750 330 0 0
3+ 3 2 2 3
Fe t2g eg e t2 1400 620 0 0
6 2+ 4 2 3 3
d Fe t2g eg e t2 1000 440 47,6 31,4
3+ 6 3 3
Co t2g e t2 2300 780 188,0 107,1
7 2+ 5 2 4 3
d Co t2g eg e t2 1000 440 71,5 62,7
d8 Ni2+ t2g6 eg2 e4t24 860 380 122,4 27,2
9 2+ 6 3 4 5
d Cu t2g eg e t2 1300 580 92,8 26,6
d10 Zn2+ t2g6 eg4 e4t26 0 0 0 0

18
 Efectul Jahn Teller
Fig. 1.3. Diagrama de deformare în câmp
tetragonal:
a) distorsiune “z-in” – comprimare;
b) distorsiune “z-out” - alungire.
a) b)
d x2-y2 d z2
 eg 
 
d z2  d x2-y2
d xy 
d yz
  d xz 
 
d xz t2g d xy
d yz
a) alungire (z-out) b) comprimare (z–in)
Fig. 1.4. Diagrama de scindare a octaedrului prin: a) alungire şi b) comprimare.
19
 Stereochimia compuşilor anorganici
• Stereochimia sau geometria unui compus este dată
de numărul de legăturilor ce se formează între
particulele componente (atomi, ioni sau molecule) şi
de numărul electronilor sau perechilor de electroni
neparticipanţi.
• De obicei, de anumiţi atomii sau ionii consideraţi
centrali, se leagă ceilalţi atomi, ioni sau molecule.
ex: MLm, ABn-xEx
• Numărul de legături astfel formate de acesta se
numeşte număr de coordinare.
• Teoriile care se ocupă cu studiul stereochimiei
compuşilor anorganici au mai mult un caracter
explicativ decât unul predictiv. 20
Teoriile care încearcă să explice stereochimia
compuşilor anorganici se bazează pe concepte
clasice ale legăturii chimice din acești compuşi.
1. Modelul Lewis; punerea în comun de electroni.
2. Modelul repulsiilor perechilor de electroni din stratul
de valenţă (VSEPR, de la Valence Shell Electron Pair
Repulsion); dezvoltat pe baza Teoriei legăturii de valenţă.
A fost elaborat de R. J. Gillespie şi R. S. Nyholm (1957);
3. Teoria hibridizarii orbitalilor atomici; rezultă oritali
hibrizi (deducere prin teoria grupurilor);
4. Modelul Walsh are la bază Teoria orbitalilor
moleculari.
21
 Structuri Lewis
• Formarea moleculelor se realizează prin punerea în comun
de electroni între doi atomi (identici sau diferiţi), când
rezultă legături covalente.
• Prin punerea în comun a doi electroni, de la doi atomi
identici sau diferiţi, se realizează o legătură simplă (A – A,
sau A – B).
• O legătură dublă (A = A sau A = B), respectiv triplă
(A ≡ A sau A ≡ B) se realizează prin punerea în comun a
două sau respectiv a trei perechi de electroni.
• Perechile de electroni neimplicaţi în formarea legăturilor
chimice se numesc perechi neparticipante.
22
Structurile Lewis ale unor molecule obişnuite
Molecule Structuri Lewis
H2 H H
N2, CO N N C O

O3, SO2, NO2- O S N

O O O O O O

NH3, SO32- 2-
H N H O S O
H O

PO43-, SO42-, O 3- O 2-
O 1-
ClO4-
O P O O S O O Cl O
O O O
23
 Structuri limită  structura de
rezonanţă

2- 2- 2- 2-
O O O O

S S S S
O O O O O O
O O O O
O O
I II III IV

24
 Modelul repulsiilor perechilor de electroni din
stratul de valenţă (VSEPR) ABn-xEx
unde, A este atomul considerat central, Bn reprezintă numarul
(n) de atomi B legaţi direct de atomul A, iar Ex este numărul
de perechi de electroni neparticipante ale atomului A.
• Regula 1. Perechile de electroni (atât cele implicate în legăturile
chimice cât şi cele neimplicate) se distribuie în spaţiu la o distanţă
maximă; o pereche de electroni neparticipantă ocupă un volum în
spaţiu mai mare decât doi electroni implicaţi într-o legătură chimică.
• Regula 2. Repulsiile exercitate de electronii implicaţi în legăturile
chimice scad pe măsură ce electronegativitatea atomilor B creşte.
Această regulă poate fi uşor urmărită într-o serie de compuşi
precum: AB2E2: OH2 (104,5º) > OF2 (103,2º)
AB3E: NH3 (107,3º) > NF3 (102º);
PI3 (102º) > PBr3 (101,5º) > PCl3 (100,3º) > PF3 (97,8º).
25
AB2
CO2 , B A B

AB3 B
CO32-, NO3-, B A
B

26
 AB4-xEx
B

A B A A
B A
B B B B
B B
B

x = 3, ABE3; x = 2, AB2E2; x = 1, AB3E1; x = 0, AB4

x = 3, ABE3, liniară, HF, HCl, HBr, HI;

x = 2, AB2E2, unghiulară, H2O, SCl2, OF2;
x = 1, AB3E1, piramidală, NH3, PF3, AsX3;
x = 0, AB4, tetraedrică, CH4, SiX4.
27
Influenţa perechilor de electroni
neparticipante asupra geometriei

28
 AB5-xEx
B B B B
o
87
B B
B A A A B A
o
B B 87
B B B B

x = 0, AB5; x = 1, AB4E; x = 2, AB3E2; x = 3, AB2E3

Geometria compuşilor de forma AB5-xEx:

x = 0: AB5, bipiramidal trigonală, PCl5, PF5, [ML5];
x = 1: AB4E, SeF4, TeCl4;
x = 2: AB3E2, piramidală, ClF3;
x = 3: AB2E3, liniară, ICl2.
29
 AB6-xEx
B B B

B B B B B
A B B A A
A
B B B B B

B
B B B

x = 0, AB6; x = 1, AB5E; x = 2, AB4E2 ; x = 2, AB4E2

(a) (b)
• Geometria compuşilor de forma AB6-xEx:
x = 0, AB6, bipiramidal tetragonală (octaedrică), SF6, SiF62-,
AlF63-, [ML6];
x = 1, AB5E, TeF5, IF5, ClF5;
x = 2, AB4E2 (a), planară, XeF4, ICl4-, BrF4-;
x = 2, AB4E2 (b), bipiramidal trigonală deformată. 30
 AB7-xEx

B B
B B
B
B A A B
B B
B
B B
B
x = 0, AB7 x = 1, AB6E1

Geometria compuşilor de forma AB7-x

Ex: x = 0: AB7, bipiramidal pentagonală, IF7, [ML7];
x = 1: AB6E, octaedru deformat, XeF6, TeCl6 31
 3. Teoria hibridizarii orbitalilor atomici
(formare de orbitali hibrizi)

• Determinarea orbitalilor atomici implicati in

procesul de hibridizare se determina prin teoria
grupurilor.

32
 Tipuri de orbitali hibrizi şi geometriile
corespunzătoare.
Număr de
Geometrie Hibridizare*
coordinare

2 Liniară, unghiulară sp
3 Trigonală (plană, piramidala) sp2; sd2; dp2
4 Tetraedrică sp3
4 Plan-pătrată dsp2
5 Bipiramidal-trigonală dsp3; d3sp
5 Piramidă pătratică d2sp2; d4s
6 Octaedrică d2sp3; sp3d2

* Orbitalii atomici participanți la hibridizare se determină prin teoria grupurilor

33
34
35
 4. Modelul Walsh
• Principiul acoperiri maxime a orbitalilor atomici
în procesul de formare a orbitalilor moleculari;
• Furnizează informaţii despre forma moleculelor;
aceasta depinde de numărul electronilor de valenţă
ce populeză orbitalii moleculari.
• Determinarea OA implicați în formarea
legăturilor se determină prin teoria grupurilor

36
 Teoria orbitalilor moleculari
OA  OA
(A)  (2H)



np nb

ns 


Diagrama de OM pentru un compus AH2
37
38