Jean Rhys

INTINSA MARE
A SARGASELOR
 Cand apare, in 1966, Wide Sargasso Sea 0 consacra
definitiv ~i rapid pe autoarea sa, pana atunci putin
cunoscuta generatiilor nascute in a doua jumatate a
secolului XX.
In acest remarcabil roman, Jean Rhys (1890-1979)
o salveaza pe nebuna inchisa in mansarda din Jane Eyre
a lui Charlotte Bronte ~i 0 aduce la viata in personajul
frumoasei ~i tragicei Antoinette Cosway. Cartea ne
conduce pe fermecatoarea insula caraibiana a lui
Antoinette, un Eden luxuriant, dar devastat de con-
flictele tot mai acute intre fo~tii sclavi ~i familia
mo~tenitoarei creole. Casatoria ei cu englezul
Rochester, aflat in vizita pe insula, pare sa ofere sca-
parea de suferinte ~i violenta. Povestea de dragoste a
celCdrdoi capiita insa 0 turnura sinistra chiar inainte ca
luna de miere sa se fi terminat ~iei sunt prin~i in panza
de paianjen obsedanta, devoratoare a zvonurilor,
istoriilor de demult ~itradarii.

,,0 capodopera, cu siguranta unul dintre cele mai

bune romane ale secolului [XX]."

ISBN978·973·102·022·8

www.ledabooks.ro
www.edituracorint.ro
11jlll~;llllllj l!j ~~II
Redactor: Cornelia Garmacea, Antonia Kacso
Tehnoredactare computerizata: Eugen Fomino,
Mihaela Ciufu
Coperta: Mihai Tenovici

Jean Rhys, Wide Sargasso Sea

Copyright © Jean Rhys, 1966

Toate drepturile asupra acestei ediiii

sunt rezervate Editurii LEDA, parte componenta
a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

Timbrul literal'se plate~teUniunii Seriitorilordin Romania

Cant: R044RNCBSIOI000001710001B.C.R. - Sue. UNIREA

Format: 24/61x86
Coli ripo: 9
Tiparit la S.c. DON-STAR S.R.L. Galati,
. Str. 1 Decembrie 23 Tel./Fax: 0236-492587

Descrierea eIP a Bibliotecii Naponale a ROmWei

RHYS,jEAN
fntinsa Mare a Sargase10r / Jean RllYS; trad.: Ecaterina Popa,
loan A. Papa; cuv.-mainte: Eeaterina Popa. - Bueure~ti:
Leda, 2007
ISBN: 978-973-102-022-8

I. Papa, Ecaterina (trad.)

II. Papa, loan A. (trad.)
III. Popa, Ecaterina (pref.)
 Jean Rhys

INTINSA MARE
A SARGASELOR

Traducere de Ecaterina Pop a ~i loan A. Popa

Cuvant-inainte de Ecaterina Popa
 Se spune d la neeaz oamenii i~i strang
randurile; a~a ~i Ie-au strans ~i albii. Dar noi
nu fckeam parte dintre ei. Doamnele din J a-
maiea nieiodata nu 0 privisera eu oem buni
pe mama, "pentru ca iube~ti prea mult pe
sine", zieea Christophine.
Era eea de a doua sotie a tatalui meu,
mult pre a tanara pentru el, soeoteau ele, ~i,
md mai rau, era din Martiniea. Cand am
mtrebat-o de ee vine a~a de putina lume pe
la noi, rni-a spus ca drumul de la Spanish
Town la Coulibri, mo~ia unde loeuiam noi,
era foarte prost, iar aeum repararea drumurilor
tinea de treeut. (Tata, oaspetii, eaii, sentimentul
de siguranta seara la eu1care - toate tineau
de treeut.)
Intr-o zi, am auzit-o vorbind eu domnul
Luttrell, veeinul nostru ~i singurul ei prieten.
"Desigur, i~i au ~i ei neeazurile lor. Ind mai
a~teapta despagubirea aeeea prornisa de en-
glezi cand s-a votat Aetul de emancipare. Unii
vor a~tepta mult ~i bine."
 De unde sa fi §tiut ea d domnul Luttrell va
fi primul care s-a saturat de a§teptat? Intr-o
seara Iini§tita §i-a impu§cat cainele, a inotat
departe in larg §i dus a fost. Nu a venit nici
un agent de asigurari din Anglia sa vada de
proprietatea lui - Ii zicea Nelson's Rest-
dar au venit calare straini din Spanish Town
sa paIavrageasca §i sa discute nenorocrrea.
- Sa locuirn la Nelson's Rest? Nici de
placere, nici pe bani. Aduce ghinion.
Casa domnului Luttrell a ramas goala, cu
jaluze1e1e in bataia vantului. Nu dupa multa
vreme, negrii au spus ca e bantuita de stafii
§i niei nu s-au mai apropiat de ea. Nici de noi
nu s-a mai apropiat nirneni.
Eu m-am obi§nuit cu singuratatea, dar
mama mai planuia §i mai spera - probabil
ca trebuia sa spere ori de cate ori treeea prin
fata unei oglinzi.
Mai calarea inca in fiecare dirnineata, lara
sa-i pese de negrii care se adunau in grupuri
sa-§i rada de ea, mai eu seama dupa ee costu-
mul de ealarie i se jerpelise (ei se uita la haine,
§tiu ee e banul).
Apoi, intr-o dimineata, foarte devreme,
i-am vazut calul intins pe jos sub eopacul de
frangipani. M-am dus sa-l vad, nu era bolnav,
era mort, cu ochii negri de mu§te. Am
Iuat-o Ia fuga §i n-am spus nirnanui nirnic,
credeam ea daea nu spun nirnanui s-ar putea
sa nu fie adevarat. Dar in aceea§i zi, mai tar-
ziu, I-a gasit Godfrey, fusese otravit. "Acum
ne-au padisit toti", a spus mama, "acum ce se
va alege de noi?"
Godfrey i-a spus: "Nu pot phi calul zi ~i
noapte. Eu prea batra.n acum. Cand se duci
vremea, lasa sa dud. Nici un rost sa te agati
de ea. Domnul nu faci deosebire intre negro ~i
alb, negro ~i alb la fel pentru E1. Odihne~te
in pace d cei drepti nu sunt uitati." Insa ea
nu putea. Era prea tanara. Cum sa nu incerce,
in ciuda tuturor lucrurilor care se intampla-
sera a~a, pe nea~teptate, tara ca macar sa aiba
un semn. "E~ti orb cand vrei sa fii orb ~i surd
cand vrei sa fii surd. Ipocrit batran", nu mai
contenea ea sa zid. "Stia ce aveau de gand sa
fadi.." "Diavolul stapan acestei lumi", spunea
Godfrey, "dar lumea asta nu tii a~a de mult
pentru omul muritor."

Mama a reu~it sa convinga un doctor din

Spanish Town sa vina sa-l consulte pe fra-
tele meu mai rnic, Pierre, care umbla clati-
nandu-se ~i nu putea vorbi deslu~it. Nu ~tiu
ce i-a spus doctorul, nici ce i-a spus ea lui, dar
el n-a mai venit la noi, ~i dupa aceea mama
s-a schirnbat. Bruse, nu treptat. A slabit, a de-
venit tacuta ~i in cele din urma a refuzat sa
mai iasa din casa.
Gradina noastrii era mare ~i frumoasa, ca
griidina aceea din Biblie - ~i pomul vietii
cre~tea acolo. Dar se salbaticise. Cariirile erau
napadite de iarba, iar rnirosul de flori ve~tede
se unea cu parfumul florilor vii. Sub copacii
de feriga, inalti ca cei din padure, lumina era
verde. Orhideele infloreau ind.lcite, impo-
sibil de atins, intr-atat erau de respingatoare
la vedere. Una arata ca un §arpe, alta ca 0
caracatita cu tentacule cafenii, subtiri, lungi,
gola§e, care atama dintr-o radacina stramba.
De doua ori pe an orhideea-caracatita inflo-
rea - atunci nu se mai vedea nici un deget
de tentacul. Era un morman in forma de
clopot, alb, mov, ro§u ca purpura, 0 minu-
natie. Parfumul era dulce §i tare. Niciodata
nu state am pre a aproape.
Toata mo§ia de la Coulibri se salbaticise,
ca §i gradina, inghitita de tufe. Sclavia se
sfaqise - de ce sa mai munceasca cincva?
Ceea ce pe mine nu m-a intristat niciodata.
Nu-mi aduceam aminte cum aratase locul pe
vremea cand era prosper.
De obicei, mama se plimba in sus §i in jos
pe glacis, 0 terasa pavata §i acoperita, constru-
ita pe toata lungimea casei, care apoi urea in
panta spre un pale de trestii de bambus.
Stand in picioare langa tulpinile de bambus,
avea vedere spre mare, insa oricine trecea pe
acolo se putea holba la ea. Si se holbau, une-
ori radeau. Mult dupa ce zgomotul amutea
in departare, i§i mai tinea ochii inchi§i §i
mainile incle§tate, intre sprancenele ei negre
i§i facea loc 0 cuta adand - pard ar fi fost
crestata cu cutitul. Uram aceasta cuta §i 0
data i-am atins fruntea sa i-o netezesc. Dar
ea m-a impins la 0 parte, nu cu asprime, ci
calma, rece, tara sa scoata 0 yorba, de parca
ar fi decis 0 data pentru totdeauna ca eu
nu-i eram de nici un falos. Ea voia sa stea cu
Pierre sau sa se plimbe pe unde avea chef,
dar tara sa fie sacaita, voia lini~te ~i pace. Eu
eram destul de mare sa ma descurc ~i sin-
gura. "Oh, lasa-nla in pace", zicea, "lasa-ma
in pace", iar dupa ce am ~tiut ca vorbe~te de
una singura cu voce tare, mi-a fost putin
frica de ea.
A~a d inli petreceam cea mai mare parte a
timpului in budtarie, 0 cladire anexa mai

ferita. Christophine dormea in camaruta ala-

turata.
Cand se lasa seara, inli canta, daca avea
chef de cantat. Nu inte1egeam intotdeauna
cantece1e ei in patois1 - ~i ea era din Marti-
nica - dar m-a invatat cantecul acela care
zicea '"Cei mici cresc, copiii ne parasesc, se
vor intoarce oare vreodata?" ~i inca unul
despre florile de cedru care nu traiesc decat
o Zl.

Melodia era vioaie, dar cuvintele erau

triste ~i vocea ei adeseori tremura ~i se ineca
la note1e mai inalte. "Adieu." Nu adieu cum
pronuntam noi, ci a
dieu, care de fapt avea
mai mult sens. Barbatul care iubea era singur,
fata era parasita, iar copiii nu se intorceau
niciodata. "Adieu."

I Autoarea nume~te astfel limbajul incorect al

localnicilor, cunoscut in general sub denumirea de
"petit negre" (n.lr).
 Cantecele ei nu semanau cu dntecele din
Jamaica, dupa cum ea nu semana cu celelalte
femei.
Era mult mai neagra - un negru violet,
cu 0 fata subtire ~i trasaturi drepte. Purta 0
rochie neagra, cercei masivi de aur ~i 0
basma galbena - legata cu grija in doua
colturi ascutite. Nici 0 alta negresa nu se
imbraca in negru, nici nu-~i lega basmaua
dupa obiceiul din Martinica. Avea 0 voce
calma ~i un ras domol (dnd catadicsea sa
rada) ~i cu toate ca vorbea 0 engleza corecta
daca voia, ~i rranceza pre cum vorbea patois,
avea grija sa vorbeasca cum vorbeau ei. Dar ei
nu voiau sa aiba de-a face cu ea, iar ea nu-~i
vcdea niciodata fiul care lucra in Spanish
Town. Ayea doar 0 singurii prietena - 0
femeie pe nume Maillotte, dar Maillotte nu
era din Jamaica.
Fetelor de pe tarmul golfului care 0
ajutau uneori la spalat ~i curatenie Ie era
mea de ea. Acesta, am descoperit eu curand,
era motivul pentru care veneau - deoarece
de platit nu Ie platea niciodata. Si totu~i ele
aduceau in dar fmcte §i legume ~i dupa lasa-
rea intunericului auzeam murmur de voci in
bucatarie.
A§a ca am vmt sa aflu cate ceva despre
Christophine. Era foarte batrana? Fusese
intotdeauna la noi?
- Tatal tau mi-a dat-o cadou de nunta
- unul din cadourile lui. A crezut ca 0 fata
din Martinica imi va face placere. Nu §tiu
cati ani avea cand au adus-o in Jamaica, era
destul de tanadi. Nu §tiu nici cati are acum.
Dar pardi are vreo importanta? De ce ma
sacai §i ma plictise§ti cu toate Iucrurile astea
care s-au intamplat a§a de demuIt? Christo-
phine a ramas cu mine pentru ca a vrut sa
ramana. A avut ea motivele ei, poti sa £Ii
sigura, indraznesc sa spun di am £I murit
dadi ea s-ar £Iintors impotriva noastra, §i asta
nici n-ar £I fost chiar a§a de rau. Sa mori, sa
£Ii uitat §i sa fli impacat. Sa nu §tii di e§ti pa-
rasit, mintit, neajutorat. Toti cei care au
murit - cine mai are acum 0 yorba bun a
pentru ei?
- Godfrey a ram as §i eI, am zis eu. Si Sass.
- Au ramas, spuse ea manioasa, pentru
di au vrut sa aiba un loc de dorrnit §i ceva de
mancare. Si baiatul aceIa, Sass! Cand maica-sa
a luat-o din Ioc §i I-a Iasat aici - mult i-a
pasat ei - era numai piele §i os. Acum se
face baiat mare §i puternic §i-o sa pIece §i el.
N-o sa-I mai vedem. Godfrey e un punga§.
A§tia, cei noi, nu se poarta prea bine cu ba-
tranii, §i el §tie. De asta sta. Nu face absolut
nimic, dar manandi cat doi. Zice ca-i surd.
Nu-i surd - nu vrea sa auda. Un tidiIos!
- De ce nu-i spui sa-§i gaseasca alt loc?
i-am zis eu, §i ea a ras.
- N-ar pleca. Mai degraba ne-ar scoate
pe noi de aici. Am invatat sa nu calc §arpele
care doarme, spuse ea.
 "Christoprune ar pleca dad i-ai spune sa
pIece?" mi-am zis eu ill gand. Dar n-am
spus-o. Mi-a fost teama s-o spun.
Era foarte cald m dupa-amiaza aceea, II
vedeam broboanele de sudoare deasupra
buzei ~i ceardnele mtunecate sub ochi. Am
mceput sa-i fac vant cu evantaiul, dar ~i-a ill-
tors capul. S-ar odihni putin, dad a~ lasa-o
singud, mi-a spus ea.
Altadata m-a~ fi mtors tiptil ca s-o privesc
cum doarme pe canapeaua albastd - alta-
data gaseam un pretext sa fiu langa ea eand
i~i peria parul lung, ca 0 pelerina neagd care
sa ma acopere, sa ma ascunda, sa ma apere.
Dar acum nu. Nu mai era cazul.

Ace~tia erau toti oamenii din viata mea

- mama ~i Pierre, Christophine, Godfrey ~i
Sass, care ne padsise.
Niciodata nu m-am uitat la vreun negnl
necunoscut. Ne urau. Ne spuneau gandaci
albi. Nu dlca ~arpele care doarme. Intr-o zi,
o fetita a venit m urma mea eantand: "Plead
de aici, gandac alb, plead, plead. Nimeni
nu te vrea. Pleaca."
Cand am ajuns acasa, m-am a~ezat pe jos
langa zidul vechi din fundul gddinii. Era
acoperit cu mu~chi verde, ca 0 catifea moale,
~i n-am mai vrut sa ma mi~c de acolo. Nimic
n-ar fi bine dad m-a~ mi~ca. Christophine
m-a gasit acolo la dderea mtunericului, ~i
eram at at de mtepenita meat a trebuit sa ma
ajute ca sa ma ridic. N-a spus 0 yorba, dar a
doua zi dimineata in bucatarie se afla Tia cu
mama ei, Maillotte, prietena Christophinei.
Curand Tia a devenit prietena mea, ~i ma
intalneam cu ea aproape in fiecare dirnineata,
acolo unde drumul cote~te spre rau.
Uncori plecam de Ia baie Ia pranz, altadata
stateam pana dupa-amiaza tarziu. Atunci Tia
racea un foc (focul se aprindea de fiecare
data cand 11 racea ea, pietre1e ascutite nu-i
zdre1eau picioare1e, niciodata n-o vedeam
plangand). Fierbeam banane verzi intr-un
ceaun vechi ~i Ie mancam cu degete1e dintr-o
tigva, iar dupa ce mancam, ea adormea ime-
diat. Eu nu mai puteam dorrni, dar nici prea
treaza nu eram, a~a cum stateam intinsa Ia
umbra ~i uitandu-ma Ia iaz - verde foarte
inchis sub coroana copacilor, verde-cafeniu
pe vreme de ploaie, insa un verde sclipitor la
soare. Apa era atat de !impede, incat puteai
vedea pietrele de pe fund acolo unde apa era
mai mica. Aibastre, albe ~i ro~ii in dungi.
Foarte frumoase. Tarziu sau ceva mai de-
vreme, ne desparteam Ia cotitura. Mama nu
ma intreba niciodata unde fusesem sau ce
racusem.
Christophine in1i daduse ni~te banuti noi,
pe care-i pastram in buzunarul rochiei. Intr-o
dimineata au cazut pe jos, a~a ca i-am pus pe
un bolo van. Straluceau ca aurul in soare, iar
Tia nu-i siabea din ochi. Ayea ni~te ochi
mici, foarte negri, infundati in orbite.
 Apoi a pus prinsoare cu mine pe trei ba-
nuti d nu ma pot da peste cap sub apa "a~a
cum spui ca poti."
- Sigur d pot.
- Nu te-am vazut niciodata, spuse ea.
Numai vorba-i de tine.
- Fac pariu pe toti banii d pot, i-am
spus eu.
Dar dupa ce am sarit in iaz m-am tot in-
vartit ~i am inghitit la apa. Tia a ras ~i a spus
d arat de pard m-a~ fi inecat de-adeva-
ratelea. Apoi a luat toti banii.
- Dar am facut-o, i-am spus eu cand am
reu~it sa vorbesc, dar ea a clatinat din cap.
Nu facusem bine ~i, pe deasupra, cu ca~va
banuti nu se putea cumpara mare lucru. De
ce ma uitam a~a la ea?
- Tine-i atunci, cioara hoata, i-am spus
eu, pentru ca eram obosita ~i apa pe care 0
inghitisem ma facea sa-mi fie greata. Mai
capat altii dad vreau.
- Nu asta se vorbe~ti, spuse ea. Vorbe~ti
d voi saraci ca ni~te ceqetori. Mancati pe~te
sarat, nu bani pentru pe~te proaspat. Casa
aceea veche a~a de stricata, d alergi cu tigva
sa strangi apa cand ploaie. Plin de oameni
albi in Jamaica. Albi adevarati, au bani de
aur. Ei nu se uita la noi, nimeni nu vezi pe ei
d se apropie de noi. Oameni albi de demult
ca negrii albi acuma, ~i un negru negru mal
bine de cat negru alb.
 M-am invelit cu prosopul meu rupt §i
m-am a~ezat pe 0 piatd cu spatele spre ea,
tremurand toata ca de frig. Dar soarele nu ma
putea incalzi. Voiam sa merg acasa. Mi-am
intors privirea, insa Tia plecase. Am cautat
mult pana mi-am dat seama ca imi luase
rochia - nu §i lenjeria de corp, niciodata nu
purta a~a ceva - rochia mea, curadi, apre-
tata, calcata chiar in dimineata aceea. Imi
lasase rochia ei pe care, in cele din urma, am
imbracat-o §i am pornit-o spre casa in bataia
soare1ui dogoritor, fiindu-mi greata §i urand-o.
Imi facusem planul sa ajung prin spate1e
casei la bucatarie, dar trecand pe langa
grajduri m-am oprit sa ma uit la cei trei cai
stdini, iar mama m-a vazut §i m-a strigat.
Era pe teras a cu doua doamne tinere §i un
domn. MusafIri! Am urcat treptele in sila-
odata imi fusese dor de musafIri, dar asta era
cu multi ani in urma.
M-am gandit ca erau foarte frumo§i §i
purtau haine atat de frumoase, ineat mi-am
intors privirea in alta parte, spre dalele de
piatd ale cadrii, iar eand au izbucnit in ras
- domnul radea cel mai tare - am fugit in
casa, in camera mea de dormit. Acolo m-am
lipit cu spatele de u§a §i mi-am sirntit inirna
zvacnind in tot trupul, Ii auzeam vorbind §i
apoi i-am auzit pleeand. Am ie§it din camed;
mama §edea pe canapeaua albastd. S-a uitat
lung la mine inainte de a-mi spune ca m-am
purtat foarte ciudat. Rochia mea era mal
murdara ca de obicei.
- E rochia Tiei.
- Dar de ce porti rochia Tiei? Tia? Care
dintre ele e Tia?
Christophine, care asculta din camara,
veni intr-o clipa §i i se spuse sa-mi gaseasca
o Tochie curata.
- Arunca mizeria asta. At-de-o.
Apoi s-au certat.
Christophine i-a spus ca nu aveam nici 0
rochie curata.
- Are doua rochii, una la spalat, una la
purtat. Vreti rochie curata sa cada din cer?
Unii oameni de-a dreptul nebuni_
- Trebuie sa mai aiba inca 0 rochie, spuse
mama. Pe undeva.
Insa Christophine i-a raspuns cu voce
tare ca "ru§inos. A luat razna, cre§ti fara sa
fie buna de nimic. Si nu pasa nimanui."
Mama s-a indreptat spre fereastra. ("Para-
sita", graia spate1e ei drept §i ingust, paml
strans cu grija intr-un coco "Parasita.")
- Are 0 rochie de muselina veche.
Gase§te-o.
in timp ce Christophine ma spala pe fata §i
imi lega codite1e cu un alt fir de sfoara, mi-a
spus ca oamenii aceia sunt noii proprietari
de la Nelson's Rest. I§i spuneau Luttrell, dar
englezi sau nu, ei nu erau ca batranul domn
Luttrell. "Batranul domn Luttrell scuipi in
fata daca vezi cum se uita la tine. Necazul
intri in casa astiizi. N ecazul intri in casa."
Rochia de muselina a fost gasita, ~i cand
rni-am pus-o s-a rupt. Ea n-a observat.
S-a terminat cu sclavia! Ii venea sa radar
"A~tia noi au Litera legii de partea lor. Ace1a~i
lucru. Au magistrat. Au amenda. Au inchi-
soare ~i ocna~i in lanturi. Au ma~ina de zdro-
bit picioarele oamenilor. Cei noi sunt mai
di decat cei vechi - mai vicleni, asta-i tot."
In seara aceea mama n-a vorbit cu mine
~i nu s-a uitat la mine, iar eu m-am gandit
ca ii este ru~ine de mine, ce-a spus Tia e
adevarat.
M-am dus la culcare devreme ~i am ador-
mit cat ai clipi. Am visat ca mergeam printr-o
padure. Nu singudL Cineva care ma ura era
cu mine, dar nu-l vedeam. Auzeam pa~i grei
apropiindu-se ~i, cu toate ca m-am zbatut ~i
am tipat, nu ma puteam mi~ca din loco M-am
trezit plangand. Ceaqaful cu care ma acope-
ream era pe podea, iar mama se uita la mine
de sus.
- Ai avut un co~mar?
- Da, un vis urat.
A oftat ~i m-a acoperit la loco
- Da ~tiu ca ai ficut galagie. Trebuie sa
merg la Pierre, l-ai speriat.
Am stat a~a intinsa ~i m-am gandit: "Sunt
ferita. Acolo este coltul u~ii de la dormitor
~i mobila prietenoasa. Acolo in gddina este
pomul vietii ~i zidul verde acoperit de mu~chi.
Stavila stancilor ~i a muntilor malti. Si stavila
marii. Sunt ferita. Sunt feritii de oamenii
striiini. "
Lumanarea mai ardea m camera lui Pierre
cand am adormit din nou. M-am trezit dirni-
neata cu sentirnentul ca nirnic nu va mai fi
la fell Totul se va schirnba ~i va continua sa
se schirnbe.
Nu ~tiu de unde a facut rost de bani sa
cumpere muselina alba ~i cea roz. Valuri de
muselina. Po ate ca ~i-a vandut ultirnul inel,
pentru di mai riimasese unul. L-am vazut m
caseta ei de bijuterii - inelul ~i un medalion
cu 0 fiunza de trifoi mauntru. Se apucau de
carp it ~i de cusut dis-de-dimineata, ~i inca
mai coseau cand ma duceam la culcare. Dupa
o saptamana, avea ~i ea 0 rochie noua, ~i eu.
Familia Luttrell i-a lmprumutat un cal, ~i
ea pleca foarte devreme ~i nu se mtorcea
decat a doua zi tarziu - obosita pentru ca
fusese la un bal sau la vreun picnic sub clar de
luna. Era vesela, radea - mai tanara decat 0
vazusem vreodata, iar casa riimanea pus tie
dupa ce pleca ea.
A~a ca plecam ~i eu ~i state am pana se
intuneca. Nu mai stateam prea mult la iaz,
nici pe Tia n-am mai mtalnit-o.
o luam pe un alt drum, pe langa vechea
fabrica de zahar §i pe langa moara a carei
roata nu se mai mvartise de ani de zile. Mer-
geam m locuri din Coulibri pe care nu Ie mai
vazusem niciodata, pe unde nu era drum,
nici carare sau urma de om. Si daca fuele de
iarba aspra ma taiau la picioare sau pe brate,
imi ziceam: "E mai bine decat cu oamenii."
Fumici negre, furnici ro~ii, mu~uroaie inalte
mind de furnici albe, ploaia care ma uda pana
la piele - odata am vazut un ~arpe. Toate
erau mai bune decat oamenii.
Mai bune. Mai bune, mai bune decat
oamenn.
Privind florile ro~ii ~i galbene in soare,
tara sa ma gandesc la nimic, era ca ~i cum
s-ar deschide 0 u~a, iar eu a~ fi in alta parte,
a~ fi altceva. N-a~ mai fi eu insami.
Cuno~team acea ora a zilei cand, cu toate
ca e cald, senin, tara nori, cerul poate avea
o intati~are foarte intunecata.

Am fost domni~oara de onoare cand mama

s-a casatorit cu domnul Mason la Spanish
Town. Christophine mi-a ondulat parul, in
mana aveam un buchet ~i tot ce purtam era
nou - chiar ~i pantofJi mei minunati, insa
ochii lor se fereau de chipul meu plin de ura.
Auzisem tot ceea ce oamenii ace~tia cu zam-
betul pe buze spuneau cand ea nu-i asculta
ce vorbesc ~i ei nu ban1,1iauca eu ii ascult.
Ascunsa privirilor, in gradina, atunci cand ei
veneau in vizita la Coulibri, ascultam.
,,0 casatorie nemaiauzita, iar el va regreta.
Cum sa nu regrete un barbat foarte bogat care
ar putea alege orice fata din Indiile de Vest
§i probabil chiar multe fete din Anglia?"
"De ce probabil?" zise 0 alta voce. "Fara
£ndoiala." "Apoi de ce sa se casatoreasca cu
o vaduva fara un ban pe nume1e ei ~i cu
acest Coulibri care e 0 ruina? Sa-l fi ucis
necazurile ce is-au tras de pe urma emanci-
parii sclavilor pe batranul Co sway? Da de
unde, mo~ia mcepuse sa sc duca de rapa cu
mult inainte. Bautura I-a ucis. Nu de putine
ori I-am - eh, lasa! $i toate femeile ace1ea.
N-a facut nimic sa-l opreasca - ea I-a
incurajat. Cadouri ~i zambete pentru copiii
din £lori de fiecare data la Craciun. Obiceiuri
vechi? Unele obiceiuri e mai bine sa moara
~i sa Ie ingropam. Sotul ei va trebui sa
che1tuiasca ceva bani pana sa faca casa buna
de locuit - ploua Inauntru ca prin sita. Ce
sa mai vorbim de grajduri ~i de acareturi,
mtunecate de nu vezi la doi pa~i, ~i de locu-
inte1e servitorilor, ~i de ~arpe1e ace1a lung de
§ase picioare pe care I-am vazut eu mcola-
cindu-se pe privata. Speriata? Am udat.
Apoi a aparut batranul ace1a oribil pe care-l
tine pe langa casa, s-a spetit de ras. Iar cei
doi copii - baiatul, un idiot ascuns vederii,
§i fata care merge pe ace1a~idrum - 0 mutra
degradanta." ,,0 h, sunt de acord", spuse
cealalta voce, "dar Annette este 0 femeie
atat de draguta. $i ce dansatoare, Imi
aminte~te de cantecul acela «u~oara ca 0
floare de bumbac purtata de briza», sau era
vazduh? Nu-mi aduc aminte."
 Da, ce mai dansatoare - in noaptea aceea
cand s-au intors din luna de miere petrecudi
in Trinidad §i au dansat afad pe teras a £ad
nici 0 muzid. S-au oprit din dans §i ea s-a
lasat pe spate sprijinita de bratul lui pana ce
parul a atins lespezile - tot mai jos, pana jos.
Apoi s-a ridicat intr-o clipita, razand. Parea
atat de simplu pentru ea - de pard oricine
ar fi fost in stare, iar el 0 saruta - un sarut
lung. Eram §i eu acolo, insa ei uitased de
mine §i in cm"and nici eu nu i-am mai bagat
in seama. Mi-am amintit de femeia aceea care
a spus "Dans! N-a venit in Indiile de Vest sa
danseze - a venit sa fad bani. Unele dintre
aceste mo§ii intinse se dau ieftin, iar nenoro-
cirea unuia este intotdeauna ca§tigul unui om
de§tept. Nu, totul este un mister. E clar ca
are un rost sa tii in casa 0 vdjitoare, 0 obeah
din Martinica." Era vorba de Christophine.
A rostit asta in batjocud, £ad sa vrea, dar
nu peste multa vreme au spus-o §i altii - §i
o spuneau cu intentie.
In timp ce se £aceau reparatiile la casa, iar
ei erau in Trinidad, Pierre §i cu mine am stat
la Matu§a Cora, in Spanish Town.
Domnul Mason nu 0 agrea pe matu§a
Cora, 0 fosta proprietad de sclavi care reu-
§ise sa scape de sadcie, 0 aventuried in fata
Providentei.
- De ce n-a racut nimic sa va ajute?
I-am spus di sotul ei era englez §i nU-l
eram pe plac, iar el mi-a dspuns:
 - Prostii.
- Nu-s prostii, traiau ill Anglia §i el se
supara dad ea ne scria. Ura Indiile de Vest.
Dupa ce a murit el, nu demult, ea s-a illtors
acasa, dar illainte de asta ce putea face? Ea
nu a fost bogata.
- Asta sustine ea. N-o credo E 0 femeie
frivola, ill locul mamei tale, m-a§ simti jignit
de comportarea ei.
"Nici unul dintre voi nu ne illtelege",
ml-am spus eu in gand.

Coulibri arata la fel cand I-am rev3.zut,

de§i era curat §i illgrijit, iarba nu mai cre§tea
printre lespezi, ill casa nu mai ploua, illsa nu
mai era acela§i. Sass venise inapoi §i m-am
bucurat. "Stiu mirosHI banului", a zis cineva.
Domnul Mason a angajat servitori noi-
nu-mi placea nici unul ill afara de Mannie
randa§ul. Ei spuneau ca cea care schimbase
Coulibri a fost Christophine, nu reparatiile
sau mobila noua sau mutrele noi. Pove§tile
lor despre Cruistophine §i vrajitOlie au schim-
bat totul.
Ii §tiam camaruta foarte bine - icoane
cu Sfanta Familie §i rugacmnea pentru 0
moarte senina. Avea 0 cuvertura din petice
colorate, 0 lada de haine stricata, iar mama
II daduse un balansoar vechi.
Totu§i, intr-una din zile, in timp ce 0
a§teptam in incapere, ill-a apucat frica.
Razele soarelui intrau pe u§a deschisa, cineva
fluiera pe la grajduri §i totu§i mi-a fost mca.
Eram sigura di undeva, ascunse m camera
(in spatele lazii negre?), erau 0 mana uscata
de mort, pene albe de gaina, un coco§ cu
gatul t~"iiatcare i§i dadea mcet, mcet sufletul.
Sangele picura mtr-un lighean ro§u, iar eu
imi imaginam ca §i aud cum picura. Nimeni
nu-mi vorbise de obeah -, dar §tiam ce voi
gasi daca am curajul sa caut. Apoi Christo-
phine intra zambitoare §i incantata ca ma
vede. Nu s-a mtamplat nimic mgrozitor, iar
eu am uitat sau mi-am spus ca uitasem.
Domnul Mason ar rade daca ar §ti ce m-
spaimantata am fost. Ar rade §i mai cu pofta
decat atunci cand mama i-a spus ca ar vrea
sa pIece de la Coulibri.
Totul a mceput cam la un an dupa casa-
torie. Intotdeauna spuneau acelea§i lucruri §i
acum rareori mai ascultam schimbul lor de
cuvinte. Stiam ca ne urasc - dar sa pleci ...
de asta eram de acord cu tatal meu vitreg.
Acest lucru nu era posibil.
- Trebuie sa ai un motiv, zicea el, lar
mama raspundea:
- Am nevoie de 0 schimbare, sau: am
putea sa-i facem 0 viziti'i lui Richard.
(Richard, fiul domnului Mason din prima
casatorie, era la §coala m Barbados. Urma sa
pIece curand in Anglia, iar noi nu-l prea
viizusem.)
 - Un arenda$ ar putea lua locul i'n grija.
Pentru moment. Oamenli ne urasc. Pe mine
i'n mod sigur ma urasc.
Asta i-a spus-o raspicat illtr-o zi $i atunci
a ras el cu atata pofta.
- Annette, fu rezonabila. Ai fost vaduva
unui proprietar de sclavi, fuca unui proprie-
tar de sclavi $i ai locuit aici singura cu doi
copli timp de aproape cinci ani, pana ne-am
cunoscut. Atunci situatia era deplorabila.
Insa n-ai fost niciodata maltratata, nu ti-au
lacut nici un rau.
- De unde $tii ca nu mi-au lacut nici un
diu? Eram atat de saraci, II spuse ea, ca puteau
sa rada de noi. Dar acum nu mai suntem
saraci, adauga ea. Tu nu e$ti un om sihac.
Crezi ca ei nu $tiu de mO$ia ta din Trinidad?
Si de proprietatea din Antigua? Ne vorbesc
lara illcetare. Inventeaza povqti despre noi
$i minciuni despre mine. Incearca chiar sa
aile ce mancam ill fiecare zi.
- Sunt curio$i. E $i normal. Ai stat aici
singura mult prea multa vreme, Annette. Iti
i'nchipui dU$manii care nu exista. Dintr-o
extrema illtr-alta. Nu tu te-ai repezit la mine
ca 0 pisicuta. salbatica atunci cand am zis
cioara? Nu cioara, nici macar negru. Trebuie
sa spui oameni de culoare.
- Nu-ti place sau nici nu recuno$ti latura
lor buna, spuse ea, $i nu crezi nici ill cealalta.
- Sunt prea lene$i pentru a fi plimejdio$i,
spuse domnul Mason. Stiu eu asta.
 - Lene§i sau nu, sunt mult mai vii decat
e§ti tu §i pot fi primejdio§i §i cruzi din motive
pe care tu nu Ie intelegi.
- Nu, nu Ie inteleg, replica domnul Ma-
son. Nu Ie inteleg deloc.
Dar ea revenea la ideea plecatului. Con-
secventa. Cu furie.

In seara aceea, in drum spre casa, domnul

Mason opri trasura langa colibele goale.
"S-au dus toti la dansurile alea", spuse el.
"Tineli §i batrani. Ce pustiu pare totul. Vom
auzi tobele dadi vor dansa."
Speram di yom merge repede mai depar-
te, insa el a mai dimas langa colibe sa vada
cum apune soarele; cerul §i marea pareau de
foe cand in celedin urma am plecat de la
tarmul Golfului Bertrand. De departe am
vazut umbra casei noastre ridicate pe fundatia
de piatra. Mirosea a feriga §i a apa de du,
iar eu ma simteam din nou in siguranta, de
pardi a§ fi fost unul dintre cei drepti. (God-
frey zicea di noi nu suntem drepti, intr-o zi
cand s-a imbatat mi-a spus di suntem cu
totii blestemati §i nu are rost sa ne mai
rugam.)
- Au ales 0 noapte foarte calda pentru
dansullor, spuse domnul Mason, iar matu§a
Cora ie§i pe terasa.
- Ce dans? Unde?
- Se sarbatore§te ceva prin imprejurimi.
Toate colibele sunt goale. Poate vreo nunta.
 - Nici 0 nunta, i-am zis eu. Nu e nicio-
data nunta.
S-a uitat la mine incruntat, dar matu§a
Cora a zambito
Dupa ce au intrat in casa, mi-am rezemat
bratele pe grilajul rece al terasei §i m-am gan-
dit ca el n-o sa-mi placa niciodata pre a mult.
In minte ii spuneam tot "domnul Mason",
intr-o seara i-am spus "N oapte buna, taticule
alb" §i nu a fost surprins, a ras doar. Intr-un
fel fusese mai bine inainte de venirea lui, cu
toate ca ne-a scapat de saracie ~i mizerie. "Si
tocmai la timp." Negrii nu ne urau atat de
mult dnd eram saraci. Eram albi, dar nu
scapaseram de saracie ~i nu peste multa vre-
me urma sa murim pentru ca nu aveam nici
un ban. Ce sa urasca?
Acum totul fusese luat de la inceput, ~i
mai rau ca inainte, mama ~tie, dar nu-l poate
face sa creada ca e a~a. A~ don sa-i pot spune
ca aici unde suntem nu e de10c a~a cum cred
englezii. A~ dori ...
Ii auzeam cum stau de yorba; matu~a
Cora rildea. Imi parea bine ca era la noi. Si
mai auzeam tulpinile de bambus fo~nind ~i
trosnind, de~i nu era vant. Fusese zapu~eala
~i seceta zile intregi. Cerul avea 0 culoare
~tearsa, lumina era albastra ~i nu mai putea
tine prea multo Terasa nu e un loc bun cand
se lasa noaptea, spunea Christophine. Cand
am intrat inauntru, mama vorbea cu 0 voce
agitata.
 - Foarte bine. Deoarece refuzi sa tii
seama de ceea ce iti spun, eu voi pleca ~i-l
voi lua pe Pierre cu mine. N-ai nimic de
obiectat la asta, sper?
- Ai dreptate, Annette, interveni matu~a
Cora, ceea ce m-a surprins.
Rareori spunea ceva d.nd ei vorbeau in
contradictoriu.
Domnul Mason parea ~i el surprins ~i nu
prea indntat.
- Vorbe~ti cu arata violenta, spuse el. Si
gre~e~ti atat de multo Sigur ca poti pleca pen-
tru 0 schimbare, daca dore~ti, iti promit.
- Mi-ai mai promis ~i altadata, spuse ea.
Nu te tii de cuvant.
Scoase un oftat.
- Ma simt atat de bine aici. Totu~i, yom
face ceva, cat de curand.
- Nu mai vreau sa stau la Coulibri, spuse
mama. Nu e un loc sigur. Nu e un loc sigur
pentru Pierre.
Matu~a Cora incuviinta.
Deoarece era rarziu, am luat mas a irnpre-
una cu ei, nu singurii ca de obicei. Myra, una
dintre servitoarele noi, statea langa bufet,
a~teptand sa schimbe farfuriile. Acum man-
earn in stil englezesc, vita ~i mie1, placinte ~i
budinci.
Eram incantata sa fiu ca 0 englezoaica, dar
irni lipsea gustul mancarii gatite de Christo-
phine.
Tatal meu vitreg ne vorbea despre un plan
al sau de a aduce lucriitori - cum Ie spunea
el- din Indiile de Est. Dupa ce a ie~it Myra,
matu~a Cora i-a spus:
- N-a~ vorbi de asta dad a~ fi ill locul
tau. Myra trage cu urechea.
- Dar oamenilor din partea locului nu Ie
place sa munceasca. Nu vor sa munceasca.
Uita-te la pamantul asta - ti se rupe inima.
- Li s-a rupt ~i altora inima, spuse ea.
Poti sa fli sigur. Presupun d ~tii bine ce faci?
- Vrei sa spui ca...
- Nimic altceva decat ca ar fi mai illtelept
sa nu-i spui acelei femei despre planurile tale
- ai nevoie de ea ~i iti este recunoscatoare,
tara illdoiala. Dar n-am illcredere ill ea.
- Sa traie~ti aici cea mai mare parte din
viata ~i sa nu illveti nimic despre oameni. E
uimitor. Sunt copii - n-ar omori lllCl 0
musca.
- Din nefericire, copm omoara mu~te,
spuse matu~a Cora.
Myra intra din nou ill sufragerie cu aerul
ei funeblu din totdeauna, cu toate ca zambea
cand vorbea de iad. Toata lumea mergea ill
iad, mi-a spus ea, trebuia sa apartii sectei din
care Bicea ea parte ca sa fii mantuit, ba chiar
~i atunci - tot nu erai prea sigur. Avea brate
subtiri, maini ~i picioare mari, iar baticul pe
care il purta ill jurul capului era illtotdeauna
alb. Niciodata in dungi sau vreo culoare
vesela.
A~a ca mi-am illtors privirea de la ea spre
tabloul meu preferat, Fata morarului, 0 fata
incantatoare din Anglia, cu bucle castanii §i
ochi alba§tri §i 0 rochie care-i aluneca de pe
umeri. Apoi m-am uitat peste fata de mas a
alba §i vaza cu trandafIri galbeni, la domnul
Mason, atat de sigur pe sine, ata.t de englez.
Apoi la mama, care categoric nu era engle-
zoaid, dar nici negresa alba. Nu, mama nu
fusese niciodata englezoaica. Nici n-ar putea.
Da, m-am gandit eu, ar fI murit daca nu l-ar
fi intalnit pe el. Si pentru prima oara ii eram
recunoscatoare §i imi placea. Poti sa fii fericit
in mai multe feluri nu numai intr-unul sin-
gur, e mai bine, probabil, sa fii lini§tita §i
multumita §i ocrotita, a§a cum ma simt acum,
lini§tita ani de zile, ani lungi, §i pe urma pot
sa fIu mantuita, orice ar spune Myra. (Cand
am intrebat-o pe Christophine ce se intam-
pIa cand mori, mi-a raspuns: "Prea vrei sa
§tii multe".) Mi-am adus aminte sa-l sarut pe
tatal meu vitreg cand i-am spus noapte buna.
Odata, matu§a Cora mi-a spus: "II doare ca
nu-l saruti niciodata."
- Nu prea arata ca-l doare, am replicat
eu.
- Mare gre§eala sa te iei dupa ceea ce
omul arata, spuse ea, intr-un fel sau in altul.
Am intrat in camera lui Pierre, care era
langa a mea, ultima de pe palier. Tulpinile de
bambus cre§teau in fata ferestrei. Aproape ca
puteai sa Ie atingi. Mai avea inca patutul lui
de copil §i dormea foarte mult, aproape tot
timpul. Era atat de firav, ca 11puteam lua in
bra~e. Domnul Mason II promisese ca-l va
duce dindva in Anglia, acolo se va vindeca,
va fi ca to~i oamenii. ,,$i cum i~i va pEicea
oare", ma gandeam eu in timp ce-i dadeam
un sarut. "Cum i~ va placea sa fii la fel ca to~i
oamenii?" A~a ado rmit , parea fericit. Dar asta
nu se va indlmpla acum. Mai incolo. Dormi
acum. $i din nou am auzit bambusul fo~nind
~i un zgomot: ca de ~oapte. Mi-am luat ini-
ma in din~i ~i am aruncat 0 privire afara pe
fereastra. Era luna plina, dar n-am vazut pe
nimeni, nirnic altceva decat umbre.
Am lasat 0 lumanare pe scaunul de Hlnga
patul meu ~i am a~teptat-o pe Christophine,
pe ea imi place a s-o vad inainte de a adonni.
Dar n".a venit, ~i cum lumanarea se stinse,
sentimentul de lini~te ma parasi. A~ fi dorit
sa am un caine mare, cubanez, sa stea intins
langa patul meu ~i sa ma ocroteasca, a~ fi dorit
sa nu fi auzit un zgomot langa palcul de
bambus sau a~ fi dorit sa fiu din nou copil,
pentru ca pe vremea aceea credeam in ba~ul
meu. Nu era un ba~, ci 0 bucata de lemn in-
gusta ~i lunga, cu doua cuie la capat, 0 bucata
de ~indrila, poate. L-am gasit la scurta vreme
dupa ce ne-au omorat calul ~i am crezut ca
ma pot bate cu el, la nevoie ma pot bate pana
la capat, cu toate ca cei mai buni sunt cei care
cad primii, ~i asta-i un alt cantec. Christo-
phine a scos cuiele, dar mi-a lasat batu1, iar
eu I-am indragit, am crezut ca nimeni n-ar
putea sa-mi faca vreun rau cata vreme 11
aveam langa mine, sa-l pierd ar fi fost 0 mare
nenorocire. Toate astea s-au intamplat de-
mult, pe cand mai eram inca un copil §i eram
incredintata ca totul are viata, nu numai raul
sau ploaia, ci ~i scaunele, oglinzile, ce§tile,
farfuriile, totul.
M-am trezit ~i era inca intuneric, iar ma-
ma se afla langa mine. Mi-a spus: "Scoala-te
§i imbrad-te, §i vino repede jos." Ea era gata
imbriicata, dar nu-~i prinsese paml in coc, iar
una dintre cozile groase Ii atarna pe spate.
"Repede", spuse ea din nou, apoi intra ala-
turi, in camera lui Pierre. Am auzit-o vorbind
cu Myra ~i pe Myra ca Ii raspunde. Am ramas
in pat, pe jumatate adorrnita, privind lumana-
rea aprinsa pe scrin, pana am auzit un zgomot
de parca s-ar fi rasturnat un scaun in camera
mica, atunci m-am· sculat §i m-am imbracat.

Casa era construita pe doua nivele. De la

camera mea §i a lui Pierre coborau trei trep-
te spre sufragerie §i inca trei de la sufragerie
spre restul casei, ceea ce noi numeam parter.
U ~ile pliante ale sufrageriei nu erau inchise
§i am vazut ca salonul mare era plin de
lume. Domnul Mason, mama, Christophine
§i Mannie §i Sass. Matu§a Cora pe canapeaua
albastd din colt, imbdcata intr-o rochie
neagd de matase, cu buclele frumos aranjate.
"Are un aer pre a trufa~", m-am gandit eu.
Dar Godfrey nu era acolo, nici Myra, nici
bucatareasa, nici ceilalti.