Cartea Diana - Corectat Fara Watermark Si Optimizata

Redactor: Eugenia Vismoiu^
l dinoredactare computerizată: Dora

( operta: D aniel B ichtş
Această carte este donată de către

Caritate.MD!
Cu drag pentru voi!
Cartea dată
Este strict interzisă comercializării!
Copyright© 1992 by Nicholas Davies

Toate drepturile asupra versiunu
in limba romană sînt rezervate
i i »H URII ORIZONTURI - Bucureşti
NICHOLAS DAVIES
DIANA
O PRINŢESĂ SI CĂSNICIA EI
’ NEFERICITĂ
Traducere: Ileana Cudalb
EDITURA ORIZONTURI
B u c u r e şti 1994
1. M ese separate, vieţi separate................................ 7
2. Startul ameţitor către înalta societate............ 40
3. Majoratul - sfioasa nerealizată..........................63
4. Se naşte un p rin ţ.............................. 87
5. Femei care nu vor fi niciodată regine................101
6. înţelegerea secretă ............................................. 127
7. Nunta seco lu lu i................................................... 152
8. R egalitatea - o realitate copleşitoare pentru
D ian a.........................................................................172
9. îndărătnica Di îşi cucereşte ind ep en denţa.......197
10. U n mariaj cu p ro b lem e..................................225
11. R evolta prinţesei D i ...................................... 252
12. Lumea intimă a lui Charles............................... 275
*
13.0 regină a modei şi secretele e i ......................293

14. Frum useţea p rinţesei - tem peram ent
şi disciplin ă.......................................................... 319
5
Is. O prinţesă sen sib ilă................................
in. C o p i i i - o ex p resie a d iv erg en ţei
de păreri dintre p ărin ţi..........................
17. Purgatoriul D ia n e i........... ....................
18. Înfrîngerea D ianei - Victoria D ia n e i..
E p ilo g ........................................................ .
6
^ /<■ / S <4,^
Mese separate, vieţi separate
MESE SEPARATE, VIEŢI SEPARATE
P rinţesa Diana străbatea spaţiosul său. apartament

din Kensington Palace, dînd dispoziţii celor din jur: îi
atrase atenţia guvernantei să aibă grijă de Harry, întrucît
ea urma să lipsească pînă tîrziu; doamnei sale de com
panie, Anne Beckwith-Smith, îi ceru să-i verifice discur-
spl pe care trebuia să-l ţină către sfîrşitul zilei şi-i dădu
dispoziţie ca pînă la ora zece să vină coafeza.
Prinţesa purta un trening ceva mai uzat, pantofi sport
‘şi părul strîns sub şapca de baseball. Ca orice tînără mamă
care tocmai făcuse dimineaţă jogging, după ce înotase,
Diana radia sănătate. Nu era deloc fardată.
D eod ată sună telefonu l şi cineva strigă: "Este
pentru dum neavoastră, lady!". D iana, zîmbind, se
refugie în liniştea bibliotecii, ca să poată răspunde la
telefon. Chipul ei relaxat nu trăda nici o urmă. de
oboseală sau de încordare. O tînără, una din secretare,
cea care se ocupa de programul întîlnirilor, intră şi ea
în încăpere, privind spre prinţesă, dar aceasta îi ceru
să revină mai tîrziu.
D iana se întoarse din bibliotecă, pe chipul său
fiind întipărită aceeaşi expresie amabilă, dar fermă,
Sigură pe sine. Nu era nici o îndoială că tot ceea ce se
petrecea în Kensington Palace se află sub controlul ei.
7
NICHOLAS DAVIES
N imeni nu pomenea de His Royal Highness - prinţul de

Wales, moştenitorul tronului şi, de zece ani, soţul ei.
Prinţul Charles se afla la o sută de mile depărtare
de Kensington Palace, în reşedinţa sa, Highgrove, din
Gloucestershire. îşi petrecuse seara în salon, împreună cu
Camilla Parker Bowles, de mai mulţi ani prietena sa
intimă. Cinaseră, stătuseră la taifas şi ascultaseră muzică
clasică. Charles părea relaxat şi fericit, iar Camilla lăsa
impresia că se simte ca la ea acasă în reşedinţa prinţului.
Sîntem în ianuarie 1992.
Cu doar două luni înainte, în noiembrie 1991, în
preajma celei de-a patruzeci şi treia aniversări, prinţul de
Walles le spusese prietenilor săi că, din toate punctele de
vedere, căsnicia lui cu prinţesa Diana era "terminată". în
pofida tradiţiei regale britanice, potrivit căreia cu greu se
putea ajunge la divorţ, faimosul cuplu era, în realitate,
"despărţit" - desigur nu legal, ci în fapt, prin existenţe,
mese şi paturi separate.
Prietenii observaseră, de mai multă vreme, tot felul
de semne de rău augur pentru mariajul lor. Ştiau însă că
ceea ce puteau ei face pentru a-1 salva era foarte puţin
sau aproape nimic...
Intr-o sîmbătă dimineaţă, în noiembrie, Charles
simţise nevoia să-şi analizeze, în prezenţa unui prieten,
unul din primii duci ai Marii Britanii, situaţia în care se
afla: "Charles avea un aer foarte abătut şi dorea să se
destăinuie cuiva. Clătina cu amărăciune din cap, nefiind
în stare să înţeleagă nici cînd şi nici din ce cauză
începuseră să se înrăutăţească relaţiile dintre ei. L-am
* Alteţa sa regală (n.tr.)

** O milă terestră = 1 609 m (n. tr.)
8
întrebat dacă e sigur că nu mai era nici o posibilitate de

salvare a mariajului. Nu. Credea că relaţiile dintre ei doi
se deterioraseră prea tare. Nu mai exista cale de întoar
cere. Şi nici un mijloc de a repune căsnicia lor pe
picioare".
D e-o vreme încoace, prinţul şi prinţesa apucaseră
pe căi diferite în ceea ce priveşte viaţa lor personală.
Dar de-abia acum înstrăinarea lor se transformase
în tr-o ruptură p rop riu -zisă. D e -a lungul a c este i
perioade a devenit din ce în ce mai evident un divorţ
total între viaţa lor privată şi atribuţiile şi respon
sabilităţile lor publice. Au apărut tot felul de bîrfe,
p o r n it e f ie d in K e n s in g to n P a la c e , fie de la
p rop rietatea privată din G lou cestersh ire, fie din
mediul acelor "prieteni" care, departe de a contribui la
armonizarea vieţii lor private cu obligaţiile oficiale,
păreau că, dimpotrivă, vor să-i îndepărteze unul de
altul şi să creeze între ei o stare de adversitate - bîrfe
care i-au adus pe amîndoi în atenţia m ass-mediei şi a
naţiunii.
Anul 1990 a marcat o explozie a dezacordurilor
latente din primii lor ani de căsnicie. Prietenii adevăraţi
îşi mai amintesc încă de splendidele zile în care Charles
şi Diana erau foarte îndrăgostiţi unul de altul, de vremea
logodnei lor, cînd timida Diana părea vrăjită de prinţul
ei, de ziua cînd întreaga lume a privit fermecată acea
nuntă ca-n poveşti. Ei mai evocă şi astăzi acele dineuri
copioase, la care vinul curgea în valuri, iar fericirea şi
liniştea îi învăluiau pe toţi. Diana îşi săruta soţul ori de
cîte ori trecea pe lingă el, iar Charles o lua ocrotitor de
mînă, parcă pentru a o asigura că întotdeauna va fi alături
de ea şi-i va insufla încrederea în sine care, pe-atunci, ei
îi lipsea.
9
NICHOLAS DAVIES
Dar, în urmă cu cîţiva ani, acele supeuri îmbelşugate,

picnicurile tihnite din serile de vară au încetat diritr-o
dată. Majoritatea prietenilor nici nu-şi mai amintesc cînd au
fost invitaţi ultima oară la o petrecere "acasă" la Charles şi
Diana.
Prietenii nu au luat în seamă, considerîndu-le ca pe
ceva normal, necazurile ivite în primele luni de căsnicie
ale lui Charles cu Diana. Foarte tînăra Diana de-abia
păşise în acel mediu închistat, in care protocolul impunea
o su m ed en ie de restricţii. S-ar p u tea ca p rim ele
dificultăţi să fi fost trecute cu vederea tocmai datorită
faptului că ea nu avea decît douăzeci de arii cînd s-a
căsătorit cu Charles - mai mare decît ea cu treisprezece
ani - şi că pînă atunci nu avusese de îndeplinit respon
sabilităţi deosebite. Toţi erau siguri, ca de altfel şi familia
regală, că, încetul cu încetul, Diana se va integra perfect
în rolul prinţesei de Wales.
în 1982, cînd s-a născut prinţul William, a fost o
adevărată sărbătoare. In mod normal, apariţia unui
viitor m oştenitor al tronului ar fi trebuit să consolideze
cuplul regal. Dar, dintr-un motiv, sau altul, n-a fost să
fie aşa. V enirea pe lume a lui Harry, în 1984, a fost
considerată, de asemenea, un alt semn de bun augur.
Aparent, dificultăţile din primii ani fuseseră depăşite,
însă prietenii lor se vedeau nevoiţi să constate că, dim
potrivă. Charles şi D iana, în loc să se apropie, se
înstrăinau tot mai mult unul de altul.
Atunci cînd s-au căsătorit, Diana era o fată singuratică,
rezervată şi naivă, provenită dintr-o fam ilie d ez
membrată, o adolescentă fericită să lucreze într-o
grădiniţă de copii. Tînără, tandră, frumoasă, părea să fie
perechea ideală pentru prinţul de Wales. Un om de
acţiune, care juca polo în competiţii internaţionale, schia
10
pe versanţi periculoşj, pilota avioane de luptă, comanda

vase din R oyal Navy , sărea cu paraşuta. Elegant, mai
mult decît curajos, foarte prezentabil, el punea obligaţiile
regale mai presus de orice.
' Prinţul celibatar era foarte iubit de popor, în special
de femei. Majoritatea oamenilor îl considera onest, sin
cer, muncitor, un fiu îndatoritor care va deveni un bun
soţ, un bun tată şi un bun rege. După ce a împlinit treizeci
de ani, se auzeau voci murmurînd că venise timpul ca şi
celibatarul care reprezenta cea mai bună partidă din
lume să pună capăt aventurilor galante - agrementate de v-
frumuseţi blonde cu picioare lungi-şi să se aşeze la casa
lui, adică să se căsătorească.
Cînd s-a aflat că viitoarea prinţesă avea să fie Diana,
poporul a considerat că Charles n-ar fi putut să facă o
alegere mai potrivită. Toţi îl admirau pentru că preferase
o fată inocentă, bine crescută, o educatoare tînără,
feciorelnică, astfel că i-au acordat Dianei întreaga lor
simpatie. Bineînţeles că erau la curent cu originea
aristrocratică a D ian erla care se adăuga educaţia ei
impecabilă.
La celebrarea căsătoriei, regina şi curtenii săi au
făcut semnul succesului cu degetele, sperînd ca mariajul
lor să meargă.
Dar n-a fost să fie aşa.
Binevoitorii apărători ai regalităţii, cărora le place

.să zugrăvească totul în rozul strălucitor al fericirii, au
glosat în stilul lor pe tema cuplului dezbinat, oferindu-i
Marina regală (n.tr. )
11
NICHOLAS DAVIES
uneori cititorului o imagirre de-a dreptul idilică. Astfel,

în recenta sa carte, Charles şi Diana: portretul unei
căsnicii, autorul, Penny Junor, declara sus şi tare:
"Charles şi Diana au o căsătorie reuşită din punctul lor
de vedere. In ciuda deselor situaţii tensionate, ei au iz
butit să supravieţuiască în vîrtejul propriilor neînţelegeri
- ceea ce adeseori este un adevărat miracol -, dar fără
îndoială că legătura lor este puternică, durabilă, că se
iubesc cu adevărat..., în ciuda perioadelor de despărţire
- aşa cum se-ntîmplă în multe alte situaţii similare."
La rîndul său, rom anţioasa scriitoare Barbara
Cartland, mama lui Raine Spencer, cea de-a doua soţie a
tatălui Dianei, contele Spencer, scria: "Diana era o per
soană neobişnuită, care se potrivea perfect idealurilor
prinţului Charles... întrunea toate calităţile pe care omul
de rînd dorise să le întruchipeze viitoarea regină... Diana
era ca o floare încîntătoare, care îşi deschide petalele în
lumina soarelui, devenind din zi în zi mai frumoasă, mai
fermecătoare, mai sensibilă, mai feminină."
Şi Barbara Cartland îşi continua elogiul astfel: "Dar
cred că cea mai mare importanţă o avea faptul că prinţesa
întruchipa zîna din basme, a cărei viaţă înainte de măritiş
fusese fără de prihană. Nu avusese nici un flirt, nici o
aventură sentimentală care să stîrnească zîmbete cu
subînţelesuri... Diana era soţia ideală pe care şi-o putea
dori un bărbat şi, implicit, cea mai potrivită pentru prinţul
Charles. _ '
Sigur că acum, după zece ani de căsnicie, presa de
scandal insinuează că ar fi apărut tot felul de neînţelegeri,
că nu sînt fericiţi" - continuă doamna Cartland, dar după
părerea ei "toate acestea sînt de domeniul absurdului...
Eu sînt ferm convinsă că dragostea care i-a animat la
începutul căsniciei va deveni din ce în ce mai profundă."
12
în ceea ce o priveşte, Diana încerca din răsputeri să

depăşească această tragică situaţie. "Adevărul despre
existenţele noastre separate este foarte simplu - i-a spus
ea, de curînd, unui prieten. Soţul meu şi cu mine primim
mii de invitaţii din diverse locuri, aşa că, la unele dintre
ele, fiecare se duce singur. Dar nu-ţi face griji pentru
mine. Căsnicia mea este perfectă. Niciodată nu am fost
mai fericită."
Cîţiva din intimii cuplului cred că este vorba, totuşi,
de un fiasco. D e fapt, căsnicia lor devenise mai de mult
pur formală, iar încheierea unui armistiţiu provizoriu la
începutul anului 1986 a fost consecinţa stărilor depresive
îngrijorătoare prin care trecuse Diana. Prinţesa era
grozav de afectată de situaţia din căminul ei; i se părea
că totul s-a sfîrşit şi nu mai întrevedea nici un semn că în
anii ce vor urma ar mai putea fi din nou fericită. O deranja
făţărnicia mariajului său, fiind convinsă că în realitate
Charles nu o mai iubea. Adeseori se întreba dacă o iubise
vreodată cu adevărat. Şi atunci, disperată, _se refugia în
dormitorul ei din Kensington Palace, se prăbuşea pe pat
izbucnind în hohote de plîns din cauza frustrării, dar
uneori şi sub imperiul furiei; adeseori plîngea noaptea în
somn, pentru că se simţea atît de singură în patul ei.
Pe de altă parte, nu înţelegea cum de putuse fi cîndva
atît de fericită lîngă Charles. Era ca şi cum şi-ar fi .dis
preţuit iubirea de odinioară, ca şi cum sentimentele sale
de-atunci, tot ceea ce trăise, amănuntele intime ale vieţii
ei zilnice i-ar fi devenit străine, indiferente. îşi aducea
aminte, totuşi, de perioada de început a dragostei lor, cî nd
toate i se păreau minunate, şi tocmai de aceea viaţa
de-acum părea lipsită de sens. Avea sentimentul că o
astfel de viaţă nu merita să mai fie trăită. I se părea că
nimeni nu o mai iubeşte, nu-i caută compania. Pînă şi
13
NICHOLAS DAVIES
Wi Ils şi Harry preferau să stea mai degrabă lingă bona lor

decît lingă ea. ✓
într-o noapte, singură şi cuprinsă de disperare, s-a
îndreptat ca un automat spre dulapul în care îşi ţinea
medicamentele. Aproape că nu-şi dădea seama ce face.
întinse mina după un flacon de paracetamol, răsturnă
toate tabletele în palmă, umplu un pahar cu apă şi le
înghiţi. Habar n-avea cîte luase. Se întoarse în cameră...
şi începu să aştepte. Şi fiindcă pastilele întîrziau să-şi facă
efectul, treptat-treptat îşi reveni şi îşi dădu seama de
enormitatea gestului său.
Imaginile lui Harry şi Wills, singuri pe lume, i se
perindară prin faţa ochilor îngroziţi... Fără să mai stea pe
gînduri, se duse la baie şi îşi provocă voma pentru a
elimina toate tabletele pe care le înghiţise.
Acest gest necugetat i-a schimbat întreg cursul vieţii.
I-a telefonat pe loc lui Charles, mărturisindu-i totul.
Timp de o clipă, prinţul a rămas înmărmurit. A sunat un
doctor şi l-a trimis de urgenţă la Kensington Palace,
făcînd doar o vagă aluzie la ceea ce se întîmplase. După
ce a examinat-o pe îndelete, doctorul ajunse la concluzia
că era în afară de orice pericol.
De-abia acum, privind în urmă, îşi dă seama Diana
că gestul ei fusese, de fapt, un disperat cri de coeur"
adresat prinţului Charles pentru a-1 convinge că evoluţia
dramatică a căsniciei lor o adusese într-o asemenea stare
de tensiune nervoasă, încît singura modalitate de a se
elibera era moartea. Ştie însă că, de fapt, niciodată n-a
avut de gînd să se sinucidă, niciodată! Şi că, lucidă fiind,
nu se va putea hotărî să-şi ia viaţa. Niciodată!
După acest episod, Diana a înţeles că trebuie să pună
capăt convieţuirii ei cu Charles. Ceea ce nu ştia, însă, era
modul în care ar fi trebuit să procedeze. Trebuia să-şi
14
schimbe viaţa, să-şi găsească un rost, să cîştige dragostea

copiilor ei - deoarece îşi dădea seama că, în pofida
strădaniilor sale, pierduse şi iubirea lui Charles. Dar mai
ştia că nu avea cum să divorţeze. Despărţirea legală
nefiind îngăduită, divorţul devenea imposibil. I se
spusese acest lucru înainte de căsătorie şi-l acceptase fără
nici o obiecţie.
Şase ani mai tîrziu s-a confruntat cu trista realitate
constatînd că între ei nu mai exista decît foarte puţină
afecţiu n e. A cum îşi duceau viaţa separat, fiecare
petrecîndu-şi zilele şi nopţile în altă locuinţă. Aveau
grupuri de prieteni şi interese diferite, iar de fiecare dată
cînd era reclamată prezenţa cuplului princiar, abia dacă
îşi adresau cîte un cuvînt. întreaga A nglie pare să
urmărească cu îngrijorare evoluţia relaţiilor dintre
Charles si Diana.
In 1991, de Crăciun, pentru prima dată de cînd se
măritase,, Diana le-a trimis prietenilor săi felicitări sem
nate simplu: "Cu toată dragostea, Diana". D e asemenea,
în frontispiciul felicitării se afla o nouă fotografie de
familie, din care Charles lipsea. Era un mod cu totul
neobişnuit de a proceda şi, cu siguranţă, o gravă încălcare
a normelor de protocol impuse familiei regale. Ex
pedierea felicitărilor semnate doar de Diana echivalau
cu o declaraţie neoficială făcută prietenilor, cărora le
aducea la cunoştinţă intenţia ei de a-şi lua viaţa în
propriile mîini.
Amîndoi au fost de acord că trebuie să-şi respecte
obligaţiile oficiale pe care şi le asumaseră, ceea ce
presupunea automat menţinerea căsătoriei.
In ultima vreme, însă, ori de cîte ori fuseseră nevoiţi
să-şi îndeplinească împreună îndatoririle regale, limbajul
gesturilor lor a dezvăluit totul. Inevitabil, erau per
NICHOLAS DAVIES
manent în dezacord. Flacăra lăuntrică a iubirii se stin

sese.
Iată două întîmplări grăitoare, survenite în februarie
1992, în timpul unui turneu oficial de şase zile, pe care
Charles şi Diana l-au făcut în India. Charles tocmai ter
minase victorios o partidă de polo, iar Diana urma să
înmîneze premiile. La sfîrşitul meciului, ca de obicei,
Charles s-a apropiat să o sărute pe obraz, dar Diana şi-a
întors faţa ostentativ, şi sute de camere de luat vederi au
surprins scena neelegantă în care Charles părea că-i
sărută ceafa.
Gestul deliberat al Dianei voia parcă să demonstreze
întregii lumi că nu mai are chef să facă fotografii con
venţionale doar pentru a confirma că mariajul lor este
"O.K." După toate probabilităţile, Diana intenţiona ca
oamenii să afle adevărul.
Şi comportarea lui Charles a ilustrat, în acel turneu,
şubrezenia relaţiilor lor maritale. Cu doisprezece ani în
urmă, pe cînd mai era celibatar, prinţul vizitase Taj-
M ahal, sanctuar al dragostei, făgăduind că se va
reîntoarce, într-o zi, ca să se bucure de farmecul acestui
loc împreună cu cea care îi va fi soţie. Dar cînd s-a ivit
prilejul, în acel februarie 1992, Charles nu şi-a mai ţinut
promisiunea. Diana s-a dus să vadă singură frumuseţea
fără seamăn a acelui monument de pe ţărmul fluviului
sacru, în Agra. Concomitent, Charles participa, la Delhi,
la foarte jrnţin romanticul "Indo-British Industrailists’
Forum". In felul acesta, şi Charles părea să confirme
dispariţia dragostei şi a romantismului cu care porniseră
în căsnicie. Nu le mai rămăsese nimic decît satisfacţia
împlinirii îndatoririlor oficiale.
Charles nu-i mai spunea ca altădată "pe aici, dragă",
<ind, cu mîndrie, îşi conducea soţia prin mulţime, încîntat
16
de privirile admirative ale oamenilor, Odată, de pildă,

Diana îl făcuse pe Charles să rîdă cînd ridicase mîna pe
care mîzgălise cuvintele "zîmbeşte, tăticule". Glume,
acum, de mult uitate.
Zvonurile din ultimii zece ani cu privire la fur
tunoasa lor relaţie sînt cît se poate de adevărate.
Relatările despre Diana îndurerată, nefericită, singură în
lumea ei, sufocată de fast şi privilegii, sînt, în cea mai mare
parte, adevărate. Certurile violente - în care Diana
foloseşte epitete vulgare - au devenit frecvente în viaţa
lor particulară. Gelozia stîrnită şi alimentată de zvonurile
cu privire la legăturile ei amoroase l-a determinat pe
Charles, la sfîrşitul anului 1989, să ia decizia de a trăi
separat de ea şi de copii.
Protocolul încheiat la despărţirea lor face parte din
cutumele regalităţii britanice. Charles şi Diana vor trăi o
viaţă de ocară, dar regina este de neclintit în convingerea
ei că toţi membrii a ceea ce-i place să numească "Firma"
trebuie să fie întruchiparea stabilităţii, după părerea ei
viaţa de familie, căminul şi responsabilitatea paternă, fie
chiar şi numai de dragul aparenţelor, fiind mai presus de
orice. Regina se obstinează cu atît mai mult în susţinerea
acestui punct de vedere cu cît în Marea Britanie una din
trei căsătorii sfîrşeşte prin divorţ, iar la una din patru
naşteri, mama este nemăritată.
Impasul în care se afla căsnicia lor a fost unul din
principalele motive pentru care, în mesajul de Crăciun
din 1991, regina a declarat la televiziune că va continua
să domnească pînă la moarte. în numai douăzeci şi şase
de cuvinte, Elisabeta, pe-atunci în vîrstă de şaizeci şi şase
de ani, a pus capăt speculaţiilor despre posibilia ei ab
dicare. în acelaşi timp, i-a spulberat prinţului Charles
NICHOLAS DAVIES
orice speranţă de a deveni rege înainte ca ea să cadă în

decrepitudinea bătrîneţii.
Regina ştie că poate avea toată încrederea în Charles,
că el va susţine moralmente monarhia şi c» îşi va duce la
bun sfîrşit îndatoririle, independent de meandrele vieţii
lui particulare. Dar nu e sigură că poate avea încredere
în Diana. Prinţesa nu a fost crescută în acelaşi spirit al
obedienţei şi datoriei, iar regina a observat că este extrem
de încăpăţînată, capabilă oricînd de răzvrătire. Fire
voluntară, ea n-ar ezita să calce în picioare chiar propria-i
reputaţie, ca şi pe cea a soţului ei, petrecîndu-şi timpul în
compania unor tineri numai buni de însurat.
Regina ar fi fost distrusă dacă - abdicînd în favoarea
lui Charles - ar fi trebuit să asiste apoi neputincioasă la
înfruntările dintre el şi Diana, un cuplu care ar fi trebuit
să fie, de fapt, bastionul vieţii de familie britanice.
Ceea ce o preocupă, însă, într-o şi mai mare măsură
pe regină este posibilitatea ca Diana, nemulţumită în
continuare de situaţia ei, să declare public că s-a separat
de Charles, aşa cum făcuse mama sa, Frances, care
anunţase, în 1967, unei lumi scandalizate că trăieşte
despărţită de soţul ei, vicontele Johnny Althorp .
O asemenea declaraţie ar putea fi catastrofală pentru
regalitate. Criza constituţională pe care ar declanşa-o ar
fi - de la abdicarea regelui Eduard al W l-le a încoace - cea
mai mare ameninţare pentru viitorul monarhiei britanice.
Dacă Diana şi-ar legaliza despărţirea, lui Charles i-ar fi
imposibil să obţină voturile bisericii pentru a fi încoronat ca
" Johnny" este numele de botez al contelui Spencer.
18
rege al Marii Britanii şi conducător al Bisericii anglicane,

nemaifiindu-i deci permisă urcarea pe tron.
Dacă toate acestea s-ar întîmpla într-o bună zi, drep
tul de succesiune la tron i-ar reveni tînărului prinţ Wil-
liam, care ar deveni monarh la moartea sau abdicarea
reginei. Iar dacă ea ar muri înainte ca William să atingă
vîrsta de douăzeci şi unu de ani, atunci prinţul Charles ar
juca rolu, de regent, domnind în numele fiului său pînă
la majora ul acestuia.
Complexitatea situaţiei este accentuată, pe de-o
parte, de popularitatea crescîndă a Dianei, iar pe de alta,
de audienţa tot mai restrînsă a monarhiei britanice în
rîndurile tineretului.
Ascensiunea popularităţii Dianei a fost remarcabilă.
Nefiind de "viţă regală" prin naştere, ea a reuşit să
cu cerească-in im a oam enilor sim pli într-o măsură
surprinzătoare şi să-i eclipseze, prin simpatia de care se
bucură, pe toţi membrii familiei regale, inclusiv prinţul
Charles, cîndva răsfăţatul naţiunii. Ea e pe deplin
conştientă de acest lucru şi-şi savurează din plin victoria.
în 1991, sondajul Gallup arăta că Diana, obţinînd 22
de procente, era personalitatea regală favorită a naţiunii,
înregistrînd o creştere de aproape două ori faţă de 1988.
Prinţul Charles, care, în sondajul anterior, ocupase
primul loc, era obligat acum de Diana să împartă locul
secund cu sora sa, prinţesa Anne, amîndoi cu 15%. Urma
regina-mamă, la cei nouăzeci de ani ai săi, cu 14%, şi apoi
regina Elisabeta, cu 12%. (Restul de 22% era împărţit
între ceilalţi membri ai familiei regale, fiecare deţinînd
doarcîteva procente.)
în numai trei ani, popularitatea Dianei a făcut un salt
impresionant, pe cînd cea a lui Charles e într-un declin
continuu. în aceşti ani, Diana şi-a luat soarta în propriile
19
NICHOLAS DAVIES
mîini, dovedindu-se o mamă bună, grijulie şi plină de

afecţiune pentru cei doi fii ai săi; totodată, datorită
numeroaselor sale acţiuni filantropice, a devenit per
sonalitatea regală cea mai stimată. La fel de important în
creşterea popularităţii ei a fost faptul că nu a participat la
controversele privind atribuirea conducerii palatului
Kensington. în ceea ce-1 priveşte, Charles şi-a abandonat,
în fond, reşedinţa de la Londra, optînd pentru intimitatea
şi liniştea unei vieţi de provincie, la Highgrove.
în ianuarie 1992, un alt sondaj efectuat de Daily
Express arăta că popularitatea Dianei, ca personalitate
regală favorită,- sporise şi mai mult, întrunind pînă la 29%
din voturi. Regina şi prinţesa Anne erau cotate amîndouă
cu cîte 15%, pe cînd Charles scăzuse pînă la doar 10%.
Diana a fost, de asemenea, desemnată drept "cea mai
simpatică" personalitate, cu 42% din voturi, pe cînd Charles
deţinea un "mizerabil" 6%. Diana mai obţinuse 38% din
voturi la tema "un bun exemplu", pe cînd Charles acumula
doar 29%. Numai 7% din cei chestionaţi erau de părere
că Diana e snoabă, pe cînd Charles, la aceeaşi temă, era
cotat cu 13%. La întrebarea: "care personalitate regală
dă dovadă de proastă creştere?", Diana a fost cotată cu
zero.
Ascensiunea Dianei în ceea ce priveşte prestigiul,
autoritatea şi popularitatea pare incredibilă dacă
aruncăm o privire înapoi asupra acelei tinere timide, care
de-abia îşi ridica privirile în faţa camerelor de luat vederi,
căutînd ocrotirea bărbatului visurilor ei - prinţul Charles.
Acum, la vîrsta de treizeci de ani, ea pare o femeie
puternică în adevăratul înţeles al cuvîntului, radiind mult
mai multă încredere în sine decît bărbatul ei. .
20
\
Un observator neutru n-ar fi putut să nu recunoască

că, dacă Charles avea să devină vreodată rege, britanicii
vor avea ca regină o fem eie foarte încăpăţînată şi dîrză.
Monarhia britanică de astăzi trăieşte în cea mai mare
tensiune, nemaicunoscută de la abdicarea lui Eduard al
VIII-lea. Niciodată n-au fost mai ascuţite şi mai relevante
criticile la adresa risipei pe care o făcea familia regală,
fiind ridiculizate atît stilul ei de viaţă, cit şi relaţiile pe
care le întreţinea. Unii cred că monarhia este ameninţată,
pe de o parte* de mişcările britanice, favorabile Europei
unite, iar pe de alta, de relatările obsesive ale presei
despre fascinanta prinţesă Diana, dar mai ales de eşecul
aparent al căsniciei ei cu Charles.
Un sondaj Gallup, făcut în iulie 1991, releva că 22%
din subiecţii anchetaţi nu credeau că Marea Britanie ar
mai avea nevoie” de monarhie - aproape un sfert din
populaţie declarîndu-se astfel republicană. Un alt semn
alarmant Ea constituit faptul că tinerii, dintre care acum
60% doresc abolirea monarhiei, au declarat că sînt prea
puţin sau chiar deloc ataşaţi de familia regală. D e
asemenea, 51% din subiecţi nu considerau că familia
regală ar da un bun exemplu de viaţă familială, în vreme
ce altădată acest lucru era cel mai puternic atu al monar
hiei. Sora reginei - prinţesa Margaret - şi fiica reginei -
prinţesa Anne -, iar acum şi cel de-al doilea fiu al ei -
prinţul Andrew -, au cunoscut fiecare cîte'un divorţ. Fără
îndoială, regina este îngrijorată de perspectiva ca şi
celălalt fiu al ei, moştenitorul tronului, să împărtăşească
aceeaşi soartă.
Sondajul Gallup a demonstrat că principalele calităţi
ale Dianei sînt farmecul, firea îndatoritoare şi bunul ei
gust. Prea puţini sînt cei care o socotesc arogantă,
dominatoare sau snoabă. Dar publicul este totodată
21
NICHOLAS DAVIES
realist în ceea ce o priveşte - desigur, fiecare individ în

felul său; puţini o consideră o intelectuală, iar unul din
z e c e o taxează, pe nedrept, drept proastă.
în sondaj nu a figurat întrebarea: "Cum va fi în stare
Diana să facă faţă, de una singură, educării celor doi
prinţi?". Din cîte s-a putut observa, Diana pare să-şi
asume integral această responsabilitate.
D e-a lungul anilor, ea şi-a luat din ce în ce mai în
serios sarcina îndrumării celor doi fii ai săi. Relaţia cu ei
a fost întotdeauna tandră, iar a lor cu familia regală,
deosebit de agreabilă şi deschisă. Au existat multe inter
pretări extravagante ale faptului că Diana îşimanifestă în
public această afecţiune. într-adevăr, este una din
atitudinile pentru care o admiră poporul britanic. Pînă la
ea, nu se obişnuia ca membrii fam iliei regale să-şi
manifeste în vreun fel sentimentele în public, astfel că şi
copiii reginei erau cît se poate de rezervaţi cînd apăreau
împreună cu părinţii lor.
Acum, Diana este văzută uneori stînd la coadă, la
"McDonald’s", la cartofi prăjiţi cu cîrnaţi, împreună cu
copiii, sau prin cafenelele de pe autostradă, ca să mănînce
o simplă salată, în timp ce băieţii înfulecă sandviciuri, iar
un detectiv stă de pază prin apropiere.
Nu este o simplă poză adoptată în scopuri publicitare.
Cînd a fost recunoscută de patronul lui "McDonald’s", a
refuzat să-şi părăsească locul de la rînd, pentru a trece în
faţă. Diana şi-a dus un deget la buze, impunîndu-i dis
creţie managerului Joe Wireko atunci cînd acesta s-a
apropiat de ea pentru a o saluta.
Dacă tatăl moştenitorilor la tron ar putea fi înlocuit,

atunci oricare dintre prietenii Dianei ar putea îndeplini
acest rol.
22
Temerile reginei că Diana va fi din ce în ce mai des

văzută în compania unor bărbaţi tineri, neînsuraţi şi,
bineînţeles bîrfită, au devenit curînd o realitate. D e fapt,
cei doi băieţi ai Dianei s-au şi împrietenit cu unul dintre
cei maj apropiaţi prieteni ai ei, chipeşul ofiţer din Life
Guard , care a comandat un escadron de tancuri în
războiul din Golf, din 1991, maiorul James Hewitt, de
treizeci şi patru de ani. James i-a învăţat pe băieţi să
călărească şi, de asemenea, şi-a petrecut multe ore
ajutînd-o pe Diana să-şi înfrîngă teama de-a încăleca,
teamă care n-o mai părăsea din copilărie cînd căzuse de
pe un ponei. Hewitt a fost singura persoană care a reuşit
să-i redeştepte plăcerea de-a călări, în ciuda eforturilor
făcute în acest sens de Charles, de regină şi de celelalte
persoane din anturajul lor.
William şi Harry ţin foarte mult la James. Odată, cînd
James a căzut de pe cal, în timp ce juca polo, William a
fost primul care a intrat pe teren, strîgînd: "James! James!
( e-ai păţit? Te-ai lovit?"
Pe-atunci, maiorul Hewitt stătea la Combermere
Itarracks, lingă Windsor, şi Diana obişnuia să meargă cu
maşinapînăla cazarmă, ca să ia lecţii de călărie. Mai întîi,
lamie a învăţat-o să-şi menţină, echilibrul în şa, pe
( irunden II, apoi, treptat, să-şi potolească anxietatea pe
i are i-o provoca echitaţia, călărind doar ei doi pe aleile
romanticului Windsor Great Park. Uneori, cînd venea cu
băieţii, îi lăsa la cazarmă să se joace în tancuri, în timp ce
ca ieşea cu Jamie la cîte-o cavalcadă.
( / urda personală (n.tr.)
23
NICHOLAS DAVIES
D e-a lungul anilor 1989 şi 1990, Diana s-a întîlnit de

multe ori cu James. Au ieşit împreună, în Londra, la
petreceri, la supeuri, la restaurante, ori de cîte ori Diana
copleşită de singurătate îi căuta compania. Prinţesa i-a
oferit mai multe cadouri, printre care un ac de cravată
încrustat cu diamante şi un ceas cu sonerie, din aur şi
argint, de la bijutierul curţii regale, Asprey. Darurile au
'fost însoţite de cîte un bilet scris de mîna Dianei si semnat
t ' A
"Dibbs" - nume de alint pe care i-1 dăduse James. In

timpul războiului din Golf, Diana se trezea foarte dev
reme, la cinci dimineaţa, ca să asculte ştirile la radio şi la
televizor, înfricoşată la gîndul că i s-ar putea întîmpla ceva
lui James.
Jamie Hewitt a fost singurul bărbat prezent, alături
de prinţul Harry şi de ceâ mai bună prietenă a ei, doamna
de companie Anne Beckwith-Simth, în iulie 1991, la
petrecerea intimă dată cu prilejul celei de-a treizecea
aniversări a D ianei, în reşedinţa ei din Kensington
Palace. D e dragul lui Harry, Diana comandase un tort cu
luminări, dulciuri şi îngheţată. In acea zi, Charles a rămas
la Highgrove, ceea ce a dat şi mai multă credibilitate
zvonurilor despre iminenta lor despărţire.
Diana l-a cunoscut pe Jamie în vara anului 1989,
atunci cînd i-a înmînat trofeul de argint, el fiind căpitanul
echipei de polo care ieşise victorioasă.
Pe-atunci Jamie era logodit, de patru ani, cu o
frumoasă şi bogată moştenitoare, Enunţa Stewardson, din
faimoasa fam ilie Losely - Icecream -, care, ciudat,
semăna izbitor cu Diana.
* îngheţată (n. tr.)
24
Emma, vorbind despre afecţiunea lui Jamie pentru

Dinna, pretinde că şi-a pierdut logodnicul din cauza
prinţesei: "Cum aş putea să concurez cu prinţesa de
Wales? Diana este frumoasă, fabulos de bogată şi trăieşte
intr-o lume complet diferită de a mea."
Jamie mi-a povestit totul într-o după-amiază de vară
,i anului 1990. Ne-am dus la un mic restaurant, aproape
de casa mea, într-un han, nu departe de reşedinţa de la
lat ă a Dianei, Highgrove. Mi-a spus că s-a împrietenit cu
Diana, că erau foarte intimi. A recunoscut că era
îndrăgostit nebuneşte, dar că ea era măritată şi că nimic
nu putea schimba această situaţie. Părea să creadă că,
lotuşi, legătura noastră n-ar trebui să înceteze. în timpul
i azboiului din Golf obişnuia să-mi trimită înduioşătoare
scrisori de dragoste.
în clipa de faţă, Jamie pare îndrăgostit nebuneşte de
prinţesă, fiind orbit de strălucirea lumii în care trăieşte
<.i. în cele din urmă i-am scris tatălui lui avertizîndu-1 că
Jamie întinsese prea mult coarda, dar el mi-a răspuns
sa mi văd < <naibii > > de treburile mele, să nu mă ames
tec. Eu încă mai sper că va reveni la sentimente mai bune,
deşi întotdeauna m-a făcut să alerg după el cu limba
scoasă."
Cei care l-au văzut pe maiorul roşcovan în compania
I lianei sînt în unanimitate de acord că între ei există o
atracţie reciprocă. Pe Diana a fermecat-o, de exemplu,
Iciul în care roşea James cînd se întîlneau, ceea ce i se
mtimpla şi ei cînd era mai tînără. Pe de altă parte, James
I lewitt se bucură şi de faima unui energic comandant de
lancuri, care s-a distins prin calităţile sale de conducător,
ca şi prin tactica abordată în timpul luptelor din Golf.
25
NICHOLAS DAVIES
Un membru al familiei regale comenta: "Există, de

bună seamă, o anume legătură între cei doi. Şi se întîlnesc
adeseori".
James Hewitt nu este singurul tînăr chipeş căruia
Diana i-a acordat, în ultimii ani, favorurile ei. Primul a
fost Philip Dunne, în vîrstă de douăzeci şi opt de ani, fost
student la Eton, unde fusese poreclit "Superman" pentru
că atunci cînd îşi punea ochelarii aducea oarecum cu
Clark Ke nt în interpretarea actorului Christopher Reeve.
Diana l-a cunoscut pe Dunne în 1986, la o petrecere unde
venise împreună cu Fergie şi alţi tineri. Ea l-a invitat pe
nostimul bancher, care era însoţit de S.G. Warburg, să
schieze împreună cu ea şi cu Charles, în Elveţia, la
Wolfgang, lingă Kloster, pe la începutul anului 1987.
Dunne a acceptat cu plăcere invitaţia cuplului regal. El şi
Diana, împreună cu alţi tineri mergeau în fiecare seară la
discoteci şi restaurante, în timp ce Charles, căruia
niciodată nu-i plăcuseră asemenea distracţii, rămînea la
vilă. Diana şi Philip îşi petreceau serile dansînd în ritmul
mai mult sau mai puţin alert impus de muzică. Melodii
lente, sentimentale alternau cu îngrozitoarea muzică de
rock’n roii. întotdeauna, chipul Dianei era transfigurat de
plăcere.
în seara zilei următoare sosirii lor în staţiune, după
schi, toată lumea s-a întîlnit la o petrecere în timpul
căreia s-au jucat diverse jocuri şi s-au spus anecdote. La
sfîrşitul serii, pe cînd se jucau de-a v-aţi ascunselea, Diana
s-a strecurat într-un cufăr uriaş, intrînd în rolul prinţesei
adomite. în prealabil dăduse de ştire că cel care o va găsi
şi o va săruta va deveni prinţ. Bineînţeles, acesta a fost
Philip Dunne, şi tot el a depus un sărut lung pe buzele
Dianei. Dar după cîteva zile, Dunne s-a întors acasă
singur. El avea să le mărturisească prietenilor că atmos
26
fera din vilă era atît de încărcată, încît i s-a părut mai
înţelept să plece cît mai repede.
O lună mai tîrziu, Diana, răspunzînd invitaţiei lui
Philip Dunne, i-a făcut o vizită la reşedinţa familiei sale
de la Gatley Park, lîngă Leominster, în Herefordshire.
Hotărîrea Dianei de a-şi petrece week-end-ul acolo, în
timp ce părinţii lui Philip se aflau la schi în Alpii francezi,
era mai mult decît suprinzătoare. Nu se mai pomenise, în
cercurile regale, ca soţia prinţului de Wales să accepte
invitaţia de a petrece un week-end în casa unui burlac.
Diana nu avea nimic împotrivă ca faptele sale să fie aduse
la cunoştinţa lui Charles, implicit a opiniei publice fie
pentru că nu-i păsa de părerea celorlalţi, fie că urmărea
să-l înnebunească pe Charles. Ceea ce o îngrijora însă pe
regi nă era faptul că prinţesa nu se sfia să facă tot ce-i trece
prin cap fără să se sinchisească de consecinţe.
Atît în Anglia, cît şi în Statele Unite zvonurile despre
legătură dintre Diana şi Philip Dunne luau amploare. Dar
cinci, m l‘)H8, a apărut prima carte despre prinţesă, Philip
.1 protestat împotriva interpretări lor tendenţioase atribuite
relaţiei dintre.el şi Diana.
Cîteva luni mai tîrziu după episodul din Elveţia, în
iulie I*>87, Charles şi Diana au avut una din puţinele lor
altercaţii în public, la recepţia prilejuită de căsătoria
lordului Worcester, "Hunter", cu frumoasa actriţă Tracy
Ward. Diana a dansat mai toată seara cu Philip şi, la un
moment dat, l-a sărutat pe obraz şi i-a strecurat degetele
prin păr. Prinţul Charles, evident iritat, s-a lansat într-o
lungă conversaţie cu una din vechile lui pasiuni, Anne
Wallace, cu care ar fi vrut sa se căsătorească odinioară,
dar cea mai mare parte a serii şi-a petrecut-o urmărind-o
pc Diana. în cele din urmă s-a îndreptat spre ea, deşi
continua să danseze cu Dunne, şi i-a spus: "Eu plec. Nu
27
NICHOLAS DAVIES
crezi că ar trebui să vii şi tu?" Fără să se oprească din rîsul

provocat probabil de o glumă a partenerului, Diana i-a
răspuns: "NU. Mă distrez minunat. Eu mai rămîn".
Charles s-a îndreptat spre ieşire, s-a urcat în maşină
şi a plecat, în vreme ce Diana a continuat să danseze pînă
în zori ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Această
atitudine jignitoare dovedea încă o dată că prinţesei pur
şi simplu nu-i păsa de părerea celorlalţi, dar nici de soţul
său, prinţul de Wales, care n-avea să-i treacă uşor cu
vederea comportamentul insolent.
în timpul aceleiaşi recepţii nupţiale, prinţul Andrew
s-a lansat într-o discuţie mai aprinsă cu cei din anturajul
regal â propos de flirtul Dianei cu Dunne şi i-a transmis
lui Philip un ultimatum printr-un prieten comun, făcînd,
de faţă cu toţi, un gest uimitor: l-a luat de piept pe micul
expert financiar Justin Frewen şi i-a şoptit printre dinţi:
"Spune-i lui Philip s-o lase-n pace pe Di".
Diana şi-a manifestat făţiş preferinţa pentru Dunne
şi cu altă ocazie, cînd l-a invitat să facă parte din suita
călare ce însoţea caleaşca ei regală, înainte de începerea
cursei de la Royal Ascot. în înalta societate engleză este
considerată drept o mare onoare participarea în acest
cortegiu. Diana nu trebuia să facă mai mult de-atît pentru
a demonstra aristocraţiei britanice şi mass-mediei că
Philip nu-i un simplu prieten apropiat, ci şi un favorit.
Aceasta a fost încă una din formele de protest împotriva
celor care îndrăzneau s-o critice pentru felul cum îşi
alegea prietenii.
Diana şi Philip se întîlneau, în secret, în casa unui
prieten comun, maiorul David Waterhouse din Londra,
districtul Pimlico. La una din acele întîlniri, Diana i-a
spus lui Dunne că regina îi sugerase să fie mai discretă şi
să se gîndească serios la legătura lor. Dunne însuşi fusese
28
admonestat de prieteni, care-i ceruseră s-o frecventeze

mai rar pe prinţesa de Wales. Fără nici o îndoială că era
în interesul lui să pună capăt acestei legături, drept care,
deşi Diana ar fi preferat să se întîlnească în continuare,
el a refuzat-o categoric.
Philip a ştiut dintotdeauna că idila lui cu Diana nu
avea nici o perspectivă. Existau unele indicii că viitorul
carierei lui bancare, în mica lume a finanţelor din City, ar
fi avut de suferit dacă s-ar fi dovedit că era un prieten
prea intim al prinţesei de Wales. D oi ani mai tîrziu, în
februarie 1989, Philip Dunne s-a căsătorit cu Domenica
Fraser, fiica fostului preşedinte al "Rolls-Royce" şi
"I-Uzard Brothers", sir Jan Fraser. Printre invitaţi s-a aflat
şi prinţesa Diana, care sosise de la New York cu doar
cîteva ore mai înainte de-a începe nunta la biserică, în
I xmdon’s Brompton Oratory. Charles, care dezaprobase
legătura Dianei cu Dunne, n-a fost prezent, preferind o
partidă de vînătoare.
Dar nici n-a pus bine capăt relaţiei sale cu Dunne că
I )iana şi-a găsit un alt curtezan nu mai puţin prezentabil.
Acesta nu era altul decît ofiţerul din Guards care-i
mehiriase casa pentru întîlnirile sale secrete cu Dunne,
respectiv maiorul David Waterhouse, în vîrstă de treizeci
şi doi de ani. Prieten cu lordul Linley (fiul cel mare al
prinţesei Margaret şi al lordului Snowden) şi cu Fergie,
Waterhouse era unul dintre nepoţii ducelui de Marlborough.
I ii a început s-o însoţească pe Diana la petreceri, la
concertele de rock, încă din 1987, şi pe parcursul anilor
prietenia lor s-a consolidat.
.v Gardă (n. tr.).
• 29
NICHOLAS DAVIES
D iana şi D avid W aterhouse deveneau tot mai

apropiaţi, fiind văzuţi împreună la dineuri, petreceri,
teatre, spectacole de balet sau la cinematografe. Uneori,
Diana ieşea cu David chiar şi atunci cînd Charles rămînea
la Kensington Palace, ca să-şi îndeplinească îndatoririle
regale, cum ar fi întrevederile cu şefii de stat străini,
întrevederi la care ar fi trebuit să participe şi Diana, ca
prinţesă de Wales. Dar ea începuse să găsească diverse
pretexte pentru a se sustrage acestei rigori protocolare,-
prşferînd să iasă în oraş cu prietenii săi mai tineri.
Cei doi au continuat să se vadă în cursul anilor 1988
şi 1989, timp în care Waterhouse o seconda pe Diana în
exercitarea unor atribuţii particulare. Aproape întot
deauna o săruta la despărţire.
Uneori, Diana le spunea prietenilor că legătura ei cu
elegantul său însoţitor este răstălmăcită de mass-media,,
motivul pentru care cultiva această legătură fiind mult
mai prozaic - nevoia unei escorte la manifestările de la
care se eschiva Charles.
Potrivit afirmaţiilor ei, nu-i făcea plăcere să meargă
neînsoţită, pentru că se simţea însingurată şi stînjenită la
recepţiile, dineurile şi supeurile neoficiale. Cum era şi
firesc, prefera să aibă alături un bărbat.
Frecventarea discotecilor şi localurilor de noapte
reprezenta supapa ei, obişnuia să spună Diana. Familiei
regale îi place să se relaxeze călărind sau vînînd, ea însă
preferă să meargă la discoteci, la concerte pop şi la serate
simandicoase, cu prieteni de vîrsta ei. Şi se întreabă plină
de nevinovăţie: "E ceva rău în asta?".
Diana se află tot timpul în centrul atenţiei. Ea este
persoana pe care publicul vrea s-o vadă la televizor, în
ziare şi în reviste, zi de zi, săptămînă de săptămînă.
Charles, dimpotrivă, preluînd prerogativele regale, nu se
mai bucură de aceeaşi popularitate în Anglia. Oamenii

ştiu însă prea puţin despre viaţa pe care o duce el în
liniştea din Gloucestershire, departe de fotoreporteri şi
de indiscreţia publicului.
D e cînd Diana a început să caute compania holteilor

tineri, prinţul Charles şi-a aflat consolarea, sprijinul şi
inîngîierea în prima sa dragoste din urmă cu douăzeci şi
doi de ani: Camilla Ştrand (după numele de domnişoară).
D in momentul în care a întîlnit-o, Charles a ştiut că
ea era fem eia visurilor lui. Se potriveau de minune, aveau
aceleaşi preocupări, petreceau ore întregi împreună,
impărtăşindu-şi gîndurile, glumind, căci amîndoi erau
înzestraţi cu un pronunţat simţ al umorului. Ei îi plăceau
atmosfera rurală şi viaţa la ţară, ca de altfel şi lui Charles.
Dar pe vremea aceea prinţul era tînăr, avea numai
douăzeci şi doi de ani şi trebuia să-şi facă stagiul în Royal
Navy, iar însurătoarea nu intra în vederile lui. Camilla
de-abia îşi făcuse intrarea în înalta societate şi se distra în
compania tinerilor londonezi de la începutul anilor 7 0 .
Unul dintre ei era şi frumosul Andrew Parker Bowles,
ofiţer în Brigade o f Guards , bun prieten cu Charles, dar
cu zece ani mai în vîrstă decît el.
La şase luni după periplul prinţului, Camilla s-a
măritat cu ofiţerul ei de cavalerie, însă acum ea a preluat
aproape integral rolul Dianei. Şi tot acum Charles şi-a dat
seama că singura fiinţă cu care ar fi vrut într-adevăr să-şi
împartă viaţa, pe care şi-ar fi dorit-o ca soţie, ca prinţesă
de Wales, ca viitoarea regină a Angliei era Camilla.
Corpul de pază ecvestru (n. tr.)
31
NICHOLAS DAVIES
Ori de cîte ori Charles se află la reşedinţa lui de la

Highgrove, Camilla îşi petrece tot timpul în compania lui.
Ea îndeplineşte rolul de amfitrioană la dineurile şi
dejunurile lui Charles, îi organizează viaţa personală,
verifică meniurile şi listele de invitaţi, coordonează per
sonalul, inclusiv bucătarii-şefi. Şi, lucrul cel mai impor
tant, e.ste singura persoană căreia Charles îi dă voie să
intre în grădina sa de legum e, bine împrejm uită.
Bineînţeles că le permite şi Dianei şi celor doi fii ai săi
să-i viziteze grădina, dar asta foarte rar,da ocazii speciale.
Camilla este o fem eie de caracter în adevăratul
înţeles al cuvîntului şi, fără îndoială, foarte puternică.
Este mult mai calmă decît Diana, mult mai matură şi
manifestă infinit mai multă înţelegere faţă de firea şi
personalitatea lui Charles. Ea i-a intuit dorinţele şi
aspiraţiile, a înţeles ce fel de viaţă preferă să ducă. Atîta
vreme cît se află la Highgrove, nici un zvon despre vreo
dispută sau nemulţumire nu răzbate în afara domeniului.
Dar cînd Diana îşi aduce acolo copiii, înweek-end, pentru
a-şi vedea tatăl, încep să circule tot felul de poveşti despre
conflicte şi tulburări.
Charles şi Camilla au gusturi comune - vînătoarea,
caii, cîinii, traiul la ţară. Alături de ea, prinţul duce viaţa
pe care şi-a dorit-o dintotdeauna - aceea a.unui bogat
nobil de ţară. El gustă din plin binefacerile unei existenţe
departe de balamucul londonez, departe de femeia care
i-a uzurpat locul în Kensington Palace şi, din multe
puncte de vedere, chiar şi poziţia de cap de familie.
Camilla locuieşte la doar cintisprezece mile depărtare
de Highgrove, în splendida M iddlewick H ouse, din
Wiltshire, unde se află şi grajdurile sale cu cai. Ca şi lui
Charles, îi place să-şi petreacă timpul îndeosebi la ţară,
în vreme ce soţul ei, Andrew, stă săptămîni întregi la
32
Londra, venind numai în week-end-uri la Middlewick

House.
Camilla este întotdeauna gata să-l consoleze pe
prinţul de Wales. în seara în care Charles a ieşit din spital,
după o fractură de braţ provocată de o cădere de pe cal
la polo, a plecat imediat la Highgrove, pentru a-şi petrece
acolo convalescenţa. în mai puţin de o oră, Camilla şi-a
făcut apariţia la reşedinţa prinţului sub escorta unui
poliţist din garda personală a acestuia. Asta se întîmpla
chiar în ajunul celei de-a douăzeci şi noua aniversări a
Dianei.
Multă lume îşi închipuie că Andrew Parker Bowles
ar fi trebuit să fie gelos, dacă nu chiar exasperat din cauza
relaţiilor atît de intime dintre soţia sa şi prinţul de Wales.
Cei care îl cunosc spun însă că, după părerea lui Andrew,
Charles are nevoie, în situaţia în care se află, de cineva
cum e Camilla, adică de cineva care să-l poată înţelege,
să-i fie apropiat, să-i aducă un strop de alinare în sin
gurătatea lui. A observat că se potrivesc unul cu celălalt,
că între ei există o anume atracţie reciprocă. Ca ofiţer în
Brigade ofGuards, el consideră că trebuie să accepte rolul
pe care soţia lui îl joacă în viaţa prinţului, dar, dincolo de
ceea ce crede el cu adevărat, reuşeşte de minune să
salveze aparenţele.
în vremurile de demult, la începutul acestui secol, de
exemplu, bărbaţii socoteau un privilegiu faptul că regele
sau prinţul de Wales manifesta un anume interes faţă de
nevestele lor. Alţii considerau că datoria faţă de familia
regală le impunea să se dea la o parte atunci cînd prinţul,
oricare ar fi fost el, le făcea curte soţiilor lor sau stabilea
o relaţie mai intimă. E de presupus că această mentalitate
a persistat şi de-a lungul secolului al douăzecilea.
NICHOLAS DAVIES
în mai 1991, Charles a plecat de unul singur într-o

vacanţă de-o săptămînă, în Toscana, ca să picteze într-o
vilă izolată de lîngă Florenţa. în acelaşi timp, Camilla a
luat avionul spre Italia, lăsîndu-1 singur în Anglia pe
generalul de brigadă Andrew Parker Bowles, pe atunci
comandant al Royal Arm y Veterinar Corps . Camilla şi-a
petrecut cîteva zile într-o vilă situată la o distanţă de o
jumătate de oră de cea în care locuia Charles.
Camilla este un oaspete obişnuit şi la Balmoral, unde
poate fi văzută uneori şi în compania soţului ei. în ciuda
faptului că e cu zece ani mai în vîrstă decît Charles,
A ndrew a fost bun prieten cu prinţul mai bine de
douăzeci de ani, de multe ori fiind văzuţi împreună la
jocul de polo. Camilla şi Andrew sînt căsătoriţi de
nouăsprezece ani şi au doi copii. Ea se simte excelent la
Balmoral, unde lumea vînează, călăreşte, pescuieşte sau
stă la taclale, după cină. Şi poate afirma că e o diferenţă
ca de la cer la pămînt între cele două fem ei din vaţa lui
C harles, căci D iana nu prea-şi găseşte locul într-o
asem enea societate.
Mai sînt şi alte fem ei cărora Charles pare să le acorde

încrederea sa, dar nici una nu se poate compara cu Camil
la. în general, este vorba de vechi pasiuni care au rămas
"doar bune prietene".
Penny Romsey, care are acum treizeci şi şase de ani
şi este fericită alături de soţul ei, lordul Romsey, vărul lui
Charles, a fost cîndva considerată o posibilă mireasă
pentru prinţ. Ei s-au întîlnit, timp de cîteva luni, la
Corpul veterinar al armatei regale (britanice) (n. tr.)
34
începutul anilor şaptezeci, dar relaţia lor nu s-a transfor

mat într-o idilă în adevăratul înţeles al cuvîntului. în vara
anului 1990 Charles a plecat în vacanţă cu Penny, la
Majorca, şi au stat acolo singuri, retraşi în vila milionarului
Felipe Willalonga. Lordul Romsey n-a stat decît o zi la
Majorca, iar Penny a luat avionul înapoi spre casă imediat
după sosirea D ianei şi a copiilor care veniseră să-şi
petreacă vacanţa împreună cu Charles. Prinţul şi cei doi
Romsey sînt văzuţi adesea în societate, dar nimic nu
îndreptăţeşte presupunerea că Charles şi Penny ar fi şi
altceva decît buni prieteni.
A poi mai este şi lady Dale Tryon, căreia Charles îi
spune "Kanga". D e cînd s-a despărţit de Diana, prinţul.
simte nevoia s-o vadă mai des pe Kanga. Ea l-a adorat
întotdeauna şi cu scîhteietorul ei simţ al umorului îi
prilejuieşte agreabile clipe de destindere. S-au simţit
intotdeauna foarte bine împreună, stimulîndu-şi reciproc
verva prin m eşteşu gite cuvinte de duh. A m în doi
manifestă un viu interes pentru sporturile cele mai
populare care se practică în aer liber - pescuitul, vînătoarea,
călăria. Kanga este renumită pentru uimitoarea sa energie.
Australiancă de origine, ea participă cu plăcere la o
partidă de vînătoare, tir sau pescuit. Are patru copii şi îşi
conduce singură propriul salon de modă din Beauchamp
Palace, lîngă Harrods. O vreme, după ce Diana s-a
logodit cu Charles, Kanga nu a mai fost admisă în cercul
regal, mai ales pentru că prinţesa era vădit iritată de
"australidnca aia băgăcioasă". Dar de cînd Diana a optat
pentru statutul său de independenţă, Kanga a revenit în
cercul de prieteni al lui Charles. Ei continuă să fie şi în
prezent buni amici.
Charles mai frecventează şi alte femei în particular.
O altă entuziastă amatoare de sporturi campestre este
35
NICHOLAS DAVIES
lady Sarah Keswick, în vîrstă de patruzeci şi cinci de ani,

care uneori se întîlneşte cu prinţul la vînătoare sau la
pescuit, ori pur şi simplu îl însoţeşte la o partidă de
călărie.
Candida Lycett-Green, fiica ultimului poet laureat,
sir John Betjeman, împărtăşeşte pasiunea lui Charles
pentru arhitectura clasică. Charles o vede ocazional pe
Candida, la cîte un dineu ori supeu, cînd petrec mult timp
împreună, criticând arhitectura modernă engleză. Punctele
lor de vedre sînt adeseori identice. In parte, "cruciada" pe
care o conduce Charles, în Anglia, pentru un bun design
arhitectural, este inspirată de Candida, iar această cam
panie se bucură de sprijinul unor cercuri din ce în ce mai
largi.
Astăzi, Charles nu mai este bărbatul încrezător si

optimist dinaintea căsătoriei cu Diana, In 1981. Intr-o
oarecare măsură, Diana a contribuit la accentuarea stării
de depresie a prinţului de Wales, datorită situaţiei în care
l-a pus recent, situaţie ce-1 va împiedica, probabil, să
conducă monarhia încă vreo douăzeci de ani de-aci
înainte, sau chiar mai mult, aşteptare descurajant de
lungă atunci cînd e vorba de o funcţie căreia prinţul îi
fusese menit încă de la naştere.
în schimb, Diana îşi conduce acum singură casa,
familia, personalul din Kensington Palace şi, poate ceea
ce-i mai important, propriul destin. Ea s-a hotărît să-şi fie
propriul stăpîn indiferent de dorinţele şi voinţa prinţului
Charles, a restului familiei regale, a reginei însăşi. Practic,
Diana face ce vrea şi cînd vrea. A devenit o fem eie liberă
în toată puterea cuvîntului şi a reuşit să-şi cîştige această
poziţie pornind de la situaţia iniţială, cînd, ruptă de lumea
36
Mese
reală, fusese prins” ana - lipsită

monarhiei. milie dez-
Dar Diana se matu adele noc-
manent să nu incomodez«,
să păstreze secretul în pri\ ea cînd
ceea ce este dificil, dată L păcat,
mobile şi a fotoreporterilor îm Diana,
Cu toate acestea devine to t. entru
gata să ignore chiar şi protocolul ş« pvină
Diana şi-a petrecut cea mai maiv nică
plănuind să-şi cumpere o maşină sport
cedes Benz, pe care, mărturisea ea, şi-.,
deauna încă de pe vrem ea cînd era
Conducătorii firmei i-au trimis cîteva autom
de împrumut, pentru propria-i folosinţă, spt
felul acesta să-şi facă publicitate, de vreme ce
prefera maşina lor nemţească în locul vechim
Jaguar decapotabil.
C onsilierii săi, precum şi prinţul Charles au av
tizat-o pe Diana că a cumpăra un Mercedes germa.
pentru a înlocui un Jaguar britanic echivala cu o insultă
la adresa Angliei, a industriei britanice de automobile,
precum şi a lucrătorilor din această ramură. Familia
regală şi-a făcut întotdeauna un titlu de glorie din
sprijinirea industriei britanice, cumpărînd numai maşini
autohtone. Prinţul Charles însuşi conduce un Bentley
Turbo şi un Aston-Martin. Nici măcar prin vis nu i-a
trecut să cumpere o maşină japoneză, germană sau de
orice altă provenienţă.
în februarie 1992, Diana ignorînd, sfidătoare., toate
sfaturile, a cumpărat Mercedesul şi a încheiat un contract
pe trei ani, prin care se obliga să plătească 2 500 de dolari
lunar pentru un M ercedes-Benz 500 SL roşu-strălucitor,
37
NICHOLAS DAVIES
lady Sarah Keswick, în vîrstă de patruzeci şi cinci de ani,

care uneori se întîlneşte cu prinţul la vinătoare sau la
pescuit, ori pur şi simplu îl însoţeşte la o partidă de
călărie.
Candida Lycett-Green, fiica ultimului poet laureat,
sir John Betjeman, împărtăşeşte pasiunea lui Charles
pentru arhitectura clasică. Charles o vede ocazional pe
Candida, la cîte un dineu ori supeu, cînd petrec mult timp
împreună, criticînd arhitectura modernă engleză. Punctele
lor de vedre sînt adeseori identice. în parte, "cruciada" pe
care o conduce Charles, în Anglia, pentru un bun design
arhitectural, este inspirată de Candida, iar această cam
panie se bucură de sprijinul unor cercuri din ce în ce mai
largi.
Astăzi, Charles nu mai este bărbatul încrezător şi

optimist dinaintea căsătoriei cu Diana, In 1981. într-o
oarecare măsură, Diana a contribuit la accentuarea stării
de depresie a prinţului de Wales, datorită situaţiei în care
l-a pus recent, situaţie ce-1 va împiedica, probabil, să
conducă monarhia încă vreo douăzeci de ani de-aci
înainte, sau chiar mai mult, aşteptare descurajam de
lungă atunci cînd e vorba de o funcţie căreia prinţul îi
fusese menit încă de la naştere.
în schimb, Diana îşi conduce acum singură casa,
familia, personalul din Kensington Palace şi, poate ceea
ce-i mai important, propriul destin. Ea s-a hotărît să-şi fie
propriul stăpîn indiferent de dorinţele şi voinţa prinţului
Charles, a restului familiei regale, a reginei însăşi. Practic,
Diana face ce vrea şi cînd vrea. A devenit o fem eie liberă
în toată puterea cuvîntului şi a reuşit să-şi cîştige această
poziţie pornind de la situaţia iniţială, cînd, ruptă de lumea
36
reală, fusese prinsă în capcana turnului de fildeş a

monarhiei.
Dar Diana se maturizează. Acum se străduieşte per
manent să nu incomodeze pe faţă familia regală. încearcă
să păstreze secretul în privinţa relaţiilor sale personale,
ceea ce este dificil, dată fiind existenţa telefoanelor
mobile şi a fotoreporterilor înrăiţi.
Cu toate acestea devine tot mai independentă^ fiind
gata să ignore chiar şi protocolul şi tradiţia regală. în ’91,
D iana şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului
plănuind să-şi cumpere o maşină sport decapotabilă Mer
cedes Benz, pe care, mărturisea ea, şi-a dorit-o dinţot-
deauna încă de pe vrem ea cînd era ad olescen tă.
Conducătorii firmei i-au trimis cîteva automobile cu titlu
de împrumut, pentru propria-i folosinţă, sperînd ca în
felul acesta să-şi facă publicitate, de vreme ce prinţesa
prefera maşina lor nemţească în locul vechiului său
Jaguar decapotabil.
C onsilierii săi, precum şi prinţul Charles au aver
tizat-o pe Diana că a cumpăra un M ercedes german
pentru a înlocui un Jaguar britanic echivala cu o insultă
la adresa Angliei, a industriei britanice de automobile,
precum şi a lucrătorilor din această ramură. Familia
regală şi-a făcut întotdeauna un titlu de glorie din
sprijinirea industriei britanice, cumpărînd numai maşini
autohtone. Prinţul Charles însuşi conduce un Bentley
Turbo şi un Aston-Martin. Nici măcar prin vis nu i-a
trecut să cumpere o maşină japoneză, germană sau de
orice altă provenienţă.
în februarie 1992, Diana ignorînd, sfidătoare., toate
sfaturile, a cumpărat Mercedesul şi a încheiat un contract
pe trei ani, prin care se obliga să plătească 2 500 de dolari
lunar pentru un M ercedes-Benz 500 SL roşu-strălucitor,
37
NICHOLAS DAVIES
metalizat, decapotabil. Acest model de ultimă oră, ex

trem de fiabil, are un motor V-8 de 5 litri, atinge viteza
de 150 m ile pe oră şi valorează 150 000 de dolari.
Adăugind o nouă jignire afrontului la adresa familiei,
Diana a dispus cedarea Jaguarului ei de trei ani şi a
anunţat că îşi va folosi Mercedesul numai ca "maşină de
agrement", niciodată în situaţii oficiale.
în A n glia, m ajoritatea oam enilor consideră
automobilele ca pe un simbol al statutului social, mulţi
m u n citori din in d u stria de a u to m o b ile so co tin d
cumpărarea unei maşini dept cea mai mare investiţie din
viaţa lor. D e aceea, actul nesăbuit al prinţesei nu a fost
văzut cu ochi buni. Supăraţi, membrii Parlamentului au
acuzat-o pe prinţesă de lipsă de patriotism şi au afirmat
că procedînd astfel ea îi scuipă în obraz pe muncitorii
britanici.
Promonarhistul ziar de scandal Daily Express a inserat
în paginile sale un comentariu sarcastic: "înţelegem
< < poftele >> prinţesei Diana. Mai greu de înţeles este
aparenta ei credinţă că şi le poate satisface fără să ia în
considerare reacţia potrivnică a publicului".
Totuşi, în ciuda tuturor dezvăluirilor, ea continuă să
fie susţinută de majoritatea oamenilor de pe stradă care
nu vor să ţină seama de nimic din ceea ce se spune
împotriva "drăguţei Di". La urma urmei, Diana a adus o
undă de aer proaspăt şi, fără îndoială, strălucire şi
frumuseţe în demodata monarhie britanică.
Mariajul lor care se anunţa atît de fericit s-a trans
format într-o tragedie. Practic, nu mai există nici o şansă
de salvare a căsătoriei. Prinţul Charles, foarte inteligent,
corect şi conştiincios în îndeplinirea îndatoririlor sale, cu
o foarte serioasă instrucţie universitară, manifestă
preferinţe pentru muzica clasică, operă, discuţiile cu
38
intelectualii - de preferinţă conservatori. Diana - lipsită

de studii superioare şi provenind dintr-o familie dez
membrată - iubeşte muzica pop, dansul, escapadele noc
turne şi distracţiile facile cu tinerii ei prieteni.
U n ambasador britanic, care îi ştia de pe vremea cînd
idila dintre ei abia se înfiripase, avea să spună: "E păcat,
dar din capul locului a fost o greşeală. Pentru Diana,
Charles reprezenta un capriciu înnebunitor. Pentru
Charles, Diana era tînăra prinţesă care trebuia să devină
idealul de perfecţiune, întotdeauna alături de el, dornică
să se replieze în funcţie de stilul lui de viaţă."
Amîndoi au greşit, fără îndoială. Şi povestea vieţii
unei fem ei căreia i se mai zice încă "lady Di" explică în
mare măsură ceea ce s-a întîmplat de fapt.
39
'
NICHOLAS DAVIES
STARTUL AMEHTOR CĂTRE MALTA

SOCIETATE
Diana Frances Spencer s-a născut la 1 iulie 1961,

într-o sîm bătă, cînd prinţul Charles avea aproape
treisprezece ani. Familia Spencer a considerat naşterea
Dianei lipsită de orice importanţă. încă o fiică, într-un
mariaj care mai avea alte două, nu merita decît un anunţ
de două cuvinte în resp ectab ilu l ziar The Times:
"Sîmbătă, vicontelui Althorp i s-a mai născut o fiică".
Laconismul formulării anunţului trăda o totală
lipsă de entuziasm a familiei faţă de noua descendentă
care se pregătea să intre în viaţă. Fetiţa, născută să fie
doar o lady, sortită însă să ajungă regină, era al patrulea
copil al vicontelui Johnny Althorp - fiul contelui Spencer
- şi al lady-ei Frances Roche, fiica celui de-al patrulea
baron Fermoy, prieten apropiat al regelui George al
V l-lea.
.O serie de autori susţin că o atare ascendenţă i-ar fi
determinat pe Charles şi pe Diana să se apropie, ajungînd
să depindă unul de altul. A m îndoi îşi petrecuseră
copilăria în singurătate şi fiecare dintre ei avea nevoie de
ceea ce-i putea oferi celălalt - încrederea şi sentimentul
siguranţei de sine. în orice caz, această speculaţie nu
poate fi total respinsă. Şi totuşi, e suficientă o mai atentă
privire retrospectivă asupra perioadelor de copilărie şi
adolescenţă a Dianei pentru a exclude orice similitudine
cu viaţa lui Charles.
40
Startul ameţitor către înalta societate
D e asemeifri, s-a mai invocat un mit: acela potrivit

căruia Diana, născută pe unul din domeniile reginei, la
Sandringham, era pur şi simplu "fata din vecini", într-un
fel tovarăşa de joacă a tinerilor din familia regală. Nimic
mai neadevărat. D eşi familia Spencer se numără printre
cele mai vechi clanuri aristocratice din Anglia, ea nu s-a
înrudit niciodată, în linie directă, cu familia regală. D e
fapt, această familie s-a aflat la periferia cercului regal,
membrii ei fiind cel mult prieteni, cunoştinţe sau curteni
loiali.
Prima fiică a cuplului Spencer, Sarah, născută în
1955, a avut cu Charles o mică aventură amoroasă, cu
cîteva luni înainte ca acesta să opteze pentru Diana. Jane,
născută în 1957, era a doua lor fiică, iar cel de-al treilea
copil, John, născut în 1960, nu a supravieţuit decît zece
ore. Abia în 1964, după trei ani de la naşterea Dianei, în
viaţa lor a apărut şi fiul mult aşteptat, pe care - culmea! -
l-au botezat tot Charles.
Diana a văzut lumina zilei acasă, într-o superbă
reşedinţă de ţară cu zece dormitoare, numită Park
H o u se, am plasată în Sandringham, în vecinătatea
dom eniului regal, în frumoasa zonă a Norfolkului.
Familia Spencer a fost atît de surprinsă de naşterea altei
fete, încît nic; măcar nu se gîndise la un nume pentru ea.
Cu toate acestea, Dianei i-a mers bine. A acceptat-o pe
Joy Hearn, moaşa şi apoi bona ei, ca înlocuitoare a
mamei. în prima lună a dormit într-un coşuleţ, în camera
lui Joy Hearn. "Nu-mi amintesc ca Diana să mă fi trezit
vreodată noaptea, spunea Joy, douăzeci şi cinci de ani mai
tîrziu, vorbind despre ea. A fost alăptată la sîn de Ia
început, şi cred că din cauza asta era un copil veşnic bine
dispus".
41
NICHOLAS DAVIES
Diana a avut o copilărie fericită. Se ţinea mereu după

surorile ei mai mari şi, deşi era cea mai mică, a învăţat să
se descurce în anturajul celor două fetiţe năbădăioase. Se
jucau pe domeniu, se căţărau în copaci, călăreau pe
scutere şi pe triciclete. Improvizau din tăvi de ceai sănii
pe care alunecau în jos pe treptele de piatră din faţa casei.
Mulţi consideră că lipsa aceasta de supraveghere, ca şi
copilăria tumultuoasă a Dianei i-au modelat o fire volun
tară, uşor băieţoasă. Nu prea circulă multe istorioare
despre Diana la vîrsta copilăriei. Familia Spencer îşi
dorea foarte mult un fiu, dar şi cel de-al treilea copil s-a
dovedit a fi tot o fată. Resentim entele cu care a fost
întîmpinată s-au repercutat nefavorabil asupra educaţiei
Dianei. în ceea ce o priveşte, ea nu s-a sinchisit prea mult
din cauza lipsei de interes manifestate de părinţi, prob
abil datorită înnăscutei sale tării de caracter. Astfel, ea a
descoperit încă de la o vîrstă fragedă că trebuie să-şi
poarte singură de grijă, fără a conta pe sprijinul vreunei
persoane apropiate.
Şi nu era vorba numai de faptul că părinţii nu se
interesau de ea, ca şi cum pentru ei o nouă fiică ar fi
însemnat doar repetarea unei experienţe anterioare.
Dar, în primii cinci ani de viaţă ai Dianei, mariajul lui
Frances cu Johnny traversa o perioadă grea. Frances era
plictisită de monotonia traiului la Norfolk, o zonă a
R egatului U n it în care viaţa socială era searbădă,
îndeosebi pentru cineva ca Frances, căreia îi plăcuse
dintotdeauna să frecventeze cercurile m ondene ale
bogatei aristocraţii londoneze. Tocm ai în acei ani,
ucigătoarea plictiseală care pusese stăpînire pe Frances
risca să devină periculoasă nu numai pentru mariajul în
sine, dar şi pentru soarta copiilor rezultaţi din acesta.
42
Frances şi John, ca şi mulţi alţi părinţi, au imortalizat-o

pe Diana în primii ani de viaţă într-un imens număr de
fotografii, care ar fi o adevărată mană cerească pentru
publiciştii de azi. Dar majoritatea lor sînt încuiate in
sertarul unui scrin din casa mamei sale. Cu puţin timp
înainte de nunta Dianei, casa ei a fost jefuită. Doamna
Shand Kydd (numele actual al mamei Dianei) s-a îndreptat
direct spre scrinul în care ţinea fotografiile de familie.
Spre surprinderea ei, hoţii nu fuseseră interesaţi de
aceste valori sentimentale, astfel încît colecţia a rămas
neatinsă. . \
Mai tîrziu, Frances avea să declare: "Sînt fotografii
de familie, nu numai cu Diana, ci şi cu ceilalţi copii, în
diferite etape ale creşterii lor. Nu am nici o intenţie să le
public. Nu pentru că ne-ar deranja ca vreuna din
fotografii să fie văzută şi de alţii, ci pur şi simplu pentru
că sînt doar ale noastre".
Ca şi surorile ei, Diana a avut-o drept bonă şi guver
nantă pe cărunta doamnă Gertrude Allen. Originară din
N orfolk, miss A lle n supraveghease dezvoltarea şi
educaţia multor tineri aristocraţi, printre care şi pe aceea
a copiilor lordului şi lady-ei Fermoy. Cu o generaţie
înainte "Gert" o instruise pe mama Dianei în privinţa
regulilor elementare de bună purtare, chiar în încăperea
în care şi-a început şi Diana educaţia, de altfel destul de
superficială.
Miss Allen, căreia mai tîrziu toată lumea avea să-i
spună, cu afecţiune "Ally", îşi aminteşte de primii ani din
copilăria Dianei: "Cînd s-a născut, surorile ei mai mari o
tratau ca pe o păpuşă, dar s-au plictisit de ea pe măsură
ce fetiţa a-nceput să meargă, alăturîndu-li-se la joacă.
Bineînţeles că Diana voia să participe la jocurile lor şi de
aici au apărut mici conflicte, pentru că cele două fete mai
43
NICHOLAS DAVIES
mari nu acceptau să se joace cu un copil mai mic decît

ele". .
Diana a dovedit însă că e în stare să se descurce şi
singură. Ea încerca să imite tot ce făceau surorile ei, chiar
dacă unele lucruri păreau mai complicate pentru vîrsta
ei. Dar ori de cîte ori Sarah şi Jane o acceptau între ele,
ea li se alătura încîntată, cu zburdălnicia proprie
copilăriei. Ally îşi mai aminteşte şi alte amănunte despre
Diana: "II adora pe frăţiorul ei Charles şi se purta cu el ca
şi cum ar fi fost o păpuşă, la fel cum făcuseră şi surorile
pi cu ea. îl îmbrăca, îl dezbrăca şi iar o lua de la-nceput,
iar el părea că nu are nimic împotrivă. Era foarte tandră
cu el".
Cînd s-a născut Charles, tatăl ei a devenit proprietarul
domeniului. S-a ştiut dintotdeauna că Johnny avea să
preia într-o zi Park House şi domeniul familiei. El a
debutat în viaţa socială ca ofiţer în Brigade ofG uards şi a
intrat în serviciul reginei ca şef al grajdurilor regale.
Părăsind armata curînd după ce s-a căsătorit cu Frances,
pe atunci în vîrstă de optsprezece ani, vicontele Althorp
a urmat timp de un an cel mai bun colegiu britanic de
agricultură de la C irencester, în G lou cestershire,
iniţiindu-se în tainele conducerii unui domeniu. După ce
au plecat de la Cirencester, Johnny şi Frances s-au mutat
la Park House, în Norfolk.
Park House, cu cele zece dormitoare ale sale, a fost
construit de regele Edward al V ll-lea pentru a găzdui
valurile succesive de musafiri ce soseau la Sandringham.
Castelul a intrat în posesia familiei Spencer prin mama
Dianei, Frances, al cărei tată arendase proprietatea de la
regele George al V-lea. La scurtă vreme după căsătoria
cu Johnny, Frances şi-a pierdut tatăl, iar familia proaspăt
înjghebată a preluat arenda.
44
Park House, izolat de şosea printr-o lizieră de copaci

şi arbuşti, dispunînd de camere şi coridoare mari, cu
vedere spre superbul parc regal, era locul ideal pentru o
familie tînără şi numeroasă. Aveau cai, ponei, iepuraşi,
hamsteri, un cocker spaniol, pe care-1 chema Jill, şi o
pisică foarte îndrăgită de Diana, care i-a pus numele
Marmelade.
Personalul era compus din şase servitori, inclusiv un
bucătar permanent despre care se spunea că-i obişnuise
pe copii să mănînce fazan la masa de prînz încă de la o
vîrstă fragedă. Janet Thompson, bona Dianei de la trei
pînă la şase ani, relata că în dormitoarele copiilor domnea
întotdeauna o harababură de nedescris.
A ltă bonă, Mary Clark, avea să dezvăluie noi
amănunte: "Copiii erau crescuţi după precepte învechite,
incompatibile cu cea de-a doua jumătate a secolului
nostru. Deprinderea manierelor elegante reprezenta
obiectivul lor principal, fiecare membru al familiei fiind
încurajat să aspire la cele mai înalte idealuri.
Park House nu era prea frecventat de prietenii
copiilor, deşi erau întotdeauna bineveniţi şi lăsaţi să se
joace laolaltă".
Johnny îşi cumpărase o turmă de bovine, în ideea că
se va stabili definitiv la ţară împreună cu tînăra lui soţie.
Plănuiau să-şi petreacă tot restul zilelor aici, să-şi
întem eieze o familie, să-şi educe copiii în spiritul celor
mai bune tradiţii ale nobilimii britanice, să-şi cultive
pămîntul, să-şi împlinească menirea, cu alte cuvinte să se
bucure din plin de viaţă în mijlocul societăţii locale.
în timpul primului an petrecut la Park House, Fran
ces a rămas gravidă, spre marea bucurie a ambilor soţi.
Totul părea perfect. Amîndoi era încrezători şi, chiar
după naşterea celor două fete, tot mai aşteptau un băiat
45
NICHOLAS DAVIES
ca moştenitor. Cu timpul, Frances şi Johnny au început să

fie tot mai îngrijoraţi, deşi se străduiau din răsputeri să
salveze aparenţele. După ce au asistat neputincioşi la
moartea primului băiat în decurs de numai cîteva ore,
naşterea următorului copil a devenit o chestiune de
maximă importanţă.
Nerăbdătoare să aibă un fiu care să moştenească

numele Althorp şi titlul nobiliar, Frances era convinsă că
următorul copil avea să fie mult-doritul băiat. In aşteptarea
lui şi-a luat toate m ăsurile de precauţie pentru a
preîntîmpina orice complicaţii. Astfel, a aranjarea moaşa
ei preferată, Joy Hearn, care o asistase la naşterea lui
Sarah, să vină cu avionul din Canada, unde emigrase.
Frances, Johnny, întreaga familie Althorp, chiar şi Joy
Flearn, au fost consternaţi să constate că nou-născutul,
care venise pe lume fără nici o complicaţie, era tot o fata.
Evident că pentru tînăra pereche, naşterea Dianei a fost
o mare dezamăgire.
Dar Johnny era un soţ deosebit de înţelegător, iar
Frances îşi păstrase optimismul propriu vîrstei. Puteau să
mai încerce, ceea ce au şi făcut. Cînd s-a născut fratele
mai mic al Dianei, bucuria a fost pe măsura aşteptărilor.
Bineînţeles că Diana habar n-avea de starea de tensiune
în care trăiseră părinţii ei în acea vreme. Dar mulţi cred
că, fiind cel de-al patrulea copil născut imediat după
moartea unui fiu atît de mult aşteptat, Diana n-a însemnat
niciodată "ceva" în ierarhia familiei Spencer. Naşterea şi
supravieţuirea lui Charles le-a luat o piatră de pe inimă
soţilor Spencer. După patru încercări nereuşite, Frances
îşi dovedise, în sfîrşit, sie însăşi că este o soţie bună pentru
familia Althorp. îşi îndeplinise datoria tradiţională faţă
de familie, dăruindu-i un moştenitor.
46
Se pare că, deşi ne aflăm în anul de graţie 1990,

sofisticata, libera şi democratica societate britanică încă
mai crede de cuviinţă că numai un fiu, un moştenitor
poate, mai degrabă decît o fiică, să perpetueze tradiţia
familiei. Num ele este foarte important pentru familiile
aristocrate; in extremis, acesta poate fi purtat de un frate
sau de copiii vreunui văr, altfel şi titlul, şi numele se pierd.
Este de remarcat faptul că, deşi Anglia are, de patruzeci
de ani, o regină pe tron, în majoritatea vechilor familii
aristocratice existente azi în Marea Britanie persistă încă
această exigenţă anacronică, potrivit căreia ele trebuie să
fie conduse de un bărbat.
Legislaţia engleză în materie de succesiune, valabilă
şi astăzi, impune neapărat naşterea unui fiu. Fiul cel mai
mare m oşteneşte totul, pentru ca în felul acesta să fie pusă
la adăpost averea familiei, aceasta, la rîndul său, con-
solidîndu-i puterea necesară pentru a-şi menţine poziţia
în societate. Fiii mai mici nu mai prezintă nici o impor
tanţă din momentul în care fiul cel mare are un băiat
capabil să asigure succesiunea. Fetele sînt utile numai în
măsuţa în care pot fi partide bune, în sensul unirii a două
familii, ceea ce are drept consecinţă creşterea averii şi
prestigiului ambelor părţi. Din păcate însă, nu au dreptul
să fie cap de familie. Dacă nu se naşte nici un fiu, automat
titlul trece la o altă ramură a familiei.
Interesant e că această practică este valabilă şi azi,
deşi tradiţiile aristocratice au fost răvăşite de inexorabilul
mers al istoriei. Familiile bogate - care constituie abia
un procent de cinci la sută din cele cincizeci şi cinci de
milioane de locuitori ai Angliei - au rămas neclintite.
Chiar şi în anul 1990, vechile familii britanice, care şi-au
păstrat bogăţia în timpul mai multor guvernări de stînga,
47
NICHOLAS DAVIES
continuă să deţină nouăzeci la sută din fabuloasa lor

avere.
în ultim ele decenii ale secolului au apărut noi
milionari, dar adevărata bogăţie a naţiunii - pămînturi,
comori de artă, proprietăţi şi tezaure - se află în mîinile
cîtorva proprietari. Şi ei sînt hotărî ţi să menţină şi pe
viitor această situaţie.
Johnny a devenit alt om după ce i s-a născut fiul. în
primul rînd şi-a recăpătat încrederea în sine şi, o dată cu
ea, liniştea existenţei de fiecare zi. Avea cîţiva oameni de
nădejde care îl ajutau în conducerea fermei. Era încîntat
la gîndul că face parte din protipendada micii societăţi a
Norfolkului. în sfîrşit, se simţea la largul său, redevenise
el însuşi. Nu i-a plăcut niciodată să trăiască în Londra,
exceptînd vrem ea cînd era un tînăr ofiţer plin de
înflăcărare. Acum, în Norfolk, avea tot ce-şi dorise - o
familie iubitoare, pe care, la rîndul său, o înconjura cu
cele mai delicate atenţii. în fiecare seară se juca împreună
cu copiii în camera lor, înainte de culcare. Joaca lor
preferată era de-a ursul: voluminosul Johnny se tîra în
patru labe, iar copiii îi săreau în spate, ţipînd la auzul
ameninţărilor lui că-i va mînca, deşi nu era decît un biet
grizzli. Mormăielile tatălui erau punctate de hohotele de
rîs ale copiilor, în special ale Dianei.
Dar copiii nu vedeau norii negri de furtună ce se
adunau deasupra capetelor lor. Tatăl lor era fericit să ocupe
un post în comitetele locale, să joace cricket în echipele
orăşeneşti, să lucreze cu grupul local de operă. Trecuseră
demult zilele tumultuoase din Londra, cînd se considera un
citadin rafinat. Nu mai era nici bărbatul tînăr de-acum
paisprezece ani, de care se îndrăgostise Frances.
Li ce-o priveşte pe Frances, era măcinată de-o nelinişte
lăuntrică enervantă. Pentru ea, căsătoria devenise o cor-
48
voadă greu de suportat. Nefericită şi incapabilă să-şi

găsească liniştea, mama Dianei îşi lăsa din ce în ce mai
mult copiii în grija Gertrudei Allen - bona şi guvernanta
lor. Frances ar fi vrut să evadeze din această existenţă
anostă, consumată într-un colţ îndepărtat al Angliei,
departe de luminile strălucitoare ale capitalei. Nu mai
simţea nici o tragere de inimă să-şi crească cei patru copii
alături de un soţ pe care nu-1 mai iubea şi nu-1 mai
respecta - chiar dacă el era moştenitorul unui vechi titlu
nobiliar ce o putea face, eventual, contesă.
Imediat după plecarea lui Jane şi Sarah la pension,
Frances a început să călătorească din ce în ce mai des la
Londra. Cu cît petrecea mai mult timp în capitală, cu atît
se simţea^ mai puternic atrasă de viaţa mondenă a
oraşului. îndrăgostită la şaisprezece ani, măritată la
optsprezece, ea a descoperit, în Londra anilor ’60, o mare
varietate de distracţii şi o libertate sexuală care, într-un
fel, îi lip sise în perioad a a d o le sc e n ţe i, d eo a rece
atunci se m u lţu m ise doar cu p lă cerea d e-a fi cur
tată. La cei treizeci de ani ai săi, Frances era o fem eie
atrăgătoare şi exuberantă. Nu-i scăpa nici un eveniment
monden, fie că era vorba de dineuri, cockteiluri sau de
spectacole de teatru şi de balet.
Cu multe luni în urmă, Frances se îndrăgostise de
Peter Shand Kydd, un bancher milionar, licenţiat al
Universităţii din Edinburgh, fost ofiţer în Royal Navy,
căsătorit cu o actriţă talentată. Fusese plecat împreună
cu soţia şi cu cei trei copii ai lor în Australia, undş
cumpărase o fermă de oi cu o suprafaţă de 500 de acri
Un acru = 4 046, 856 m p (n. tr.).

NICHOLAS DAVIES
de păşune, dar temerara lui aventură eşuase, astfel că se

întorsese în Anglia. Mama Dianei închiriase un apartament
în modernul Cadogan Place şi în 1967 avea să dea o
declaraţie senzaţională, publicată în presa britanică:
"Acum trăiesc despărţită de soţul meu. Este, într-adevăr,
o situaţie nefericită, dar nu ştiu dacă ne vom mai împăca".
Pentru Johnny Althorp, care se găsea la ferma lui din
Norfolk, declaraţia lui Frances a fost ca un trăznet din
senin. Mai tîrziu, el va spune: "Cîţi din cei paisprezece ani
au fost fericiţi? Eu cred că toţi, pînă în clipa în care ne-am
despărţit. Dar greşesc. Nu ne-am despărţit. Am evoluat
separat".
La Londra, anunţul lui Frances a alimentat bîrfa
persoanelor simandicoase din înalta societate, care,
punîndu-se în mişcare, au ridicat munţi de presupuneri.
Era greu de crezut că această fem eie frumoasă, cu relaţii
suspuse în cercurile aristocratice, îşi părăsise atît de uşor
familia, ca să trăiască la Londra de una singură. Bîrfitorii
credeau că era mai mult decît o simplă declaraţie. Căci,
la urma urmelor, de ce să faci publică o asemenea
declaraţie? D e ce să dai apă la moară clevetirilor şi
speculaţiilor? Ce se întîmplaşe atît de grav în această
căsnicie încît, după paisprezece ani aparent feriqiţi,
Frances preferase să plece la Londra?
Londra era pe-atunci centrul schimbărilor din anii
’60, după cum declara revista Time, într-un articol de
fond, referindu-se la ceea ce se petrecea în societatea
londoneză răvăşită de cei patru tinerei din Liverpool, ce
aveau să fie cunoscuţi în întreaga lume sub numele de
Beatles. Londra devenise tărîmul făgăduinţei. Brusc, lon
donezii, ca şi vizitatorii oraşului au ajuns la concluzia că
sosise vremea să se bucure din plin de viaţă. Pentru prima
dată de la încheierea celui de-al doilea război mondial,
50
britanicii îşi recăpătaseră încrederea în sine. în cele

din urmă s-au împăcat şi cu pierderea imperiului. D is
cursurile lui Winston Churchill din timpul războiului, în
care proslăvea acel teritoriu în ruinăm erau de domeniul
trecutului. Poporul englez încetase să mai jelească şi
reîncepuse să trăiască. Nu se mai întîlnise o asemenea
recrudescenţă a frivolităţii - la scară naţională - din anii
1920, la scurt timp după înspăimîntătorul măcel din tim
pul primului război mondial.
Dar lucrul cel mai important pentru tineri, ca şi
pentru cei care trecuseră de prima tinereţe, a fost apariţia
pastilelor contraceptive. Numai tinerii anilor ’60 pot
î nţelege efectul incredibil al acestor pilule asupra întregii
vieţi sociale. Atitudinea femeilor faţă de actul sexual
parcă se schimbase peste noapte. Dispăruse principalul
motiv - oroarea şi ruşinea sarcinii - care le împiedica pe
fete să-şi petreacă nopţile în braţele prietenilor lor.
Apariţia pilulelor a coincis şi cu scăderea dramatică
a autorităţii Bisericii în Anglia. Dintr-o dată, oamenii, în
special tinerii, au încetat să mai meargă duminicile la
biserică. Preferau să-şi petreacă dimineţile de duminică
lenevind aiurea sau în pat, făcînd ceea ce părinţii lor le
interziseseră cîndva pentru a nu strica reputaţia unei fete.
Au dispărut respectul şi sfiala. Revistele pentru femei
ibordau fără m enajam en te p roblem a sex u a lită ţii
fem in in e - folosin d cuvîntul "orgasm", pînă atunci
interzis, subiectul fiind considerat tabu îndeosebi de cei
din pătura mijlocie. Acum nu mai existau nici un fel de
oprelişti, totul se făcea pe faţă, deschis.
Aceasta era starea de spirit care domnea în societatea
londoneză pe vrem ea cînd Frances Spencer părăsea
reşedinţa sa de la ţară, optînd pentru viaţa tumultuoasă a
capitalei.
51
NICHOLAS DAVIES
Hotărîrea ei de a se despărţi de Johnny le-a afectat

profund pe cele două fiice mai mari, Sarah şi Jane. Diana,
care pe-atunci avea doar şase ani, cu greu şi-ar fi putut da
seama că ceva nu era în regulă. Şi i se părea palpitant să
meargă cu trenul la Londra, să stea în apartamentul
mamei, să se ducă la şcoală în acel ciudat şi aglomerat
cartier al oraşului. In cele mai multe week-end-uri, ea se
întorcea la Norfolk împreună cu frăţiorul ei Charles,
pentru a sta împreună la Park House. Dar curînd, tot
farmecul acestei existenţe palpitante s-a spulberat atunci
cînd mama Dianei, necruţătoare, l-a silit pe soţul ei să
accepte divorţul legal.
D in n efericire pentru Frances Spencer, soţia
iubitului ei, doamna Shand Kydd, a înaintat şi ea acţiune
de divorţ, calificînd-o pe Frances drept adulteră. în urma
procesului, Peter Shand Kydd şi-a pierdut dreptul de
tutelă asupra celor trei copii ai săi. în iunie 1968, divorţul
părinţilor Dianei a provocat un adevărat scandal, fiind
am plu com entat în pagin ile ziarelor. Johnny Althorp
avea să cîştige divorţul în dauna soţiei adultere şi, ceea ce
era mai neobişnuit pe-atunci în Marea Britanie, tot lui
aveau să-i fie încredinţaţi copiii.
Avocaţii cred că asprimea judecătorilor faţă de
Frances s-ar fi datorat faptului că propria ei mamă nu
numai că l-a sprijinit pe ginere, dar a mai şi declarat
instanţei că nu o consideră pe fiica ei o mamă bună.
O fensată, lady Fermoy considera fapta lui Frances
monstruoasă, inimaginabilă. Cum a putut fiica ei să-şi
părăsească cei patru copii, indiferent care ar fi fost
situaţia, şi să plece la Londra? în mintea ei, legătura lui
Frances cu un bărbat însurat, tată a trei copii, era
intolerabilă.
52
Frances a rămas, pînă în ziua de azi, profund marcată

de acuzaţia că şi-ar fi părăsit copiii. Ea a pretins că a fost
victima unui soţ tiranic şi continuă să se considere o
mamă responsabilă, singura sa vină fiind relaţia cu un
bărbat însurat. Frances nu a iertat-o niciodată pe mama
ci, şi răul pe care i l-a făcut va rămîne pentru totdeauna
un obstacol de netrecut în restabilirea vechilor relaţii.
Johnny i-a luat pe Diana şi pe Charles de la şcoala
din Londra şi i-a înscris la Silfield School,^ din King’s
Lynn, la şapte mile distanţă de Sandringham. în următorii
doi ani, Diana a văzut-o foarte rar pe mama sa. Pe măsură
ce creştea devenea din ce în ce mai apropiată de Johnny,
întrucît el, atent să umple golul rămas după despărţirea
de Frances, încerca să preia rolul ambilor părinţi. O
ducea aproape zilnic pe Diana la şcoală, şi după-amiaza
o aştepta s-o conducă înapoi. în schimb, Diana îşi asumase
rolul de mamă faţă de fratele său mai mic, Charles. Era
foarte emoţionată cînd îl îmbrăca dimineaţa sau îi făcea
baie seara. Diana încerca sentimentele unei mame-copil,
dornică să suplinească lipsa unei mame adevărate, pe
care o mai vedea doar arareori.
în lumea micuţei Diana, totul părea să meargă rău.
I-a murit pisica preferată, Marmelade, iar guvernanta
Ally a părăsit Park House.
S-au perindat după aceea o sumedenie de bone dor
nice să se angajeze, dar, după o vreme, ajungeau la con
cluzia că e foarte greu să supraveghezi trei fete şi un băiat,
mai ales că fetele nu erau dispuse să dea ascultare
nimănui în afara tatălui lor.
Una dintre acestea, care a stat totuşi doi ani, îşi
aminteşte de Diana ca de un copil încăpăţînat, trăsătură
care s-a perpetuat şi mai tîrziu, în timpul căsniciei cu
Charles, spre consternarea familiei regale. Iată ce spune
53
H I
NICHOLAS DAVIES
bona Thompson: "Diana era pur şi simplu încăpăţînată.

Nu voia deloc să ţină seama de ceea ce i se spunea. Cred
că, văzînd-o pe sora ei, Sarah, cum se comportă, dorea
s-o imite. Aşa că am făcut singurul lucru posibil în acea
situaţie. Am obligat-o să rămînă în camera ei pînă cînd
am considerat că pedeapsa durase suficient de mult, şi
abia după aceea i-am dat voie să iasă. Bineînţeles că
Dianei nu i-a convenit. Dar părea că nici nu se sinchiseşte,
făcea numai ce voia.
îm i amintesc că nu-i plăcea să-şi .spele superbul ei
păr blond. O băgăm cu forţa în cadă, îi apucam capul cu
o mînă, şi cu cealaltă începeam s-o spăl. întotdeauna
trebuia să mă lupt cu ea. Se smucea, se răsucea, îmi scotea
peri albi. în cele din urmă, după multe lupte, însoţite
adeseori şi de cîteva lacrimi, reuşeam să-i spăl părul".
Ca fetiţă, Dianei îi plăcea să meargă la petreceri,
poate şi pentru că avea puţini prieteni şi nici nu era
invitată de prea multe ori. Nancy ITiompson îşi aminteşte
de o petrecere la Sandringham: "îmbrăcată cu o rochie
nouă, după ce-i dăduse voie bonei sale să-i spele pletele
aurii, Diana^ care avea pe-atunci cinci ani, s-a dus,
împreună cu fratele ei, la <<casa mare>> din vecini
(Sandringham), pentru a lua ceaiul împreună cu prinţii
Andrew şi Eduard. După ceai m-am dus să văd ce se
întîmplă. I-am găsit pe Diana şi Andrew jucîndu-se de-a
baba oarba cu regina!"
Ironia soartei, cîţiva ani mai tîrziu, cînd Diana avea
zece ani, a refuzat să se ducă la Sandrigham, pretextînd
că avea dureri de cap. Cei doi prinţi i se păruseră prea
duri ca să se mai joace cu ei. A stat în dofmitor toată
după-amiaza, gătindu-şi ursuleţul preferat în hainele
fratelui ei şi făcînd pe mămica. Era un soi de psihoterapie
54
la care Diana avea să recurgă şi după douăzeci de ani

iniţial ca educatoare, apoi ca mamă.
F iecare supărare lăsa o m ică, dar persistentă
amprentă asupra psihismului ei. Efectul lor cumulat s-a
concretizat în accentuarea neîncrederii în forţele proprii,
dublată de o puternică instabilitate emoţională.
Din- fericire, Diana îşi găsea refugiul în călărie.
A sem enea vlăstarelor de viţă nobilă din întreaga Anglie,
ea dedica o mare parte din timp călăriei şi sportului în
general. Ca şi prinţul Charles, Diana excela în sporturile
individuale, dar, spre deosebire de acesta, ea nu s-a
împăcat niciodată cu cele de echipă. Prefera mai degrabă
să-şi pună la încercare măiestria, rezistenţa şi talentele
sportive în înfruntarea cu natura, decît să se ia la întrecere
cu alte fete. Aşa se explică preferinţa ei pentru înot şi
săriturile de la trambulină, probe la care a obţinut per
formanţe remarcabile.
Pe măsură ce creştea era tot mai ataşată de poneiul
ei pe care îl copleşea cu tot atîta afecţiune ca şi pe fratele
ei mai mic. Căpătase o deosebită îndemînare la călărie,
cînd, la împlinirea vîrstei de zece ani, încrederea în sine
şi curajul de-a străbate cîmpiile din jur sărind peste
obstacole s-au dovedit a fi mai mari'decît priceperea ei:
a căzut rău de pe ponei şi şi-a rupt braţul. Chiar dacă, pe
moment, fractura, deşi foarte dureroasă, a părut lipsită
de gravitate, a fost nevoie de trei luni pînă să se vindece.
De-atunci, Diana a refuzat să mai călărească. Accidentul
i-a inculcat o teamă de care i-a fost imposibil să scape,
pînă cînd maiorul James Hewitt a luat-o sub aripa lui
ocrotitoare şi, într-un fel sau altul, i-a atenuat frica
reuşind să-i redea încrederea în sine. Prinţul Charles
încercase tot ce i-a stat în putinţă pentru a o convinge să
se urce din nou în şa, ca să-l însoţească în plimbările lui
55
NICHOLAS DAVIES
ecvestre - una din marile lui pasiuni, dar fără rezultat.

Diana i-a mărturisit odată uneia din fostele sale colege:
"M-am rugat şi lui Dumnezeu să-mi redea curajul de-a
călări. V oiam din tot sufletul să-i fac o plăcere lui
Charles, să pot călări alături de el fiindcă îmi dădeam
seama cît de important era acest lucru pentru el, pentru
noi amîndoi. Dar nu am reuşit să-mi înfrîng teama. Nu
ştiu de ce. N-am putut. Cîteodată plîngeam şi noaptea din
cauza asta".
Dacă i se întîmpla totuşi să călărească o făcea numai
în compania reginei, care îi cerea s-o însoţească, la pas,
pe un cal blînd. în jurul Sandringham-ului.
Poate că şi acel accident din anii copilăriei a con
tribuit la îndepărtarea Dianei de Charles. Prinţul iubea
caii şi călăria mai presus de orice. Mulţi din lumea
împătimiţilor de hipism credeau că dacă Diana ar fi
manifestat mai mult interes pentru cai, ca prinţesa Anne,
de p ild ă , ei ar fi avut p o sib ilita te a d e-a atenua
neînţelegerile pe alte teme, orientîndu-le asupra unui
subiect care i-ar fi pasionat pe amîndoi în aceeaşi măsură.
Ca şi alţi copii din înalta societate, Diana n-a frec

ventat vreo şcoală locală, atunci cînd a împlinit vîrsta
corespunzătoare. Aşa cum făcuse şi pentru surorile mai
mari, Gertrude Allen a instalat o mică şcoală într-una din
camerele de la Park House. U n grup select, de cinci sau
şase copii, din împrejurimile districtului au fost invitaţi să
beneficieze de roadele acestei educaţii strict particulare.
Copiii desenau, pictau şi se jucau pe-afară, iar vara îşi
făceau lecţiile chiar în parcul ce împrejmuia reşedinţa.
Diana a urmat această "şcoală" numai cîţiva ani,
înainte de a fi înscrisă la Silfield School, din Norfolk. Ea
s-a simţit bine în compania celorlalţi copii, lăsînd im
56
p resia că-şi rev e n ise după traum a provocată de

despărţirea părinţilor ei. D eşi educaţia formală şi Diana
Spencer n-au făcut niciodată casă bună împreună, fără
îndoială, ea a găsit la Silfield o ambianţă emoţională
echilibrată, în contrast cu viaţa agitată de-acasă.
Copilăria Dianei a fost, bineînţeles, total diferită faţă
de aceea a bărbatului cu care avea să se mărite. D in multe
puncte de vedere, perioada primilor ei ani de viaţă s-a
derulat în conformitate cu preceptele aristocratice, mai
puţin respectate în cazul prinţului de Wales. Atît regina,
cît şi prinţul Philip voiau ca Charles să cunoască viaţa de
toate zilele, în complexitatea aspectelor ei, motiv pentru
care l-au pus în cele mai felurite situaţii pe tot parcursul
perioadei de formare. Astfel, l-au dus cu regularitate la
pantomimă, la teatru, la circ, la muzee şi galerii de artă,
ca şi la o serie de manifestări sportive care erau mai
potrivite cu rangul lui regal, precum vînătoarea, pes
cuitul, vîslitul ori, pur şi simplu, hoinăreala pe drumurile
lungi de ţară. în felul acesta el venea în contact cu mulţi
copii simpli, ceea ce avea să contribuie la lărgirea orizon
tului lui de cunoştinţe. A fost încurajat să citească şi să
manifeste interes pentru tot ceea ce se petrecea în afara
şcolii şi ar fi putut să-i întregească în vreun fel educaţia,
în ciuda poziţiei sale unice, Charles a acumulat o bogată
experienţă.
In schimb, se pare că nu s-a făcut nici o încercare
serioasă de a i se asigura Dianei o educaţie corespunză
toare în spiritul preceptelor pedagogice ale clasei de
miljoc, ca să nu mai vorbim de faptul că orice fată din
înalta societate ar fi trebuit să ştie cîte ceva despre viaţa
de fiecare zi. D e cîte ori s-a cercetat felul în care s-a
derulat perioada de formare a Dianei, s-au constatat cu
stupoare o serie de carenţe sub aspectul instruirii. Nu a
57
NICHOLAS DAVIES
fost deloc stimulată să se implice în vreo activitate în

afara căminului, n-a fost îndemnată să citească, să ia lecţii
de pian sau să manifeste interes pentru viaţa muzicală a
capitalei. D e asemenea, n-a făcut parte din societatea
celor ce alcătuiau formaţia locală "Girl Guides", iar mai
tîrziu, din aceea a tinerilor de la clubul fermierilor.
Crescută la ţară, Diana ar fi trebuit să se deprindă cu
sporturile specifice, vînătoarea cu şoimi, pescuitul,
vînătoarea călare sau vînătoarea de iepuri. Dar nu s-a
întîmplat aşa poate şi pentru că Diana n-a avut un frate
mai mare, care s-o antreneze în asemenea activităţi.
Arareori i se întîmpla să manifeste interes şi pentru
altceva decît persoana ei şi cei din imediata apropiere.
Dar nici cu familia nu mergea prea des în excursii. Cert
este că Diana nu avea pe cineva care s-o îndrume în viaţă,
aşa cum ar fi făcut-o mama ei. Inevitabil, a trebuit să-şi ia
viaţa în propriile mîini. în ciuda faptului că îşi vizita din
cînd în cînd prietenii, care locuiau în case frumoase şi bine
gospodărite din Norfolk, Diana rămînea adeseori singură
cu gîndurile sale. Nu pentru că ar fi avut o fire mai închisă,
ci pentru că era, de fapt, lăsată singură.
"într-un fel, era un copil trist - îşi aminteşte o familie
de cunoscuţi din Norfolk. Nu era morocănoasă, ci mai
degrabă dezorientată şi, incontestabil, lipsită de căldura
vieţii de familie. în comparaţie cu ea, care descindea
dintr-o casă nobiliară, orice fetiţă cu o mamă, ca toate
mamele, un tată şi o casă obişnuită în Est End-ul Londrei,
era cu mult mai bogată".
în 1988, după şapte ani de căsnicie, ea însăşi mamă a
doi copii, Diana îi mărturisea unui băieţel handicapat, în
vîrstă de zece ani, că nu fusese niciodată la grădina
zoologică sau la circ, pînă în 1987, cînd s-a dus împreună
cu prinţii William şi Harry. A mărturisit, de asemenea, că
58
nu pricepea nimic din sport, nici măcar cînd era vorba de

cricket sau fotbal. în ciuda strădaniilor sale, tatăl Dianei
s-a dovedit incapabil s-o scoată la capăt cu copiii, după
plecarea sobei sale.
Insuficienta ei experienţă de viaţă, lacunele din
educaţie, singurătatea din perioada copilăriei au fost
principalele cauze care au generat conflictele dintre
Diana şi Charles, în primii ani ai agitatei lor căsnicii.
Divorţul părinţilor Dianei s-a pronunţat în anul
1969. O lună mai tîrziu Frances s-a căsătorit cu Peter
Shand Kydd; sperînd să-şi refacă viaţa, proaspăt
căsătorita pereche şi-a stabilit reşedinţa la Itchenor, pe
coasta Sussex-ului. Diana şi frăţiorul ei puteau deci să-şi
petreacă din nou week-end-ul cu mama lor. Dar această
lungă şi traum atizantă întrerupere a fost unul din
episoadele despre care ea n-a vorbit niciodată. Probabil
că intenţionat sau fără să-şi dea seama, Diana şi-a alungat
pur şi simplu din memorie, printr-un blocaj mental -
reacţie psihologică destul de normală la un copil aflat
într-o situaţie similară - orice gînd legat de mama ei.
Referindu-se la acele zile, biografii încă mai încearcă să
stabilească efectul pe care l-a avut ruptura dintre părinţi
asupra psihicului Dianei. Fără îndoială că i-au lipsit dis
ciplina vieţii de zi cu zi, proprie unui cămin normal,
precum şi afecţiunea maternă de care toţi copiii au nevoie
în perioada de creştere.
N -a avut pe nimeni care s-o pedepsească atunci cînd
era îndărătnică, după cum nimeni nu s-a aflat în preajma
ei pentru a-i oferi dragoste şi mîngîiere, în momentele de
restrişte. Fără îndoială că* aceasta explică întrucîtva in
tem pestivele ei răbufniri din timpul căsniciei, căci ea n-a
fost în stare - sau poate n-a vrut - să se controleze, de-a
lungul perioadelor sale "negre" din anii maturităţii.
59
NICHOLAS DAVIES
Tatăl ei a încercat tot ceea ce i-a fost cu putinţă

pentru a umple acest gol, i-a acordat toată atenţia şi
afecţiunea sa din dorinţa de a suplini rolul mamei,'dar cu
foarte puţin succes. Copleşit de sentimentul vinovăţiei,
pentru că din cauza eşecului în căsnicie le lipsise pe fiicele
lui de prezenţa mamei, Johnny a încercat să compenseze
această absenţă, să le înţeleagă şi să le îndrume pe fete.
Dar el era un produs masculin tipic al preceptelor
educaţionale din acea societate saturată de legi, a anilor
’30, în care se considera incompatibilă cu un bărbat din
categoria lui socială preocuparea de a-şi creşte copiii.
Prin urmare nicinu-şi imagina ce înseamnă să rămîi fără
mamă, fără doică sau fără guvernantă; această experienţă
îi era total străină. Bietul Johnny Althorp nu era în stare
să înţeleagă responsabilitatea care îi revenea pentru
educaţia celor patru copii ai săi lipsiţi de mamă.
Diana nu avea decît şase ani cînd Frances începuse
să-şi petreacă timpul mai mult la Londra decît la N orfolk.
In aşteptarea divorţului, ce le învenina relaţiile, părinţii
ei de-abia dacă mai dădeau ochii unul cu celălalt, iar
Diana îşi vedea foarte rar mama - poate doar o dată pe
lună.
Cu timpul, Diana Spencer devenea tot mai -timidă,
retrasă, lipsită de încredere în sine, o fată singuratică,
interiorizată, care nu avea nimic comun cu imaginea
fermecătoarei prinţese de azi. Merită poate reţinut faptul
că, la Silfield School, această fetiţă sîrguincioasă căpătase
porecla de "ducesă".
In ciuda faptului că se simţea atît de bine în atmos
fera plăcută ce domnea la Silfield School, Diana a fost,
totuşi, trimisă, la împlinirea vîrstei de nouă ani, la Rid-
dlesworth Hali, pensionul pe care îl urmaseră Sarah şi
Jane. Şcoala se afla la o distanţă de numai două ore de
60
Park House şi se mîndrea cu faptul că reprezintă - pentru

cele o sută douăzeci de eleve ale sale - "o casă departe
de-acasă". Cînd a pornit-ojntr-acolo, însoţită de cobaiul
ei cu numele de Peanutus şi avînd drept bagaj un cufăr
de lemn, pe care scria "D.F.Spencer" stîngacea fetiţă
spera probabil din tot sufletul că avea să se simtă mult
mai bine acolo decît la Silfield School. Trimiţîndu-le la
Riddlesworth, Johnny Althorp presupunea că le creează
fetelor sale, lipsite de prezenţa mamei, o ambianţă
familială. Dar nici o şcoală din lume nu poate înlocui
căminul unei familii unite şi fericite.
în timpul celor cîţiva ani de şcoală petrecuţi la Sil
field şi la Riddlesworth Hali, Diana nu a excelat în nici un
domeniu, decît, poate, în afecţiunea ei pentru copiii mai
mici. Mulţi ani mai tîrziu, fosta directoare de la Silfield o
descria pe Diana, cu mult tact, ca fiind "extrem de ştearsă.
Cu toate acestea, citea bine şi scria citeţ. îm i amintesc
doar faptul că toate picturile şi desenele ei erau dedicate
mamei şi tatei".
D e schimbat, şcoala a schimbat-o foarte puţin. Iată
ce afirmă Elisabeth Risdale, directoarea de la Riddles
worth Hali, în completarea celor spuse de directoarea de
la Silfied: "Nu mi-o amintesc prea bine pe Diana, pentru
că era o fetiţă extraordinar de comună... mediocră, dar,
după toate probabilităţile sîrguincioasă. U n singur lucru
îmi amintesc, era foarte bună cu elevii mai mici".
Jean Lowe scria, în revista scoasă de Silfield School,
din 1981, cu prilejul căsătoriei lui Charles cu Diana:
"Mi-o amintesc pe Diana pentru atenţia pe care o acorda
Alunică (n. tr.).
61
NICHOLAS DAVIES
celor mai mici membri ai comunităţii, pentru generozitatea

cu care, în general, îşi oferea ajutorul, pentru dragostea
ei faţă de animale şi performanţele ei la înot şi în ac
tivităţile fizice, în general". Singura distincţie pe care a
obţinut-o în şcoală, la Silfield, a fost cea nenominalizată
de "perseverenţă".
La o privire de ansamblu asupra perioadei de for
mare a caracterului Dianei, se poate spune că, pe de-o
parte au fost ani de singurătate lipsiţi de un scop anume,
dar pe de altă parte i-au dat întodeauna sentimentul
Securităţii. Aşa se explică faptul că ea n-a manifestat acut
sindromul de respingere, atît de frecvent întîlnit la copiii
proveniţi din familii dezmembrate. Strîngerile de inimă,
sensibilizarea sa prematură desigur că o mai afectează
încă şi că au influenţat în mare măsură relaţiile ei cu
C harles, generînd situaţii im p revizibile, cîteodată
esenţiale pentru evoluţia căsniciei. După un astfel de
debut dur în viaţă, nu-i de mirare că, odată ajunsă lavîrsta
adolescenţei, s-a dovedit incapabilă să se orienteze în
diverse împrejurări. Rămîne însă surprinzător faptul că
în afara indiscutabilului ei eşec în căsnicia cu Charles,-
replică aproape identică a comportamentului intolerant
pe care propria sa mamă îl avusese faţă de Johnny Spen-
cer - a reuşit să depăşească toate mom entele dificile.
62
Majoratul - Sfioasa nerealizată
MAJORATUL - SFIOASA NEREALIZATĂ
Nu există nici o relatare despre Diana sau despre

surorile ei din care să reiasă că, în copilărie sau în adoles
cenţă, ar fi fost răzvrătite sau bezmetice. Ţinînd seama de
faptul că s-au dezvoltat într-un cămin distrus şi în inter
nat, un psiholog pediatru ar fi putut prezice că cel puţin
una, din fetele Spencer ar fi trebuit să fie, în anii copilăriei
şi adolescenţei, o răzvrătită greu de stăpînit. Revolta
D ianei urma să se manifeste, dar mult mai tîrziu - unii
cred că abia după ce a devenit prinţesă de Wales şi,
implicit, obiectul curiozităţii întregului Apus.
Portretul din copilărie al Dianei - o fetiţă neîncrezătoare
în propriile forţe care ar fi avut nevoie doar de un dram
de încurajare pentru a se putea debarasa de povara sin
gurătăţii - este departe de im aginea ei actuală: prinţesă
frumoasă şi graţioasă, mamă a doi prinţi, măritată cu
moştenitorul tronului britanic, ale cărei portrete pline de
viaţă, cu zîmbet radios şi ochi strălucitori, reproduse pe
coperţile tuturor revistelor din lume fac să tresară
milioane de inimi.
Numai că anii aceia care marcaseră formarea per
sonalităţii şi-au pus amprenta asupra evoluţiei ei viitoare.
Primele dezamăgiri au un cuvînt greu de spus, şi experţii
în conduita maritală cred că ele au influenţat relaţiile
' A '
D ianei cu prinţul Charles şi cu proprii săi copii. In timpul

anilor nefericiţi şi sumbri, cînd ostilitatea dintre părinţii
ei era mai acută decît oricînd, Diana a stat, în cea mai
63
NICHOLAS DAVIES
mare parte a timpului, cu tatăl, surorile şi fratele ei la

Norfolk. Afecţiunea deosebită cu care-1 înconjura pe
fratele ei mai mic pare să fi dat expresie sentimentelor ei
refulate. Această grijă "maternă" a ajutat-o pe Diana să-şi
canalizeze sensibilitatea confuză spre o ţintă reală. Unii
cred că, dacă nu l-ar fi avut lingă ea pe fratele ei Charles,
asupra căruia să-şi reverse afecţiunea, ar fi devenit şi mai
timidă, şi mai introvertită.
Cei mai mulţi părinţi consideră o ruşine trimiterea
unor fete de nouă ani la internat. Dar nu şi în Anglia, şi
nu în înalta societate, din care făcea parte tatăl ei; şi mai
ales în acest caz, cînd el se străduia să-şi crească singur
copiii. La toate astea ar trebui adăugate răspunderile pe
care le incumbă conducerea unei ferme şi a unei case
mari. Mulţi locuitori ai Sandrighamului au observat
schimbarea dramatică a tatălui Dianei dlntr-un aristocrat
vesel, surîzător într-un bărbat distrat, cu o expresie
patetică, ce putea fi văzut cutreierînd prin sat, de cele mai
multe ori venind de la băcănie cu coşul de cumpărături
în mînă. Johnny Althorp era convins că a procedat bine
trimiţînd-o pe Diana la Riddlesworth, întrucît acolo, în
primii doi ani, avea să fie împreună cu surorile sale mai
mari, în loc să-şi petreacă serile dădăcindu-1 pe Charles.
La şcoala din Riddlesworth Hali se plătea o taxă -
• ceea ce se cheamă, în Anglia, "şcoală publică". Regulamentul
ei stabileşte sec: "Baza unei temeinice educaţii a fost
întotdeauna familia... Fiecare copil va avea prilejul să se
dovedească bun la ceva". Părinţii, indiferent dacă
proveneau din clasa de mijloc sau din înalta societate, nu
se mulţumeau doar ca fiicele lor să fie educate pe baza
unei programe şcolare, ci pretindeau ca acestea să
deprindă şi o purtare corectă şi civilizată. Prin urmare,
fetele învăţau cum să se mişte graţios, cum să vorbească,
64 ' i
să aibă o ţinută frumoasă, să se poarte cuviincios în

prezenţa persoanelor mai în vîrstă.
La Riddlesworth, Diana îşi petrecea timpul îngrijin-
du-1 pe Peanuts, cobaiul ei. Părea că trăieşte numai
pentru el, dovedindu-se o mamă grijulie: îl hrănea cu
conştiinciozitate, îi curăţa zilnic cuşca, iar rind era acasă
p etrecea ore întregi jucîndu-se cu el pe masa din
bucătărie.
Mutarea la internat a fost oportună, întrucît i-a
amortizat următorul şoc psihic din viaţa ei. Ironia soartei
a făcut ca în existenţa Dianei să apară cineva cu totul
diferit faţă de adulţii pe care îi cunoscuse mai înainte -
Raine. Intrarea acestei fem ei în casa lui Johnny Althorp
a avut un efect profund şi de durată, atît în ceea ce priveşte
viaţa lui, cît şi a Dianei.
Contesa de Dartmouth, căreia îi plăcea să i se spună
Raine, avea pe atunci patruzeci şi cinci de ani. Dinamică
şi despotică, după părerea unora, energică şi debordînd
de viaţă, în viziunea altora, Raine era soţia vechiului
prieten al lui Johnny, lordul Dartmouth, şi fiica faimoasei
Barbara Cartland, extraordinara "fabrică" de literatură
beletristică, autoare a peste trei sute şaizeci şi cinci de
cărţi, în marea lor majoritate romane cu happy-end.
(Ironie a soartei: Barbara Cartland a trăit o idilă
platonică de durată cu omul care avea cea mai mare
influenţă asupra prinţului Charles, unchiul lui, Dickie
Mountbatten. D e fapt, relaţia Barbarei cu Mountbatten
a surprins multă lume atunci cînd a fost făcută publică.
Ea îl adora, considerîndu-1 tipul perfect al gentlemanului
englez. Spre sfîrşitul vieţii, Mountbatten, care trăia din
pensia lui de la marină, se descura destul de gr,eu cu banii
astfel că Barbara Cartland, care cîştiga o avere de pe urma
cărţilor sale, a fost fericită să-l întreţinu, cumpărîndu-i
65
NICHOLAS DAVIES
costum e scum pe de la "Savile Row" si pantofi de

comandă. Prinţul Charles a descoperit cum stau lucrurile
abia după asasinarea lui Mountbatten şi a fost de-a drep
tul furios să constate că tocmai omul pe care îl admirase
cel mai mult nu i se adresase lui pentru a-şi soluţiona
problem ele băneşti. Toate acestea n-au avut darul să-i
apropie pe cei doi, pe Barbara şi pe prinţ, ci dimpotrivă.
Referindu-se la ea, Charles obişnuia să spună: "Nu pot
s-o sufăr pe fem eia aia!".)
Raine, fiica Barbarei Cartland, era deja o figură
publică de temut, care hărţuia permanent Marele Con
siliu Londonez; ori de cîte ori apărea pe micul ecran, în
vreo emisiune inspirată de viaţa politică britanică, ea
pleda cauza conservatorilor.
Raine a început să vină la Park House pe la începutul
anului 1970 şi, în scurt timp, a devenit o vizitatoare
obişnuită. Dezamăgite, fetele descopereau că Raine lua
rapid în stăpînire locul, comportîndu-se de parcă i-ar fi
aparţinut de cînd lum ea. Tatăl D ianei începuse să
apeleze la sfaturile lui Raine şi în ceea ce privea creşterea
fiicelor sale. îi venea greu să se mai adreseze fostei lui
soţii şi considera că are nevoie de o prezenţă feminină
pentru fete. D in nefericire pentru Johnny, el nu ar fi putut
face, chiar dacă ar fi vrut, o alegere mai nepotrivită. Dar
şi-a dat seama imediat după ce le-a făcut cunoştinţă
fetelor cu Raine că lucrurile nu vor merge bine. Credea
însă că animozitatăţile vor fi depăşite o dată cu trecerea
timpului şi că vor reuşi, totuşi, să se înţeleagă. N-a fost să
fie aşa, dar Johnny a perseverat, încredinţat că dacă Raine
şi fetele se vor vedea mai des, automat se vor îmbunătăţi
relaţiile dintre ele. în ceea ce-1 priveşte, cu cît se întîlnea
mai des cu Raine, cu atît devenea mai dependent de ea.
66
Pe de altă parte, Sar ah, Jane şi Diana îi reproşau acestei

fem ei impetuoase că încearcă să ocupe locul mamei lor.
Sarah şi Jane, în plină adolescenţă acum, îşi per
miteau să-şi manifeste făţiş dezaprobarea, purtîndu-se
urît ori de cîte ori ea venea în vizită. Iniţial, Diana părea
nehotărîtă, dar, influenţată de surorile sale mai mari s-a
întors şi ea împotriva lui Raine. Johnny era disperat căci
trebuia să facă pe mediatorul de pace ori de cîte ori Raine
rămînea peste noapte la ei. Cînd, în cele din urmă, şi-a
dat seama că eforturile lui sînt sortite eşecului, era prea
tîrziu - se ataşase mult prea tare de Raine, iar fetele îşi
petreceau mai tot timpul la internat. Ele au fost surprinse
cînd au găsit-o pe Raine acasă şi au considerat inacceptabil
faptul că tatăl lor mersese pînă într-acolo încît îşi invita
amanta în căminul familiei ori de cîte ori ele nu erau
acasă.
Apoi, în 1975, a murit - la vîrsta de optzeci şi trei de
ani - contele Spencer. El era cel de-al şaptelea deţinător
al titlului instituit în 1765, avînd drept deviză: "Dum
nezeu apără dreptatea". Tatăl Dianei, Johnny Althorp, a
moştenit titlul, iar copiii lui au urcat o nouă treaptă pe
scara ierarhiei sociale britanice. Fratele Dianei, Charles,
a devenit vicontele Althorp, moştenitor al noului titlu
purtat de tatăl său. Fetele au primit şi ele titluri nobiliare;
Diana era recunoscută oficial ca lady Diana Spencer pînă
cînd avea să se căsătorească.
N oua titulatură aducea cu sine şi alte schimbări în
viaţa tinerei Diana, acum în vîrstă de paisprezece ani.
Familia a părăsit Park House, de la Sandringham, casă
pe care Diana o considera căminul ei, mutîndu-se în
reşedinţa strămoşească de pe dom eniul de opt mii
cinci sute de acri ( 3 440 ha), de la Althorp House din
Northam tonshire, unde ea nu cunoştea pe nimeni.
67
NICHOLAS DAVIES
Cele 16 generaţii ale familiei Spencer au făcut din

Althorp una din cele mai vechi reşedinţe de ţară din
Anglia. Primul Spencer, John, a cumpărat propietatea în
1506, şi membrii succesivi ai familiei au modificat conacul
iniţial construit în stil elisabethan, apoi renovat în stilurile
Restauraţiei şi georgian.
D e-a lungul acestor secole, bogăţia Althorp-ilor s-a
consolidat datorită unei familii care a exploatat judicios
ferma, s-a am estecat cu aristocraţia şi pătura con
ducătoare locală şi a încheiat căsătorii avantajoase.
în secolul al XVII-lea, trei dintre străbunicile Dianei
înţelegeau să-şi petreacă timpul în patul lui Charles al
II-lea. Cu 200 de ani înainte ca Sarah şi Diana să fie
curtate de prinţul Charles, alte două descendente ale
familiei Spencer (fiice ale primului conte Spencer) -
Henrietta şi Georgina au avut relaţii amoroase cu prinţul
regent George. Georgina, care s-a măritat la 16 ani, era
cunoscută ca "regină a modei" iar extravaganţa ei în
materie de îmbrăcăminte avea să devină legendară.
Pe vremea aceea Diana era, o adolescentă sfioasă şi

rezervată faţă de toată lumea, cu excepţia surorii sale, iar
pustietatea ţinutului Northamptonshire i-a accentuat
monotonia unei vieţi şi aşa desţul de mohorîtă.
U neori îşi petrecea vacanţele împreună cu mama sa
la noile ei reşedinţe din Londra şi Sussex. A ceste vizite
păreau să-i facă plăcere, mai ales pentru că în felul
acesta o vedea mai rar pe acaparatoarea Raine. Aceasta
era foarte autoritară cu cele trei fete pe care le trata ca
pe nişte eleve neascultătoare. Dar nici ele nu se lăsau
mai prejos; ori de cîte ori se aflau împreună şi venea
vorba de R aine, psalm odiau, in so len te, la unison:
"Raine, duce-te-ai..."
68
Pe vremea aceea, Diana părăsise şi ea Riddlesworth

Hali, unde primise două distincţii. Una dintre ele - "Pets
Corner Cup" - îi fusese acordată pentru dragostea cu
care-şi îngrijea hamsterul favorit, iar pe cealaltă, "Legatt
Cup", o cîştigase la sfîrşitului primului an, pentru spiritul
ei de întrajutorare. Cu toate acestea, n-a primit nici un
premiu la învăţătură sau pentru realizări sportive. La
paisprezece ani, de-abia reuşise să treacă examenul de
admitere la şcoala West Heath, fondată în 1865, care-i
pregătea pe cursanţi "dezvoltîndu-le judecata şi ap
titudinile, ajutîndu-i să-şi înţeleagă datoriile cetăţeneşti".
Urmînd şcoala West Heath de lîngă Sevenoaks din
Kent, Diana continua tradiţia familiei căci atît mama, cît
şi surorile ei frecventaseră aceeaşi instituţie de învăţămînt.
Ambele surori se distinseseră prin rezultate meritorii.
Sarah strălucise în competiţiile şcolare, excelase în multe
discipline, de la tenis pînă la muzică, şi promovase şase
trepte O (O de la "ordinar"). Treptele O reprezintă ex
am enele standard pe care le susţin în mod obişnuit
şcolarii britanici la 7 pînă la 10 materii, la absolvirea şcolii,
respectiv la vîrsta de 15 sau 16 ani. Elevii străluciţi con
tinuă studiile încă 3 ani - de specializare - pentru a obţine
treapta A (A de la "avansaţi").
Evoluţia lui Sarah la West Heath s-a încheiat însă
lamentabil, atrăgînd după sine dizgraţia familiei Althorp.
La şaisprezece ani ea a fost exmatriculată pentru că
fusese prinsă bînd alcool. Jane, însă, cu personalitatea sa
puternică, a reuşit să risipească atmosfera jenantă ce se
crease în jurul fetelor Spencer, continuîndu-şi studiile, la
West Heath, cu rezultate excelente. în felul acesta ea a
demonstrat nu numai că e o elevă eminentă, dar că are
incontestabile calităţi de lider şi în alte domenii. Astfel,
a fost căpitanul echipei de tenis - un privilegiu deosebit
69
NICHOLAS DAVIES
în şcolile publice pentru fete - şi a promovat cu remar

cabila notă 1 1 la examenul de treaptă O.
Directoarea Ruth Rudge, de la W est Heath, îşi
aminteşte: "Evident, am ajuns să le cunosc foarte bine pe
toate cele trei fete Spencer. Diana nu era la fel de
deşteaptă ca celelalte două, dar îşi dădea cea mai mare
osteneală. îi plăceau la nebunie copiii şi avea darul de-a
se apropia de ei cu uşurinţă. îm i amintesc că îşi petrecea
multe ore îngrijindu-i pe copiii handicapaţi de la o in
stitu ţie specializată din apropiere. Era o fetiţă care
înregistra ceea ce trebuia făcut şi-apoi trecea la fapte
imediat, de bunăvoie şi cu bucurie. Dar - continuă Ruth
Rudge - nu se poate spune că Diana ar fi fost cuminţenia
întruchipată. Putea fi, şi de multe ori chiar era obraznică:
vorbea după ora stingerii, îşi ascundea gustarea sau le făcea
pe celelalte fete să ridă cu observaţiile sale pline de haz.
Diana îşi aminteşte de nenumăratele sale şotii de
elevă. Odată s-a chircit cu genunchii la gură, pretextînd
că ar fi avut nişte crampe îngrozitoare, numai ca să nu
facă sport într-o zi rece de iarnă; îşi aminteşte, de
asemenea, de bătăile cu perne, de goana prin dprmitor
după celelalte fete, de escapadele nocturne, după ora
stingerii, chiar şi de faptul că uneori îşi zvîrlea desertul.
Dacă era prinsă, trebuia să se supună corvoadei de
a înconjura de şase ori ansamblul şcolii sau terenul de
tenis, ori de a plivi grădina. Mai tîrziu, Diana avea să
recunoască: "Am devenit expertă în plivit".
Pe vrem ea cînd D iana avea cincisprezece ani,
Johnny Althorp a cerut-o în căsătorie pe fem eia care,
de-atunci înainte, avea să-i conducă destinul. Ceremonia
a avut loc la o primărie din Londra, în iulie 1976. Nici una
din fetele lui Johnny nu a asistat la căsătoria tatălui lor,
dar, ce-i drept, nici nu fuseseră invitate.
Relaţia dintre ele şi Raine, de-acum înainte mama

lor vitregă, s-a înrăutăţit din ce în ce mai tare. Fără să-i
pese de ostilitatea fetelor, noua contesă Althorp a preluat
complet controlul asupra domeniului, care avea mare
nevoie de o mină forte. Conservatoare inveterată, Raine
era hotărîtă să restaureze casa şi comorile sale de artă, să
redea reşedinţei gloriosul ei renume. Şi-a dat însă seama
că o asem enea realizare presupunea procurarea unor
sume de bani (pe moment, îi putea obţine din vînzarea
cîtorva din comorile de artă ale casei) pe care, după ce
avea să repună proprietatea pe picioare, spera să-i
recupereze din veniturile proprii. Cînd Johnny Althorp a
înţeles că avea nevoie de o administratoare pricepută
pentru a readuce domeniul la viaţă, i-a acordat lui Raine
credit nelimitat pentru tot ce intenţiona să facă.
Preluarea administrării moşiei de către Raine a ac
centuat ostilitatea fetelor faţă de intrusă. Ea susţinea că
poate să ia orice decizie fără să le consulte. însă ele îi
ripostau că erau singurele moştenitoare de drept. Mai
mult decît atît, nu mai erau copii, ci tinere fem ei
con ştien te de im portanţa lor. D eprim ate, priveau
neputincioase cum elegantele cabinete ale conacului
erau rapid golite de minunatele ^or porţelanuri şi de
argintărie. A cestea dispăreau la licitaţiile publice,
împreună cu cărţile rare din secolul al XVII-lea şi
minunatele picturi ce împodobiseră atîta vreme pereţii
casei. Acolo unde odată fuseseră atîmate tablourile lui Van
Dyck şi alte capodopere nu mai rămăseseră decît locuri
goale. Vînzarea a stîmit un mare interes şi se pare că Raine
a reuşit să strîngă cele şapte milioane de dolari necesari.
La scurt timp după căsătoria sa, Diana mărturisea cît
de mult a durut-o vînzarea atîtor comori de familie.
Niciodată n-avea s-o ierte pe mama sa vitregă, deşi se
71
;;.::777r.iinni
NICHOLAS DAVIES
vedea nevoită să recunoască necesitatea licitaţiilor A ’
pentru a preveni pierderea moşiei, inclusiv a casei. In cele

din urmă, Althorp House avea să fie salvată.
Dar Diana continua s-o deteste pe Raine. Avea sen
timentul că mama ei vitregă rupsese acea legătură spe
cială care se stabilise între ea şi tatăl ei în anii lor de
singurătate, după ce Frances îşi părăsise familia. Ulterior,
Diana a fost încîntată să descopere că Charles nutrea
aceeaşi antipatie faţă de mama sa vitregă. El o considera 4
"nesăbuită" pe contesa Spencer, acuză care, în subtilul
său arsenal de expresii folosite spre a-i umili pe cei de
rang inferior, era suficientă pentru a o desfiinţa.
Dar situaţia trebuie privită şi din altă perspectivă.
A p ăsătoarele im p ozite din A nglia paralizau orice
iniţiativă. Fără activitatea competentă şi hotărîtă a lui
Raine, Johnny Althorp ar fi trebuit, cu siguranţă, să vîndă
domeniul familiei. Fetele au fost ţinute deoparte de
această fem eie entuziastă şi eficientă, care le-a salvat
astfel moştenirea; ele nu au luat niciodată în calcul
elem entele de mai sus şi nici nu le-au cîntărit gravitatea.
înainte de sosirea lui Raine, viaţa fusese liniştită şi
treburile decurgeau lin, fără prea mare bătaie de cap şi
fără mari eforturi organizatorice. Johnny nu cheltuia
mulţi bani cu întreţinerea casei, care, încetul cu încetul,
ajunsese aproape o ruină. Traiul lui era o chintesenţă a
vieţii duse la ţară de un nobil britanic căruia nu-i place să
renunţe la tabieturile sale zilnice de dragul unei activităţi
mai eficiente.
Bătrînul Billy, care fusese cîndva în serviciu la
Park H ouse, avea să-şi amintească peste ani: "Vicon
tele Althorp nu a dorit niciodată o schimbare majoră
sau alte transformări. Eu mă ocupam de repararea bur
lanelor, a gardurilor şi făceam orice altă reparaţie era
72
necesară la uşi sau ferestre. Dar, cel puţin din cîte îmi
aduc aminte, n-ar fi fost nevoie de mari modificări. Era
un loc liniştit, care nu ridica probleme deosebite".
Această particularitate a locului s-a schimbat sub
conducerea energică a lui Raine. Pentru a face din Al-
thorp o întreprindere prosperă, ea a redus la minimum
bugetul familiei. I-a concediat pe toţi servitorii bătrîni
care slujiseră familia Spencer, cu credinţă, timp de zeci
de ani. A redus numărul menajerelor care veneau zilnic
în casă, a concediat cîţiva grădinari mai în vîrstă, precum
şi bărbaţii care făceau munci uşoare pe lîngă frumoasa şi
v ech ea reşedinţă, aflată acum in ruină. A interzis
cumpărarea vinurilor scumpe pentru consumul casei, iar
fetele s-au trezit în situaţia de a-şi spăla şi călca singure
îmbrăcămintea, nemaiavînd pe cineva care să le ser
vească. Nimic din ceea ce făcea Raine la Althorp nu le
plăcea celor trei surori.
Raine a adoptat un stil propriu de viaţă pe care îl
considera adecvat calităţii sale de soţie a unuia dintre
primii aristocraţi ai Angliei. Se comporta de parcă ar fi
trăit în anii ’20, cînd vechile familii aristocrate aveau o
armată de servitori la dispoziţie. Pentru ea, ziua nu
începea niciodată la ora 6 dimineaţa; de cele mai multe
ori zăbovea în pat pînă la orele 11, citind ziarul The Times
şi răsfoindu-şi corespondenţa. D in cînd în cînd, dădea
ordine pentru ziua în curs celor cîţiva membri ai per
sonalului pe care se hotărîse să-i păstreze. Seara, noua
stăpînă a domeniului Althorp se îmbrăca în rochie lungă
şi insista ca şi bietul Johnny, care nu-şi dorea decît o viaţă
cît mai confortabilă, să poarte haină şi cravată neagră,
chiar şi atunci cînd nu erau decît ei doi la masă.
73
NICHOLAS DAVIES
Diana, Sarah şi Jane purtau tot timpul blugi şi

tricouri, ca de altfel toţi prietenii lor. Orice-ar fi făcut
Raine, fetele erau tentate să procedeze exact pe dos.
Şi dacă ele nu o apreciau deloc pe Raine, nu acelaşi
lucru se putea spune despre tatăl lor. Prietenii cred că
fără dragostea şi devotamentul ei, contele Johnny Al-
thorp ar fi murit de tînăr. în 1978, el a suferit un grav atac
de apoplexie. D in fericire, nu avea decît cincizeci şi patru
de ani, astfel că a reuşit să supravieţuiască după nu mai
puţin de opt come. Celor trei fete.li s-a spus că tatăl lor
era în pragul morţii şi că, în cazul în care va scăpa, nu-şi
va reveni niciodată. Dar, spre uimirea tuturor, şi-a revenit
spectaculos.
Contele considera că întremarea lui se datora, în cea
mai mare măsură, soţiei sale: T im p de patru luni, ea a
stat .lîngă patul m eu, ţinîndu-m ă de mînă şi chiar
strigîndu-mi că n-am să mor, pentru că ea n-avea să mă
lase". Cu siguranţă că ea nu l-a lăsat. Şi de dragul lui
Raine, contele adăuga: "Dacă n-ar fi fost ea, n-aş fi trăit
s-o văd pe Diana măritată şi n-aş fi fost capabil să merg
singur pînă la altarul catedralei St. Paul pentru a i-o
încredinţa lui Charles".
Dar Johnny, cel atît de cumsecade, comod şi delăsător
- cunoscut în toată Anglia ca tatăl lui D i - nu i-a permis
stăpînei de la Althorp să-i controleze pe de-a-ntregul
viaţa. După doisprezece ani de căsătorie, el îi declara ziaris
tei Jean Rock de la Daily Express: 'Dacă mişună prin biroul
meu, o dau afară! întotdeauna am pus-o la punct. Gnd
încearcă să se amestece în treburile mele, îi recomand să
citească mai degrabă romanele mamei sale".
Şi inimosul conte adăuga: "O trimit în altă cameră,
să se uite la televizor. Se dă-n vînt după Dallas, Dynasty,
74
Micuni Vice. Raine este minunată, dar trebuie pusă la

punct din cînd în cînd".
însă oricît de eficientă ar fi fost, "mama vitregă cea
rea" nu era pe placul Dianei. D e cîteva ori, în vacanţa de
vară, ea a plecat la mama sa, dar în cea mai mare parte a
tim pului stătea la Althorp, ducînd o viaţă liniştită
împreună cu surorile ei şi cîţiva prieteni din împrejurimi.
Reuniuni pentru adolescenţi, petreceri la iarbă verde,
dansuri populare - toate acestea erau adevărate eveni
m ente în viaţa Dianei. Rareori se ducea la petreceri mai
simandicoase sau pleca în week-end în alte reşedinţe, ori
era invitată la întruniri cu caracter social.
Dacă ar fi trăit în apropierea Londrei, de exemplu la
Surrey sau la Sussex, ori în altă parte a ţării, unde ar fi
existat cît de cît o viaţă mondenă, alta ar fi fost situaţia.
Singură mai tot timpul vacanţelor şcolare, Diana a
început să cultive stilul epistolar. Le scria colegelor sale de
şcoală, cărora le ducea dorul în verile solitare petrecute în
camera ei de la Althorp. Le relata cu lux de amănunte
"îngrozitoarele orori" comise de Raine ori le povestea
despre băile de soare pe care le făcea, dezbrăcată, pe pajişte,
în nici una din scrisori nu făcea vreo referire la băieţi sau la
prieteni: încă nu intraseră în viaţa ei.
în anii aceia, Norfolkul a fost, în mare măsură,
căminul ei. fi plăceau deopotrivă amabilitatea vânzătorilor
şi a oamenilor, accentul lor din est, moale şi atît de
deosebit. Pentru a nu sta în calea lui Raine, Diana şi-a
făcut multe cunoştinţe şi chiar prieteni printre localnici.
Era întotdeauna binevoitoare şi spontană, gata mereu să
dăruiască un zîmbet însoţit de un "hello" vesel.
Legăturile ei cu locuitorii din Sandringham şi din
A lthorp au reprezentat un fel de primă treaptă în
educaţia necesară rolului pe care avea să-l joace tot restul
NICHOLAS DAVIES
vieţii sale. Motivul principal pentru care Diana este atît

de iubită - şi nu-i prea mult dacă spunem adorată - de
oam enii pe care-i întîlneşte şi cu care discută este
atitudinea ei firească. Indiferent de mediul din care
provin sau de educaţia pe care au primit-o, oamenii cu
care intră Diana în contact simt instinctiv căldura şi
înţelegerea ei, trăsături care au ajuns să-i aureoleze per
sonalitatea. D in atitudinea ei nu transpar nici aroganţa,
nici pedanteria. Uşurinţa cu care intră în vorbă cu oameni
complet străini, pe care i-a întîlnit în vizitele sale regale,
justifică în mare măsură popularitatea de care se bucură
în Anglia.
Dar flecăreala din Norfolk şi prietenia cîtorva oameni
liniştiţi care nu aveau alt subiect de discuţie decît exis
tenţa lor limitată nu era un cadru adecvat rolului pe care
avea să-l joace ea mai tîrziu.
Chinul învăţăturii şi teroarea examenelor rămăseseră
doar o amintire. Dianei îi fusese foarte greu să facă faţă,
să se concentreze şi să înveţe la West Head. Era convinsă
că e proasta familiei şi că n-o să ajungă niciodată la
performanţele şcolare ale surorilor sale. Nici profesorii
şi nici surorile ei n-au reuşit s-o convingă că era in
teligentă, sau că, dacă ar fi lucrat mai serios şi dacă ar fi
fost mai sîrguincioasă, ar fi putut să-şi continue studiile.
Refuza orice încurajare în această direcţie, iar în ziua de
astăzi mulţi din foştii profesori sînt de părere că, de fapt,
nici nu şi-a propus să le continue.
A căzut la toate testele din primul set al treptei O.
La început, eşecul a fost atribuit încordării nervoase din
timpul probelor; totuşi, faptul că n-a reuşit la nici un
examen exclude o asemenea explicaţie, căci nu sînt prea
frecvente cazurile de eleve la şcolile particulare englezeşti
care să cadă chiar la toate examenele deodată. Diana,
76
însă, a realizat această performanţă. Le-a dat din nou, şase

luni mai tîrziu, în decembrie. Şi din nou a picat. La toate.
Şi în ziua de azi a rămas un mister eşecul ei la
examenele pentru treapta O, de bază, mai ales că acestea
nu sînt deloc grele. Prima oară a dat la şase materii, însă în
decembrie s-a înscris doar la patru, ceea ce făcea examenul
şi mai uşor. In perioada anilor şaptezeci, majoritatea fetelor
din Anglia dădeau examene la minimum şase materii, multe
chiar la opt. Nici unul din profesori n-a afirmat că Diana ar
fi fost idioată sau neatentă la ore; dimpotrivă, în rapoartele
despre ea se menţiona că progresa, dar că ar trebui să
muncească mai mult pentru a trece cu succes examenele
de treapta întîi O.
în ciuda eşecului, Johnny Spencer i-a cerut Dianei să
rămînă la West Head. Dar ei îi era atît de ruşine de
nereuşită, mai ales că Sarah şi Jane terminaseră cu succes
şcoala, încît pur şi simplu nu mai voia să dea ochi cu
colegele sale. Şi încă îi mai este ruşine, de vreme ce şi
acum evită să vorbească despre rezultatele obţinute la
şcoală, mai bine zis despre inexistenţa acestora.
L-a minţit pînă şi pe Stephen Barry, valetul prinţului,
cu care obişnuia să stea la taclale în perioada care a urmat
după logodna ei cu Charles. Vorbind cu ea, la Buckin-
gham Palace, despre exam enele de treapta O, el a
întrebat-o; "De cîte ori le-aţi dat?". Diana a ezitat, apoi
i-a răspuns: "De două ori". Barry a recunoscut că nu luase
nici el examenele, grăbindu-se să adauge: "Ei bine, nu-i
nici o pagubă! Aţi realizat în cele două sesiuni cît n-ar fi
reuşit altcineva nici în nouă!"
Diana era perfect conştientă de lacunele sale în
domeniul pregătirii teoretice, drept care i-a spus tatălui
ei că nu avea de gînd să se prezinte la examene. Johnny
Althorp refuza să accepte ideea că micuţa lui Diana ar fi
77
NICHOLAS DAVIES
lipsită de inteligenţă. După o vreme, a încercat din nou

s-o convingă să se prezinte la examene, dacă nu la şcoală,
poate la un curs "tocilăresc" la Londra, unde mulţi tineri
- dintre cei care pierduseră un trimestru sau un an - sînt
pregătiţi intensiv înainte de susţinerea examenului. Dar
Diana nu a acceptat nici această variantă.
în cele din urmă, recurgînd la ajutorul sorei sale-
Sarah, şi-a convins tatăl s-o lase să urmeze aceeaşi şcoală
pe care o frecventase şi ea în Elveţia, la Château d’Oex,
iîngă Gastaad, şi anume Institutul Alpin Videmanette.
Eschiva a fost întotdeauna tactica preferată a Dianei
ori de cîte ori a avut de rezolvat vreo problemă majoră,
în felul acesta încerca să alunge din minte orice gînd
generator de disconfort.
împlinise şaptesprezece ani şi părea incapabilă să
privească în faţă realitatea. Pregătirea ei pentru viaţă
fusese neglijată în asemenea măsură, îneît înainte de a
împlini vîrsta majoratului nu călătorise niciodată pe
mare, nu pusese piciorul pe un vapor, nu călătorise cu
avionul, nu-şi petrecuse vacanţa peste hotare, cu alte
cuvinte "trăise ca-ntr-o văgăună".
în această situaţie era îneîntată la gîndul că avea să
plece în Elveţia. Dar visul ispititor de a fi singură în
străinătate s-a dovedit curînd falsă iluzie. încă din prima
săptămînă, Diana a început să ducă dorul celor de acasă
hohotind de plîns noapte de noapte înainte de-a adormi,
încă o dată alegea fuga ca unică rezolvare a problemei.
După şase săptămîni avea să se întoarcă înlăcrimată la
Londra.
Diana i-a povestit unei vechi colege de la West Head
despre acest nou eşec al său. Se simţea ruptă de tatăl ei
din cauza lui Raine, despărţită de mama ei din cauza lui
Peter Shand Kydd, şi nu le mai avea în preajmă nici pe
78
surorile sale, pentru că ele erau ocupate să-şi organizeze

propriile lor vieri, considerind-o destul de mare să-şi poarte
singură de grijă. în ce-1 priveşte pe fratele ei, Charles, îl vedea
destul de rar, întrucît acesta se afla la internat.
Cu toate acestea, în anii de şcoală, Diana a dobîndit
cîteva deprinderi utile. Astfel, era o excelentă înotătoare
şi obţinuse rezultate meritorii la săriturile de la tram
bulină. în timpul celor şase săptămîni cît a stat în Elveţia
a învăţat să schieze foarte bine. Şi, deşi a părăsit West
H ead fără să fi luat vreun examen, a primit în schimb o
distincţie ce. i-a fost înmînată din dispoziţia directoarei -
premiul "Miss Clarence", acordat numai "elevelor care se
distingeau prin serviciile aduse şcolii". Atunci, Diana ar
fi spus: "Este lucrul cel mai neaşteptat care mi s-a
întîmplat vreodată".
Premiul "Miss Clarence" i se acordase pentru ac
tivitatea ei socială din afara şcolii. Fetele de la West Head
aveau îndatorirea extraşcolară de a se implica în acţiuni
de interes obştesc. Diana o vizita, în fiecare săptămînă,
pe o doam nă în vîrstă care locuia în apropiere de
Sevenoaks, stătea de vorbă cu ea, îi făcea cumpărăturile,
îi prepara ceaiul şi se îngrijea ca băţrîna doamnă să-şi
păstreze un tonus ridicat. D e asemenea, făcea săptămînal
o vizită la un cămin de copii handicapaţi.
Premiul "Miss Clarence" era o recunoaştere a
calităţilor intrinseci cu care era înzestrată Diana şi, im
plicit, a farmecului ei nativ care nu se manifesta nici în
p lan u l realizărilor şcolare, nici al celor sportive.
V iitoarea prinţesă se remarca, deci, prin firea sa
înţelegătoare, îndatoritoare, calităţi izvorîte dintr-o
timiditate ce-o determina să sară în ajutorul semenilor
săi şi pe care şi-o manifesta cu generozitate faţă de oricine
avea nevoie de sprijin.
79
NICHOLAS DAVIES
West Head a marcat şi locul primei ei întîlniri cu un

băiat. în fiecare trimestru, fetele de la West Head erau
invitate la dans, la Tonbridge School, o şcoală de băieţi
din apropiere (c e ea ce en g lezii num esc "o şcoală
publică"). D incolo de cele cinci porţi de la Tonbridge
School, Diana a cunoscut deliciile primului sărut, la vîrsta
de cincisprezece ani.
Iată ce spunea un fost elev de la Tonbridge: "Nu ne-a
venit să credem, cîţiva ani mai tîrziu, cînd am citit ştirea
potrivit căreia Diana se întîlnea cu prinţul Charles. Era
aceeaşi fată cu care am dansat cîndva, şi eu ştiu cel puţin
un băiat care a scos-o la plimbare şi a sărutat-o. Dar după
cîte spunea băiatul acela, n-a fost nimic serios între ei. Şi
tot el ne-a cerut să jurăm că vom păstra tăcerea în această
privinţă.
La întoarcerea din Elveţia, Diana n-avea nici cea mai

vagă idee despre ce urma să facă. Nu voia să-şi însuşească
nici cele mai simple îndeletniciri, precum stenografia,
dactilografia, gătitul sau asistenţa sanitară. Nu se punea
problem a continuării studiilor pentru că nu trecuse
exam enele de bază. Cu toate acestea era conştientă de
faptul că nu putea nici să rămînă acasă la Norfolk, unde
"odioasa" Raine preluase conducerea gospodăriei şi nici
să trăiască împreună cu mama sa şi noul ei soţ, în casa
cărora se simţea ca o străină.
în această situaţie le-a urmat pe surorile sale la
Londra, la "Big Smoke" pentru a-şi căuta o slujbă.
Neavînd nici o calificare, a optat pentru singura îndelet
nicire care-i făcea plăcere - supravegherea copiilor.
Multe mame bogate din Londra angajau fem ei tinere ca
bone pentru a avea grijă de copiii lor în timp ce ele se
aflau la slujbă. Pentru mamele cu pretenţii, Diana era
80
alegerea ideală* V orbea corect, era îmbrăcată "â la

Sloane Ranger," provenea dintr-o familie bună şi, lucrul
cel mai important, iubea copiii.
M amele nu se sinchiseau de faptul că Diana nu avea
studii. Impresionate de titlul de lady, sperau ca ceva din
nobleţea ei să se răsfrîngă şi asupra odraslelor lor. Dianei
părea să nu-i pese că salariul de-abia îi ajungea pentru
mîncare, nemaipunînd la socoteală îmbrăcămintea.
La început a lucrat în Hampshire, apoi, timp de
cîteva luni, a avut slujbe ocazionale în împrejurimile
Londrei, supraveghind copii ale căror guvernante erau
plecate. A lucrat chiar şi ca menajeră în cîteva case din
Londra, atunci cînd a avut nevoie de bani. Ştergea praful,
lustruia, spăla rufe şi călca, dădea cu aspiratorul dacă era
nevoie, şi-apoi seara le ţinea de urît copiilor.
D oar cîteva fam ilii cunoşteau m ediul din care
provenea, căci Diana prefera anonimatul. Multă lume nu
ştia că este fata contelui de Spencer, presupunînd că era
o tînără de condiţie bună, care are nevoie de bani de
buzunar.
Bineînţeles că Diana a avut mai mult noroc decît o
fată oarecare ce s-ar fi trezit singură în Londra. La
început a stat în apartamentul mamei sale, dar ulterior a
locuit împreună cu alte fete, în diferite apartamente.
Mama ei a sfătuit-o să-şi cumpere un apartament, căci
străbunica ei îi deschisese un cont bancar, astfel că Diana
a pornit rapid în căutarea unei case. In cele din urmă a
* ''Sloane Rangers" este apelativul sub care sînt cunoscute tinerele aristocrate
britanice care locuiesc in Sloane Square, Chelsea, un cartier din L ondra Aceste
tinere nu-şi propuneau vreun scop in viaţă, bucurindu-se din plin de
independenţa lor inainte de a cădea in cursa întinsă de un bărbat din ''lumea
bună"sau de vreunul foarte chipeş.
81
NICHOLAS DAVIES
ales un apartament cu trei dormitoare, în Coleherne

Court, în vestul Londrei. în 1978, acesta a costat circa
150 000 de dolari - o sumă considerabilă pentru vremea
aceea. Apartamentul era bine plasat si destul de spaţios
pentru a putea fi închiriat şi altor fete, drept care a ales
această soluţie pentru a-şi putea plăti întreţinerea.
D ianei îi surîdea ideea închirierii - de altfel a şi avut
patru chiriaşe - şi pentru că îi oferea prilejul de a întîlni
tineri, în special bărbaţi. Era încă surprinzător de timidă,
dar calitatea ei de proprietăreasă îi conferea un oarecare
prestigiu şi, implicit, mai multă încredere în sine în com
paraţie cu tinerii de aceeaşi vîrstă cu ea. Diana s-a aruncat
în vîrtejul vieţii londoneze. Şi-a cumpărat o bicicletă de
modă veche - m odel 1930 - cu coş la ghidon, şi a început
să cutreiere străzile aglomerate ale capitalei. Nu numai
că-i făcea plăcere, dar economisea bani şi totodată evita
călătoriile "groaznice" cu metroul sau cu autobuzul. Sin
gura disonanţă din apartamentul ei londonez erau
bicicletele fetelor, aliniate în vestibul. Dar nimeni nu se
supăra. Dacă le-ar fi lăsat afară, ar fi dispărut peste
noapte; era unica "pedeapsă" în schimbul şansei de a trăi
în centrul Londrei.
Diana a descoperit rapid latura plăcută a noului său
stil de viaţă. D e multe ori, fetele invitau băieţi la masă.
Aceştia aduceau cîte o sticlă de vin ieftin, iar fetele con
tribuiau cu spaghete, uşor de gătit, şi pîine cu brînză.
Diana se întîlnea şi ea cu băieţi, dar avea puţini prieteni.
Iată ce spunea una din colocatarele ei din acea
vreme: "Diana era foarte dificilă. îi plăcea să iasă la
dineuri, la teatru, la cinema, dar nu părea să-şi dorească
un prieten statornic. Nu voia să se implice deloc. Noi am
pus asta pe seama timidităţii ei. Bineînţeles că se săruta
şi ea cu băieţii, aşa cum făceam toate la vîrsta aceea. Dar,
82
după cîte ştim noi, n-a mers mai departe. Pentru că altfel
am fi ştiut, sînt sigură".
Prima fată care s-a mutat în apartamentul Dianei a
fost Carolyn Pride, prietenă cu ea de la West Heath.
Acum în vîrstă de treizeci de ani, de-o seamă cu Diana,
Carolyn comentează: "Eram, într-adevăr, nişte minţi
înfierbîntate din Sloane". Pe vremea cînd locuia împreună
cu Diana, Carolyn studia la Royal College of Music,
pregătindu-se să devină soprană. în prezent stă în centrul
Londrei împreună cu soţul ei, William Bartholomew,
moştenitorul unei fabrici de bere, şi cu cei doi copii, un
băiat şi o fată.
Iată ce relatează Carolyn despre vremurile acelea:
"Am petrecut mult timp împreună şi ne-am descurcat
destul de bine. Era plăcut, rîdeam mult şi făceam o
mulţime de prostii, dar eram tinere şi învăţam să ne
bucurăm de viaţă; nici una din noi nu avea porniri rele.
Cînd s-a răspîndit ştirea că prinţul Charles se întîlnea
cu Diana, ne-am adunat, bineînţeles, să schimbăm im
presii. U na dintre fete a propus să înfiinţăm un grup de
suportere (cum sînt grupurile de suporteri ai cîntăreţilor)
numit Prinţesa D i şi colocatarele ei. Dar, bineînţeles că
era doar o glumă".
Carolyn este şi acum bună prietenă cu Diana, pe care
o întîlneşte uneori la ceai, la un pahar de băutură şi la o
şuetă. Ea este naşa prinţului Harry. "De fapt, am instituit
un fel de mafie a naşelor. Diana este naşa fiului meu Jack,
şi pe fiecare din noi o preocupă intens viaţa celeilate şi
viaţa copiilor noştri".
Carolyn a constituit suportul moral al Dianei şi în
perioada tensionării relaţiilor dintre ea şi Charles.
Carolyn obişnuia să spună: "Eu cred în căsătorie. Părinţii
m ei au divorţat, aşa că ştiu cîţ de grea e o asemenea
83
NICHOLAS DAVIES
încercare. Dar soţul meu si cu mine se pare că ne-am

apropiat si mai mult pe măsura trecerii timpului. Nici
unul dintre noi nu se simte încorsetat de căsătorie. Este
extrem de important să păstrezi o strînsă legătură afec
tivă cu partenerul de viaţă. In cazul în care cei doi au firi
prea independente, este mai bine să se despartă. N-ar
trebui să se ajungă la certuri. într-o păsnicie, fiecare poate
să-l ajute, într-un anume fel, pe celălalt atît în problemele
importante, cît şi în cele de însemnătate mai mică. D e
exemplu, eu îi calc lui William cămăşile pentru că aşa
vreau eu. Şi nu mi-e greu s-o fac".
O altă colocatară de apartament a Dianei a fost Anne
Hill, cu doi ani mai mare decît ea şi, totodată cea mai în
vîrstă dintre fete. Lucra ca secretară la o agenţie de stat,
"Savills", din Londra, şi ţinea evidenţa comenzilor de
ziare, atunci cînd a aflat vestea că Charles se întîlnea cu
Diana. Acum este căsătorită cu un fermier australian şi
trăieşte în New South Wales. îşi aminteşte cu plăcere
despre vremurile de odinioară: "Era o nebunie, dar totul
mi se părea nemaipomenit de nostim. Celelalte, inclusiv
Diana, se plîngeau tot timpul că eu făceam pe şefa apar
tamentului în probleme de ordin organizatoric. Diana era
mereu tăcută şi timidă, dar avea un extraordinar simţ al
umorului. Am ţinut tot timpul legătura una cu alta. M-am
căsătorit în urmă cu opt ani şi am trei copii. Viaţa a fost
bună cu mine, mi-a hărăzit un soţ minunat. N oel şi cu
mine avem o viaţă de familie în adevăratul înţeles al
cuvîntului".
în ciuda camaraderiei ce domnea în apartamentul
din Fulham, Diana a hotărît că ar trebui să facă ceva mai
mult în viaţă. îşi cîştiga existenţa dereticînd în casele
altora şi avînd grijă de copiii lor, dar simţea nevoia unei
schimbări.
84
■
I-a plăcut întotdeauna să danseze si încă-i mai place.

La şcoală obişnuia să facă demonstraţii de dans modern.
Ori de cîte ori dădeau drumul la radio şi dansa în ritmul
muzicii pop, se simţea la largul ei, eliberîndu-se astfel de
povara timidităţii sale. Cînd dansa nu mai avea avea deloc
aerul său stingherit dintotdeauna. Oamenii îi spuneau că
e o dansatoare înnăscută - se mişcă frumos, este graţioasă
şi face o figură frumoasă în ringul de dans. Se gîndise
adesea să se facă dansatoare de profesie, dar la statura ei,
de peste 1,77 m, era prea înaltă.
Acum Diana intenţiona să se pregătească pentru
meseria de profesor de dans cu renumita Betty Vacant,
care forma instructori de dans pentru şcolile de copii din
Knightsbridge. Trebuia să plătească 170 de lire pe an
pentru privilegiul de-a învăţa cum să predea dansul. în
ciuda încrederii pe care o avea în posibilităţile ei, i s-a
spus că nu era destul de bună pentru a se prezenta la Betty
Vacani, că alţi studenţi erau mult mai talentaţi decît ea.
După trei luni, Diana, simţind că-i trece tot cheful, a
renunţat la ideea de a deveni profesoară de dans. Dînd
dovadă de mult curaj, ea încercase să ia totul de la capăt,
străduindu-se să depăşească perioada de criză. R esem
nată şi timorată, fără să-i adreseze nici un cuvînt direc
torului sau lui miss Vacani, a cedat partida. A fost, pentru
ea, o nouă dezamăgire, un nou eşec, de astă dată la vîrsta
de şaptesprezece ani. Şi asta a durut-o cumplit. După
cîteva zile de absenţă, una din profesoare i-a telefonat
acasă pentru a se interesa de soarte ei. Diana i-a răspuns
că nu mai putea veni la cursuri fiindcă se lo v işi la picior,
dar, a doua zi, a luat avionul spre Elveţia şi s-a dus într-o
scurtă vacanţă la schi. Cu toate că nu s-a mai întors
niciodată la şcoala lui Betty Vacani, dragostea ei pentru
dans nu avea să se stingă niciodată.
NICHOLAS DAVIES
D estul de dezamăgită de ultimul ei eşec, Diana era,

totuşi, hotărîtă să reuşească în ceva - în orice. Mai era
înzestrată şi cu alte calităţi preţuite de oameni, şi una
dintre ele era grija şi căldura cu care-i înconjura pe copii.
D e ce n-ar valorifica aceste însuşiri? Nu măi voia să fie
bonă, dar avea de gînd să facă ceva care s-o ţină cît mai
aproape de cei mici.
în cele din urmă a găsit o slujbă permanentă, pe
placul ei, aceea de educatoare asistentă la Y oung
IŞngland Kindergarten din St. G eorge’s Square, în Pim-
lico. Copiii erau foarte mici, j i Diana răspundea de o
grupă formată din cinci puşti. Ii plăcea munca pe care o
făcea, iar copiii o adorau, răspunzînd cu aceeaşi monedă
la sentim entele ei.
în sfîrşit, era fericită şi relaxată, împăcată cu viaţa ei
solitară în Londra. Colocatarele ei veneau şi plecau, după
cum se nimerea. Neavînd nici o calificare, ele se descurcau
totuşi destul de bine, luau parte la petreceri, ieşeau la
dineuri, înjghebau supeuri, frecventau barurile, uneori
mergeau la teatru, la' concerte, la dans, mereu în com
pania altor tineri. Diana ducea şi ea aceeaşi viaţă, dar nu
se implica serios în nici o legătură. Se rezuma doar la un
flirt trecător, un sărut de noapte bună, o strîngere de mînă
la cinematograf şi cîteva dineuri romantice, fără a se lăsa
antrenată în vreo poveste de dragoste. Asta pînă tind a
apărut prinţul Charles Philip Arthur George, din casa de
Windsor, moştenitor al tronului britanic.
86
Se naşte un print
SE NAŞTE UN PRINT
Intre venirea pe lume a lui Charles şi aceea a Dianei

este o deosebire ca de la cer la pămînt. Stilul în care a fost
redactat anunţul oficial al naşterii lui Charles, pe data de
14 noiembrie 1948, într-o zi de duminică, dovedea o
dragoste neţărmurită pentru copil. în cinstea lui s-au
inaugurat festivităţi nu numai în Anglia, dar şi în toate
dom inioanele engleze din întreaga lume.
Noaptea aceea avea să rămînă de pomină în toate
restaurantele şi cluburile englezeşti. Mult aşteptata
naştere a moştenitorului tronului a insuflat încredere
naţiunii, poate şi pentru că mizeria şi ororile înfricoşătorului
război luaseră, în cele din urmă, sfîrşit.
Toată lumea, de la bogat la sărac, părea dornică să
sărbătorească naşterea prinţului Charles. Soseau cadouri
din lum ea întreagă. Americanii, care citiseră despre
sărăcia ce domnea în Anglia ca urmare a războiului, au
trimis un surprinzător transport de o tonă şi jumătate de
scutece, care, aparent, erâu destinate nou-născutului
Charles. Cu multă diplom aţie, mama lui, pe-atunci
prinţesa Elisabeth, a hotărît ca nici un cadou să nu ia
drumul casei regale; toate, inclusiv scutecele, aveau să fie
distribuite viitoarelor mame printr-un birou special ce
aduna şi sorta sutele de cadouri.
Culcarea lui într-un grandios leagăn cu baldachin din
Buckingham Palace a fost un fel de preludiu la viaţa care
87
M M
NICHOLAS DAVIES
îl aştepta. Era sortit să se afle tot timpul în centrul

atenţiei, înconjurat de privilegii, de măreţie şi de ser
vitori. Primii ani de viaţă avea să-i petreacă departe de
mama şi tatăl său; în schimb, va fi înconjurat cu o dragoste
ocrotitoare, zi şi noapte, de două doici regale, două infir
miere şi un lacheu pentru treburile mai g r ele ..
Mama lui nu-1 vedea decît de două ori pe zi - după
dejun, pentru o jumătate de oră, şi seara, înainte de
culcare, încă o jumătate de oră. în toţi anii copilăriei se
întîmpla să treacă săptămini întregi fără ca Charles să-şi
vadă tatăl, care, pe-atunci, era ofiţer în R oyal Navy.
Adesea, petrecea Crăciunul împreună cu bunicii săi,
regele George al V l-lea şi regina Elisabeth, acum regina-
mamă.
Primele lecţii, incluzînd şi primele norme de dis
ciplină i-au fost date de preceptoarea scoţiană miss
Catherine Peebles, căreia Charles îi spunea Mispy. încă
de la vîrsta de patru ani s-a dovedit a fi destul de serios,
un pic cam timid, însă nu agresiv sau zgomotos, aşa cum
era sora lui mai mică, Anne.
Charles avea nouă ani cînd a fost trimis pentru prima
dată la o şcoală-internat, Cheam, una dintre cele mai
vechi instituţii de acest gen din Anglia. Dar şcoala i-a
provocat un adevărat şoc. Trebuia să împartă dormitorul
cu alţi nouă băieţi, să aibă grijă de propriile-i haine, să-şi
cureţe pantofii, să-şi facă patul şi să servească la masă.
Ceilalţi băieţi îl priveau cu suspiciune. în primele trei
trimestre Charles s-a simţit foarte stingherit. A fost o
perioadă dificilă, ale cărei consecinţe le-a resimţit din
plin pe parcursul studiilor şcolare şi universitare.
La treisprezece ani, Charles a plecat de la Cheam,
pentru a urma cursurile şcolii Gordonstoun din Scoţia
unde învăţase şi tatăl său. Unică printre şcolile publice
88
Se naşte un prinţ
britanice, această veche instituţie de învăţămînt avea să-i

lase o puternică impresie tînărului prinţ. Gordonstoun a
fost înfiinţată, în parte, datorită prinţului M aximilianvon
Baden, ultimul cancelar al Imperiului german, care a fost
foarte afectat de înfrîngerea Germaniei în primul război
mondial. Idealurile prinţului german erau inspirate de
doctrina doctorului Kurt Hahn, un filosof-pedagog.
Atunci cînd a înfiinţat Gordonstoun, el a pus un accent
special pe modul cum trebuie abordată viaţa şi pe ştiinţa
conducerii, principii pe care prinţul Maximilian le con
sidera hotărîtoare în adjudecarea victoriei britanice în
primul război mondial.
Şcoala a fost adeseori descrisă ca o ilustrare eloc
ventă a stilului de educaţie spartană, potrivit căreia
b ăieţii Scoţiei erau pregătiţi sistem atic să înfrunte
greutăţile vieţii înainte de a deveni bărbaţi; regulamentul
prevedea două duşuri reci pe zi, alergări dimineaţa în
maiou şi chiloţi, indiferent de anotimp. M oto-ul şcolii era
"Plus est en vous", adică "Poţi şi mai mult", ceea ce-i
încuraja pe băieţi să intre în competiţie nu atît unii cu alţii
cît fiecare cu sine . îi încuraja să-şi descopere propriile
resurse şi să şi le valorifice la maximum. A fost o filosofie
ce i-a rămas întipărită în minte pentru tot restul vieţii şi
pe care a încercat s-o inculce şi fiilor săi.
Charles a fost foarte sîrguincios şi a părăsit Gor
donstoun după absolvirea a şase trepte O şi două trepte
A, la istorie şi franceză. La început nu s-a simţit prea bine
la Gordonstoun, dar în ultimii doi ani s-a acomodat ex
celent, ajungînd la concluzia că această şcoală i-a insuflat
tărie de caracter şi puterea de a face faţă viitoarelor sale
responsabilităţi.
în ianuarie 1966, la şaptesprezece ani, Charles,
însoţit de David Checketts, fost maestru de călărie al
89
NICHOLAS DAVIES
*
tatălui său şi fost ofiţer în Roycd A ir Forces , a plecat în
Australia, la Timbertop, o filială a prestigioasei şcoli
Geelong Church o f England Gram m ar School, din Mel-
bourne, unde a obţinut, în două trimestre, rezultate
strălucite. La întoarcerea în Anglia, Checketts avea să
spună: "Am plecat în Australia cu un băiat şi m-am întors
cu un bărbat".
După aceea, vreme de trei ani, şi-a continuat studiile
la Cambridge, unde a urmat cursurile ca oricare alt stu
dent, locuind la colegiu, fără să beneficieze de un regim
preferenţial, fii duda faptului că preceptorii lui considerau
că ar fi putut să obţină o diplomă de categoria întîi pe
specialităţi, Charles a optat pentru o instruire generală,
alegînd ca discipline de studiu, în primul an, antropologia
şi arheologia, iar în ultimii doi ani, istoria. în loc să se
axeze pe o specializare superioară în aceste domenii, s-a
orientat spre cursurile de cultură generală, întrucît a
considerat că era de datoria lui ca viitor rege al Angliei
să opteze pentru acest tip de instruire.
Devorat de o adevărată foame de cunoaştere, Charles
era incapabil să înţeleagă refuzul Dianei de a învăţa,
acesta reprezentînd un obstacol suplimentar în calea
fericirii lor conjugale.
La absolvirea colegiului universitar Cambridge,
Charles a obţinut diploma de onoare de gradul B.A., clasa
a Il-a divizia a Ii-a (numită 2.2., în limbajul universitar),
ceea ce corespunde unui nivel mediu de pregătire.
Preceptorii lui sînt de părere că, dacă n-ar fi trebuit să-şi
întrerupă uneori cursurile din cauza obligaţiilor regale
Aviaţia Militară Regală (Britanică) (n. tr.)
90
Se nade un prinţ
(de exemplu, a fost nevoit să facă o pauză de trei luni

pentru a învăţa galeza, la Aberystwith), ar fi obţinut un
calificativ mai bun.
Charles a urmat bucuros sfatul unchiului său Dickie
Mountbatten de a studia la Cambridge, iar în 1971 a
acceptat sugestia lui de a se înscrie la şcoala de aviaţie a
R oyal A ir Force de la Cranwell. Pilotarea avioanelor i-a
plăcut din acelaşi motiv pentru care îndrăgise toate spor
turile individuale - călăria, vînătoarea, pescuitul - toate
aceste activităţi stimulau energia, canalizaîndu-i-o într-o
direcţie anume. (După părerea lui, polo era un sport în
care calul avea mult mai mult de făcut decît omul.)
După ce a zburat cu mai bine de două mii de mile pe
oră, într-un avion Phantom (performanţă răsplătită cu
atribuirea calităţii de membru alTenTon-Qubului), Charles
s-a hotărît să încerce un zbor complet. Proba respectivă
includea, pe lîngă pilotaj, şi o săritură cu paraşuta. Nici un
alt membru al familiei regale şi cu atît mai mult un
moştenitor al tronului nu mai sărise cu paraşuta.
Puţin a lipsit ca proba să se termine tragic. Sărind
dintr-un Andover al R oyal A ir Force, deasupra localităţii
Dorset, Charles a intrat în trena curentului de aer al
avionului. în vrem e ce se rostogolea vertiginos spre
pămînt, picioarele i s-au încurcat în ;i „pantele paraşutei.
Păstrîndu-şi sîngele rece, e- a reuşit să şi le descurce.
Ulterior, experţii au afirmat că, dacă ar fi intrat în panică,
probabil şi-ar fi pierdut viaţa.
D u p ă aterizare, C harles, zîm bind m înzeşte şi
tremurînd din tot corpul, avea să declare: "N-am fost
prevenit că mi se poate întîmpla aşa ceva. M-am uitat la
picioare şi mi-am dat seama că ceva nu-i în regulă. Era o
încurcătură în formă de U . Mi-am zis că trebuie să-mi
eliberez picioarele cît mai repede. Şi aşa am şi făcut".
NICHOLAS DAVIES
Pericolul a fost foarte mare, şi el l-a simţit din plin.

De-atunci, Charles nu a mai pomenit niciodată despre
această întîmplare.
Şase luni mai tîrziu, în septembrie 1971, prinţul s-a
transferat la R oyal N aval C ollege din D ortm outh,
înrolîndu-se ca sublocotenent activ. Procedînd astfel,
păşea pe urmele tatălui său, ale bunicului său, regele
George al V l-lea, ale străbunicului său, regele George al
V -lea şi, bineînţeles, ale lordului Mountbatten.
Timp de şase săptămîni şi-a com pletat studiile
navale, absolvind un curs care, în mod normal, la
Dortmouth durează douăsprezece săptămîni. Cu puţin
timp înainte de-a împlini douăzeci şi trei de ani, în
noiembrie, s-a îmbarcat pentru prima dată pe o navă, pe
distrugătorul HSM "Norfolk". Lui Charles nu i-au plăcut
deloc cele nouă luni de croazieră la bordul distrugătorului,
pentru că şi-a dat seama că ofiţerii de pe vas - toţi ofiţeri
de linie, printre care mulţi fii de aristocraţi - fuseseră
special aleşi de Amiralitate. I se păreau scorţoşi, for
malişti şi slugarnici. Comportarea lor nefirească dădea de
înţeles că sînt conştienţi de faptul că servesc pe aceeaşi
navă pe care se afla şi moştenitorul tronului. Asta îl
îngreţoşa peste măsură.
în consecinţă, Charles a petrecut mai mult timp în
compania ofiţerilor de rang inferior. La bordul crucişătorului
l-a cunoscut pe ofiţerul şef adjunct Michael Colbome,
care, mai tîrziu, avea să lucreze în corpul de control
financiar al Palatului. Ei s-au apropiat din primul mo
ment unul de celălalt; lui Charles i-au plăcut căldura şi*
* Abreviere pentru His (sau Her) Majesty Ship's - "Navă a Majestăţii Sale", care
precede denumirile navelor de război britanice aparţinind marinei regale.
92
Se naşte un prinţ
sinceritatea lui Colborne, iar. Colborne a fost im

presionat de sensibilitatea şi atenţia plină de solicitudine
m anifestată de Charles în relaţie cu ceilalţi; a fost
începutul unei prietenii de lungă durată.
Mai tîrziu, prinţul l-a rugat pe Colborne să joace
rolul de "unchi neoficial" faţă de Diana, deoarece avea
nevoie de cineva mai în vîrstă ca s-o sfătuiască şi s-o
îndrume într-o mie şi una de situaţii mărunte, cu care
trebuia să se familiarizeze înainte de-a se alătura familiei
regale. Diana s-a apropiat foarte mult de Colborne,
acordîndu-i deplina sa încredere. El i-a sugerat ce ziare
şi ce articole trebuie să citească, ce putea să le spună
oamenilor şi ce nu se cuvenea, cum trebuie să se poarte
în public, ce ţinută vestimentară trebuia să aleagă în
diferite ocazii.
Q tă vreme s-a aflat pe "Norfolk", Charles â fost con
fruntat pentru prima dată în viaţă cu unul din aspectele
neplăcute ale existenţei. în timp ce "Norfolk" era ancorată
la Toulon, în sudul Franţei, toate nevestele ofiţerilor
veniseră - pe cheltuiala marinei regale - să-şi întîlnească soţii
la Clubul Ofiţerilor din oraş. Charles s-a supărat foarte tare
că n-au fost invitate decît soţiile ofiţerilor, susţinînd că toţi
marinarii de la bordul distrugătorului ar fi trebuit să se
bucure de acelaşi privilegiu; iar dacă acest lucru ar fi însem
nat o cheltuială prea mre, nu s-ar fi cuvenit să se facă o
excepţie în privinţa soţiilor ofiţerilor.
Pe cînd se afla la Toulon, Charles a preferat com
pania ofiţerilor de rang inferior pe care i-a însoţit în
incursiunile lor nocturne în oraş, în loc să rămînă la club
împreună cu ofiţerii superiori. Au băut prin taverne, au
dat cîte o raită prin cartierele cu felinare roşii, s-au uitat
la fetele pe jumătate goale din vitrinele bordelurilor, la
prostituatele din cafenele şi de pe străzi care îşi acostau
93
NICHOLAS DAVIES
clienţii. S-au oprit apoi într-o cafenea, ca să privească,

timp de treizeci de minute, un cuplu de dansatoare făcînd
striptease pe masă. Cînd au ieşit din local, Charles a
exclamat: "Cred că am văzut tot ce era de văzut. Am citit
despre lucrurile astea, dar nu mi-a trecut niciodată prin
minte că voi ajunge să le văd aievea. E de necrezut! E
ca-n filme! Şi fetele astea care îşi arată absolut totul! Sînt
uluit!" Şi-a desfăcut larg punga şi le-a dat de băut tuturor
ofiţerilor care îl însoţeau, pentru a-şi sărbători "botezul"
întru striptease. Bineînţeles că le-a cîştigat simpatia.
La cererea lui Charles, lordul Mounţbatten, care
avea o mare trecere pe lîngă conducerea marinei regale,
ca fost lord al Amiralităţii, i-a obţinut transferul pe
fregata HMS "MinerVa", o mică navă comună, cu ofiţeri
şi echipaj fără pretenţii, la bordul căreia a făcut încon-
jorul lumii. Această croazieră l-a încîntat la culme. După
un an a fost transferat pe o altă fregată, HMS "Jupiter". Apoi,
timp de patru linii, a urmat un curs de pilotaj pe elicoptere
la bordul unui aparat Hermes. Şi în sfîrşit în toamna anului
1975 şi-a văzut visul cu ochii: a primit comanda vasului HMS
"Bronington", una din cele mai mici nave ale Royal Navy -
193 picioare lungime, 360 tone, şi un echipaj format din
patru ofiţeri şi treizeci d trei de oameni. Acest vechi dis
trugător de mine fusese botezat astfel după humele unui mic
sat galez. Timp de zece luni, locotenentul comandant, His
RoyalHighness prinţul de Wales şi tînărul său echipaj, a cărui
medie de vîrstă nu depăşea nouăsprezece ani, au patrulat
continuu în aspra regiune a Mării Nordului, pentru a depista
şi detona minele rămase din timpul celui de-al doilea război
mondial.
Lui Charles i-ar fi plăcut să rămînă în Royal Navy şi să
îmbrăţişeze cariera de ofiţer de marină, ca şi Mountbatten,
dar ştia că acest lucru nu este posibil. El avea o datorie
94
Se na$e un prinţ
faţă de naţiune, faţă de mama sa: să preia de la ea

prerogativele regalităţii şi să le exercite în continuare.
Avea douăzeci şi opt de ani şi era timpul să se consacre
adevăratei sale misiuni.
Intre timp, se bucura din plin de avantajul stării sale
de celibatar. E plăcea să se simtă propriul său stăpîn, dar
respingea apelativul de "om de acţiune", deşi asta era
realitatea - juca polo, schia, vîna, pescuia, naviga, pilota
avioane şi elicoptere. Şi nu se grăbea să se statornicească
la casa lui, să-şi întem eieze o familie.
în următorii trei ani, Charles s-a implicat intens în
rezolvarea problemelor specifice curţii regale britanice.
Lucra mult, dar se şi distra pe măsură, iar ziarele nu mai
pridideau să ţină evidenţa frumoaselor lui prietene -
iubite sau doar simple cunoştinţe întîmplătoare - lucru cu
atît mai complicat cu cît prinţul era deosebit de discret în
privinţa vieţii Sale intime.
Este greu de stabilit rolul pe care l-a jucat lordul
Mountbatten în viaţa lui Charles. Dar, orice s-ar spune,
el i-a fost un al doilea tată şi un sfetnic apropiat în toate
acţiunii? sale, călăuzindu-1 pas cu pas în anii tinereţii. în
ceea co o priveşte, regina păreă să aibă mai multă
încredere în sfaturile date de Mountbatten lui Charles,
decît în cele ale propriului soţ, prinţul Philip. Aşa se face
că Charles i se adresa unchiului Dickie în orice împrejurare.
D e pildă, înainte de a părăsi marina, Charles l-a vizitat
pe lordul Mountbatten în locuinţa acestuia din Broad-
lands, în Hampshire. Au stat mult de vorbă, plimbîndu-se
ore întregi prin împrejurimi. Aimndoi preţuiau şi cultivau
în egală măsură această legătură. Aveau foarte multe
trăsături comune, iar Charles considera Broadlands
drept căminul sufletului său.
NICHOLAS DAVIES
Prinţul Charles nu a avut niciodată parte de o viaţă

de familie în adevăratul înţeles al cuvîntului, deşi, în felul
său, şi-a dorit-o întotdeauna. Relaţiile sale cu părinţii au
fost distante, pe de-o parte pentru că fusese educat în
spiritul respectului faţă de mama sa, regina, iar pe de alta
deoarece tatăl său, prinţul Philip, era de părere că băieţii
trebuie deprinşi încă din copilărie să se descurce prin
forţe proprii, fără să se bizuie pe sprijin din afară.
A cest stil regal de viaţă familială avea să influenţeze
profund căsnicia lui Charles. Căci, oricît de mult s-a
străduit Diana să creeze - pentru ea, pentru copii şi
pentru tatăl lor - ambianţa unui cămin obişnuit, prinţul
s-a dovedit incapabil să priceapă sensul "pămîntesc" al
intenţiilor ei. Şi asta numai pentru că avea cu totul altă
noţiune despre familie faţă de aceea a Dianei şi de fapt era
complet lipsit de experienţă în privinţa adevăratei vieţi de
familie. In afară de faptul că prinţul, spre deosebire de
majoritatea capilor de familie, nu făcea, în fond, nimic căci
toate îi veneau de-a gata - astfel, nu-şi preparase niciodată
nici măcar o cafea, nu-şi curăţase îmbrăcămintea, nu-şi
spălase de unul singur maşina, nu tunsese niciodată iarba de
pe pajiştea din faţa casei - el, cu excepţia emoţiilor din
m om entele naşterii celor doi fii, nu avea nici măcar
preocuparea paternă a creşterii şi educării lor, căd încă de
la ivirea lor pe lume h lăsase în grija Dianei şi a guvernantelor
regale. în pîus, Charles nu avea niti un ideal personal, ded
nid interesul şi ambiţia de a-1 realiza împreună cu soţia sa,
singurul său efort fiind acela de a aştepta cu aripile întinse
momentul zborului spre tron.
»
Prietenii au avut un rol deosebit de important în

formarea lui Charles, cel mai bun dintre aceştia fiind
lordul Mountbatten. Dar au mai fost şi alţii, ca, de pildă
96
Se naşte un prinţ
primul său maestru de călărie, David Checketts, apoi, la

Cambridge, lordul Butler, fostul său secretar, Tory
Home, filosoful sir Laurens van der Post, Michael Colbome,
cenzorul financiar al palatului Highgrove, grădinarul său şi
alţii.
Fără îndoială că unul din motivele principale ale
eşecului căsniciei lui Charles cu Diana a fost nepotrivirea
lor esenţială, incapacitatea lor de a deveni cu adevărat
prieteni. Şi acest lucru pare cu atît mai ciudat cu cît prinţul
a fost şi a rămas prieten foarte bun cu mai toate femeile
care au trecut prin viaţa lui, inclusiv cu cele care i-au fost
amante. El ar fi dorit să aibă şi cu Diana acelaşi tip de
relaţii prieteneşti pe care le-a stabilit, de pildă, cu Camilla
Parker Bowles. Dar pur şi simplu nu a fost posibil. Şi asta
în primul rînd datorită diferenţei mari de vîrstă dintre ei,
care-i făcea să aibă doar foarte puţine puncte de contact
în plan spiritual. Diana era produsul anilor şapjtezeci, cînd
predomina moda TV, Walkmans, fast food şi muzica
stridentă, modă care devenise o normă de viaţă pentru
adolescenţii britanici. Spre deosebire de ea, Charles avea
rădăcini înfipte adînc în stilul vechi, tradiţional de viaţă,
şi nu se putea schimba; ba, mai mult, nici nu voia să se
schimbe. U nii curteni au sugerat că diferenţa reală de
vîrstă între Charles şi Diana nu e doar de treisprezece ani,
ci mai degrabă de treizeci.
Asasinarea lordului' Mountbatten în august 1979 a
fost resimţită de Charles ca o îngrozitoare tragedie per
sonală. Mountbatten se afla în vacanţă cu familia, la
locuinţa lui din Irlanda, la Warren Point, în County*
* Bufa expres (n. tr.)
97
NICHOLAS DAVIES
Down. Dintotdeauna i-a plăcut să fie înconjurat de tineri.

La şaptezeci şi nouă de ani, în ciuda unor lapsusuri de
scurtă durată, Mountbatten era încă energic şi sprinten,
plin de proiecte şi de idei pentru viitor. In ziua aceea,
contele plănuise să iasă în larg cu "Shadow V", barca
familiei, care nu depăşea treizeci de picioare, pentru a
controla plasele de homari. Era însoţit de fiica sa Patricia,
de soţul ei, John, producător de film (lordul şi lady
Braboume), de gemenii lor, în vîrstă de paisprezece ani,
Nicholas şi Timothy, de mama lui John, lady Braboume
şi de un băiat din localitate, Paul Maxwell, care venise să
le dea o mină de ajutor.
în timp ce barca îngustă străbătea portul Mullaghmore
şi se apropia încet de prima plasă de homari, sub picioarele
lui Mountbatten a explodat o bombă pusă de IRA, Armata
Republicană Irlandeză. Suflul exploziei i-a ucis pe loc pe
Paul Maxwell şi Nicholas. Lady Braboume, la cei optzeci şi
doi de ani ai săi, a fost rănită mortal. Au supravieţuit doar
John şi Patricia Braboume, care au suferit fracturi ale
picioarelor, şi Timothy, de asemenea grav rănit.
Lordul Mountbatten a fost găsit plutind cu faţa în jos,
printre năvoade şi marcaje de pescuit; numai membrele
îi erau întregi. Ejq>lozia l-a ucis pe loc. înainte de sfîrş'itul
z ilei, IR A şi-a asumat responsabilitatea lichidării
bătrînului soldat şi om de stat.
In acest timp, prinţul Charles se afla în Islanda, la
pescuit, bucurîndu-se de o vacanţă tihnită, în compania
prietenilor săi, lordul şi lady Tryon. La aflarea tragicei veşti,
Charles a rămas o vreme încremenit de durere, după care a
ieşit să se plimbe singur. Dale Tryon l-a găsit într-un tîrziu,
pe ţărmul unui splendid fiord plîngînd în hohote.
La întoarcerea în Anglia, Charles era distrus. în
primele zile avea dese accese de plîns, nemaifiind în stare
98
Se naşle un prinţ
să se controleze. Starea lui sufletească pendula între furie

si disperare. Cu prilejul unei asemenea ieşiri - neobişnuite
la el - Charles a spus: "Sînt gata să ridic o armată întreagă
împotriva acestor lepădături criminale". Bineînţeles, nu
era decît o rătăcire de moment.
A trimis scrisori tuturor membrilor familiei Mountbatten
şi a verificat personal dacă se dăduseră îngrijirile
necesare supravieţuitorilor exploziei.
într-o scrisoare adresată lui John Barratt, care fusese
‘mulţi ani secretarul particular al lui M ountbatten,
Charles îşi exprima deschis sentim entele pe care le
nutrise pentru unchiul său: "Mă gindeam deseori cît de
norocos am fost în ultimii zece ani avîndu-1 pe unchiul Dickie
atît de aproape de mine. Am învăţat atît de multe de la el!"
în timpul serviciului funebru, Charles a ţinut un discurs
neobişnuit de mişcător: "Fără eforturile eroice ale unor
oameni ca lordul Mountbatten, această ţară şi multe ca ea
ar fi fost acum dominate de forţa unei puteri străine, lipsită
de orice fel de libertate, libertate de care profităm cu atîta
uşurinţă în aceste vremuri. Poate că felul în care ne-a părăsit
el ne va trezi la realitate - e oare prea mult să sperăm acest
lucru? -, o realitate care demonstrează cît de vulnerabilă
este democraţia civilizată în faţa extremismului subuman,
ce loveşte oamenii după bunul său plac".
Asasinarea lordului Mountbatten n-a fost numai o
pierdere personală ireparabilă pentru Charles, ea l-a făcut
să înţeleagă cît de vulnerabilă era însăşi instituţia monarhiei
britanice. Şi viaţa lui putea fi spulberată la fel de uşor, dar,
spre deosebire de lord, el nu avea nici un moştenitor. Acesta
a fost, probabil, momentul în care a considerat de datoria
lui să-şi găsească o soţie potrivită şi să aibă moştenitori care
să poarte mai departe coroana britanică.
99
NICHOLAS DAVIES
Charles se simţea demoralizat şi îngrozitor de singur.

Nu mai exista decît un singur om spre care se putea
îndrepta, care putea să-l înţeleagă, să-i ofere alinarea şi
echilibrul emoţional de care avea nevoie: vechea lui
pasiune, prietena lui apropiată, Camilla Parker Bowles.
In următoarele şase luni, Charles şi-a făcut ordine în viaţă
şi, sfătuit de Camilla, şi-a hotărît viitorul.
too
Femei care nu vor fi niciodată regine
5
j
FEMEI CARE NU VOR FI NICIODATĂ

REGINE
Din ziua aceea de octombrie a anului 1967 cînd a

plecat la Cambridge, pentru a-şi continua studiile, şipînă
în februarie 1981 cînd a apărut anunţul oficial al logodnei
sale cu lady Diana Spencer, numele lui Charles a fost
adeseori menţionat alături de acela al unor virtuale
m irese, dar numai cîteva erau dem ne de coroana
britanică. Dineurile, ieşirile lui la teatru cu femei nobile
şi atrăgătoare erau "informaţii" de un interes deosebit, nu
numai pentru mass-media, dar chiar şi pentru publicul
larg. Englezilor le place flecăreala, mai ales cînd e vorba
de capete încoronate; ei se delectează cu ştirile referitoare
la "încîntătoarele" şi "interesantele" evenimente de la
Curte.
Publicul nu mai asistase la derularea unei idile regale
care să-i incite curiozitatea şi să-i alimenteze imaginaţia
încă de pe vremea cînd se consumase nefericita aventură
a prinţesei Margaret, mătuşa lui Charles, cu prezentabilul
ofiţer din Royal Air Force, căpitanul Peter Townsend, în
anul 1950. Povestea aceea de dragoste se încheiase
dezastruos pentru ambele părţi, întrucît Margaret se
lăsase convinsă să nu se mărite cu un bărbat divorţat,
acest lucru fiind de neconceput atunci, după război,
pentru un membru al familiei regale.
Publicul spera ca prinţul de Wales, aflat la vîrsta
maturităţii, să-i furnizeze poveştile de dragoste care lip-
101
NICHOLAS DAVIES
siseră atît de multă vreme de pe scena casei regale. Şi el

n-avea să fie dezamăgit. Prima prietenă a prinţului a fost
Lucia Santa Cruz, fiica fostului ambasador al statului
Chile la Londra. O blondă frumoasă, statuară, care la
vremea aceea lucra ca asistent cercetător pentru lordul
Butler, în timp ce Charles studia la Cambridge. Lucia era
cu patru ani mai mare decît prinţul, dar asta nu-i
împiedica să iasă împreună la teatru sau la dineuri în
Cambridge.
In ciuda publicităţii care se făcuse în jurul acestei
relaţii, Charles a fost mai mult decît discret pe parcursul
celor trei ani cît a stat la Cambridge. D e fapt, era un tînăr
serios, retras şi'neaşteptat de timid în prezenţa fetelor.
Fusese crescut în spiritul unui adine respect faţă de
reprezentantele sexului opus; propria lui mamă era cea
mai importantă persoană din familia lor; şi, deşi tatăl lui
avea o puternică personalitate, el discuta întotdeauna cu
ea toate problemele şi, în general, îi împărtăşea părerile.
Tatăl lui Charles, prinţul Philip, n-avea să uite niciodată
că el nu fusese decît un tînăr ofiţer de marină, fără nici
un ban, care se căsătorise cu moştenitoarea coroanei
britanice.
Charles însuşi manifesta un respect deosebit faţă de
mama sa. Poate că această relaţie specială dintre un fiu
îndatoritor şi o mamă atotputernică l-a făcut să fie timid,
nehotărît şi dificil în relaţiile lui cu fetele. Pe de ală parte
el a fost educat, în exclusivitate, în şcoli de băieţi şi, deşi
la Gordonstcuni i s-a inoculat ideea depăşirii greutăţilor
zilnice alături de persoane de acelaşi sex, nu a fost
niciodată îndrumat cum să se poarte cu fetele. D e fapt,
nu prea avusese prilejul de a intra în contact cu ele. D e
aceea, fetele reprezentau o enigmă pentru el şi a trecut
.102
multă vreme pînă cînd a reuşit să se simtă la largul lui în

prezenţa lor.
în perioada şederii la Cambridge, atitudinea lui
Charles faţă de Lucia a fost aceea a unui tînăr care admira
o femeie inteligentă, strălucitoare, ceva mai în vîrstă decît
el. Pe măsură ce se iniţia în tainele curtoaziei, căpăta tot
mai multă încredere în sine. Şi totuşi, Lucia nu era o
femeie potrivită pentru Charles. Nu numai pentru că era
străină, ciudată, exotică şi romano-catolică, dar avea şi
vederi politice foarte diferite de ideile lui liberale. Pe
măsură ce prinţul devenea tot mai sigur de sine, în parte
şi datorită influenţei Luciei, ataşamentul lui faţă de ea
slăbea, în cele din urmă Charles ajungînd să se întîlnească
şi cu alte femei, de care se simţea mult mai atras.
Pe vremea cînd se afla la Cambridge, unchiul Dickie
i-a dat lui Charles următorul sfat: "Eu cred că în locul tău
un alt bărbat şi-ar trăi din plin tinereţea şi ar avea aventuri
cu duiumul înainte de a se stabili la casa lui". Dar Charles
nu a fost niciodată un afemeiat. Evident, se întîlnea în
văzul lumii cu o sumedenie de fete, în jurul cărora presa
făcea multă zarvă, dar acestea nu i-au fost niciodată
altceva decît simple prietene.
în 1972, Charles a întîlnit-o pe lady Jane Wellesley,
fiica ducelui de Wellington, prima relaţie mai serioasă
din viaţa sa. Idila lor a continuat, cu unele întreruperi,
timp de doi ani, şi multe englezoaice din înalta societate,
cărora le place să creadă că sînt la curent cu ceea ce poate
fi considerat acceptabil în cercurile regale, o socoteau pe
lady Jane idealul de regină. Avea o educaţie ireproşabilă,
provenea dintr-un mediu select, iar ascendenţa ei pe linie
paternă era reprezentată numai de duci.
Jane W ellesley era vioaie, drăguţă, inteligentă şi
avea un remarcabil simţ al umorului. La un moment dat,
103
NICHOLAS DAVIES
Charles părea foarte ataşat de ea, dacă nu chiar îndrăgos

tit. Se vedeau cu regularitate, atunci cînd el nu era plecat
pe mare sau la cursurile de pilotaj. Adesea o vizita în
modesta ei locuinţă cu trei dormitoare şi terasă, din
Fulham. Ori de cîte ori îi vedea bicicleta cu cadrul înalt,
parcată afară, ştia că e acasă. Stăteau la taclale la masa
din bucătărie, mîncînd pîine prăjită şi bînd ceai sau
uitîndu-se la televizor - un televizor demodat, cu imaginea
în alb-negru. In pofida contrastului izbitor dintre felul
cum înţelegea Jane să-şi trăiască viaţa şi atmosfera
încărcată de grandoare şi formalism de la Palat, Charles
prefera simplitatea traiului ei.
în 1973, cînd Charles a împlinit douăzeci şi cinci de
ani, au început să se exercite asupra lui o serie de presiuni
matrimoniale. Cu toate că era foarte ataşat de lady Jane,
Charles nu se simţea încă pregătit să se stabilească la casa
lui, astfel că, în cele din urmă, prietenia lor s-a destrămat.
Pentru neconvenţionala fiică de duce, obligativitatea
de a i se adresa prietenului ei cu pomposul apelativ de sir
nu era de natură să le consolideze legătura. Multe dintre
tinerele cu care s-a întîlnit Charles nu au putut accepta o
atare etichetă. Jane considera absurd acest protocol,
după cum avea să-i m ărturisească mai tîrziu unei
prietene: "Mă simţeam de-a dreptul ridicolă cînd, după
ce făceam dragoste, stînd unul lîngă altul - şi era atîta
tandreţe între noi - el îmi rostea fericit, numele, iar eu
n-aveam voie să-i spun decît <<dragă>> sau oricum
altfel, însă în nici un caz Charles. Iar la plecare trebuia să
mă adresez lui cu apelativul sir. Asta chiar că mă scotea
din sărite".
O altă fată care nu a suportat acest protocol absurd
a fost Laura Jo Watkins. Tatăl ei, amiralul James D.
Watkins, participase în calitate de inginer militar la
104
Femei care nu. vor fi niciodată regine
proiectul iniţiat de preşedintele Reagan privind punerea

la punct a sistemelor de rachete de apărare, proiect care
avea să fie cunoscut sub denum irea de "Războiul
stelelor". Ulterior el a ocupat funcţia de prim-secretar cu
problem e de energie al preşedintelui Bush. Fiica
amiralului l-a întîlnit pe prinţ pe vremea cînd servea la
marină, iar nava lui ancorase la San Diego, în California.
Ea era întruchiparea unei fete americane tipice: ochi
albaştri, picioare lungi, frumoasă, blondă şi foarte
directă, ceea ce l-a încîntat în mod deosebit pe Charles.
Cei doi au descoperit rapid că se potriveau de minune.
Bineînţeles, Charles s-a ataşat de ea mult mai mult decît
şi-ar fi închipuit că e îft stare. O considera femeia perfectă
ca înfăţişare şi era îndrăgostit deopotrivă de firea ei spon
tană, mucalită, ca şi de sexualitatea ei- dezinhibată - o
adevărată binecuvîntare pentru sfiosul prinţ.
Laura Jo ştia că nu va deveni niciodată regina
Angliei, dar era hotărîtă să profite din plin de întîlnirea
sa cu viitorul rege. Cîteodată, cînd se plictisea să i se tot
adreseze cu sir, îi spunea simplu "prinţe", accentuînd
intenţionat cuvîntul, aplatizîndu-1 de parcă ar fi trecut cu
tăvălugul peste el.
Un an mai tîrziu, Laura Jo sosea la Londra, ca
oaspete al ambasadorului american Walter Annenberg.
în timpul şederii în oraş a petrecut mult timp în compania
lui Charles. Era adusă cu o maşină pînă la uşa palatului
Buckingham şi condusă apoi pînă la apartamentele
prinţului, unde o aştepta un supeu rece şi o sticlă de vin
în frapieră. Surprinzător, aproape nimeni nu ştia despre
această legătură a prinţului.
Dar după întoarcerea ei în America, un an mai tîrziu,
Charles şi Laura Jo nu s-au mai întîlnit decît o singură
dată, cînd au petrecut cîteva zile împreună. Mai tîrziu,
105
NICHOLAS DAVIES
Laur a Jo, care nu a rupt niciodată definitiv legătura cu

prinţul, avea să-l descrie ca pe "un tip grozav", calificativ
care l-a încîntat pe Charles.
Prinţul se simţea atras de blondele seducătoare si
înalte. Ii plăcea efectul pe care îl producea asupra celor
din jur cînd apărea alături de o altă frumuseţe, dar
niciodată nu se afişa cu prostituate, numai pentru că erau
blonde cu picioare lungi. Această dorinţă de a se afişa în
public în compania unor tinere frumoase îi satisfăcea un
capriciu naiv căci majoritatea fetelor ştiau foarte bine că
Charles n-avea să se însoare niciodată cu ele.
Cel mai de preţ celibatar din lume părea că-şi pier
duse, în cele din urmă, inocenţa şi sfiala. Se întîlnea în
văzul lumii cu fetele, le ducea la restaurant, la operă, la
teatru, la balet şi, uneori, le invita să-l privească atunci
cînd juca polo. D e fapt, în ultima vreme, meciurile de
polo erau o paradă - pentru mass-media şi pentru public
- a ultimelor lui prietene.
Brusc, interesul publicului pentru fem eile din viaţa
lui Charles a crescut considerabil. Nu avea importanţă
dacă era vorba de o prietenă, de o cunoştinţă sau chiar de
o străină care locuia la Windsor ca musafir al familiei
regale. Moştenitorul tronului înainta în vîrstă şi însurătoarea
devenea iminentă. Publicul se delecta cu amănuntele
picante din viaţa lui amoroasă. Ori de cîte ori presa îl
vedea în compania unei femei drăguţe, lumea se grăbea
să facă nişte calcule simple, de genul doi şi cu doi, dar
rezultatul era invariabil cinci.
în 1972, Charles a întîlnit o fem eie care nu numai că
a reprezentat ceva cu totul deosebit pentru el, dar a şi
devenit cea mai importantă fem eie din viaţa lui de bărbat
matur. Num ele ei era Camilla Shand. Aveau aproape
aceeaşi vîrstă, el douăzeci şi trei, ea douăzeci şi doi de ani.
106
Relaţia lor nu semăna cu nici una din legăturile sale

anterioare. La început, Charles nu a fost atras fizic de
Camilla. La urma urmei, ea nu întruchipa, din punctul lui
de vedere, imaginea fem eii perfecte. Nu era blondă şi nu
avea picioare lungi. Era brunetă, plină de viaţă şi foarte
deşteaptă. Avea o minte ascuţită şi, ceea ce era mai
important, "citea în el ca într-o carte deschisă". Ştia cum
să-l facă să zîmbească sau să rîdă, îl încuraja să-şi deschidă
sufletul şi să-i vorbească pe şleau.
D e cîte ori se întîlneau, îşi petreceau seara adînciţi în
discuţii vii, sporovăind de parcă s-ar fi cunoscut de cînd
lumea. Prinţul nu se mai simţea obligat să fie rigid şi
formal, pentru că ea nu era o fem eie, ci un prieten
adevărat, în faţa căruia se putea destinde, putea fi el
însuşi. Iar pentru Charles aceasta conta extraordinar.
Camilla Shand este fiica maiorului Bruce Middleton
H ope Shand MC şi a doamnei Rosalind Maud Shand,
nepoata arhitectului şef al Angliei, lordul Ashcombe, ai
cărui strămoşi au răspuns de construirea a jumătate din
Belgravia - cea mai elegantă parte a West-End-ului lon
donez. Ea este şi nepoata lui sir Geoffrey Howe, fost
secretar de stat la Externe, iar mai înainte, consilier
executiv în guvernul doamnei Thatcher. Dar interesantă
este şi ascendenţa pe linie maternă, Camilla fiind stră-
strănepoata doamnei George Keppel, amanta lui Ed-
ward al V ll-lea.
Bunica ei, Sonia Rosemary Cubitt, îşi amintea de
vremea cînd se juca împreună cu Edward al Vll-lea,
pe-atunci bătrîn. Ea îl striga Kingy şi îşi aducea aminte
Military Cross - Crucea Militară, cea m ai prestigioasă decoraţie acordată ofiţerilor

din armata britanică pentru fapte de arme de înaltă bravură (n.(r.).
107
NICHOLAS DAVIES
cum îşi ştergea pîinea cu unt de pantalonii lui, fără ca el

să se supere.
Camilla şi-a făcut intrarea în societate la optsprezece
ani şi a evolu at în cercuri înalte. A bia îm plinise
douăzeci de ani cînd l-a cunoscut pe Charles şi se
întîlnea cu un ofiţer din H ousehold Cavalry , căpitanul
Andrew Parker Bowles, prieten şi partener de polo al
lui C harles. A cesta era tot mai subjugat de per
sonalitatea Camillei; îi plăcea compania ei, mai ales
pentru că îl încuraja să se comporte firesc, ca orice alt
tînăr, adică discuta, glumea, se distra - ceea ce era încă
o noutate pentru el. Dar, mai presus de toate, exercita
asupra lui o puternică forţă de atracţie.
Charles a invitat-o la Buckingham Palace la dineu,
aşa cum făcuse şi cu alte fete, dar, spre deosebire de
celelalte, dineul din seara aceea a fost plăcut şi lipsit de
convenţionalism. Nu au existat între ei momente de
tăcere penibilă care să nu le stîrnească simultan rîsul. Nu
se ştie cînd, în acele luni care au marcat începutul
legăturii lor, Charles şi Camilla au devenit amanţi, dar
dincolo de această relaţie, ori de cîte ori se vedeau, se
simţeau însufleţiţi de o molipsitoare bună dispoziţie. Pe
scurt, păreau că joacă rolurile unor îndrăgostiţi.
C am illei îi'plăcea să fie înconjurată cu asem enea
atenţii de către prinţul moştenitor. Se simţeau bine
împreună, şi Camilla ştia că între ei exista o puternică
atracţie fizică, dar era prea puţin interesată de proiec
tele m atrim oniale ale lui Charles. El îi spusese că
trebuie să mai rămînă cîţiva ani în R oyal N avy şi că pînă
Corpul de cavalerie (n. tr.)
108
la terminarea stagiului în marină nu avea de gînd să se

însoare. Ulterior însă avea să intre în viaţa civilă, să preia
o serie de îndatoriri regale care apăsau pe umerii mamei
sale. Confesîndu-se Camillei, el pierduse din vedere să-i
spună că era îndrăgostit de ea, că ar fi vrut să facă din ea
viitoarea regină a Angliei.
Charles nu avea nici darul şi nici deprinderea de a
curta o fem eie, de a-i transmite prin cuvinte sentim en
tele pe care le avea pentru ea şi de a întreţine vie,
printr-o continuă comunicare, flacăra iubirii. Fără să-i
treacă prin m in te că nu-şi exprim ase întreaga sa
dragoste. Charles a plecat pe mare şi doar din cînd în
cînd îi trimitea Cam illei cîte o scrisoare neutră, total
lipsită de pasiune sau cel puţin cu conotaţii afective.
Camilla, însă, continua să fie curtată de ofiţerul ei de
cavalerie, care tocm ai fu sese avansat maior. E i îi
plăcea viaţa londoneză în compania camarazilor lui
Andrew Parker Bow les şi a soţiilor sau prietenilor lor.
Ştia că avea perspectiva de a duce această viaţă numai
ca nevastă de ofiţer de elită în Brigade o f Guards.
Fam ilia ei era bogată, aşa că n-o interesa problema
banilor.
în februarie 1973, în apartamentul prinţului de la
Buckingham Palace, Charles şi Camilla îşi luaseră rămas-
bun cu ochii în lacrimi. El pleca pe mare pentru şase luni,
pe HMS "Minerva". D eşi ar fi vrut să-i spună Camillei să-l
aştepte, nu a fost în stare. Pur şi simplu n-a ştiut ce să facă:
să-i sugereze Camillei că, dacă îl va aştepta, poate că,
într-o zi, se vor căsători, sau să lase lucrurile să-şi urmeze
cursul firesc?
A plecat din Portsmouth pradă unei profunde
sfîşieri lăuntrice. O lună mai tîrziu se anunţa în The
109
NICHOLAS DAVIES
Times logodna C am illei Shand cu maiorul Aijdrew

Parker Bowles, din compania "Blues and Royal"
Charles a continuat să-i scrie Camillei de pe HMS
"Minerva", dar ea se gîndea acum la alte lucruri, mai bine
zis la apropiata ei căsătorie. Strălucitoarea ceremonie a
avut loc la 4 iulie 1973, la Guard Chapel, la numai două
sute de metri de Buckingham Palace, unde, cu cinci luni
mai înainte, îşi luase rămas-bun de la Charles.
Căsătoria Camillei cu bunul său prieten Andrew a
afectat sensibilitatea lui Charles. în lunile premergătoare
nunţii şi imediat după aceea, el i-a mărturisit unui ofiţer
de pe HMS "Minerva", care îi era apropiat, că ţinea foarte
mult la o fem eie, dar că niciodată nu-i va mai rosti
num ele. Bineînţeles, nu a adăugat că între timp se
măritase şi, mai mult decît atît, că era soţia unui ofiţer şi
prieten al său. Dar a continuat să se frămînte multă
vreme.
Prinţul Charles a încercat s-o uite pe Camilla, fiind
hotărît să n-o mai vadă niciodată. Educaţia 'pe care o
primise şi simţul onoarei impuneau această atitudine, cu
atît mai mult cu cît ea era acum soţia altuia. Dar legătura
dintre ei era foarte puternică, iar prinţul nu putea, totuşi,
evita întîlnirile cu ea la întrunirile oficiale din Londra sau
în week-end, la petrecerile cîmpeneşti. In asem enea
ocazii, fără să vrea, stăteau mult timp de vorbă împreună,
făcînd abstracţie de cei din jur. Era clar pentru toată
lum ea că se simt bine unul în com pania celuilalt.
Prietenia lor devenea tot mai profundă.*
* "Blues and Royal”face pane din "Household Cavalry", care este in acelaşi timp
escona de elită a suveranilor şi componentă a "Brigade o f Guards", unitate
senioriala din armata britanică (n.tr.).
110
Femei care nu vor fi*hiciodată regine
în 1975, Camilla şi soţul ei au avut primul copil, un

haiat căruia au hotărît să-i dea numele Thomas. Charles
.t fost foarte emoţionat cînd i s-a cerut să fie naş şi să asiste
la botez. El îi trimite mereu băiatului, de ziua lui, un
cadou însoţit de o carte de vizită pe care scrie: "Cu
dragoste, de la naşul tău, Charles".
La puţin timp după nuntă, Andrew şi Camilla s-au
mutat într-o casă superbă, stil secolul şaptesprezece, din
Wiltshire, la Bolehyde Manor, casă oferită în dar de
.familiile lor. Locuinţa, pe lîngă reputaţia de a fi fost
hî ntuită de fantome, avea în jurul ei sute de acri de păşune
şi cincizeci de acri de pădure. Prinţul îi vizita din cînd în
cînd, plim bîndu-se împreună cu Camilla în liniştea
crîngurilor. In asem enea ocazii, Charles îşi expedia
oamenii din garda personală, cerîndu-le să se întoarcă la
sfîrşitul zilei, astfel că cei doi rămîneau singuri. Aceste
vizite la Bolehyde Manor s-au încheiat cu cîteva săptămîni
înainte de întîlnirea lui Charles cu Diana, legătura lor fiind
secretul cel mai bine păstrat de Charles de-a lungul
întregii sale vieţi.
Foarte puţini oam eni cunoşteau natura relaţiei
dintre Charles şi Camilla. Bineînţeles că nici presa nu a
ştiut nimic, decît mulţi ani mai tîrziu. însă, aşa cum era de
aşteptat, Charles s-a confesat unchiului său Dickie, care
l-a sfătuit "să ţină totul sub cheie" fără a-1 îndemna însă
să renunţe la Camilla.
Atît Charles, cît şi Mountbatten -, desigur, fiecare în
felul său, păstrau foarte vie în memorie drama petrecută
cu aproape patruzeci de ani mai înainte, cînd unchiul
prinţului, regele Edward al VlII-lea, a trebuit să renunţe
la tron din cauza iubirii lui pentru o americancă divorţată,
Wallis Simpson. Mountbatten vedea, fără îndoială, o
111
NICHOLAS DAVIES
similitudine între idila lui Charles şi cea a lui Edward,

motiv pentru care îi recomandase o discreţie absolută.
Exista însă o singură deosebire. Dacă în toţi acei ani,
Charles s-a gîndit vreodată să-i ceară C am iilei să
divorţeze şi să se căsătorească apoi cu el, un singur lucru
l-a oprit s-o facă, şi anume simţul datoriei - trăsătură de
caracter care la el era foarte puternică, în timp ce ducelui
de Windsor îi lipsea complet. Charles o dorea pe Camilla,
dar nu într-atît încît să renunţe la tron pentru ea. El
înţelegea să fie loial faţă de mama sa, faţă de Coroană şi
de tradiţiile monarhiei, şi numai gîndul de a le abandona
i se părea insuportabil. Mai curînd accepta ipoteza -
foarte greu de admis, dar nu imposibilă - că într-o zi va
întîlni o altă fem eie care să sem ene cu Camilla.
Desigur că se pot găsi multe similitudini între viaţa
tînărului prinţ Edward şi aceea a prinţului Charles.
Amîndoi iubeau libertatea şi aventura, amîndoi erau
pasionaţi de polo şi de călărie şi amîndoi se îngrijeau
îndeaproape de vieţile supuşilor lor. D e fapt, popularitatea
de care se bucura Edward al VUI-lea cînd s-a urcat pe
tron, la moartea tatălui său, George al V-lea, s-a datorat
r e p u ta ţiei lui de con d u cător p reocu p at de viaţa
milioanelor de dezmoşteniţi ai soartei, de şomeri şi de
oam enii disperaţi. Era perioada foam etei din anii
treizeci. Toată lumea spera că noul rege va fi salvatorul
tuturor, că se va inaugura o nouă epocă, sub auspicii mai
bune.
Dar, spre deosebire de Edward, căruia îi plăcea viaţa
tumultuoasă, înainte de a o întîlni pe Wallis, Charles nu
a fost niciodată un fluture de salon. Şi dacă grija manifes
tată de Edward faţă de cei oropsiţi de soartă pare uneori
superficală, Charles a fost sincer preocupat de această
problemă. Edward îi ajuta pe săraci mai mult cu vorba,
pe cînd Charles, conştient de înalta sa responsabilitate

princiară, a iniţiat numeroase proiecte în domeniile
deficitare. El e mult mai serios decît înaintaşul său, care
s-a dovedit mai degrabă slab.
Eduard era renumit prin firea sa petrecăreaţă -
prezent în patru locuri într-o singură noapte - şi prin
asiduitatea cu care frecventa cluburile de noapte. Spre
deosebire de el, prinţul Charles nu a intrat niciodată în
vreun club de noapte şi respingea pînă şi gîndul de a dansa
in asem enea localuri gălăgioase, oricît de selecte ar fi
fost. E l e mai mult un singuratic căruia nu-i place
ostentaţia.
în vreme ce Edward susţinea că mariajul cu Wallis
era "o condiţie sine qua non pentru viaţa lui", Charles
respinge o asemenea dovadă de slăbiciune.
D in 1972, cînd s-au cunoscut, pînă în primăvara lui
1980, Charles şi Camilla s-au întîlnit de mai multe ori, fie
la petreceri cîmpeneşti, fie la dineuri în apartamentul lui
Charles de la Buckingham Palace. Camilla folosea in
trarea de serviciu la sosire şi la plecare pentru a nu trezi
nici un fel de suspiciune. Relaţia lor a continuat cu unele
interm itenţe datorate încercărilor lui Charles de a
renunţa la Camilla şi de a o înlocui cu alte femei. Dar era
foarte greu să găsească o persoană cu care să se înţeleagă
atît de bine.
Singura fem eie pentru care Charles a nutrit o

prietenie comparabilă cu aceea dintre el şi Camilla a fost
o australiancă, D ale Tryon, reporteră la un ziar din Mel-
bourne. Ea l-a întîlnit pe prinţ cînd s-a căsătorit cu
prietenul lui, bancherul lord Anthony Tryon, fiul fostului
trezorier al reginei. Ca şi Camilla, Dale este o femeie de
113
NICHOLAS DAVIES
lume, matură, care poate oferi atît sfaturi, cit şi un puter

nic suport afectiv.
Prinţul a fost cucerit de vivacitatea şi personalitatea
ei scînteietoare. Cînd Charles s-a alăturat grupului lor,
într-o partidă de pescuit pe domeniul lui Tryon din Islan
da, în care ea era singura femeie prezentă, Dale i-a
acordat un interes deosebit.
In 1977, Charles, pe-atunci în vîrstă de aproape treizeci
de ani, a vizitat Australia. Dale a plecat singură, cu avionul,
spre ţara ei natală şi s-a alăturat suitei regale în calitate de
gazdă neoficială, surprinzîndu-i şi dezarmîndu-i întrucîtva
pe însoţitorii oficiali ai lui Charles, care au raportat că ea
încearcă să profite de situaţie. Dale a mers pînă acolo încît
l-a invitat pe Charles la o serată acasă la părinţii ei, ceea ce,
se pare, i-a făcut o plăcere deosebită prinţului. Dispariţia, la
un moment dat, a lui Charles şi apoi apariţia lui cam ciufulit,
cu urme de ruj pe obraz au stîrnit îngrijorarea persoanelor
din suită.
Evident, lui Charles îi plăcea compania lui Dale, iar
ea i-a răspuns cu aceeaşi monedă invitîndu-1 să fie naşul
fiului ei Charles, născut în 1976, onoare pe care prinţul a
acceptat-o cu multă seriozitate, iar la scurt timp după ce
s-a mutat la Highgrove a dat o petrecere specială pentru
micul Charles şi alţi douăzeci de fini.
Dale Tryon şi Charles au rămas buni prieteni pînă la
căsătoria prinţului. Curînd după aceea, Diana şi-a afirmat
răspicat punctul de vedere: Kanga nu era binevenită la
Highgrove, şi situaţia a rămas neschimbată pînă în 1985, cînd,
spre surprinderea acesteia, Diana i-a întins o ramură de
măslin. Dale deschisese un elegant salon de modă la
Knightbridge, în 1981, şi relaţiile cu prinţesa s-au îmbunătăţit
atît de mult, încît Diana a început să poarte vestimentaţie
114
■
"Dale" la diferitele evenimente publice importante, cum

a fost concertul filantropic "live Aid", de pe Wembley.
în urma împăcării femeilor, Charles a restabilit
relaţiile de prietenie cu Dale. Cînd s-a lansat zvonul că
mariajul lui cu Diana era în impas, Dale l-a însoţit pe prinţ
într-o partidă .de pescuit în Scoţia, ceea ce a alimentat
numeroase speculaţii. Dar aşa cum se întîmplase şi în
trecut, rolul ei era de sfetnic, de confident şi de bun
prieten, deşi D ale nu s-a sfiit niciodată să spună că îl găsea
pe Charles "chipeş, atrăgător şi sexy".
Dacă e adevărat că atît Camilla, cît şi Dale au fost cele
mai apropiate prietene ale lui Charles, tot atît de adevărat
e şi faptul că, de-a lungul anilor, ele nu au rămas singurele
femei ale căror nume au fost legate, prin cîte o poveste
romantică, de numele prinţului. Lista tinerelor aristocrate
cu care acesta se întîlnea şi care reprezentau, fiecare, "o
partidă bună", este impresionantă. Printre ele se numără şi
lady Victoria Percy, fiica ducelui de Northumberland,
precum şi sora ei, Caroline Percy; de asemenea, lady
I sonora Grosvenor, fiica celui de-al cincilea duce de
Westminster, putred de bogat, şi sora ei, lady Jane Gros
venor; lady Camilla Fane, fiica celui mai apropiat prieten al
reginei, contele de Westmoreland; Bettina Lindsay, fiica
politicianului conservator, lordul Balniel; lady Henrietta
I ’itzroy, fiica ducelui de Graflon; Georgiana Russell, fiica
d iplomatului sir John Russell; lady Charlotte Mariners, fiica
ducelui de Rutland şi multe altele, pe care Charles le-a
însoţit -la dineuri, petreceri sau serbări cîmpeneşti. Dar
numai pe acelea care îl interesau cu adevărat le invita la
faimoasele week-end-uri din ploioasa Scoţie pentru a le
testa disponibilitatea pentru acel stil de viaţă care-1 atrăgea
atît de mult pe Charles.
115
NICHOLAS DAVIES Femei care nu vor fi niciodată regine
Charles a întreţinut, de asemenea, relaţii cu fete care Una din fetele cu care Charles pare să fi fost implicat
nu puteau fi partide potrivite pentru un viitor rege. D e intr-o tulburătoare, dar nu mai puţin misterioasă poveste
exemplu, era mai mult decît ataşat de Davina Sheffield, de dragoste a fost Anna W allace, fiica unui bogat
frumoasa fiică blondă a unui ofiţer, care prin firea sa proprietar funciar, cu domenii şi imobile în Anglia şi în
veselă şi deschisă, ca şi prin gustul său pentru aventură îl Scoţia. Prietenii lui Charles bănuiau că se îndrăgostise de
sensibiliza pe prinţul Charles. S-au întîlnit adeseori în ea, ba unii pretind că ar fi mers pînă acolo încît ar fi
timpul anilor 1974 şi 1975, cînd el era pe punctul de a cerut-o în căsătorie, dar acest zvon nu a fost niciodată
părăsi marina. Davina a fost oaspete la castelul Windsor confirmat şi pare de necrezut la o privire retrospectivă
şi la Balmoral, onoare rezervată numai primelor favorite. ceva mai atentă.
Davina a plecat în Vietnan către sfîrşitul războiului, Anna Wallace avea douăzeci şi trei de ani cînd l-a
In 1975, pentru a lucra într-un orfelinat saigonez timp de întîlnit pe prinţ la o vînătoare. Ea era mare amatoare de
cîteva săptămîni, dar s-a întors acasă ca urmare a unei sport, fiind cunoscută sub porecla de Biciuşcă, pentru că
tragedii personale: mama ei fusese ucisă de hoţii care îi îşi biciuia fără milă caii, din dorinţa de a galopa mai iute
călcaseră casa din Oxfordshire. Davina s-a reîntors la decît companionii săi de cavalcadă. Mai era supranumită
Charles şi, în cursul anului 1976, au început să se şi "Fulgerul", poreclă care nu se ştie de unde i se trăgea.
întîlnească din nou. O fiţuică britanică, adulmecînd c-ar Cert este că Annei nu-i plăcea nici una dintre ele.
fi vorba de o poveste mai serioasă, a început să cerceteze Anna întruchipa idealul feminin al lui Charles -
trecutul Davinei. Reporterilor nu le-a trebuit mult timp înaltă, blondă, chipeşă, din genul acelora după care întorci
ca să descopere că Davina trăise, vreme de şase luni, cu capul pe stradă. Era o tînără energică şi independentă
un tînăr, într-o căsuţă de ţară cu acoperiş roz şi, spre care detesta respectarea riguroasă a etichetei ori de cîte
marea lor satisfacţie, individul le-a dat tot felul de ori se întîlnea cu Charles. Obligaţia de a i se adresa cu
amănunte picante despre convieţuirea lor. Astfel, au aflat "sir" era un chin pentru ea. Acestei fete simple îi plăceau
că, după o baie în Devon, într-o zi de vară, ea fusese găsită poveştile de dragoste romanţioase, cu bărbaţi puternici şi
goală în vestiarul bărbaţilor. U n asemenea "trecut" era celebri - inclusiv bancheri, agenţi de bursă şi investitori -
incompatibil cu statutul de prietenă serioasă a prinţului, dînd dovadă de bună creştere în toate împrejurările.
drept care în urma relatărilor senzaţionale din ziare s-a Prinţul era captivat de persoana ei, aşa cum reiese şi
pus capăt legăturii dintre cei doi. 6 altă fată urmărită din relatările unui prieten comun: "Charles era nebun
de trecutul ei a fost Fiona W etson, fiica lordului Man- după Anna, lăsînd impresia că o doreşte mai mult decît îl
ton, un proprietar funciar din Yorkshire. Prinţul s-a dorea ea. Asta ar putea explica de ce o găsea atît de
întîlnit cu Fiona pînă cînd i-a ajuns la ureche zvonul că seducătoare şi de provocatoare". Cu toate acestea, cei
ea căzuse în păcatul de neiertat de a fi pozat goală care îl cunoşteau pe Charles nu şi-o puteau imagina în
pentru "Penthouse". postura de viitoare prinţesă de Wales şi eventual de
116 117
■■■■■■■■■■■■■
NICHOLAS DAVIES
regină. Cîţiva dintre prietenii lui Charles o considerau

chiar snoabă pe Anna.
Povestea lor s-a încheiat furtunos la un dineu dan
sant la castelul Windsor, oferit cu ocazia zilei de naştere
a reginei-mamă, în 1978. La sfîrşitul seratei, Anna s-a
certat în public cu Charles. Furioasă că acesta o ignorase
ea a izbucnit: "Să nu-ndrăzneşti să-mi mai faci aşa ceva
vreodată!". Si, cu vocea în crescendo, a adăugat: "Niciodată
n-am fost tratată astfel şi nu sînt obişnuită să fiu ignorată;
şi nimeni, nici măcar tu, n-are voie să se poarte astfel cu
’mine".
Sub privirile jenate ale celor de faţă, prinţul a încercat
s-o calmeze, explicîndu-i că el avea obligaţia să danseze cu
mai multe persoane, nu numai cu ea. Ana, furioasă, a părăsit
petrecerea, dîndu-i de înţeles lui Charles că ar fi fost, cu
siguranţă, o prinţesă de Wales nepotrivită. Nimeni nu a fost
surprins, poate doar cu excepţia lui Charles, cînd, cîteva luni
mai tîrziu, a fost anunţată logodna Annei cu bogatul fermier
Johnny Hesketh.
D e regulă, fem eile care se purtau cu cea mai mare
dezinvoltură cu el ştiau că n-aveau nici o şansă de a ajunge
regine, căci făceau parte din categoria aşa numitelor "fete
comune", ce proveneau din familii obişnuite, nearis
tocrate. Ele nu aveau nimic de cîştigat măgulindu-1. Charles
a trăit o idilă minunată cu o asemenea fată, o galeză
blondă, căreia noi (întrucît relaţia lor a rămas strict
secretă) îi vom spune Jennifer Smith (nu este numele ei
real). Cei doi s-au întîlnit în 1975, în Canada, pe vremea
cînd Charles se antrena în pilotarea elicopterelor. Ea
lucra ca operatoare într-un mare birou şi a reprezentat,
fără îndoială, una din iubirile secrete ale lui CharlesvDeşi
unii dintre membrii personalului aflat în jurul prinţului
au mai şuşotit cîte ceva pe seama acestei legături, lui
118
Charles i-a plăcut să învăluie în mister această idilă ilicită

cu o nearistocrată, trăind o experienţă neobişnuită
pentru un membru al familiei regale.
Jennifer sosea noaptea la hotelul din Canada în care
locuia Charles. Pentru a înlătura eventualele suspiciuni,
ea era însoţită întotdeauna de unul dintre cei mai
apropiaţi colaboratori ai prinţului şi se strecura înăuntru
ţinînd sub braţ un maldăr de hîrtii importante, ca şi cum ax
fi făcut parte din personalul lui de secretariat. Seara era
adusă în apartamentul lui Charles pentru a cina cu el, iar
dimineaţa, unul din însoţitorii prinţului intra în camera lui
Jennifer pentru a răscoli aştemuturile şi prosoapele de baie,
ca să lase impresia că dormise în camera înregistrată pe
numele ei. Ori de cîte ori ea se întorcea în Anglia, îi telefona
lui Charles.
U n prieten cu care prinţul obişnuia să joace polo
avea cuvinte de laudă la adresa comportamentului lui
Charles faţă de femei: "Datorită poziţiei lui sociale unice,
Charles ar fi putut avea orice fem eie pe care şi-ar fi
dorit-o. Timp de zece ani, el a fost, fără îndoială, bărbatul
cel mai jinduit din lume, fie şi numai pentru o singură
noapte. Trebuie să fi fost o mulţime de femei care au visat
o poveste de dragoste cu Charles, chiar şi pentru simplul
motiv că el era prinţul de Wales, viitorul rege al Angliei,
nemaivorbind de aspectul lui plăcut. Şi totuşi, Charles nu s-a
folosit niciodată de acest atu al său în relaţiile cu femeile.
Nu-mi amintesc de nici o femeie cu care să se fi culcat fără
să fi avut vreun sentiment faţă de ea ori numai pentru că i
se aruncase în braţe. Nu era genul. Uneori, cînd vorbeam în
timpul meciului de polo, ochiul lui surprindea cîte o fată
frumoasă, şi-atunci se uita la ea, iar noi zîmbeam cu
subînţeles. Dar nu se ducea după ea, nici dacă îi arunca
119
NICHOLAS DAVIES
priviri încurajatoare. Era un gentelman şi juca întot

deauna corect, fără a se prevala de poziţia lui socială.
în afară de Camilla şi de Dale, Charles a mai avut

legături foarte strînse cu alte două femei. Una dintre ele
a fost Sarah, sora mai mare a Dianei. Lady Sarah Spencer
şi Charles au ieşit împreună timp de aproape un an, fiind
adesea văzuţi la meciurile de polo, la teatru sau la
petreceri cîmpeneşti.
Cealaltă legătură a fost Amanda Kantchbull, nepoata
lordului Mountbatten şi a doua fiică a lordului şi a lady-ei
Brabourne.
D e bună seamă Mountbatten şi-a dorit foarte tare
să-i apropie pe Charles şi Amanda, şi mai mult ca sigur
că el a încurajat idila, de vreme ce i-a scris lui Charles
pentru a-i sugera cum s-o curteze pe Amanda: cinînd cu
ea, oferindu-i mici cadouri si luînd-o în serios.
In m em oriile sale, With the Greatest Respect ,
secretarul şi confidentul lui Mountbatten, John Barratt,
pretinde chiar că Charles a mers pînă acolo încît a cerut-o
în căsătorie pe Amanda, în timpul vacanţei petrecute
împreună la vila familiei Brabourne la Eleuthera, în
Bahamas. Gurile rele spun că la întoarcerea în Anglia
Charles i-ar fi mărturisit unchiului său Dickie că Amanda
a rîs de el, spunînd: "Ce idee trăsnită!". Ea îi explicase că
avea propria sa viaţă, că intenţiona să urmeze cursurile
universitare şi că, de altfel, era şi mult prea tînără pentru
el. Avea douăzeci de ani, cu nouă ani mai puţin decît
Charles. Desigur că dacă ar fi rămas mai mult împreună,'
Cu cel m ai mare respect (n. tr.).
120
şi-ar fi dat seama şi singuri cum aveau să evolueze

lucrurile. Dar după acea vizită a lui Charles la Eleuthera,
se pare că relaţiile dintre ei au cunoscut un proces de
continuă răcire.
Amanda şi Charles au copilărit împreună într-0 ar
monie perfectă. Ca şi prinţul, ea a studiat la Gorj
donstoun, dedicîndu-se apoi antropologiei pe care a
urmat-o la universitatea din Kent. Semănau din multe
puncte de vedere şi aveau numeroase amintiri comune.
D in păcate, relaţia lor nu s-a încheiat printr-o
căsătorie. Charles o considera pe Amanda lipsită de
rafinament şi chiar a sugerat odată că se îmbrăca fără 4
gust. Ca urmare, Mountbatten i-a alocat un fond de cinci
mii de dolari pentru garderobă şi a invitat-o pe Sacha,
ducesa de Abercorn, recunoscută pentru bunul ei gust,
s-o ia în primire pe Amanda şi s-o înveţe să se îmbrace,
pentru ca Charles s-o găsească atrăgătoare. Amanda era
o tînără frapantă, fără să fie frumoasă, dar cu puţin timp
înainte de asasinarea lui Mountbatten ajunsese să fie
socotită o fem eie senzaţională. La numai cîteva săptămîni
după weekend-ul pe care l-a petrecut împreună cu Charles
la Balmoral, în vara lui 1979 Mountbatten avea să fie
asasinat.
Iată părerea lui John Barratt despre relaţia Amandei
cu Charles: "Ei se plăceau într-adevăr, dar cred că lipsea
liantul iubirii din această legătură. Poate că lordul
Mountbatten avea dreptate cînd spunea că, o dată cu
trecerea timpului, vor ajunge să se şi iubească. Sînt con
vins că Amanda ar fi fost mult mai apropiată sufleteşte de
prinţul Charles decît Diana. Ea este pasionată de artă şi
acordă o mare atenţie problemelor de ordin ecologic".
121
NICHOLAS DAVIES
Amanda însăşi mărturisea: "Pentru mine Charles a

fost ca un frate şi eram foarte ataşată de el". Dar relaţia
lor n-avea nimic comun cu dragostea.
C ontele Mountbatten a mai încercat, înainte de
povestea cu Amanda, să-l însoare pe Charles cu prinţesa
Caroline de Monaco, fiica prinţesei Grace şi a prinţului
Rainier. Iată ce relatează în acest sens John Barratt în
cartea sa: "Cînd Mountbatten şi Charles au plecat în
M onaco, prinţesa Grace era atît de îngrijorată de
reputaţia lui Mountbatten ca peţitor, încît l-a avertizat să
renunţe la încercarea de a-1 combina pe Charles cu
prinţesa Caroline, care era, după spusele ei, o bună
catolică. A m asistat la întîlnirea lui Charles cu Caroline
şi mi-am dat imediat seama că prinţesa Grace nu avea nici
un motiv de îngrijorare: amîndoi păreau plictisiţi de
moarte, iar prinţul Charles avea să spună după aceea,
referindu-se la Caroline: "Era atît de machiată, că numai
Dumnezeu ştie cum arăta în realitate".
Pînă la asasinarea lui Mountbatten, în anul 1979,
casa lui din Broadlands a fost un adevărat refugiu pentru
Charles. Aici putea petrece un weekend romantic, la
adăpost de ochii iscoditori ai presei şi de supravegherea
celor de la Buckingham Palace.
John Barratt relatează că Charles şi-a petrecut mai
multe weekend-uri la Broadlands împreună cu Geor
giana Russell, cu Jane Wellesley, cu Lucia Santa Cruz şi cu
Camilla Shand. Se pare că la un moment dat Mountbatten
l-ar fi sfătuit să fie mai discret nu numai de dragul familiei
regale, dar şi al reputaţiei fetelor cu care se întîlnea.
Ironia soartei a făcut ca, timp de un an sau chiar mai

mult, Charles să fi păstrat strînse legături cu lady Sarah
Spencer. Roşcata Sarah, în vîrstă de douăzeci şi cinci de ani,
era considerată o răzvrătită plină de energie comparativ

cu celelalte două surori Spencer. Ea a fost exmatriculată
din şcoală după ce fusese prinsă consumînd băuturi al
coolice şi aceasta a făcut ca, de-atunci, să nu mai pună
strop de băutură în gură. Si tot Sarah era renumită, între
fetele Spencer, că-i plac distracţiile - petrecerile, dansul,
schiul. Charles o cunoştea din adolescenţă, de la Sandrin-
gham.
Cînd au început să se întîlnească, în 1977, lumea era
dispusă să creadă că, în sfîrşit, Charles îşi găsise viitoarea
regină. Prinţul o vizita adesea în King’s Road, din Chelsea,
ca să ia împreună o ceaşcă de ceai sau o gustare de seară, ori
să mai stea de vorbă. Toate acestea puteau fi socotite sem
nele unei adevărate idile, pe care toată lumea interesată de
mişcările celui mai "interesant" holtei din lume o aştepta cu
sufletul la gură. Oamenii începură să şuşotească atunci cînd,
în februarie 1978, Charles a luat-o pe Sarah la Klosters, unde
şi-au petrecut, împreună cu un grup, o vacanţă de zece zile
la schi. Charles era, fără îndoială, îndrăgostit de Sarah, şi
idila lor a durat un an de zile.
Tînără, energică şi voluntară - cineva ar putea spune
chiar încăpăţînată -, ceea ce-i conferea un important
ascendent asupra lui Charles, Sarah era stăpînă pe
situaţie. Charles îi făcea curte de parcă ar fi fost logodiţi,
îi trimitea flori, aranja întîlniri intime, dineuri cu şam
panie şi luminări, o trata cu politeţe şi respect. Sarah se
simţea bine în compania lui Charles, iar acesta, la rîndul
său, o găsea mai mult decît amuzantă.
Prinţul credea că descoperise în persoana Sarei
viitoarea regină, dar nu a mai fost atît de sigur atunci cînd
i s-a dezvăluit în postura de fem eie autoritară, dornică
să-l dirijeze. Deşi, în felul ei, ţinea la Charles, Sarah nu a
fost niciodată îndrăgostită de el în adevăratul înţeles al
NICHOLAS DAVIES
cuvîntului. Ea visa o poveste pasională cu bărbatul pe

care avea să-l ia de soţ şi, în sufletul ei, ştia că oricît ar fi
fost de măgulitor să se mărite cu prinţul de Wales şi să
devină membră a familiei regale, nu era dispusă să joace
acest rol fără să-l iubească. Şi nu-1 iubea.
Legătura lor a încetat pe neaşteptate, după vacanţa
petrecută împreună la Kloster. Mai tîrziu ea avea să
declare reporterilor: "Dacă mi-ar fi cerut să mă mărit cu
el, l-aş fi refuzat. Nu-1 iubesc. Nu m-as mărita cu nimeni
fără să-l iubesc, fie el măturător de stradă sau rege al
Angliei!" La o privire retrospectivă asupra relaţiei sale cu
prinţul de Wales, Sarah conchidea: "Charles este un
romantic care se îndrăgosteşte foarte uşor".
După un an de zile, Sarah, care era în căutarea iubirii

mult visate, l-a întîlnit pe fostul ofiţer din Coldstream
Guards, Neil McCorquolade, descendentul unei bogate
familii de fermieri din Leicestershire. Ironia soartei a
făcut ca N eil să fie vărul lui Raine, mama vitregă a fetelor
Spencer, pe care ele nu o putuseră suferi. Sarah şi Neil
s-au căsătorit în 1980.
După şase luni de la întreruperea relaţiilor cu Sarah,
Charles şi-a îndreptat atenţia asupra altor fete, printre
care se număra şi taciturna, timida şi blinda Diana,
mezina familiei Spencer. Sarah a fost foarte surprinsă
cînd Diana i-a spus că Charles îi dăduse întîlnire şi i-a
atras atenţia că prinţul e un romantic incurabil şi că ar
trebui să fie foarte atentă. Evident, Diana nu a ascultat-o.
O lună mai tîrziu după despărţirea lui Charles de

Sarah, Mountbatten a fost ucis. Această moarte tragică a
schimbat în mod dramatic viaţa lui Charles, zguduindu-i
încrederea în sine şi accelerînd căsătoria cu Diana Spen-
124
cer pe care avea s-o contracteze în urma sfatului primit

de la unchiul său Dickie.
Milioane de telespectatori au fost martorii momen
tului în care Charles, străduindu-se din răsputeri să-şi
reţină lacrimile, îşi citea discursul în timpul serviciului.
religios oficiat pentru Mountbatten, la Westminster
Abey. La cimitirul din Hampshire, Charles a pus o placă
funerară cu inscripţia 'ТО HGF from HGS" ("Onoratului
unchi din partea onoratului nepot"). D e la moartea aces
tuia nimeni nu s-a mai ridicat la înălţimea rolului pe care
l-a jucat el în viaţa lui Charles.
Dezolat, distrus şi neconsolat, prinţul s-a întors,
inevitabil, spre singura persoană în care mai putea avea
încredere, Camilla, şi ea a devenit sprijinul lui de nădejde
într-un asemenea moment de restrişte. Dragostea dintre ei
a fost mai profundă decît oricînd pe parcursul celor şase luni.
care s-au scurs după moartea lui Mountbatten. Charles a
înţeles încă o dată că ea era femeia cu care ar fi trebuit să se
căsătorească. Camilla era înzestrată deopotrivă cu energia
şi căldura de care el avea atîta nevoie.
Andrew Parker Bowles se afla în misiune împreună
cu lordul Soames, care fusese desemnat să prezideze
alegerile ce aveau să instaureze democraţia în Rhodesia,
una din fostele colonii engleze din Africa. Flecarii dig
înalta societate susţin că ar fi fost trimis la Salisbury
pentru că Charles avea nevoie de suportul moral al soţiei
lui. Dacă Andrew are sau nu idee de afecţiunea profundă
dintre soţia lui şi Charles nu se ştie cu siguranţă nici pînă
Salisbury era capitala Rhodesiei în 1980, o dată cu dobindirea independenţei,

ţara avea să se numească Zimbwe, iar capitala Harrare.
125
NICHOLAS DAVIES
în prezent; sigur rămîne faptul că în intervalul de timp

dintre octombrie 1979 şi mai 1980, el a lipsit din Londra.
Pe tot parcursul celor şase luni, Charles şi Camilla au
petrecut mult timp împreună. Prinţul nu mai trecuse
printr-o asem enea încercare şi-i era greu sa-i facă faţă.
Camilla i-a redat încrederea în forţele proprii şi a încercat
să-i fie bun sfătuitor, aşa cum fusese Mountbatten. în cele
din urmă l-a convins pe Charles să sacrifice relaţia dintre
ei în favoarea căsătoriei.
Cu ani în urmă, unchiul Dickie îl sfătuise pe Charles
să-şi ia de soţie o fată maleabilă, capabilă să facă faţă
obligaţiilor ce-i revin prinţesei de Wales. Lady Diana
Spencer părea alegerea ideală.
126
înţelegerea secretă
în ţ e l e g e r e a secretă
N u era ziar de mare tiraj pe care prinţul Charles să-l

fi răsfoit fără să găsească vreo aluzie la celibatul său
prelungit. D in acelaşi motiv părinţii exercitau în per
manenţă presiuni asupra lui. Tatăl lui, ducele de Edin-
burgh, îl sfătuia: "A venit vremea să te căsătoreşti. Doar
nu vrei să pierzi trenul". Invocînd argumente mult mai
sugestive, mama lui, regina, i-a dat de înţeles că nu mai
putea amîna însurătoarea.
Coincidenţa a făcut ca Charles s-o întîlnească pe
Diana atunci cînd renunţase, în cele din urmă, la visul de
a se căsători cu Camilla şi se hotărîse să-şi găsească o fată
potrivită şi ca soţie, şi ca viitoare regină.
Charles se temea îngrozitor să nu facă o alegere
greşită. Pentru prinţul de Wales şi viitorul cap al bisericii
engleze, căsătoria era definitivă, iar divorţul imposibil,
indiferent de circumstanţe. Era vorba de o hotărîre
definitivă, şi el trebuia să facă cea mai bună alegere
pentru tot restul vieţii.
Teama îi era alimentată şi de articolele din ziare
referitoare la eşecurile în căsnicie şi divorţurile prietenilor
săi. După legea divorţurilor din 1969, care a mai atenuat
r ig id ita te a o b lig a ţiilo r m a r ita le , în A n g lia rata
divorţurilor a crescut rapid. în 1980, una din trei căsătorii
sfîrşea prin divorţ în instanţă. Charles avea prieteni care
făcuseră mari pasiuni înainte de a se căsători, însă o dată
127
NICHOLAS DAVIES
cu stingerea sentimentelor de dragoste conjugală se

despărţiseră fără probleme; o asemenea alternativă era
exclusă în cazul lui. Era măcinat de gîndul că va trebui să
opteze între o căsătorie din dragoste şi una făcută din
interes, cu o candidată dispusă la un asemenea com
promis.
în cele din urmă, soarta a fost cea care a decis. într-o
bună zi, Charles şi-a dat seama că sfioasa soră mai mică
a fostei lui prietene se făcuse o domnişoară înaltă şi
drăguţă - şi a privit-o cu alţi ochi.
Apropierea dintre ei nu a fost chiar întîmplătoare.
Se mai întîlniseră şi altădată, la Sandringham, dar cele
două surori mai mari erau mult mai interesante, astfel că
Charles o privise numai în treacăt pe Diana. A revăzut-o
în ianuarie 1979, cînd regina a invitat-o, împreună cu sora
ei Sarah, la o petrecere. în afara partidei de vînătoare la
care urmau să participe prinţul şi alţi tineri, programul
mai cuprindea o serie de dineuri şi serate. Invitaţia nu a
fost tocmai o surpriză pentru cele două fete Spencer. în
1978, sora lor, Jane, se căsătorise cu Robert Fellowes,
care făcea parte din personalul permanent al reginei.
Bineînţeles, Robert ştia că poveistea dintre Charles şi
Sarah se terminase, dar amîndouă fetele Spencer îşi
puteau găsi un eventual soţ printre numeroşii tineri in
vitaţi la Sandringham să-şi petreacă weekend-ul.
Diana, la cei optsprezece ani şi jumătate ai săi, era o
tînără inocentă şi sfioasă. în acea noapte de sîmbătă ea a
dansat cu Charles, şi el a găsit-o încîntătoare, vioaie şi
plinit de strălucire în comparaţie cu lumea încorsetată de
convenienţe în care el era nevoit să trăiască.
O Săptămînă mai tîrziu îi telefona ca s-o invite la un
dineu particular la Buckingham Palace. Cu inima cît un
purice, Diana a acceptat. Dar povestea lor nu a început
128
atunci. Charles menţinuse relaţiile de prietenie cu Camilla

şi mai însoţea şi alte fete la teatru, la spectacole de balet
şi la operă. U neori îi telefona Dianei, invitînd-o să iasă
împreună. Ori de cîte ori se afla în compania ei se simţea
relaxat. Lui Charles nu-i plăceau numai înfăţişarea ei, ci
şi temperamentul ei liniştit şi comportarea prietenoasă,
naturală. Diana nu recurgea la nici un fel de artificiu;
rîdea atunci cînd o amuza ceva, nu-şi lua aere de
atotştiutoare, era deschisă şi onestă. El a crezut, probabil,
că găsise fata cu care Mountbatten ar fi fost de acord. Tot
ce avea de făcut era să-i cucerească inima şi apoi să o
pregătească pentru rolul pe care avea să-l joace tot restul
vieţii - membră a familiei regale, soţia lui şi, într-o zi,
regină a Angliei. E posibil ca Charles să nu-şi fi dat seama
cît de dificilă era această sarcină care depăşea cu mult
capacităţile Dianei.
Dar pentru început trebuia să se asigure că Diana
îndeplinea condiţiile pentru a fi admisă în cercul regal.
Toate relaţiile lui feminine mai serioase, care vizitaseră
Balmoralul, fuseseră supuse 'Testului Craigowan", ceea
ce însemna că trebuiau să fie în stare să stea liniştite toată
ziua în casă, să citească sau, şi mai rău, să ia parte la o
petrecere regală în neospitalierlele mlaştini scoţiene,
cînd fem eile au datoria să aştepte răbdătoare întoarcerea
bărbaţilor lor plecaţi în urmărirea vînatului.
Uneori, ele trebuiau să rămînă ore întregi nemişcate
pe o bancă de pe malul rîului, neştiind cum să-şi omoare
plictisul, în timp ce Charles, în costumul lui de pescar,
pescuia, uitînd complet de cea care stătea pe mal în
spatele lui. Charles iubise întotdeauna pacea şi sin
gurătatea Balmoralului şi adesea prefera să pescuiască
sau să tragă cu puşca doar în compania propriilor gînduri.
D e vreme ce el acorda acestor lucruri o importanţă atît
129
NICHOLAS DAVIES
de mare considera că prietenele sale trebuiau nu numai
să le accepte, dar să se şi bucure de ele. Aici, la Balmoral, imediat să facă speculaţii pe marginea eventualităţii ca
oricare potenţială soţie nu putea fi o persoană stăpînă pe lady Diana să fie prietena destinată să devină prinţesa de
drepturile sale, ci numai o anexă decorativă, tăcută şi Wales.
Curînd după weekend-ul petrecut la Birkhall, Charles
înţelegătoare. Testul era foarte important pentru orice
legătură de durată; dacă fata nu reuşea să treacă de acest a luat-o pe Diana în vizită la Highgrove, casa de la ţară
4in Gloucestershire, pe care el o cumpărase cu puţin timp
prim baraj, Charles ştia că nu mai avea nici un rost să
continue relaţia cu ea. mai înainte, în acelaşi an, cu opt sute de mii de lire. Pe
atunci casa era doar pe jumătate mobilată şi parţial
Cu oarecare emoţie, Charles a luat-o şi pe Diana la
Balmoral, în septembrie, la numai cîteva săptămîni după renovată. Nu avea decît trei dormitoare complete, dar
Charles părea să nu dea importanţă dezordinii de an
ce - în timpul croazierei la Cowes cu yahtul regal "Britan-
samblu. Desigur, locul părea să-l încînte, după atîţia ani
nia" - o sărutase prima oară. Diana nu era o fată zburdal
de riguroasă respectare a etichetei petrecuţi la Buckin-
nică, crescută sub cerul liber, dar el spera că avea să se
gham Palace. Şi cu toate că nu prea părea să ştie cum să-şi
simtă bine la Balmoral, deoarece îşi petrecuse copilăria
decoreze şi să-şi mobileze locuinţa, îi surîdea gîndul că,
la ţară, într-un mediu asemănător.
în sfîrşit, avea o casă pe care o putea numi a lui.
La cei nouăsprezece ani ai săi, Diana şi-a luat gher
gheful şi cele două cărţi de Mills şi Boon - romane de capă In toamna lui 1980, Diana a vizitat adeseori, în
şi spadă în stilul celor scrise de Barbara Cartland, bunica weekend, Highgrove, dar nu a rămas niciodată peste
sa vitregă - foarte apreciate de fetele de vîrsta ei. noapte acolo. Charles se întorcea la Highgrove, după
în fiecare zi, Charles şi prietenii lui plecau la îndeplinirea funcţiilor sale oficiale, în jurul orei patru, şi
vînătoare şi în fiecare zi Diana şi celelalte tinere invitate, luau ceaiul împreună. După aceea se plimbau prin
căsătorite sau nu, se buluceau de-a lungul mlaştinilor, în împrejurimi, înainte de a lua o cină frugală compusă,
aşteptarea întîlnirii cu tinerii la prînzul cîmpenesc. La bunăoară, dintr-o omletă şi o salată. Apoi, în jurul orei
cină, ea nu stătea lîngă Charles, şi în fiecare seară prinţul nouă şi jumătate, Charles o conducea la Londra.
dansa atît cu ea, cît şi cu toate celelalte femei din salon, Charles a luat-o pe Diana la o întîlnire cu Camilla
ca un adevărat gentleman. Nu era chiar genul de idilă Parker Bowles, pentru a afla părerea acesteia despre fata
romantică, atît de savuros descrisă în cărţile lui Mills şi cu care avea de gînd să se însoare. Era convins că, in
Boon. stinctiv, Camilla avea să-şi dea seama nu numai dacă îi va
Trei săptămîni mai tîrziu, Diana a fost invitată din fi o soţie bună, dar şi dacă e potrivită pentru a deveni
nou în Scoţia, de astă dată într-un grup mai mic şi mai regină.
intim, la Birkhall, casa reginei-mame din Scoţia. Per Camilla l-a sfătuit pe Charles să-i facă în continuare
sonalul, deosebit de discret, dar dotat cu capacitatea de curte Dianei. (Ce ar fi făcut el dacă fie Camilla, fie
a intui semnificaţia celor mai mici amănunte, a început altcineva nu ar fi fost de acord cu alegerea pe care o
făcuse, nimeni nu poate şti.) Adevărul este că prima
130
131
■■■■■■■■■Mi
NICHOLAS DAVIES
discuţie a lui Charles cu Diana referitoare la perspectiva

căsătoriei lor a avut loc într-un cadru insolit, printre
straturile cu varză din grădina lui Parker Bowles.
In acele luni de toamnă, Charles s-a întîlnit din ce în
ce mai des cu Diana, şi ziarele au început să o considere
viitoarea lui mireasă. Nu e mai puţin adevărat că, de-a
lungul timpului, ziariştii afirmaseră de mai multe ori -
fără nici o bază - că prinţul era pe punctul de a se logodi
cu o fată sau alta. Dar, de data aceasta, Diana părea să fie
intr-adevăr aleasa. A început un complicat joc de-a
şoarecele şi pisica, întrucît Charles intenţiona să joace o
festă "mulţimii de şobolani" (poreclă dată reporterilor şi
fotoreporterilor care îşi cîştigau existenţa scriind vrute şi
nevrute despre familia regală). Numai că aceştia n-o
scăpau nici o clipă din ochi pe Diana.
Valetul Stephen Barry, aflat de doisprezece ani în
serviciul lui Charles, cunoştea foarte bine aranjamentele
puse la cale de prinţ pentru a menţine şecrete întîlnirile
sale cu Diana. în cartea sa Royal Service , Barry relatează
că D iana telefona la Buckingham Palace şi spunea
simplu: "Sînt Diana", apoi dădea adresa unde putea fi
găsită şi de unde el urma s-o ia.
D e obicei, Diana pleca cu taxiul de la apartamentul
ei de pe Coleherne Court, Fulham (Earl’s Court), aflat în
zona de vest a Londrei, pînă la locuinţa mamei, surorii
sau a unei prietene oarecare. După ce se convingea că
reporterii o văzuseră intrînd într-un loc anume, Barry o
lua pentru a o .conduce la Buckingham Palace, unde
serveau masa de seară, iar mai tîrziu, discret, o aducea
Serviciu regal (n.tr.)
132
înapoi acasă. în general s-a dovedit a fi foarte dibaci, căci,

datorită lui, multe întîlniri ale lui Charles cu Diana au
scăpat neobservate.
Dîndu-şi seama că era ţinta unui veritabil asalt,
Diana a reuşit în bună măsură să-l contracareze, stabilind
o relaţie originală cu membrii corpului de presă regal.
Astfel, stătea cu ei de vorbă, le făcea confidenţe minore,
ba uneori mai schimbau şi cîte o glumă. în cele din urmă
cinica adunătură de şobolani începuse să o placă pe
această tînără sfioasă, înzestrată cu un irezistibil farmec
natural. Curînd, ziarele au început s-o linguşească
prezentînd-o într-o lumină ce-i asigura un loc distinct în
inimile oamenilor de rînd. Nu demonstra ea cît se poate
de elocvent că poveştile puteau deveni realitate - o fată
"obişnuită" îndrăgită de un prinţ, căreia sorţii îi hărăziseră
să trăiască fericită în palatul lui?
Ingredientul magic al poveştii căreia publicul ar fi
vrut să-i dea crezare, ingredient adăugat în toate
proporţiile de către mass-media, îl constituia felul său
firesc, obişnuit de a fi. în acest caz "obişnuit" însemna că
nu fusese crescută ca o aristocrată, ci mai degrabă ca un
membru de rînd al nobilimii mijlocii. Ea îşi făcea singură
cumpărăturile la tîrgurile cu preţ redus din ianuarie şi
călătorea, ca toată lumea, cu autobuzul şi cu metroul.
Stătea la coadă la supermarket-ul din cartier, îşi făcea
curăţenie şi îşi spăla singură lenjeria, ba lucra chiar ca
menajeră. Publicului i se dădea de înţeles că privirile
prinţului nu se opriseră chiar întîmplător asupra ei.
Bineînţeles că toate astea erau simple vorbe de
clacă. Dianei putea să-i placă stilul de viaţă "obişnuit", dar
descendenţa ei aristocratică nu putea fi pusă la îndoială.
După cum se ştie, Diana provine dintr-o familie de aris
tocraţi cu ascendenţă care urcă mult în timp, înrudindu-
133
NICHOLAS DAVIES
se pe departe cu Charles, prin Henric al VII lea, James

I, Charles al II-lea si James al II-lea.
O analiză mai atentă a arborelui ei genealogic
dovedea că era o partidă convenabilă din perspectiva
casei regale. Dar poveştile de dragoste care fac deliciul
publicului sînt totodată o sursă de profit pentru mass-
media.
U na din aceste fabulaţii i-a înfuriat nu numai pe
Charles şi pe membrii familiei regale, dar şi pe Diana şi
pe membrii familiei ei, înthicît era vorba de o denigrare,
iar denigrarea respectivă era total nefondată. Ziarele
făceau întotdeauna mare tărăboi în jurul "ideilor" prinţului,
în septembrie 1980, cu şase luni înaintea anunţului oficial
al logodnei şi chiar înainte ca publicul să-şi fi dat seama
că Diana era "aleasa", SundayMiror, un ziar de mare tiraj,
publica pe prima pagină o ştire "în exclusivitate", în care
se pretindea că Diana fusese condusă la trenul regal ce
staţiona peste noapte în Wiltshire, deci îşi petrecuse
noaptea împreună cu Charles.
Buckingham Palace închiria adeseori trenuri pentru
persoanele din familia regală care avea de îndeplinit
anumite obligaţii protocolare la o oră matinală, undeva
departe de Londra. Prinţul, însoţit de obicei de valetul
său, de secretarul particular şi de garda de corp, lua trenul
din Londra cu o zi mai devreme şi se oprea cu o staţie
înaintea celei de destinaţie, astfel ca toată lumea să poată
dormi bine în noaptea premergătore întîlnirii oficiale.
Poliţia locală era alertată pentru a păzi trenul. în aceste
condiţii, Charles nu o putea primi pe Diana sau pe oricare
altă fată în trenul său personal fără ca acest lucru să nu
fie ştiut de un mare număr de oameni.
Nici pînă în ziua de azi nu se ştie cine a fost în tren
în acea noapte şi nici care paznic a "trăncănit" pe seama
134
Dianei. Ştirea "în exclusivitate" era falsă, căci incidentul

nu avusese loc în realitate. Toţi cei care au avut realihente
vreo legătură cu această poveste recunosc acum că ştirea
"în exclusivitate" fusese o minciună sfruntată.
Ceea ce a supărat-o pe regină şi în general a con
trariat Palatul a fost refuzul ziarului de a da vreo dez
minţire în această privinţă. Editorul jurnalului Sunday
Miror, un ziarist respectat, cu o bogată experienţă, i-a
promis personal prinţului de Wales că va retracta ştirea,
dar n-a considerat incorectă conduita ziarului. Edwards
a argumentat, cu destulă dezinvoltură, că, în definitiv, şi
oficiul de presă al reginei l-a dezinformat în urmă cu
cîţiva ani negînd doar cu puţin timp înainte de a se anunţa
oficial că prinţesa Anne s-ar fi logodit cu Mark Phillips.
Era de la sine înţeles că această farsă avea să-i înfurie pe
ziariştii flămînzi de "exclusivitate".
Charles s-a simţit extrem de jignit de insinuarea care
păta reputaţia Dianei, considerată ca ireproşabilă pînă la
povestea din Sunday Miror, întrucît nici un ziar nu reuşise
să descopere nici măcar un singur prieten intim în
trecutul ei. Acum însă lumea era tentată să creadă că
Diana se urcase pe furiş în tren la orele două dimineaţa
şi că îşi p e tr e cu se n oap tea îm preună cu prinţul,
întorcîndu-se la Londra înainte de ivirea zorilor. Fără
îndoială că această poveste nu a fost nimic altceva decît
o născocire rău intenţionată, observa sec un comentator.
La vremea aceea, nimeni nu şi-a dat seama cît de tare
se înfuriase Charles, poate şi pentru că el luase deja
hotărîrea de a se căsători cu Diana. In ceea ce-1 priveşte
era de bon ton să fie considerat un fluşturatic, dar
viitoarea liâi soţie trebuia să aibă o reputaţie nepătată.
Era inadmisibil ca ea să treacă drept o tînără aventurieră
135
NICHOLAS DAVIES
care îşi riscă bunul renume pentru o noapte de dragoste

într-un tren regal staţionat într-o gară de provincie.
D e regulă, relaţiile dintre presă şi palat erau mai
mult decît prevenitoare. Membrii familiei regale ar fi
preferat ca prinţul Charles să-şi trăiască poveştile de
dragoste cît mai departe de ochii indiscreţilor;pe de altă
parte însă, presa era interesată să-şi vîndă ziarele. Ştiut
fiind faptul că nici un membru al familiei regale nu avea
prieteni printre ziarişti, cu atît mai extraordinară apare
abilitatea de care a dat dovadă Diana în relaţiile cu presa.
Ea a înţeles că aceştia îşi făceau pur şi simplu meseria, dar
prin atitudinea sa încerca să-i dezarmeze, căci, după cum
îi mărturisise uneia dintre colocatarele ei, era îngrozită:
"oriunde mă-ntorc, dau peste camerele de luat vederi şi
aceşti reporteri care îmi pun o sumedenie de întrebări şi
se ţin după mine peste tot. Nu mai ştiu cum să mă des
curc".
Idila dintre cei doi se apropia de deznodămînt. Cînd

a aflat că Diana sărbătorise cea de-a treizeci şi doua
aniversare a lui Charles împreună cu el într-o vilă par
ticulară de pe domeniul Sandringham, lumea a ajuns la
concluzia că ea era fata cu care urma să se însoare prinţul.
Diana devenise acum centrul atenţiei fotografilor,
ori de cîte ori ieşea din casă. în preajma Anului Nou, cînd
s-a aflat că familia regală a invitat-o la Sandringham,
reporterii şi fotografii au devenit atît de insistenţi, încît
s-a văzut nevoită să stea închisă în apartamentul său cea
mai mare parte a timpului.
Publicul a acceptat-o din toată inima, încă înainte de
anunţarea oficială a logodnei. Singurele reţineri erau
deter m ina te de tinereţea Dianei - avea numai nouăsprezece
ani - şi de lipsa ei de experienţă în privinţa comportării în
136
___________________________________
lume. Pe de altă parte, absenţa studiilor îi punea pe

gînduri pe cei care considerau că Charles ar fi avut nevoie
de o soţie cu ceva mai multe valenţe intelectuale.
Diana trebuie să fi răsuflat uşurată atunci cînd, la
sfîrşitul lui ianuarie, în timpul unui weekend liniştit la
Highgrove, prinţul Charles a cerut-o de soţie. Ea fusese
adusă pe furiş, după ce străbătuse nişte pajişti înguste de
ţară înainte de a pătrunde în reşedinţa din Gloucester-
shire printr-una din intrările fermei, păcălindu-i astfel pe
ziariştii care stăteau la pîndă. Stephen Barry pregătise un
picnic pentru cei doi, d eoarece la H ighgrove mai
rămăsese o mulţime de muncitori care făceau imposibilă
folosirea bucătăriei.
După ce a destupat o sticlă de şampanie, Charles a
întrebat-o pe D iana dacă vrea să se mărite cu el,
îndem nînd-o să se gîndească bine înainte de a-i da
răspunsul.
întotdeauna îi sfătuia pe oam eni să reflecteze
îndelung înainte de a lua hotărîri importante. Căsătoria
cu moştenitorul tronului putea să pară ispititoare, dar el
dorea ca Diana să ia hotărîrea în deplină cunoştinţă de
cauză, căci statutul prinţesei de Wăles presupunea o serie
de servituti. Astfel, putea fi obositor să trăieşti continuu
în lumina reflectoarelor şi-n văzul lumii. Era imposibil să
te pierzi în mulţime, să iei masa singură într-un restaurant
sau să-ţi faci tu însuţi cum părăturile. Ştia că se
familiarizase deja cu cîteva din problemele cu care avea
să fie confruntată, dar ele nu însemnau nimic în com
paraţie cu cele viitoare.
Diana era copleşită de fericire, în ciuda faptului că
trebuia să ţină logodna secretă vrem e de încă trei
săp tăm în i, pîn ă cînd regin a avea să în cu viin ţeze
publicarea anunţului oficial.
137
NICHOLAS DAVIES
în ce-o priveşte pe sora sa Sarah, aceasta şi-a dat

seama imediat cum stau lucrurile: "Am văzut-o pe Diana
în apartamentul ei, îşi aminteşte Sarah, şi am bănuit ce
s-a întîmplat. Radia şi era surescitată. A m întrebat-o:
< <Te-ai logodit» >, iar ea mi-a răspuns: < <Da> >. Am
fost atît de fericită, atît de em oţionată pentru ea,
deoarece pentru prima oară în viaţa ei Diana se simţea
într-adevăr scăpată de griji".
Realitatea e că prinţul a fost surprins de rapiditatea
şi siguranţa cu care Diana i-a acceptat propunerea. U n
prieten spunea, mai tîrziu, că dacă s-ar fi inversat rolurile,
Charles ar fi avut nevoie de săptămîni întregi înainte de
a lua o decizie. El dorea să-i mai acorde un timp pentru
ca să poată analiza enormele răspunderi ce decurgeau
dintr-o asem enea hotărîre, astfel că i-a sugerat să plece
în Australia, într-o vacanţă de trei săptămîni, împreună
cu mama ei.
După plecarea Dianei, la Buckingham Palace au
început pregătirile prelim inare pentru nunta, încă
neanunţată, din iulie, stabilindu-se meniul şi lista in
vitaţilor. Totul a fost făcut în cel mai mare secret şi,
uimitor, secretul a fost păstrat cu străşnicie.
Diana nu a ezitat nici o clipă. Ea îşi pusese ceva în
minte şi nu s-ar fi răzgîndit pentru nimic în lume.
Cînd s-a întors din Australia, incurabilul romantic
Charles, dorind să-i facă o surpriză, a aranjat să-i fie
trimis acasă un uriaş buchet de flori. El s-a adresat unei
florării, pe discreţia căreia se putea conta, cu rugămintea
de a pregăti un buchet superb şi a-1 expedia la locuinţa
D ian ei. D ar com isionarul nu a putut pătrunde în
C olehem e Court. Portarul lipsea, iar soneria de la apar
tamentul Dianei suna în gol. Intrînd în alertă, cei de la
138
florărie au comunicat la Buckingham Palace că nu au

putut onora comanda.
Aghiotantul regal a estimat rapid situaţia. Obosită în
urma zborului cu avionul, Diana dormea probabil adînc
după o călătorie atît de îndelungată şi nu auzise soneria.
D eci comisionarul i-ar ti putut înmîna buchetul numai
dacă i s-ar fi telefonat în prealabil.
D estul de emoţionat, ofiţerul a format numărul şi
probabil a trezit-o pe Diana din somn. Cerîndu-şi respec
tuos scuze pentru deranj, i-a explicat situaţia. Aceasta i-a
acceptat politicoasă scuzele şi a aranjat ca portarul să
deschidă uşa principală pentru a putea fi primit buchetul
princiar, însă darul îşi pierduse farmecul surprizei.
Prinţul a mai pus la cale un weekend special, roman
tic, înainte de anunţarea oficială a logodnei. A treia zi
după întoarcerea viitoarei prinţese din Australia, Charles
a invitat-o la Highgrove. El se gîndea la un sfîrşit de
săptămînă liniştit şi relaxant, ştiind că acesta era ultimul
ei weekend ca persoană particulară. Dar mai presus de
orice dorea ca logodnica lui să-l vadă călărind pe calul
său favorit, de unsprezece ani, pe nume Allibar. înainte
de ivirea zorilor, după un drum de aproape cincizeci de
mile prin ţinuturile Berkshire, perechea a ajuns la grajdurile
antrenorului Nick G aselee, din Lambour.
Călare pe acest armăsar de rasă ce valora 15 000 de
lire sterline, prinţul s-a avîntat într-un galop de probă, pe
o distanţă de şapte mile, strunindu-şi apoi calul pentru a
merge la pas. In timp ce înainta prin aerul rece al
d im in eţii în întîm pinarea D ia n ei, pe co lin ele din
Berkshire, brusc a avut sentimentul că ceva nu e în regulă.
A descălecat şi, o clipă mai tîrziu, frumosul lui cal s-a
prăbuşit pe o parte şi a murit cu capul în braţele lui
Charles.
139
NICHOLAS DAVIES
Profund impresionată, Diana a încercat să-şi con

soleze logodnicul aflat în pragul disperării. Mai tîrziu,
cînd s-au reîntors la Highgrove, la vederea lui Charles alb
ca varul şi tăcut, personalul a înţeles imediat că se
întîmplase o nenorocire. Prinţul a rămas un răstimp sin
gur. Apoi, aducîndu-şi aminte de îndatoririle sale, s-a
pregătit să plece la o întrunire din vestul ţării. "Vă rog, vă
rog, aveţi grijă de lady D i cît timp sînt plecat, a cerut el
personalului. Aveţi grijă de ea pînă mă întorc".
Patru zile mai tîrziu, la 24 februarie 1981, avea să fie
anunţată oficial logodna celor doi, într-o manieră
oarecum teatrală. V estea a fost transmisă mai.întîi per
sonalului aflat în slujba prinţului. Apoi, la inaugurarea
ceremonialului de învestitură (cînd distincţiile sînt acor
date direct de către suveran), ritual împămîntenit la
Buckingham Palace, lordul cancelar Maclean a făcut un
pas înainte şi a declarat că majestatea sa l-a împuternicit
să dea citire unei înştiinţări: "Cu nespusă bucurie, majes
tatea sa regina şi ducele de Edinburgh anunţă logodna
iubitului lor fiu, prinţul de Wales, cu lady Diana, fiică a
contelui Spencer şi a onorabilei doamne Shand Kydd".
în timp ce curtea se pregătea să le acorde onorurile
de rigoare, prinţul împreună cu logodnica sa au ieşit în
grădină pentru a imortaliza momentul într-o serie de
fotografii oficiale şi pentru ca Diana să-şi etaleze inelul
de logodnă.
Diana n-avea să ştie niciodată cîte bătăi de cap le-a
dat, fără să vrea, lui Charles şi reginei la alegerea inelului.
Bijutierul C oroanei, Garrard, a fost solicitat să le
prezinte lui Charles şi Dianei o colecţie alcătuită din cele
mai frumoase inele. D in caseta adusă la Buckingham
Palace, perechea princiară a ales un safir superb, încon
jurat de diamante. Inelul a fost apoi prezentat spre
140
aprobare reginei, care a întrebat cine făcuse design-ul.

Abia atunci au aflat că inelul era o piesă obişnuită din
catalogul Garrard, evaluată însă la 21000 de lire sterline,
drept care nimeni nu-şi permisese s-o comande. Prin
urmare, inelul nu era o piesă unică, executată anume, în
urma consultării celor doi logodnici, Charles şi Diana, aşa
cum se aşteptase regina. în această situaţie secretarul
particular al prinţului, Edward Adeane, l-a invitat pe
patronul firmei Garrard, domnul Summers, la palat şi l-a
admonestat sever, evident în numele reginei, care îşi
im aginase că bijutierul avea să-i ofere D ianei spre
alegere una din piesele vechi şi unice din colecţia sa, mult
mai potrivită situaţiei decît un inel oarecare de catalog.
Dar era prea tîrziu pentru a mai schimba ceva; Diana
trebuia să arate lumii inelul la anunţarea oficială a logod
nei. A doua zi, ea şi-a etalat cu mîndrie inelul cu safir şi
diamante, în timp ce poza, împreună cu Charles, pe terasa
de la Buckingham Palace. Imediat după anunţarea logod
nei, Diana s-a mutat la Clarence House, unde se afla la
adăpost de indiscreţiile reporterilor. A colo ea a locuit
împreună cu regina-mamă şi personalul acesteia, care o
includea şi pe prietena sa intimă Ruth, lady Fermoy,
doam nă de com p an ie şi to to d a tă bunica D ia n ei.
Bineînţeles că regina-mamă şi lady Fermoy au instruit-o
pe Diana în ceea ce priveşte protocolul, comportamentul
şi vestimentaţia, pregătind-o pentru rolul pe care ea însăşi
şi-l alesese pe viaţă.
D in motive necunoscute de altcineva decît de familia
regală şi de cîţiva membri de încredere ai personalului,
două zile mai tîrziu, Diana avea să se mute direct la
Buckingham Palace.
Aleasa prinţului de Wales trebuia să fie o fecioară,
aşa cum era Diana atunci cînd l-a cunoscut pe Charles,
141
NICHOLAS DAVIES
ceea ce face şi mai surprinzător acordul reginei în ceea

ce priveşte mutarea D ianei într-o locuinţă compusă
dintr-un dormitor, o cameră de zi şi o baie situată între
apartam entul prinţului şi acela al p rinţesei A nne.
Uimitor este şi faptul că presa nu a fost informată de acest
aranjament, astfel că timp de patru luni fericite, Charles
şi Diana au fost scutiţi de orice indiscreţie. Ori de cîte ori
prinţul se afla la Londra, cei doi îşi petreceau tot timpul
împreună.
Charles trebuia să-şi îndeplinească îndatoririle sale
oficiale, dar, întrucît Diana nu avea nici o obligaţie, era
liberă să vină şi să plece cînd .avea chef. Ori de cîte ori
rămînea singură se ducea fie să-şi vadă mama, care.
închiriase un apartament în apropiere, fie să ia masa cu
prietenele sale. Alteori prînzea în oficiul personalului de
la Buckingham Palace profitînd de ocazie pentru a sta de
vorbă cu cei din anturajul prinţului şi a-i chestiona asupra
vieţii de la Palat şi asupra protocolului. Restul zilei era
fericită să cutreiere prin palat, să privească la televizor,
să brodeze sau să asculte muzica ei favorită - de obicei
"Dire Straits" - la un aparat de radio portativ, cu cască,
marca Sony. Serile şi le petrecea împreună cu Charles.
Era o existenţă ideală, care nu semăna deloc cu viaţa pe
care avea s-o ducă mai tîrziu la Curte.
Cu timpul, Diana devenea mai puţin sfioasă, învăţa
să facă faţă insistenţei supărătoare cu care reprezentanţii
mass-mediei îi urmăreau fiecare pas, precum şi curiozităţii
publicului, lacom să-i prindă măcar o privire. D evenea
tot mai sigură pe sine, ştia cum să-şi aleagă vestimentaţia
şi era din ce în ce mai optimistă în privinţa relaţiei sale cu
Charles.
Singura piedică în calea fericirii sale din acea
-»erioadă a constituit-o despărţirea de Charles, care
142
fusese invitat oficial, cu un an înainte de căsătoria lor, să

viziteze Australia si Statele Unite. Bineînţeles că Diana
nu a putut să-l însoţească, în schimb au vorbit noapte de
noapte, ore întregi, la telefon.
Cît timp Charles a fost plecat, viitoarea lui mireasă
a petrecut multe ceasuri în compania soţilor Emmanuels,
amîndoi reputaţi designeri, care aveau să devină curind
cei mai mari creatori de modă din ţară, punînd la punct
detaliile celei mai importante rochii ce-i va fi dat să
poarte vreodată, rochia de mireasă. Făcea în permanenţă
exerciţii de mers de-a lungul sălii de bal a palatului, cu o
trenă improvizată din două cearşafuri de pat cusute unul
de altui, pentru ca nu cumva să se împiedice atunci cînd
se va afla în faţa camerelor de luat vederi ale televiziunii.
Perechea era asaltată de invitaţii, dar calendarul
regal fusese definitivat pe următoarele şase luni şi, în
principiu, nu se mai putea schimba nimic. Corespondenţa
pe care o primeau fusese aproximată la uluitoarea cifră
de douăzeci şi cinci de mii de scrisori pe săptămînă, iar
echipa desemnată să se ocupe de ele de-abia mai prididea
cu răspunsurile, Diana citea bucuroasă toate telegramele
de felicitare care îi erau aduse şi fiecare primea un
răspuns din partea biroului prinţului; ea a fost uimită, dar
şi îneîntată să constate că răspunsurile fuseseră con
cepute în prealabil.
în cursul următoarelor şase luni petrecute la Buck
I fouse - cum e numit adesea palatul - Diana, supusă unui
permanent proces de cizelare, a devenit aproape de
nerecunoscut, transformîndu-se dintr-o fată cam stin
gheră şi sălbatică într-o adevărată prinţesă. Imaginea
"sfioasei Di" din fotografiile în care se juca împreună cu
copiii pe terenul unui Kindergarten din Londra fusese
143
NICHOLAS DAVIES
înlocuită cu aceea a unei persoane atrăgătoare, calme,

sigure de sine şi surîzătoare.
în mare parte această metamorfoză se datora, fără
doar şi poate, ambiţiei Dianei de a fi demnă de prinţul ei.
O contribuţie însemnată a avut însă şi sora sa Jane, care
lucrase ca asistentă la revista Vogue. Jane păstrase relaţii
de amiciţie cu mulţi lucrători de la această prestigioasă
publicaţie a căror discreţie este mai presus de orice
îndoială.
în timpul celor cîteva luni petrecute la palat, Diana
a frecventat cu regularitate birourile revistei Vogue -
adeseori de două ori pe săptămînă - pentru discuţii şi
consultaţii. Preocupările specialiştilor de aici nu se
limitau doar la vestimentaţie, ci se extindeau şi asupra
machiajului, coafurii şi ţinutei. Redactorul de modă de la
Vogue, Grace Coddington, fost manechin, a învăţat-o pe
Diana cum să păşească şi cum să stea în faţa camerelor
de luat vederi în aşa fel încît să pară cît mai sigură de sine.
U nul din creatorii de modă preferaţi de Diana,
Bruce O ldfield, explica mai tîrziu cum a cîştigat el
sufragiile casei regale: "Era chiar înainte de nunta regală,
după ce se anunţase logodna. I se ceruse revistei Vogue
să adune la un loc mai mulţi designeri vestimentari, astfel
ca prinţesa - lady Diana, cum i se mai spunea pe-atunei -
să nu trebuiască să umble prin magazine, luptîndu-se cu
fotografii. Ea a venit în biroul editorului şi a ales cîteva
lucruri, iar unul dintre acestea s-a nimerit să fie al meu".
în fiecare zi, Diana citea cu nesaţ tot ceea ce relatau
despre ea ziarele şi majoritatea revistelor. Era fascinată
de propria-i faimă şi încîntată de ceea ce se scria. Se părea
că presa, care reflecta sentimentele generale ale publicului,
îi era favorabilă.
144
După o lună petrecută în Buckingham Palace, ea şi-a

manifestat dorinţa de a-i cunoaşte pe toţi cei ce lucrau în
acel edificiu auster, devenit acum căminul ei. D e obicei
în cazul în care îşi dorea ceva - de exemplu, să mănînce
sau să bea un ceai, ori să i se calce hainele - n-avea decît
să ridice receptorul telefonului şi să-şi formuleze dorinţa.
Automat, totul se îndeplinea. Dar cum nu era obişnuită
cu acest mod de viaţă, a voit să-i cunoască pe cei care îi
satisfăceau dorinţele.
S-a întîlnit deci cu telefonistele, cu servitoarele, cu
bucătarii, cu personalul de la bucătărie, cu portarii şi cu
îngrijitorii. Nici un alt membru al familiei regale nu şi-a
pus vreodată problema să-i întâlnească sau să stea de
vorbă de la egal la egal cu cei din personalul de serviciu.
3ivident, prin gestul său, Diana şi-a cucerit devotamentul
celor care lucrau la Buckingham Palace.
Şi într-un alt palat, situat la două mile distanţă de
Buckingham, se făceau pregătiri febrile pentru primirea
noii stăpîne. Cu un an în urmă, Charles hotărîse să
părăsească Buckingham Palace, pentru a se stabili în
propria reşedinţă, şi alesese în acest scop Kensington
Palace - KP cum este înregistrat în stenogramele regale,
poreclit şi "Coronet Street", un calambur după numele
unui săpun englezesc, "Coronation Street", utilizat de
muncitorimea de la periferiile Manchester-ului.
Lui Charles i se oferiseră apartamentele nouă şi
/ece. După ce le vizitase, el îşi exprimase unele rezerve.
I)in punct de vedere istoric, Kensington Palace, construit
din cărămidă roşie, nu se putea compara, ca grandoare,
cu Buckingham Palace. Cu oarecare îndoială în glas,
Charles şi-a întrebat aghiotanţii ce părere aveau despre
eventualitatea de a opta pentru această reşedinţă. "Sincer
145
NICHOLAS DAVIES
vorbind, i-a răspuns unul din aghiotanţi, cunoscut pentru

francheţea lui, cred că este o vechitură".
"De ce, ce nu-i în regulă?" l-a întrebat Charles.
"Ei bine, în primul rind pentru că locul e însorit
numai dimineaţa foarte devreme şi poate după-amiază
tîrziu, în mijlocul verii, iar alteţei voastre regale îi place
lumina. Apoi, tavanele sînt joase, ceea ce iarăşi vă dis
place. Iar dacă e să deschideţi ferestrele o să vă deranjeze
zgomotul de afară".
Şi ceilalţi aghiotanţi i-au atras atenţia că la Ken-
sington Palace avea să-i aibă mereu în preajmă pe ceilalţi
membri ai familiei regale. într-o altă aripă a KP locuiau
prinţul şi prinţesa Michael de Kent cu copiii lor, apoi soră
divorţată a reginei, prinţesa Margaret, înrudiţi prin
alianţă cu familia regală, curteni şi bătrîni servitori.
Cu alte cuvinte, Kensington Palace era departe de-a
fi reşedinţa ideală pentru prinţul de Wales. Cu toate
acestea, ultimul cuvînt l-a avut regina. Ea considera că
Charles, fiind încă burlac la vîrsta de peste treizeci şi doi
de ani, trebuia să aibă o locuinţă proprie. "Eşti duce de
Cornwall", îi atrăgea ea din cînd în tind atenţia, ceea ce
însemna că, dacă nu-i plăcea Kensington Palace, nu avea
detit să-şi găsească orice altă reşedinţă pentru a se instala
singur, folosindu-se, dacă era nevoie, de venitul său de
peste un milion de lire sterline pe an ce i se cuvenea ca
duce.
Dar cum alte reşedinţe londoneze nu păreau să fie
mai potrivite rangului său, pînă la urmă, fără tragere de
inimă, Charles a optat pentru Kensington Palace.
Acum apărea o problemă şi mai grea: mobiliarea
noului apartament al prinţului.
"Pare incredibil, îşi aminteşte un membru al per
sonalului, dar prinţul Charles a trebuit să lupte pentru
146
fiecare mobilă în parte. Erau o mulţime de camere de

depozitare la Buckingham Palace şi la castelul Windsor,
ticsite de valoroase piese vechi, nefolosite de mult timp
şi aproape uitate. Fam ilia regală habar nu avea de
comorile ce zăceau acolo, fără să fi fost clintite de decenii
şi chiar de secole. Totuşi, cînd a venit momentul să
selectăm cîteva piese pentru apartamentul prinţului de la
Kensington Palace, aflaţi că el a trebuit să dea o raită pînă
şi la Turnul Londrei, unde a putut să admire bijuteriile
Coroanei".
A cest lucru pare cu atît mai neobişnuit cu cit regina
e socotită cea m ai bogată fem eie din lume. In afară de
castele şi palate, ea deţine probabil cea mai valoroasă
colecţie de artă din lume, alcătuită din nenumărate opere
ile vechilor maeştri, o mulţime de bijuterii unice, precum
şi proprietăţi valorînd peste 1,2 miliarde lire sterline. Se
spune că averea ei este estimată la circa 5 miliarde de lire
sterline sau 8,5 miliarde dolari, cu toate că multe din
tezaure şi latifundii au fost moştenite de fiecare suveran
«Ic la înaintaşul său. Este exclus ca prinţul Charles să se
afle vreodată la ananghie. In 1989 Sunday Times aprecia,
mtr-o no'tiţă de,specialitate, că averea lui cifrată la circa
200 milioane lire sterline, îl plasează pe locul al douăzeci
şi nouălea pe lista celor mai bogaţi englezi.
"în ciuda marii sale bogăţii, familia regală se carac
terizează prea puţin prin generozitate", îşi aminteşte
•icelaşi membru al personalului.
Cele şase luni dinaintea căsătoriei i-au prilejuit cele

mai fericite momente prinţului Charles. Diana se afla
permanent în preajma lui şi părea îneîntată de această
(tmpanie. Cei care îl cunoşteau de mult timp pe Charles
emarcaseră la ei o schimbare evidentă - era plin de umor
147
NICHOLAS DAVIES
şi de încredere, radia de bucurie aşa cum nu-1 mai

văzuseră de ani de zile. Părea că a întinerit dintr-o data.
Teama lui de a nu greşi în alegerea viitoarei mirese se
risipise; Diana era, fără doar şi poate, femeia vieţii lui.
Era atît de fericit alături de ea, încît credea că, de fapt, pe
ea o aşteptase în toţii anii care trecuseră şi că nu
întîmplător le respinsese pe toate celelalte candidate.
Ori de cîte ori se întîmpla să stea despărţiţi o zi sau
0 săptămînă, momentul revederii îi copleşea prin inten
sitatea trăirii. Veneau unul în întîmpinarea celuilalt cu
braţele deschise într-un gest spontan de dragoste şi de
caldă prietenie., La Palat, cei ce-1 cunoşteau pe Charles
de ani de zile, spuneau că niciodată nu se purtase atît de
firesc. Fericirea lui era molipsitoare, şi personalul prinţului
se bucura din inimă pentru el.
Iată portretul făcut de Stephen Barry perechii prin
ciare în acele prime luni de beatitudine: "Diana părea
subjugată de Charles. Lăsa impresia că îndrăgise pînă şi
pămîntul pe care călca el. îl săruta tot timpul, îl mîngîiâ
şi îl copleşea cu declaraţiile sale de dragoste. Ori de cîte
ori el pleca să-şi îndeplinească vreo obligaţie oficială sau
se retrăgea pentru a lectura ziarele, ea îşi lua rămas-bun
de la el ca şi cum ar fi plecat pentru un an de zile şi îi
aştepta cu nerăbdare întoarcerea. Mă întreba mereu cînd
avea să-l revadă, dînd semne de nervozitate pe tot par
cursul absenţei lui. Era suficient însă să-l vadă venind, că
se repezea la el copleşindu-1 cu sărutări.
Nu am mai văzut pe nimeni care să se poarte astfel
cu Charles. Dar se pare că lui îi plăcea. Răspundea la
afecţiunea şi sărutările ei, dar nu chiar atît de înflăcărat
cum ar fi vrut ea. Cîteodată prinţul se simţea întrucîtva
jenat de situaţia în care era pus, deoarece Diana se arunca
asupra lui ca o furie".
148
Pe măsură ce se apropia ziua nunţii, Diana părea să

se bucure din ce în ce mai mult de privilegiile existenţei
care-i fusese hărăzită de soartă. Cu cîteva luni mai
înainte, ea putea să colinde Londra fără ca nimeni să
observe cit de înaltă şi drăguţă era. Nu se deosebea cu
nimic de alte mii de fete: nu frecventase localurile
aglomerate, nu avea obiceiul să bea mult, ieşise doar la
c ileva petreceri şi baluri de binefacere şi nu fusese văzută
m compania acelor gură-spartă şi beţivi înrăiţi din înalta
societate care de obicei erau agreaţi de fetele de seama
ci. Diana preferase să ducă o viaţă liniştită. Acum însă se
I»rodusese o schimbare radicală, cu repercusiuni dramatice
asupra echilibrului ei emoţional.
Prima criză de nervi a avut-o la un meci de polo. îl
privea pe Charles jucînd la Clubul armatei, în Tidworth
din Wiltshire, şi agita nervoasă un bucheţel pe care i-1
dăduse o fetiţă. Cînd fotografii au început să se adune în
jurul ei, Diana s-a întors brusc şi a izbucnit în lacrimi.
Albindu-se la faţă, Charles s-a repezit spre ea, i-a încon
jurat umerii cu braţul şi a condus-o la maşină. înghesuiala
era însă atît de mare, îneît a fost nevoie de intervenţia
poliţiei militare pentru a le face loc. "A fost depăşită de
împrejurări", spunea Charles, referindu-se la mulţimea
dc oameni care se-mbulzea holbîndu-se la logodnica lui
şi vorbind despre ea de parcă nici nu s-ar fi aflat acolo.
Mai tîrziu, Diana avea să-i spună sorei sale Sarah că,
probabil, o lăsaseră nervii nu numai din cauza tensiunii
din preajma nunţii - la urma urmei, milioane de oameni
.iveau s-o privească - dar şi pentru că încercase cu dis
perare să mai slăbească, să dea jos cele cîteva kilograme
111 plus care îi confereau un aer atît de desuet. Ea slăbise
aproape şapte kilograme în timpul ultimelor şase luni.
149
NICHOLAS DAVIES
Nervii D ianei au mai cedat cel puţin o dată înaintea

nunţii, dar acest lucru a fost ţinut strict secret. Episodul
respectiv avea să fie dezvăluit mai tîrziu de una din rudele
D ianei, R einhold Bartz, însă familia a păstrat întot
deauna cea mai adîncă tăcere în această privinţă.
Bartz era un german fără avere, care se însurase cu
verişoara primară a Dianei, Alexandra Berry, pe vremea
cînd el lucra într-un restaurant londonez, iar ea era an
gajată într-o fabrică, la umplutul pernelor cu pene. Bartz
dusese o viaţă de boem, hoinărind prin Australia şi prin
Europa. Mai tîrziu, după ce se căsătoriseră, Alexandra i-a
spus că era verişoara prinţesei D ianade care fusese foarte
apropiată în anii copilăriei. U luit, Bartz nu i-a dat
crezare: "La început mi-am închipuit că minte, dar după
ce am întîlnit-o pe lady Fer-moy şi pe alţi membri ai
familiei Spencer, mi-am dat seama că era adevărat".
Potrivit spuselor lui Bartz, Diana, cu puţin timp
înaintea nunţii se gîndea serios s-o amîne.
"Nu mai erau decît cîteva zile pînă la nuntă. Diana
participa la un cocktail la Palat, unde fuseseră invitaţi şi
alţi membri ai familiei Spencer. D in fericire, era de faţă
şi cealaltă soră a Dianei, lady Jane Fellowes, care se
căsătorise cu secretarul particular al reginei. La un moment
dat, Diana a părăsit camera izbucnind în lacrimi. Pur şi
simplu o lăsaseră nervii".
Jane a urmat-o pe sora sa care, evident, avea nevoie
de consolare; se refugiase în apartamentul său pentru a
putea plînge în voie. Atunci, timp de douăzeci şi patru de
ore, decizia celebrării căsătoriei a atîrnat de un fir de păr.
Jane a îndepărtat lumea din preajma Dianei, i-a vorbit cu
blîndeţe şi a mîngîiat-o, redîndu-i încrederea în sine.
Diana avusese o uşoară criză de nervi...
150
în acele ore cruciale Charles a stat tot timpul cu mina

pe telefon, pentru a se consulta cu regina în privinţa
amînării sau anulării căsătoriei. Cu toate acestea, regina
ar fi preferat ca nunta să se celebreze la momentul
stabilit. Ea îi ceruse însă lordului şambelan să se infor
meze exact asupra stării Dianei. Bineînţeles că Charles
era fnult mai îngrijorat decît mama sa, mai ales că şi Jane,
si regina îi atrăseseră atenţia că era mai indicat s-o vadă
pe Diana după ce avea să iasă din criză.
Charles crede şi-n ziua de azi că starea de depresie
a D ianei era expresia obişnuitei tensiuni nervoase a
mireselor înaintea nunţii, cu atît mai uşor de înţeles cu cît
grandioasa ceremonie urma să se desfăşoare în prezenţa
unei adunări de capete încoronate, în faţa camerelor de
luat vederi, deci a sutelor de mii de telespectatori,
perspectivă de-a dreptul năucitoare pentru o tînără
candidată, de numai nouăsprezece ani, lipsită de ex
perienţa unor asem enea solemnităţi fastuoase.
Charles nu şi-a dat niciodată seama cît de aproape
<-fusese Diana de a renunţa la această căsătorie. Ea avea să-i
mărturisească mamei sale că, dacă n-ar fi fost vorba de prinţul
( harles şi dacă n-ar fi avut sentimentul responsabilităţii faţă
dc întreaga naţiune, ar fi renunţat fără nici o ezitare.
Reacţia ei instinctuală, ori de cîte ori s-a simţit la anan
ghie, a fost aceea de a o lua la fugă. Dar de data asta a fost
imposibil. A trebuit, în schimb, să dea piept cu viaţa. La
urina urmelor, venise timpul să se maturizeze.
151
NICHOLAS DAVIES
NUNTA SECOLULUI
L u m in a cenuşie a zorilor din acea zi de miercuri,

29 iulie 1981 dezvăluia o privelişte cu totul neobişnuită.
Străzile oraşului, de obicei pustii la ora aceea imposibilă,
erau acum ticsite de oameni zgomotoşi şi veseli. Se auzea
un zumzet de glasuri amestecate din cînd în cînd cu
fragmente de cîntece. Cu toate că era încă devreme,
puţină lume dormea la ora aceea. Toţi erau prea sures
citaţi pentru a mai lenevi în pat şi, în plus, nu voiau să
piardă nici o secundă din istoricul cerem onial de nuntă
al prinţului Charles de W ales cu lady Diana Spencer.
O am enii sosiseră cu trei zile înainte pentru a
ocupa un loc de unde să poată admira în voie gran
doarea unui asem enea spectacol regal de excepţie.
Cei ce au reuşit să se plaseze de-a lungul traseului
nupţial au avut ocazia unică de a vedea din apropiere
întrega fam ilie regală şi de a asista la un spectacol de
o neîntrecută măreţie.
Prinţul de W ales şi mireasa lui au captat atenţia
întregii naţiuni - şi desigur a lumii întregi - într-un mod
fără precedent. N iciodată nu s-a mai dat atîta impor
tan ţă u n ei nunţi reg a le. N en u m ărate cam ere de
televiziune şi o adevărată avalanşă de reprezentanţi ai
152
Nunta secolului
I»osturilor de radio-em isie inundaseră traseul de la

Huckingham Palace la St’ Paul.
Proiectată de sir Christopher Wren, catedrala este
un omagiu adus inventivităţii. Faim osul ei dom îşi
păstrează şi azi prestanţa arhitecturală, dominînd zgîrie-
norii care, la rîndul lor, tind să cucerească cerul Londrei.
D upă p r e ze n ta re a p r o ie c te lo r sa le în d ră zn eţe şi
moderne, W ren a fost obligat de către autorităţile
Iiisericii să respecte planurile iniţiale ale fostei catedrale
gotice, cu naos, pronaos, altar, strană, pereţi transversali
m formă de cruce. în interior, însă, i s-a permis să facă
modificări astfel încît să pătrundă mai multă lumină prin
terestrele naosului. în forma actuală poate fi considerată
catedrala perfectă pentru o nuntă de excepţie, permiţînd
transmiterea ceremonialului nunţii regale, prin satelit,
milioanelor de telespectatori din lumea întreagă, care
aşteptau răbdători să vadă finalul poveştii de dragoste
dintre Diana şi prinţul Charles. Dar şi mai multe camere
de televiziune erau instalate în interiorul catedralei,
pentru a transmite ceremonia propriu-zisă. Niciodată o
poveste de dragoste atît de intimă prin definiţie nu se
transformase într-o cauză generală atît de pasionantă.
Catedrala St ’Paul este un edificiu important care nu se poate sănu-i impresioneze

p e toţi cei care îi trec pragul, indiferent de religia sau poziţia socială. Actuala
catedrală este cea de-a treia biserică ridicată p e locul respectiv. Prima, construită
in anul 604, a fost distrusă de foc in 1087. Cea de-a doua, datînd din secolul al
unsprezecelea, împodobită cu o surprinzătoare turlă înaltă de 489picioare a fost,
de asemenea, mistuită de flăcări in anul 1661. Aşezămintul a rămas in paragină
pînă la dezastrulprovocat de marele incendiu din 1966, cind s-a înălţat catedrala
actuală, ca lăcaş de credinţă şi simbol al dirzeniei şi încrederii in sine a Londrei
Trei sute de ani m ai txrziu ea avea să supravieţuiască atacurilor aeriene din timpul
celui de al doilea război mondial, in vreme ce clădirile din jur fuseseră toate
distruse.
153
NICHOLAS DAVIES
Cu un secol mai devreme, Walter Bagehot, care

reînnoise autoritatea victoriană a Constituţiei britanice,
scria: "Nimic nu-i place englezului mai mult decît o nuntă
regală". Rareori cuvintele lui au căpătat o confirmare atît
de spectaculoasă. în acea zi însorită de iulie, întreaga
naţiune părea să exulte de încîntare.
D e cînd Charles şi Diana se logodiseră, cu cinci luni
în urmă, intensitatea legăturii lor devenise evidentă
pentru toţi. Era clar că se adorau. Privirile tandre pe care
şi le aruncau unul celuilalt exprimau limpede o fericire
deplină. Francheţea acestei iubiri înflăcăra imaginaţia
oamenilor neobişnuiţi cu efuziunile lirice ale seriosului
prinţ de Wales.
Cei din preajma lui Charles erau de mai mulţi ani
îngrijoraţi lagîndul că prinţul ar putea ajunge un celibatar
singuratic, care să-şi îndeplinească îndatoririle regale cu
prea puţină tragere de inimă, fiind însufleţit doar de
plăcerea provocării la o partidă de polo sau de pericolul
pilotării unui elicopter.
A cum însă lucrurile intraseră pe făgaşul firesc.
Tinereţea D ianei şi gustul ei pentru distracţii erau con
tagioase. Charles se simţea năpădit de un entuziasm
tineresc, care nu-1 mai animase de ani de zile. în sfîrşit,
viaţa lui părea să capete un sens.
Familia regală constatase şi ea efectul benefic pe
care îl avea Diana asupra lui. Toţi au fost încîntaţi cînd
şi-a exprimat hotărîrea de a se căsători cu ea, mai ales
regina-mamă, care credea că blîndeţea, sfiala şi firea
prietenoasă a D ianei vor face din ea o prinţesă şi, mai
tîrziu, o regină ideală.
D e asemenea, regina se bucura pentru Charles. Ea
o încuraja pe D iana atunci cînd părea copleşită de
stălucirea lumii în care intrase, asigurînd-o că în curînd
154
Nunta secolului
avea să ocupe un loc liniştit în sînul primei familii a

Angliei. D e regulă, multe fete întîmpină dificultăţi în
u laţiile cu soacrele lor. Dar asperităţile sînt incom
parabil mai mari atunci cînd soacra domneşte peste o
monarhie, după cum avea să afle în curînd Diana.
Ea a avut mai mult noroc în relaţiile cu ducele de
i dinburgh, care era îneîntat că fiul lui cel mare găsise o
femeie pe gustul său. Prinţul Philip remarca plin de
căldură: "Eram îngrijorat că Charles a pierdut trenul. Dar
Diana este o fată extraordinar de frumoasă". Philip se
i<•muse mereu că Charles se va însura în cele din urmă cu
111 ia cu "ciorapi albaştri" - o fem eie cu preocupări serioase,
interesată numai de problemele intelectuale şi culturale,
cărora Charles le acorda o mare atenţie. Văzînd-o pe
I )iana, Philip a simţit că i se ia o piatră de pe inimă.
Fraţii mai mici ai lui Charles, Andrew şi Edward, au
găsit-o pe Diana nostimă şi atrăgătoare. Amîndoi erau
surprinşi.că seriosul lor frate îşi alesese o mireasă plină
de haz şi uşor ireverenţioasă. Pe măsură ce Charles şi
I )iana deveneau mai apropiaţi (de exemplu, s-a renunţat
la obligatoriul apelativsir), ea căpăta curaj şi îl tachina că
i iinbătrînit înainte de vreme şi că avea chelie.
Important pentru monarhie era că moştenitorul
i ionului îşi găsise, în cele din urmă, o soţie şi că va avea
la rîndul său un moştenitor.
în timpul logodnei, cuplul era nedespărţit, exceptînd
ii naţiile în care prinţul lucra sau era plecat în vreun
im neu în străinătate. Cei doi se plimbau prin grădinile
palatului sau stăteau în apartamentul prinţului din
l '.i ickingham Palace, ţinîndu-se de mină şi făcînd planuri
(Ic viitor. Charles a prezentat-o rudelor şi prietenilor săi,
a Diana i-a îneîntat pe toţi. Multă lume socotea de bun
augur atitudinea sfioasă a Dianei. După părerea acestora
155
NICHOLAS DAVIES
Nunta secolului
ea avea să fie o bună soţie pentru Charles, ceea ce însem
na că va fi gata să-i accepte cusururile, să-i înţeleagă Charles era hotărît să se cunune la catedrala St’ Paul,
obligaţiile şi poziţia lui deosebită în societate şi să-i fie un cu toate că, de regulă, Westminster Abbey oficia nunţile
tovarăş loial şi de nădejde. Cîţiva din prietenii lui Charles i egale. Lui însă îi plăcea foarte mult frumoasa catedrală
aveau oarecari rezerve, dar nu şi le-au exprimat. Cum veche care avea şi avantajul de a fi mai încăpătore decît
puteau să-i spună prinţului de Wales că-i îngrijora faptul Westminster Abbey, deci putea găzdui un număr mai
că el şi Diana aveau atît de puţine preocupări comune şi mare de oaspeţi.
că firile lor nu se potriveau deloc? Totuşi, mulţi sceptici Alegerea de către Charles a catedralei St’ Paul ca
văzîndu-i din ce în ce mai des împreună, au sfîrşit prin a I;(caş al cununiei l-a alarmat pe lordul şambelan Maclean,
crede că într-adevăr se iubeau de vreme ce nu ezitau să-şi mtrucît, fiind situată la o distanţă mai mare de Buckin-
manifeste acest'Sentiment şi sperau că dragostea avea să-i j’.ham Palace decît Westminster Abbey, securitatea ab-
ajute să depăşească toate dificultăţile. solută împotriva unui eventual atac terorist devenea
Pe măsură ce se apropia ziua de 29 iulie, cînd fusese aproape imposibil de asigurat. Lordul şambelan ştia că în
programată nunta regală, soseau din ce în ce mai multe ultimii zece ani IRA ucisese peste două mii de oameni şi
daruri din toate părţile lumii locuite de englezi - în total îşi dădea seama că nunta i-ar fi putut oferi un prilej ideal
trei mii de daruri numai pînă la sfîrşitul lunii iunie. în pentru a pune la cale un atentat. Bineînţeles că nu se
fiecare dimineaţă, Diana se ducea la Centrul de primire punea problema banilor necesari pentru întărirea pazei
a cadourilor de nuntă, amenajat special în sala particulară poliţieneşti pe tot parcursul traseului. Lordul şambelan
de cinema de la Buckingham Palace, pentru a vedea era îngrijorat mai mult de faptul că nici poliţia şi nici
ultimele daruri. I oi ţele armate nu dispuneau de un număr suficient dfe
Nunta a fost organizată cu meticulozitate. Aveau loc oameni pentru acoperirea traseului. Cînd i-a împărtăşit
interminabile întruniri ale lui Edward Adeane, secretarul prinţului îngrijorarea sa, acesta i-a răspuns simplu: "Ei
particular al lui Charles, cu funcţionari de la biroul lor bine, plasează-i la o distanţă mai mare unul de altul".
dului şambelan, cu trezorierul particular şi cu major Din motive de securitate i s-a sugerat familiei regale
domul; ei lucrau din zori şi pînă noaptea tîrziu pentru a sa renunţe la trăsurile deschise, folosite de obicei în astfel
pune la punct toate amănuntele. de ocazii, şi să utilizeze în locul lor automobilele Rolls-
Prinţul nu a lăsat aceste treburi numai în seama koyces. Numai că regina nu dispunea de un astfel de
personalului său, implicîndu-se direct în soluţionarea automobil. Pe atunci existau aproape trei milioane de
unui mare număr de probleme. Prin tradiţie, asemenea şomeri în Anglia, economia era în declin şi cu doar trei
ritualuri sînt organizate de lordul şambelan, dar Charles saptămîni înainte avuseseră loc serioase tulburări la
a cerut să fie informat sistematic asupra tuturor detaliilor. I ive rpool, Manchester şi Londra. Cu o lună în urmă, IRA
Ba mai mult, a fost chiar de acord să pregătească un fusese extrem de activă. U n dezechilibrat deschisese
comentariu televizat despre programul prenupţial. focul asupra reginei în timpul trecerii în revistă a Gărzii
156 palatului, iar papa şi preşedintele Reagan fuseseră la
157
NICHOLAS DAVIES
rîndul lor atacaţi de curînd. Dar membrii familiei regale

erau unanimi în decizia de a nu lăsa ca teama de atentat
să strice cea mai frumoasă zi din viaţa prinţului de Wales,
astfel că sugestia folosirii automobilelor Rolls-Royces nu
a fost acceptată.
Prinţul Charles şi-a îndreptat apoi atenţia asupra
muzicii care, Sublima el, "era prioritatea numărul unu".
Charles auzise de cîntăreaţa de operă Kiri Te Kanawa, şi
cînd a întîlnit-o într-una din vizitele lui oficiale în Noua
Zeelandă a fost încîntat de farmecul ei. în sinea lui spera
că ea va cînta la nuntă, căci voia ca totul să,fie perfect -
ceea ce însemna ca muzica lui preferată să fie inter
pretată de oamenii pe care îi admira şi îi iubea. Te
Kanawa a fost o alegere excelentă; splendida ei inter
pretare a imnului nupţial a reprezentat unul din cele mai
frumoase momente ale serviciului divin.
Charles a ales, de asemenea, muzica pentru cor şi a
studiat atent repertoriul şi durata cerem oniei. Era
meticulos şi eficient, dar, la urma urmei, cea mai mare
parte a vieţii fusese instruit în vederea susţinerii unui
spectacol regal de calitate. Probabil că Diana a avut mai
puţine propuneri dc făcut în. privinţa ceremonialului
decît oricare altă m|reasă; totuşi, imnul ei favorit, I vow
to Thee My Country , a fost inclus în programul muzical
al serii.
Diana a avut foarte puţine propuneri pentru com
pletarea listei invitaţilor. Regina şi familia regală au
hotărît în cea mai mare parte cine urma să fie invitat, dar
Te privesc, ţara mea (n. tr,)

Nunta secolului
im acceptat şi sugestiile formulate de Diana şi de contele

Spencer.
Singura problemă reală a constituit-o decizia cu
plivire la invitarea Barbarei Cartland, bunica vitregă a
l banei. în dorinţa de a respecta convenienţele şi a
Inoceda totodată cit mai corect, familia regală acordase
invitaţii individuale numai persoanelor îndrituite con-
II mi legilor nescrise ale înaltei societăţi. în plus, curtenii
m recunoscut că Barbara Cartland avea un număr ex-
11 aordinar de mare de cititori pe care Palatul n-ar fi dorit
i i jignească fără motiv. Pe de altă parte nu existau
pu-vederi clare în privinţa bunicilor vitrege, după
modelul regulilor referitoare la rudele de sînge. în cele
din urmă, Charles a lăsat-o pe Diana să hotărască, însă
(K ci zi a ei a stîm it nedumerire: fără Barbara Cartland.
C ontele Spencer s-a văzut nevoit să recunoască
a van tajele care au decurs din p relu area tuturor
pi <iblcmelor de către familia regală. Mai în glumă, mai
im serios, el avea să declare că nunta fiicei sale nu l-a
costat nici un ban.
î n perioada prenupţială, Diana a cucerit într-adevăr
sufragiile publicului britanic, altminteri destul de sarcas-
i ic m remarcile sale la adresa regalităţii. Toată lumea era
de acord că Diana arăta superb şi nu-şi dădea ifose. Ea
n a ezitat să participe chiar şi la serbările de sfîrşit de
11 i mestru de la YoungEnglandKindergarten, unde lucrase
odinioară. Simţindu-se întotdeauna bine printre copii,
strălucea de bucurie atunci cînd se vedea asaltată de ei.
Ma i tîrziu însă avea să relateze în alţi termeni întrevederea:
l i au cît pe ce să mă trîntsascâ la pămînt şi să mă calce
i i i picioare. O mulţime de copii s-au căţărat pe mine,
r 11 c I incit puţin a lipsit să nu cad pe spate, dacă vă puteţi
închipui aşa ceva!". La serbarea în aer liber de la Buckin-
159
NICHOLAS DAVIES
gham Palace, organizată în sprijinul a două mii de hand

icapaţi, cu cîteva zile înainte de nuntă, dintr-o dată a
început să plouă cu găleata. Diana, îmbrăcată într-un
frumos costum roşu cu alb, purtînd pe cap un chipiu roşu,
s-a udat în scurt timp pînă la piele. Dar a refuzat să se
adăpostească înainte de a-şi lua rămas bun.
• Publicul, obişnuit cu distanţa păstrată în permanenţă
de către membrii familiei regale găsise, în sfîrşit, o per
soană cu care se putea identifica, căci pentru ea omenia
era mai importantă decît respectarea protocolului.
Festivităţile au început în noaptea dinaintea nunţii.

U n grandios foc de artificii a izbucnit sub cerul Hyde
Park-ului, şi un lanţ de o sută unu ruguri de semnalizare
au fost aprinse pe dealurile din toată Anglia, Scoţia şi Ţara
Galilor. Prinţul Charles a aprins primul rug la orele zece
şi opt minute seara (fusese planificat la orele zece fix), şi
acesta a reprezentat semnalul de începere a programului.
întreaga Londră părea să fie prezentă în parcul regal.
Formaţiile din Household Brigade of Guards au cîntat
vreme de două ceasuri împreună <ju corul "Morriston
Orpheus" şi corul din Welsh Guards , spectacolul acelei
nopţi fantastice fiind încununat de Royal Horse Artilery
care a tras mereu salve de tun. A fost o noapte de neuitat
pentru sutele de mii de oam eni aflaţi atunci în Hyde
Park. S-a estimat că au fost lansate aproape douăsprezece
mii de rachete şi că s-au consumat peste două tone de
explozibil. în finalul spectacolului pirotehniştii palatului
Buckingham au proiectat pe fundalul cerului, într-un
* Garda galeză (n.tr.)

** Artileria regală (britanică) călare (n.tr.)
1 fin
Nunta secolului
magnific joc de artificii, figurile scînteietoare ale lui

( Imrles şi Dianei. U n spectacol atît de grandios nu se mai
pomenise de la cel ordonat în 1749 de regele George al
II lea pentru a marca încheierea păcii de la Aix-la-
< hapelle,*celebrată de Handel în Music fo r the Royal
litvw orks
Londonezii au băut, au dansat şi au petrecut toată
ia >aptea. Acest sentiment al unităţii şi mîndriei naţionale
iui mai fusese trăit cu o asemenea intensitate de la
încoronarea reginei Elisabeta a Il-a în 1953. Confruntaţi
cu declinul economic al ţării şi cu gravele probleme ale
maliajului, oamenii simţeau că, în sfîrşit, aveau cu ce să se
mindrească.
In zorii zilei de 29 iulie, cu greu se mai găsea un locşor
iii cei o sută de yarzi ai catedralei St’ Paul. La ora 9
dimineaţa, cînd au început să sosească primii invitaţi,
Iu ste un milion de oameni se înghesuiau de o parte şi de
.illa a traseului, pe parcursul căruia fuseseră plasaţe
II mete cu mîncare şi băuturi pentru copii şi alte cîteva cu
i iele de şampanie, pentru ca lum ea să toasteze în
i moarea cuplului regal.
Cei care s-au temut ca nu cumva să fie o zi ploioasă,
lipi că pentru verile englezeşti, au fost fericiţi să constate
• a s-au înşelat. Din momentul în care a răsărit soarele
deasupra străzilor cenuşii ale Londrei, nici un nor n-a
umbrit acea zi strălucitoare. O briză uşoară înfiora frun-
. isul copacilor din parcurile regale, împrospătînd atmos
fera.
Muzica focurilor de artificii regale (ti.tr.)
161
NICHOLAS DAVIES
în dimineaţa aceea, Diana s-a trezit înainte de orele

şase şi jumătate. Din cauza emoţiei, abia dacă aţipise.
Întorcîndu-se cu o zi înainte la Clarence House - casa
reginei-mame din Londra - a făcut o baie şi a ascultat la
radio buletinul m eteorologic de dimineaţă. A poi a
cuprins cu privirea miile de oameni înşiraţi pe Mall şi a
rămas o clipă stupefiată. Era teribil, după cum îi
mărturisea mai tîrziu unei prietene, să-şi dea seama că ea
- care cu numai douăzeci şi opt de zile în urmă nu fusese
decît o adolescentă oarecare - se afla acum în centrul
tuturor acestor lucruri.
D e îndată ce au început transmisiile, Diana a dat
drumul la televizor şi a urmărit programele de pe diverse
canale în timp ce lua o gustare consistentă constînd din
suc de portocale, grape-fruit, şuncă şi ouă, pîine prăjită şi
gem.
Prima persoană din şirul lung al acelora care urmau
să sosească la Clarence House a fost Kevin Shanley,
coaforul Dianei, care a adus cu sine trei nscătoare de păr
(pentru orice eventualitate), zece piepteni şi zece perii.
El i-a spălat şi i-a uscat părul, apoi i l-a aranjat, dîndu-i
linia naturală pe care o prefera ea. După plecarea
coaforului şi-a făcut apariţia Barbara Daly, pentru
machiaj, căreia Diana i-a cerut s-o fardeze cît mai discret,
căci lui Charles îi displăceau femeile foarte machiate,
întreaga operaţie a durat patruzeci şi cinci de minute.
Apoi au sosit soţii Emanuel cu rochia de mireasg, pe care
n-o mai văzuse nimeni pînă atunci. Diana s-a retras în
camera sa împreună cu Jane care venise s-o ajute să se
îmbrace. Amîridouă priveau la televizor mulţimea agitată
care împînzea traseul nupţial. Diana era fericită $i nu
dorea decît să termine cît mai repede cu îmbrăcatul
pentru a merge la biserică.
162
Nunta secolului
Dar în momentul în care şi-a pus somptuoasa rochie

m s-a privit în oglindă, a izbucnit în lacrimi; Jane a alergat
■ai şteargă lacrimile şi s-o aline. Diana nu-şi mai putea
l apîni nervii. Celelalte femei din cameră - servitoare,
<ostumiere, doamne de onoare şi florăreasa - le au lăsat
augure pe cele două surori. în tot acest răstimp Diana s-a
străduit să-şi domine emoţiile ca să poată trece cu bine
prin încercările ce aveau să urmeze. Suspinînd, i-a spus
lui Jane: 'Tot ce vreau este să mă mărit cu Charles. Nu
smt în stare sa fac faţă la toate astea... Uită-te la ei... E o
încercare prea grea pentru mine..."
Dar, cum-necum, a trecut şi acest hop.
Barbara Daly s-a întors pentru a reface machiajul
care era luminos astfel că n-a avut nevoie decît de cîteva
minute pentru retuşuri. în schimb, linia ochilor a trebuit
.a fie reconturată.
Toată lum ea a fost de acord că rochia soţilor
I inanuel era senzaţională: o creaţie amplă, complicată,
din tafta de mătase ivorie brodată de mină cu perle mici,
n i volane de dantelă la mîneci şi cu o impresionantă trenă
IImgă de peste 8 metri, bordată că dantelă foarte scumpă.
( i inolina uriaşă era bufată pe o reţea de sîrmă de circa
110 metri astfel încît amploarea fustei să aibă măreţie*
IV ntru rochie au fost vopsiţi circa 40 de metri de mătase
111 culoare ivorie care se armoniza cu compleul Dianei,
.iicnuînd în acelaşi timp luminile reflectoarelor. Bustul
■Iclicat al Dianei se odihnea înapoia decolteului din dan
iela gofrată aplicată pe corsetul de balene.
Adîncim ea decolteului în formă de V a fost un
subiect aprig dezbătut.
Diana ar fi preferat un decolteu adînc care să-i scoată
m evidenţă frumuseţea pielii, dar autorităţile de la
i '.uckingham Palace au hotărît că, fiind vorba de mireasa
163
NICHOLAS DAVIES
viitorului şef al bisericii, rochia acesteia trebuia să fie cit.

mai sobra. în cele din urmă s-a recurs la un compromis:
Diana i-a convins pe soţii Emanuel să-i adîncească decol
teul, dar au adăugat un volan de dantelă gofrată pentru
a-i atenua efectul.
Cînd, în cele din urmă, Diana a fost gata îmbrăcată,
David Emanuel i-a cusut ultimul tighel, ceea ce potrivit
datinei, ar fi trebuit să-i poarte noroc. îmbrăcată în
această rochie, purtînd coroana cu diamante a familiei
Spencer şi cerceii cu aceleaşi pietre ai mamei sale, Diana
arăta din cap pînă în picioare ca o prinţesă din poveste.
Păşind încetj stăpînindu-şi nervozitatea, ea a coborît
scările, în timp ce o duzină de oameni îi purtau trena şi o
ajutau să intre în trăsura de sticlă, care avea s-o ducă,
împreună cu tatăl ei, la Catedrala St’ Paul.
Prinţul Charles se trezise şi el devreme, înainte de
ora 7 dimineaţa, cînd Stephen Barry a venit să-l deştepte,
în vreme ce asculta programul prenupţial transmis la
radio, s-a bărbierit, s-a spălat, s-a îmbrăcat într-o cămaşă
obişnuită şi pantaloni de catifea reiată şi a început să
mănînce tacticos grapefruit, suc de fructe, ouă fierte şi
pîine prăjită. La urma urmei, toată viaţa fusese pregătit
în vederea unor evenimente măreţe, şi acesta nu con
stituia o excepţie. D upă micul dejun, Stephen l-a
îmbrăcat pe prinţ în uniformă completă de comandant al
Royal Navy, împodobită cu o superbă eşarfă albastră ce-1
desemna ca nţembru al vechiului "Order of the Knights
of the Garter" . Arăta superb. U n sfert de oră mai tîrziu,
cînd a coborît scările spre intrarea principală a palatului,*
* Ordin al Cavalerilor Jartierei - înaltă decoraţie britanică, instituită in 1348 de

regele Edward al IlI-lea (n. tr.)
164
■
Nunta secolului
ce nu se zărea dinspre Mall, toţi membrii personalului

i are nu erau programaţi să meargă la St’ Paul stăteau în
eapul scărilor şi aplaudau. în timp ce ieşea, prinţul a strîns
miinile întinse spre el. "Mulţumesc, mulţumesc", le
punea el tuturor cu căldură, în timp ce urca în trăsură
împreună cu fratele său Andrew pentru a se duce la St’
Paul.
Andrew şi fratele lui mai mic Edward aveau să fie
martorii lui Charles, fiind consideraţi cei mai indicaţi
pentru o cerem onie de asemenea anvergură. Prinţul
Andrew, ca martor principal, răspundea de obligaţia
i radiţională a bărbatului, şi anume aceea de a se îngriji de
inclul de nuntă. Expediat la Buckingham Palace în ultima
săptămînă dinaintea ceremoniei, inelul era confecţionat
din aceeaşi piesă de aur galez de 22 de karate care servise
la realizarea inelelor destinate reginei, reginei-mame,
prinţesei Margaret şi prinţesei Anne.
în interiorul catedralei, oaspeţii aşteptau începerea
cerem onialului. Niciodată un evenim ent nu reunise
al iţea personalităţi distinse. Se aflau acolo familia regală,
i nnilia Dianei şi majoritatea capetelor încoronate din
l.nropa, Africa, Orientul Mijlociu şi Asia, precum şi o
Mită şaizeci de preşedinţi de state, primi-miniştri cu soţiile
sau soţii lor, politicieni, membri ai serviciilor civile,
mcmbrii personalului regal, colocatarele apartamentului
I )ianei - care se aflau pe locurile din faţă - şi chiar un star
dc cinema. Părinţii divorţaţi ai Dianei stăteau alături, în
Iaţă, în rîndul din mijloc, fiecare cu noul său partener care
lnsese însă plasat discret, la o oarecare distanţă.
Doamna Nancy Reagan îl reprezenta pe preşedin
te Ie Statelor Unite, care nu se restabilise complet în urma
atentatului comis împotriva lui cu patru luni în urmă.
Ic bra nunţii regale părea să se fi abătut şi asupra Statelor
165
NICHOLAS DAVIES
Unite, producînd tot atîta em oţie ca şi în Anglia. După

cum aprecia comentatorul de la ABC, Peter Jennings
"Este unul din marile spectacole de la Curte. Plin de
culoare, antrenant, muzical, un eveniment şi o mare
poveste de dragoste. întrece orice imaginaţie".
Timp de treizeci de minute, dangătul uriaşelor

clopote-cunoscute sub numele de Marele Tom şi Marele
Paul- au anunţat evenimentul în acompaniamentul a
douăsprezece clopote mari din turnul de nord-vest. La
coborîrea din trăsură, Diana fu întîmpinată de murmurul
de admiraţie al privitorilor. în timp ce urca treptele scării
acoperite cu covor roşu ale catedralei St’ Paul, lady Sarah
Armstrong-Jones şi colocatarele Dianei aranjau faldurile
îvorii de material care se unduiau în urma ei. In interiorul
catedralei au luaUo in primire D avid şi Elizabeth
Emanuel, care i-au examinat rochia, vălul, trena, pentru
a se asigura că totul era în ordine.
Diana avea de mers trei minute şi jumătate împreună
cu tatăl său, fără vreo escortă care să-i ducă trena, pînă
la marele altar al catedralei St’ Pauli. Lordul şambelan şi
personalul din subordinea sa consideră că sincronismul
mişcărilor este esenţial pentru obţinerea preciziei şi a
eficienţei de ansamblu.
Nici tatăl, nici fiica nu zîmbeau în timp ce se apropiau
de Charles, iar întreaga adunare o sorbea din ochi pe
mireasa emcţionată. Diana părea concentrată asupra al
tarului din fi ţa ei. Ştia foarte bine că trebuia să-l spijine
pe tatăl său pe parcursul celor cîţiva metri pînă la altar,
pentru că Johnny Spencer încă nu se restabilise complet
de pe urma atacului de apoplexie, şi o vreme organizatorii
se îndoiseră că ar fi fost în stare să conducă mireasa pînă
la altar. Dar el venise singur şi din proprie iniţiativă, de
166
Nunta secolului
nenumărate ori, la St’ Paul ca să exerseze paşii pe care

mina să-i facă la braţul Dianei. După cununie avea să
mărturisească prietenilor săi: "Eram hotărît s-o duc pe
I bana la altar, chiar dacă astă m-ar fi ucis. Era datoria
mea şi nu aveam de gînd să renunţ pentru nimic în lume.
I >ar trebuie să recunosc că mai mult m-a sprijinit ea pe
m ine. A fost minunată".
Diana l-a auzit pe arhiepiscopul de Canterbury
■.plinind lumii:
"Iată personajele unei poveşti frumoase: prinţul şi
piinţesa în ziua nunţii lor. Dar basmele se sfîrşesc, de
<»bicei, la un moment dat, cu o frază simplă: < <Şi au trăit
lericiţi pînă la sfîrşitul zilelor lor>>. Poate pentru că
basmele bagatelizează căsătoria după tipicul romanului
. avaleresc. Acesta nu este un punct de vedere creştinesc.
I’otrivit credinţei noastre, ziua nunţii nu reprezintă un
luinct de sosire, ci însăşi condiţia existenţei umane. Cei
• are s-au căsătorit trăiesc mereu fericiţi şi după ziua
minţii, dacă perseverează în exercitarea îndatoririi de a-şi
dărui iubire unul altuia şi, împreună, lumii întregi".
A rh iep iscop u l a îndrum at cuplul de-a lungul
întregului ceremonial. Cu excepţia.unei ezitări datorate
<moţiei - cînd Diana a încurcat numele lui Charles şi a
b >st cît pe ce să se mărite cu ducele de Edinburgh! -
cerem onia a decurs fără cusur. Ca şi m ajoritatea
mireselor moderne, dar spre deosebire de fostele mirese
n-gale, Diana a optat în jurămîntul ei nupţial pentru
omiterea promisiunii de a fi "supusă" soţului ei. Toată
lumea din catedrală a auzit cuvintele, "dragoste, onoare
şi căldură". Curînd, ea avea să descopere temeinicia
acelui jurSmînt.
O dată cu depunerea jurămîntului, Diana îşi lua
definitiv adio de la libertatea pe care o avusese toată viaţa
167
NICHOLAS DAVIES
- aceea de a face numai ceea ce voia, de a merge singură

pe stradă, de a-şi vizita prietenele, de a şofa, de a se duce
la cinema, de a mînca la restaurant sau pe stradă, de a bea
şi sta la taclale cu prietenele. în acel moment ea nu numai
că se mărita cu un bărbat, ci îşi asuma totodată şi o sarcină
cu toate implicaţiile ei viitoare. Se mărita cu un bărbat
care urma să ocupe întotdeauna primul loc în existenţa
sa. în scurt timp, ea avea să descopere că trebuia să se
jertfească datoriei cel puţin tot atît de mult ca şi
bărbatului cu care se măritase.
La sfîrşitul ceremoniei, Diana părea uşurată, dar încă
stăpînită de emoţie în timp ce traversa nava laterală a
catedralei, pentru a ieşi împreună cu Charles afară, la aer.
U n surîs uşor îi flutură pe buze atunci tind Charles,
vorbindu-i în şoaptă, o rugă să se relaxeze. Corvoada
trecuse. Erau, în sfîrşit, căsătoriţi.
Afară, pe treptele catedralei, camerele de televiziune
se fixară asupra cuplului. Lumea a putut să-l audă clar pe
Charles care o îndemna să facă semn cu mina. Instinctiv,
prinţesa îşi ridică braţul subţire şi brăţara de aur îi străluci
în soare. Mulţimea şi-a manifestat printr-un ropot de
aplauze preţuirea pentru acest gest.
In timp ce perechea se întorcea la Buckingham
Palace în landou deschis, mulţimea ovaţiona, radiind
căldură şi voie bună. Momentul culminant al transmisiei
televizate l-a constituit surprinderea pe peliculă a întregii
familii regale în balconul de la Buckingham Palace. Mii
de steaguri fluturau dedesubt, se auzeau cîntece şi
strigăte: "O vrem pe Di! îl vrem pe Charlie!" în acel
moment, Charles i-a spus: "Ei bine, şi cu sărutul cum
rămîne?". Diana s-a întors spre el şi i-a răspuns: "De ce
nu?". Şi cei doi s-au sărutat în modul cel mai firesc cu
putinţă. Gestul lor spontan a fost marcat de uralele
168
mulţimii. Era exact ceea ce voiau oamenii - un semn de
.ilecţiune adevărată din partea cuplului princiar.
Ziua a reprezentat un triumf absolut. Totul s-a

derulat cu precizia unui cronometru. Anglia era desigur
lara cu cea mai mare experienţă în organizarea unor
astfel de spectacole; dar cînd totul s-a terminat, per
sonalul palatului a oftat uşurat. Aproape toţi munciseră
/i şi noapte, timp de săptămîni întregi, pentru a asigura
succesul nunţii.
La sfîrşitul zilei, după ce fiul său şi noua lui soţie au
plecat în luna de miere, regina a ieşit să se plimbe în
grădinile de la Buckingham Palace. Deodată ea a văzut
pe cineva culcat pe o bancă. Surprinsă, l-a întrebat pe
unul din însoţitorii ei din garda persoanală: "Ce-i asta?"
"Nu ştiu, maiestatea voastră", i-a răspuns acesta.
Un alt însoţitor s-a dus să vadă despre cine era vorba.
Intorcîndu-se, i-a raportat uimit reginei: "E sir John
Miller!".
Sir John, q simpatică figură de militar, se ocupa de
( 'rown Equer" la Buckingham Palace şi fusese unul din
principalii organizatori ai festivităţii nupţiale. Frînt de
oboseală, tocmai se întorsese de la staţia Waterloo, unde
ii condusese pe prinţul Charles şi pe prinţesa Diana.
Muncise timp de săptămîni, zi de zi, pentru ca tot ce
depindea de el să iasă perfect. Acum însă după încheierea
misiunii a fost de ajuns să se aşeze pe o bancă, pentru a
se odihni puţin, că a adormit pe lor. Regina l-a lăsat să
doarmă acolo unde-1 găsise.
Grajdurile Coroanei (n. tr.)
169
NICHOLAS DAVIES
Prinţul şi prinţesa şi-au petrecut noaptea nunţii în

casa lordului Mountbatten, la Broadlands, în superbul
ţinut Hampshire. După moartea lui Mountbatten, casa
revenise nepotului său, lordul Romsey, prieten al lui
Charles. Regina şi prinţul Philip îşi petrecuseră şi ei prima
noapte din luna lor de miere la Broadlands. Dar Charles
era îndurerat la gîndul că această casă fusese mai mult
decît căminul său pe vremea cînd trăia Mountbatten.
Perechea princiară şi-a petrecut luna de miere la
bordul yahtului regal "Britannia", navigînd pe Marea
Mediterană. în cartea sa Royăl Service, Stephen Barry
acordă un spaţiu amplu acestei croaziere:
"Au fost două săptămîni încîntătoare. Pentru prima
dată după ani de zile nu mai trebuia să-l trezesc
dimineaţa pe Charles. Dorm ea cît voia el, iar noi îi
trimiteam dejunul numai atunci cînd suna.
El şi prinţesa şi-au petrecut cele mai multe seri stînd
singuri pe punte, fără ca vreun membru al echipajului să
ştie cînd se duceau la culcare. Apartamentul lor era foarte
simplu, dar confortabil şi plăcut. Totul pe puntea regală
era alb, capitonat cu roşu şi covoare cenuşii.
în cea mai mare parte a timpului au navigat de-a
lungul coastei africane, încercînd să găsească cîte o plajă
pustie, la adăpost de prezenţele indiscrete. Trimiteam o
barcă înainte pentru a ne asigura că nu era nimeni pe
plajă, apoi o altă ambarcaţiune îi ducea pe ei doi la ţărm.
Prinţului îi plăcea să stea la soare, iar prinţesei să înoate
sau să facă fotogr afii, în marea lor majoritate avîndu-1 pe
Charles în prim-plan...
Diana a fost foarte fericită pe parcursul lunii de
miere. Tot timpul şi-l petrecea împreună cu Charles,
copleşindu-1 cu sărutări. Chipul ei exprima o adoraţie
170
Nunta secolului
mută pentru prinţul Charles. Nu cred s-o mai fi văzut

vreodată atît de fericită.
Şi Charles părea îneîntat, însă era mai sobru, nu se
extazia în aceeaşi măsură ca Diana, dar nici nu mi-1
imaginam purtîndu-se la fel ca ea".
Cu toate că mai tot timpul stăteau singuri, Charles şi
Diana se alăturau membrilor echipajului ori de cîte ori
se organizau reuniuni la bordul iahtului sau petreceri
■im peneşti pe ţărm. Diana încerca să transforme luna lor
de miere într-un prilej de bucurie pentru toată lumea.
Cînd s-au întors în Anglia, radiau de fericire. Timp
de cîteva săptămîni, cei care îi vedeau împreună nu
puteau să nu remarce semnele evidente ale dragostei
împărtăşite.
Trei luni mai tîrziu, cînd a ţinut un discurs în
străvechiul Guildhall din City of London, prinţul şi-a
mărturisit impresiile din ziua nunţii: "încă nu sîntem în
stare să ne desprindem de farmecul acelei zile. Cel puţin
;tşa am simţit eu, şi la fel spune şi soţia mea.
îm i amintesc doar foarte puţine momente care au
pus în mişcare asemenea mase de oameni: încoronarea,
lubileul şi cîteva situaţii de interes naţional major.
I 'iecare dintre ele a avut o notă aparte, dar nunta noastră
a fost unică, extraordinară, pentru că ne privea doar pe
noi. A depăşit toate aşteptările. Ne-a făcut pe amîndoi să
ne simţim foarte mîndri că sîntem britanici".
171
NICHOLAS DAVIES
REGALITATEA - O REALITATE
COPLEŞITOARE PENTRU DIANA
P e n tr u a se sustrage ind iscreţiei reporterilor,

Edward Adeane, secretarul particular al lui Charles,
sprijinit îndeaproape de superiorii din Royal Navy a con
ceput luna de miere ca pe o operaţiune militară secretă.
In timp ce Charles şi Diana vizitau oraşe de pe coastă sau
chiar acostau pentru a lua masa împreună cu prietenii,
jurnaliştii zburau de pe o insulă pe alta a Greciei dînd
crezare chiar şi celor mai neînsemnate zvonuri, în dorinţa
de a afla cîte ceva. Unul din ziare a închiriat chiar şi un
avion Lear, dar totul a fost zadarnic.
In primele zile după întoarcere, cuplul regal a ţinut
o conferinţă de presă în care prinţul a apreciat înţelegerea
de care dăduseră dovadă gazetarii, lăsîndu-i în pace.
Toată lumea care a participat la această conferinţă de
presă a relatat că atitudinea celor doi demonstra cît se
poate de clar că erau "pur şi simplu îndrăgostiţi" unul de
altul. Diana a descris luna de miere ca pe ceva "fabulos"
afirmînd că "putea să recomande căsătoria drept cel mai
bun lucru". Apoi a adăugat cu un zîmbet care i-a luminat
faţa: "Viaţa e minunată".
La întoarcerea din luna de miere, perechea princiară
a preluat din mers obligaţiile ce reveneau familiei regale
la Balmoral. Diana a coborît rapid cu picioarele pe
pămînt, dîndu-şi seama că viaţa ei nu avea să fie mereu
172
Regalitatea - o realitate copleşitoare pentru Diana
ca în acele zile însorite de leneveală pe care le petrecuse

cu proaspătul ei soţ pe puntea yahtului regal. Dintr-un
punct-de vedere, Charles nu-i mai aparţinea exclusiv.
Lipseau prilejurile favorabile pentru a da frîu liber
demonstraţiilor ei de afecţiune. Dintr-o dată a descoperit
cu soţul ei reprezenta o proprietate publică şi că persoana
cea mai importantă din viaţa lui nu era ea, ci mama lui.
încă din prima seară petrecută la Balmoral, în timp
ce ea şi cu Charles se îmbăcau pentru cină - prima lor
masă împreună cu restul familiei-Diana şi-a făcut o idee
despre ceea ce o aştepta. Ca de obicei, un număr de
oaspeţi distinşi stăteau împreună cu regina şi cu prinţul
Philip. Mai întîi, Diana a descoperit că nu putea zăbovi
prea mult cu îmbrăcatul şi cu machiatul. Trebuia să se
conformeze regulilor de disciplină rigidă proprii casei
regale.
Perechea era aşteptată jos, pentru a lua o băutură
înainte de masă, la şapte şi jumătate exact, şi Charles era
gata, bineînţeles, la şapte şi douăzeci şi cinci de minute.
I•I fusese educat în acest sens şi cunoştea ordinea pres-
labilită, care, în fond, se reduce la o singură regulă strictă:
sub nici un motiv regina nu trebuia lăsată să aştepte.
Charles o adora pe mama lui şi accepta fără să
aicnească stilul de viaţă oarecum rigid de la Balmoral.
I)evotamentul şi obedienţa soţului ei faţă de mama sa au
mfuriat-o pe Diana de la bun început. Simţea că Charles
ar fi fost întotdeauna, în orice situaţie, de partea mamei
sale, ca să nu mai vorbim de o eventuală dispută, in
diferent de ce spunea regina; chiar dacă, în particular, el
gmdea altfel, automat i-ar fi dat dreptate mamei sale.
Diana le-a spus prietenelor ei că Charles, atunci cînd se
alia în prezenţa mamei lui devenea altă persoană. Odată,
i Iu pă ce Charles îi spusese că era răpitoare în rochia aceea
173
NICHOLAS DAVIES
adînc decoltată, pînă sub linia admisă, la cină, regina a

remarcat plină de tact că rochia era puţin cam prea
"revelatoare" pentru un membru al familiei regale. Departe
de a-şi contrazice mama, Charles a dat aprobator din cap.
Diana, care îşi petrecuse cea mai mare parte a vieţii
descurcîndu-se singură şi reuşind să-l infueriţeze pe tatăl
ei în luarea multor decizii, nu putea accepta o asemenea
atitudine.
In cele cinci luni dinaintea nunţii, cît a stat la
Buckingham Palace, Diana a fost tratată ca şi cum n-ar fi
locuit acolo. în cea mai mare parte a timpului a fost lăsată
de capul ei şi, suprinzător, a fost invitată la ceai numai de
două ori şi sporadic la nişte dineuri neprotocolare, în
apartamentele reginei. Pe tot parcursul şederii sale n-a
participat la nici un dineu protocolar şi la nici o festivitate.
Acum era aruncată la capătul lumii, la Balmoral, şi asta a
însemnat un şoc pentru o fată care abia depăşise pragul
adolescenţei.
Dintr-o dată, realitatea vieţii care o aştepta pînă la
sfîrşitul zilelor ei i s-a părut năucitoare. Diana, care nu
fusese obişnuită cu disciplina, trebuia să stea de vorbă
exact treizeci de minute cu orice persoană invitată în
weekend - fie ea primul ministru, episcop, profesor, om
de afaceri sau alt m em bru al fam iliei regale. D e
asemenea, eticheta cerea să ofere un pahar de băutură,
uneori două, dar niciodată mai mult.
Diana bea de obicei băuturi răcoritoare, dar la ocazii
nu refuza un sherry uşor sau un pahar de şampanie,
atunci cînd se servea. Ritualurile regale nu se schimbau
niciodată. Şeful servitorilor o întreba: "Pot să vă servesc
ceva de băut, doamnă?" şi-i aducea ceea ce îi comanda,
înclinîndu-se uşor atunci cînd îi prezenta băutura. Era o
mare diferenţă faţă de felul cum decurgeau lucrurile în
174
apartamentul ei din Earl Court, unde nu dispunea decît

de vin roşu sau alb pentru a-şi trata musafirii. într-un
singur an, viaţa ei se schimbase radical.
Diana era o tînără simplă, fără ifose’ dar nu prea

sociabilă din fire. Nu simţea niciodată nevoia să angajeze
conversaţii cu cei din jur numai din simplă politeţe. Era
fericită să stea de vorbă cu prietenele despre succesele
ultimului grup de muzică pop, despre coafurile la modă
sau despre îm brăcăm inte, ori să pălăvrăgească cu
colegele sale de şcoală. Dar Balmoralul şi dineurile
reginei erau obligaţii foarte greu de suportat. E displăceau
profund pentru că le găsea plictisitoare şi mai ales in
evitabile. însorita şi fericita ei lună de miere rămăsese
undeva în urmă. Bucuria vieţii alături de Charles se
evaporase peste noapte şi i se părea atît de străină dezin
voltura cu care el discuta despre lucruri necunoscute şi
lipsite de interes din punctul ei de vedere.
La ora opt fix, cînd era anunţat dineul, Diana
îmbrăcată foarte sobru trebuia să-l ia pe Charles de braţ
şi să se îndrepte spre salonul unde se servea cina; La fel
ca şi ceilalţi oaspeţi, era obligată să rătnînă un moment în
picioare, pînă cînd se aşeza regina. D e cele mai multe ori
nu avea voie să stea lingă Charles. Adeseori era plasată
intre doi bărbaţi cu care nu avea nimic comun şi pe care
ii găsea fie prea bătrini, fie prea intelectuali pentru a
angaja o discuţie cît de cît interesantă pentru ambele
părţi.
In primii ani ai adolescenţei, Diana se apropia foarte
uşor de oricine şi lega lesne conversaţii cu oamenii
obişnuiţi, dar aceştia nu se puteau compara cu regina şi
oaspeţii ei. Observase că Charles o privea pe mama sa cu
un amestec de respect şi admiraţie vecin cu idolatria. Din
175
NICHOLAS DAVIES
cauza carenţelor sale educaţionale, Diana nu se simţea în

stare să poarte o conversaţie cu toţi aceia pe care îi
considera superiori din punct de vedere intelectual şi în
consecinţă prefera să păstreze tăcerea pentru a nu se face
de rîs.
La scurt timp după căsătorie, D iana avea să-i
mărturisească unei prietene: "Singurul subiect pe care-1
pot discuta cu ei este afurisita asta de vreme!". D e
asemenea, i s-a confesat maestrului de călărie al lui Charles:
"Sînt absolut terorizată de regină. Tremur toată în
prezenţa ei. Nu pot s-o privesc în ochi şi simt că-mi fuge
pămîntul de sub picioare cînd o văd intrînd în cameră. Ea
încearcă să fie drăguţă, vrea să-mi uşureze situaţia, dar
eu mă simt îngrozitor în prezenţa ei.
Charles se străduieşte să mă ajute mai în glumă, mai
în serios, dar eu mă uit în jos şi mă înroşesc ca racul. Abia
dacă sînt în stare să schiţez un biet zîmbet".
Atunci, la început, la Balmoral, şi chiar în anul
următor, Diana stătea la masă fără să scoată o vorbă.
Chiar dacă se purtau discuţii complicate, serioase sau
amuzante ori se spuneau glume pe care numai familia
regală le înţelegea, toate acestea treceau pe undeva, pe
deasupra. Iată ce-i scria uneia dintre fetele cu care
împărţise cîndva apartamentul: "Mă simt total străină.
U neori mă întreb ce Dumnezeu caut aici, în ce m-am
băgat? Mă simt atît de măruntă şi îngrozitor de singură".
D e regulă, dineurile erau frugale şi durau destul de

mult. Nu avea importanţă că Diana era moartă de foame
sau că ţine una din dietele ei stricte; nu putea părăsi masa
pînă cînd regina nu se ridica şi trecea în salon în vederea
siestei. U neori dineul dura o oră, alteori douăs depindea
de oaspeţi, de conversaţia şi de dispoziţia reginei. Pentru
176
( liarles era ceva obişnuit, bineînţeles, dar Diana avea

nbicciul să ia o gustare în fugă şi după aceea s-o şteargă
. uni şi unde avea chef. Această obligaţie protocolară o
1»1ictisea la culme.
Dar ceea ce a îngrozit-o mai mult pe Diana şi a
marcat începutul neînţelegerilor ei cu Charles a fost
i rpetabilitatea unor asemenea situaţii, atîta vreme cît se
al'la în compania reginei, la Balmoral sau la Windsor.
Acesta avea să fie modul ei de viaţă pentru tot restul
•ilelor sale. în ciuda asigurărilor şi sfaturilor liniştitoare
pe care le primise înaintea nunţii din partea unor experţi
precum fostul ofiţer de marină Michael Colborne din
biroul lui Charles ori secretarul particular al prinţului,
juristul Edward Adeane, Diana nu-şi făcea iluzii deşarte.
Pedantul şi eficientul Adeane a anticipat necazurile pe
care avea să le producă Diana atunci cînd a constatat, cu
tupoare, că viitoarea prinţesă nu ştia nici măcar care era
. apitala Australiei!
Luna septembrie a anului 1981 n-a fost prea fastă
pe ntru Diana. Pur şi simplu nu se putea acomoda cu noua
ci viaţă ca membru al familiei regale. Era debusolată şi
nefericită, îşi petrecea cea mai mare parte a timpului
plimbîndu-se în jurul domeniului, singură, cu ochii în
lacrimi, fără să ştie ce avea de făcut pentru a se integra în
această existenţă străină.
Noaptea, cînd era numai cu Charles, încerca să-i
împărtăşească stările sale. îl implora s-o ducă acasă la
I lighgrove sau la Londra, să-şi vadă prietenii, să dea o
raită prin magazinele elegante de la Knightsbridge, să
i (-stabilească relaţii fireşti cu semenii săi.
Foarte disciplinatul Charles nu putea să ia în serios
asemenea idei de teamă să n-o supere pe mama lui. Dar
pe măsură ce se prelungea şederea cuplului la Balmoral
177
NICHOLAS DAVIES
în acea toamnă, Diana devenea tot mai însingurată şi mai

deznădăjduită. D e fapt, se plictisea de moarte. în timpul
primului sejur de opt săptămîni la Balmoral a plouat
aproape în fiecare zi. Nu prea avea altceva de făcut decît
să se plimbe, căci nu exista nici o persoană de vîrsta ei cu
care să mai schimbe o vorbă. Dar ploaia şi izolarea
fuseseră aproape glorificate de soacra ei în show-ul de
două ore prezentat la BBC cu ocazia aniversării reginei.
Intitulat Elizabeth R, spectacolul omagia a patruzecea
aniversare de la urcarea pe tron a reginei. Aceasta evoca
în termeni elogioşi reşedinţa de la Balmoral: "Cînd te duci
acolo e ca şi cum ai hiberna. Este o zonă foarte frumoasă.
Poţi să mergi mile întregi fără să întîlneşti pe nimeni.
Diana începuse să-şi facă prieteni printre angajaţii
de la Balmoral. Nu voia să mai iasă în fiecare zi cu
membrii familiei regale şi să stea în frig şi în ploaie, în
timp ce bărbaţii vînau. în locul unor asemenea obligaţii
protocolare préfera să se întreţină cu personalul,
îndeosebi cu cel din bucătărie. Potrivit spuselor unei
servitoare la casa regală, "Diana venea zîmbitoare şi
prietenoasă, spre uimirea tuturor. Nu se mai întîmplase
ca vreun membru al familiei regale să intre în bucătărie,
în afară de ocaziile speciale, cînd regina se hotăra să facă
o inspecţie.
Dar acum era cu totul altceva. Diana stătea de vorbă
cu toată lumea, ca şi cum ar fi fost o prietenă de-a noastră.
Nici un membru al familiei regale nu se mai purtase aşa
pînă acum. Şi noi nu ştiam cum s-o luăm".
C ei din condu cerea personalului au protestat
împotriva imixtiunii prinţesei de Wales în treburile lor.
Şi nu erau de acord cu aşa-numita "practică suedeză",
potrivit căreia membrii familiei ar trebui să stabilească
relaţii de prietenie cu angajaţii lor. Totodată au existat, şi
178
WÊÊÊÊÊÊÊÊÊIKÊÊÊÊÊk
m 1990 încă mai existau, relaţii precis delimitate ale

I»ersonalului regal cu cei care lucrau pentru ei. Personalul
de la bucătărie, m enajerele, servitoarele, ospătarii,
şoferii, valeţii şi grădinarii erau consideraţi "cei de sub
scară", în vreme ce personalul regal şi cei care lucrau
îndeaproape cu ei erau amplasaţi "deasupra scărilor",
. iIcătuind personalul particular al familiei regale, secretare,
funcţionari, doamne de onoare. Această ierarhie este
respectată cu stricteţe de toţi servitorii. Cei care ocupă
I»osturi de conducere sînt trataţi cu cea mai mare
deferenţă de către servitorii tineri.
Membrii familiei regale sînt, totuşi, foarte politicoşi
eu personalul lor, indiferent cît de joasă este poziţia pe
care o ocupă vreun slujitor. întotdeauna adaugă, după ce
solicită ceva, cuvintele "dacă nu te superi". Servitorul
respectiv se înclină şi răspunde: "Da, doamnă" sau "Da,
domnule" şi se retrage.
într-o zi, cînd Diana tocmai se pregătea să-şi viziteze
noii prieteni din bucătărie, paharnicul s-a apropiat de ea
si, arătîndu-i uşa cu degetul, i-a spus politicos, dar categoric:
"Doamnă, locul dumneavoastră este acolo, iar locul
nostru e aici".
Luată prin surprindere, Diana nu a ştiut ce să-i
i. ispundă. Individul stătea ţeapăn în faţa ei, fără să scoată
nici un cuvînt şi-i bara efectiv drumul spre bucătărie.
I‘rinţesa s-a înroşit şi a dispărut, fără ca de atunci să mai
«oboare vreodată scările.
în casa părinţilor ei, Diana obişnuia să stea de vorbă
cu personalul, fără să producă vreo supărare cuiva. După
.1«castă interdicţie, care o împiedica să-şi facă prieteni,
s a simţit şi mai singură, şi mai nefericită. I se oferea încă
un motiv pentru a detesta reşedinţele regale de la ţară.
179
NICHOLAS DAVIES
La începutul căsniciei sale, Diana şi-a pierdut de

cîteva ori cumpătul. Brusc izbucnea în lacrimi, aparent
fără nici un motiv, pentru ca în clipa următoare să-şi
m anifeste furia şi dorinţa de răzbunare, adeseori în
prezenţa unor persoane străine. Charles se străduia din
răsputeri să contracareze izbucnirile ei în public, care îl
stînjeneau, făcîndu-1 nefericit. în disperare de cauză s-a
gîndit să stea de vorbă cu cîţiva oameni de încredere
despre acest comportament ăl soţiei sale. Avea cîţiva
prieteni apropiaţi, printre care se număra şi lordul Rom-
sey şi soţia acestuia, la rîndul lor prieteni şi cu Diana. Ei
au venit special din Scoţia pentru a o ajuta să depăşească
starea în care se afla. Lordul Romsey a ieşit la vînătoare
cu prinţul, iar soţiei sale i-a revenit rolul de a o însoţi pe
prinţesă la plimbare. Şi alţi prieteni ai cuplului, care îi
cunoşteau la fel de bine pe amîndoi, au fost chemaţi în
ajutor, dar Diana nu făcea decît să se plîngă oricui voia
s-o asculte. Cuprinsă de disperare i se confesa şi valetului
lui Charles, Stephen Barry: "Nu ştiu ce-i de făcut. Sînt atît
de nefericită aici! Charles nu mă înţelege. El preferă să
se ducă la vînătoare sau la călărie, ori să discute cu mama
lui, în loc să stea cu mine. Oare chiar nu-şi dă seama că
trebuie să aibă mai multă grijă de mine?! Mă simt aban
donată, şi lucrul ăsta mă scoate din minţi".
Cu cît era mai nefericită şi mai nervoasă Diana, cu
atît mai îngrijorat devenea Charles la gîndul că problemele
ei s-ar putea să râmînă insolubile. El mai încercase şi
înainte s-o introducă pe Diana în vechiul lui cerc de
prieteni, dar fără rezultat. La scurt timp după luna lor de
miere, prinţul a organizat un dineu la Kensington Palace
în onoarea celor mai apropiaţi camarazi de polo şi a
soţiilor lor, printre care miliardarul canadian Galen Wes-
ton şi străluciţii jucători fraţii Hipwood. El socotise că
180
jucătorii şi soţiile sau prietenele lor - tineri bogaţi şi

exuberanţi - aveau s-o distreze pe Diana. Ea însă i-a găsit
"juvenili şi proşti" emiţînd judecăţi de valoare cu siguranţa
pe care ţi-o dă împlinirea vîrstei de douăzeci de ani.
Prinţul s-a sfătuit cu cîţiva din cei mai experimentaţi
şi maturi prieteni ai săi - cei în care ştia că poate avea
încredere - asupra acestei imprevizibile probleme ridi
cate de năzuroasa lui soţie. Aceştia au fost de părere că
I )iana avea nevoie de timp să se obişnuiască cu disciplina
şi protocolul de la Curte. Pînă la urmă, totul avea să fie
hi ne, îl încurajau ei.
Mountbatten obişnuia să spună că soţia lui Charles,
oricare-ar fi fost ea, avea nevoie să înveţe toate cîte i se
cereau şi să-şi adapteze existenţa în funcţie de aceea a
membrilor familiei regale. Şi Charles ştia că, atunci cînd
va fi regină, soţia lui trebuia să fie şi mai disciplinată, şi
mai controlată, şi mai plăcută decît restul familiei. Diana
era veşnic iritată şi se încăpăţîna să-i ceară permisiunea
de a părăsi Balmoralul pentru a pleca la Londra să facă
nişte cum părături şi să-şi petreacă w eekend-ul cu
prietenele sale. Cu cît se plîngea mai mult, cu atît Charles
persista în hotărîrea de a o reţine la Balmoral, crezînd
probabil că educarea ei trebuie să înceapă imediat. N-ar
l i exclus ca în acea perioadă Charles să-şi fi dat seama de
eroarea pe care o comisese...
Diana nu se sinchisea de exigenţele protocolului. O
deranja izolarea ei într-un castel victorian întunecat şi
rece, în compania unor oameni incapabili s-o înţeleagă,
( are o forţau să se poarte aşa cum considerau ei că era
necesar. Cînd, în cele în urmă, vacanţa la Balmoral s-a
tuşit, s-a simţit mai mult decît uşurată. Spera din tot
11 fie tul că avea să înceapă împreună cu Charles o viaţă
lericită, dincolo de sfera de influenţă a reginei.
181
NICHOLAS DAVIES
întoarsă la Kensington Palace, Diana a încercat să-şi

organizeze viaţa în aşa fel încît să-şi poată petrece
majoritatea timpului împreună cu*soţul ei. Ar fi vrut să
rămînă în tête à tête fără şuvoiul neîntrerupt de secretare,
maeştri de călărie, valeţi şi servitori, care întotdeauna
aveau ceva urgent de discutat cu prinţul, deranjîndu-i
atunci cînd le era lumea mai dragă. La un moment dat a
ajuns să se simtă ca o simplă secretară a unui preşedinte
de mare companie. I se părea că oricine se bucură de mai
multă atenţie din partea lui Charles decît ea. Cu cît el era
mai ocupat, cu atît ea devenea mai revendicativă şi iras
cibilă. Oamenii care petrecuseră ani de zile în preajma
lui Charles, străduindu-se să-i satisfacă* exigenţele,
simţeau tensiunea care domnea la palat.
Bineînţeles că lui Charles, i se părea foarte normală
viaţa lui, aşa cum decurgea ea, aproape total separată de
aceea a Dianei. Considera de la sine înţeles faptul că
pleca pentru două-trei nopţi, revenea, apoi pleca iar,
departe în ţară, ca să ţină un discurs, să ia parte la
deschiderea unei fabrici sau ca să participe la o reuniune,
în afara angajamentelor sale publiée, îşi petrecea cel
puţin o zi pe săptămînă conducînd afacerile ducatului de
Cornwall. Nu i-a trecut niciodată prin minte că după
însurătoare lucrurile ar fi trebuit să se schimbe.
Dar Diana s-a dovedit mult mai îndărătnică decît se
aşteptase Charles sau familia regală. Ea avea idei precon
cepute despre căsnicie, în desfăşurarea căreia includea
lungi perioade de timp petrecute numai cu Charles, fără
să-l împartă cu cei din suită. în realitate, de cele mai multe
ori se întîmpla să-l vadă numai la cină, ori, şi mai rău, doar
cîteva minute înainte de culcare.
în consecinţă, n-a mai acceptat să coopereze la
îndeplinirea obligaţiilor programate pentru ea si pentru
182
Charles. Cerceta agenda împreună cu o doamnă de

companie şi formula obiecţii pe marginea tuturor acţiunilor
prevăzute pentru a doua zi. Apoi îi spunea răspicat lui
Charles că n-are de gînd să facă cutare sau cutare lucru.
O asem enea comportare era mai mult decît şocantă
pentru Charles. Ideea ca un membru al familiei regale să
refuze îndeplinirea unei îndatoriri oficiale i se părea de
neconceput. Dar Diana refuza cu încăpăţînare să se dea
pe brazdă, voia să facă numai ceea ce dorea ea.
într-o zi, furioasă, simţind că i se umpluse paharul, a
plecat singură la cumpărături. A sărit în maşina parcată
in curte la Buckingham Palace şi tocmai îşi punea centura
de siguranţă, cînd a auzit un ciocănit în geam. Era ţ*aul
Officer, unul din poliţiştii din Royal Protection Squad . El
a deschis portiera şi s-a urcat lingă ea.
"Nu am nevoie de tine, mulţumesc. Mă duc singură",
a spus ea.
"Regret, doamnă, dar nu se poate, a răspuns el. îmi
pare rău, însă acum facem parte din viaţa dumneavoastră.
După cum ştiţi, avem datoria să vă însoţim în per
manenţă".
Furioasă, Diana a coborît din maşină trîntind por-
liera şi a fugit în camera sa. Ori de*cîte ori se referea la
ca, personalul de la Buck House îi spunea "Prinţesa din
turn".
în noiembrie 1981, la numai patru luni după nuntă,
C harles şi-a dat seam a de im p osib ilitatea oricărei
comunicări cu soţia sa. Diana, cea atît de docilă înainte
de căsătorie, devenise cu totul alt om. El nu voia să-i
Escadronul regal de protecţie (n. tr. ).
183
NICHOLAS DAVIES
împărtăşească mamei sale adevărul pentru că ştia că

dîrtsa i-ar fi cerut să-şi facă singur ordine în casă şi să nu-i
mai tolereze soţiei sale un asem enea comportament
absurd. Charles era destul de sensibil ca să înţeleagă că
Diana nimerise într-o lume străină şi dificilă pentru ea, şi
că dacă ar fi adoptat o atitudine agresivă i-ar fi făcut,
probabil, şi mai rău. *
■ Iată ce relatează Stephen Barry în această privinţă:
"Odată, Diana trebuia să-l însoţească pe Charles la un
dineu oficial, şi ea nu voia să meargă. Charles se
îmbrăcase în frac, iar Diana purta o rochie de zi atunci
cînd intră în cameră.
< <Nu merg, a spus ea, nu mai fac faţă. Va trebui să
te duci singur. > > Charles i-a răspuns: < < Nu poţi face aşa
ceva. A m acceptat, trebuie să mergem > >. Dar Diana a
rămas nemişcată. M-am uitat la ea. Stătea neclintită, şi
lacrimile îi curgeau şiroaie Mi-a părut foarte rău pentru
ea. Charles s-a aplecat asupră-i, iar eu am ieşit încetişor
din cameră. In seara aceea, Charles s-a dus singur la
dineu. înainte de a pleca, mi-a şoptit: < <Ai grijă de ea,
nu cred că se simte bine> >. în realitate, era nefericită şi
deprimată".
Starea ei depresivă se datora într-o oarecare măsură
şi faptului că nu avea încă destulă încredere în sine pentru
a depăşi dificultăţile derivate din multitudinea contac
telor sociale. Nu o deranja să stea de vorbă cu oamenii în
particular, dar era incapabilă să se adreseze mai multor
persoane străine deodată. în asemenea împrejurări se
simţea copleşită şi stingherită.
Prinţesa i-a mărturisit toate acestea lui Oliver
Everett, unul din camarazii de polo ai lui Charles şi fost
secretar al prinţului. Acesta, fiind cu şaptesprezece ani
mai în vîrstă decît Diana, cunoştea bine mecanismul de
184
funcţionare a curţii regale-. Diana începuse să fie atît de

dependentă de el, că nu făcea nici un pas fără să-l con
sulte. Ea l-a rugat pe Charles să-i permită discretului,
amabilului şi săritorului Everett să fie secretarul ei.
Văzînd că Everett părea singura persoană cu care se
înţelegea nestatornica lui soţie, Charles a fost de acord.
Diana era încîntată. în următorii doi ani, pînă în
1983, Everett a îndrumat-o şi i-a ascultat păsurile, a
mvăţat-o ce trebuie să facă pentru a se integra în viaţa de
la Curte şi, mai presus de toate, i-a insuflat încredere în
forţele proprii astfel încît, la nevoie, să-şi poată lua soarta
in propriile mîini.
în toamna lui 1981, cînd Diana a rămas însărcinată,
( 'harles a sperat că sarcina şi bucuria maternităţii îi vor
restabili echilibrul emoţional, dar se pare că efectul a fost
cu totul altul decît cel scontat.
în cartea sa, Stephen Barry relatează o întîmplare
petrecută într-o zi de decembrie: "Diana a intrat în biroul
lui Charles, i-a spus că nu se simte prea bine şi l-a rugat
să rămînă acasă cu ea. I-a explicat că avea nevoie de el
pentru că se simţea îngrozitor. Charles i-a sugerat să se
întindă puţin, înainte de a veni doctorul s-o vadă. Dar ea
nu avea nevoie de doctor, ci de compania lui.
Charles i-a explicat, calm, că trebuie să plece,
deoarece avea o întîlnire oficială. Era de datoria lui să fie
prezent la acea întîlnire. Cuvîntul << datorie > > parcă a
fulgerat-o pe Diana. <<Datorie! Datorie! Nil te gîndeşti
decît la afurisita ta de datorie, ţipa Diana la el. Ei bine, e
timpul să te mai gîndeşti şi la mine. La dracu, sînt
nevasta ta! > > Şi a ieşit în goană din cameră, trîntind uşa
după ea.
Charles s-a uitat în jos, fără să spună nimic, dar avea
un aer foarte preocupat...".
185
■■■■■■■■■■■■■ _______
NICHOLAS DAVIES
în final, prinţul a abordat o altă tactică, mai blîndă,

în relaţiile cu soţia sa. încerca să-i satisfacă toate cererile,
chiar şi a celea pe care le respin sese mai înainte.
Campania ei pentru dobîndirea dreptului de a-şi vedea
soţul mai des şi de a-şi spune părerea în privinţa vieţii sale
începea să dea roade, întrucît Charles era tot mai
preocupat de persoana soţiei sale.
Edward Adeane, secretarul particular al lui Charles,
a avut cel mai mult de suferit de pe urma tulburărilor
Dianei. Prinţesa i-a spus de la obraz că vrea să stea mai
mult timp cu Charles şi, în consecinţă, să nu-i mai deran
jeze atunci cînd îi vedea în tête à tête. Ca urmare, toate
docum entele oficiale pe care Adeane i le aducea la sem
nat prinţului rămîneau uitate în cutiile în care fuseseră
transportate. Adeane şi-a pierdut repede răbdarea, căci
D ian a con tin u a să-l ţină pe C harles departe de
îndatoririle lui oficiale, iar treburile nerezolvate se
adunau.
Ori de cîte ori Adeane se plîngea prinţului, acesta îi
răspundea că pe moment era singurul mod de a menţine
căsnicia pe linia de plutire. Charles îl avertizase pe
Adeane că s-ar putea să-şi menţină aceeaşi atitudine
prevenitoare pe toată perioada sarcinii.
Adeane a adresat plîngerile direct reginei. în scurt
timp Diana s-a văzut "avertizată", în termeni fără echivoc,
de una din doamnele de onoare ale reginei, lady Susan
Hussey, că ar face mai bine să accepte viaţa pentru care
a optat atunci cînd s-a măritat, întrucît, independent de
plîngerile sau pretenţiile ei, lucrurile vor rămîne nes
chimbate. Familia regală are propriile sale reguli şi
datorii, iar acestea nu vor fi date peste cap de o puştoaică
de douăzeci de ani,, chiar dacă ea e prinţesă de Wales.
186
■ ■ M M
Mult mai bine ar fi fost probabil dacă regina însăşi ar

fi luat-o pe Diana de-o parte şi ar fi stat de vorbă, ca o
mamă, cu tînăra şi neştiutoarea prinţesă, dîndu-i asigurări
că, pînă la urmă, lucrurile vor intra pe făgaşul lor. Dar
regina nu procedase niciodată astfel. Dacă voia să trans
m ită vreu n m esaj m em brilor FIR M EI sale, ea îl
încredinţa uneia din cele mai eficiente doamne de com
panie.
A şa cum comenta unul din secretarii lui Charles:
'Telefonul sună şi o voce de fem eie rafinată îi sugerează
ceva în modul cel mai delicat cu putinţă. Tu ştii desigur
că persoana care transmite mesajul este una din doam
nele de onoare ale reginei, şi mai ştii şi că sugestia este un
ordin de sus care trebuie îndeplinit. Dar nu poţi să nu
recunoşti că e bine transmis".
începuseră deja să circule zvonuri în legătură cu
nereuşita mariajului princiar. Editorii ziarelor şi revis
telor le-au dat dispoziţii tuturor fotografilor şi reporterilor
detaşaţi la Curte să n-o piardă din ochi pe prinţesa de Wales
şi să-i fotografieze orice mişcare. Hoardele de fotografi o
vînau neîncetat pe Diana, urmărindu-i maşina tind pleca
de la palat să-şi viziteze prietenele, după cumpărături sau să
ia un ceai. Cumpărăturile - una din ocupaţiile ei favorite -
ajunseseră o corvoadă, astfel că directorii magazinului
preferat de Diana, "Harvey Nichols" din Knightsbridge, au
aranjat ca ea să-şi poată face cumpărăturile dimineaţa
devreme, înainte de ora nouă, tind se deschidea magazinul.
Prinţul Charles s-a hotărît să stea de vorbă pe
îndelete cu mama lui. I-a explicat că în principiu mariajul
lui mergea bine numai că Diana nu se acomodase cu noul
ei mod de viaţă. Starea ei de spirit se înrăutăţea ca urmare
a imixtiunii permanente a presei. Nu era necesar să-i atragă
atenţia reginei că şi sarcina atîma greu în cumpănă. Era
187
NICHOLAS DAVIES
sincer îngrijorat la gîndul că proasta dispoziţie a Dianei

s-ar putea repercuta nefavorabil asupra fătului. Era
încredinţat că, dacă ea ar avea parte de mai multă linişte
şi dacă ar fi tratată cu mai multă înţelegere de cei din
jur, s-ar putea redresa şi ar accepta mai uşor viaţa de
soţie de viitor rege. Era doar o speranţă, dar Charles se
gîndea că merită să facă o încercare. Şi regina a fost de
acord.
în ciuda antipatiei sale faţă de mass-media, Palatul a
hotărît că avea nevoie de sprijinul ziarelor şi al televiziunii,
în consecinţă, secretarul de presă al Palatului, Michael
Shea, un fost diplomat politicos şi, în viaţa particulară,
autor de romane poliţiste, a pus la cale, împreună cu
regina, un plan.
Marţi, cu optsprezece zile înainte de Crăciun şi la
patru luni şi jumătate după nuntă, au fost invitaţi la
Buddngham Palace editorii ziarelor naţionale, televiziunea
şi radioul pentru a discuta cu Shea crearea unui modus
vivendi echilibrat, care să armonizeze interesul publicului
cu nevoia de intimitate a familiei regale - în special a
prinţesei de Wales. Era prima^ întîlnire de acest fel în
ultimii douăzeci şi cinci de ani. Nu s-au dat dispoziţii şi
nu s-au formulat rugăminţii, dar, după ce a schiţat
portretul unei prinţese imature şi debusolate, Michael
Shea s-a adresat brusc adunării: "Iar acum vă veţi întîlni
în 1956, cină Charles a împlinit opt ani, el a devenit primul moştenitor al tronului
Angliei care frecventa o şcoală publică obişnuită. îngrijorată, regina a invitat
atunci reprezentanţii mass-media la o discuţie, intrucît se temea că ziariştii l-ar fi
putut inoportuna cu reportajele şi fotografiile lor p e micul prinţ. Cu acel prilej,
mulţi editori i-au respectat rugămintea de a-l lăsa in pace p e micuţul elev, după
ce i-au făcut fotografiile de rigoare la inceput de an şcolar.
188
Regalitatea - o realitate copleştoare pentru Diana
cu cea mai îngrijorată soacră din lume", şi directorii din

mass-media s-au trezit în prezenţa reginei.
La discuţia neprotocolară cu lucrătorii din presă,
regina le-a spus că prinţesa se simţea extrem de incomodată.
Toată lumea era îngrijorată de efectele negative pe care
le puteau avea indiscreţiile presei asupra viitoarei mame,
care nu era obişnuită încă din copilărie să fie subiectul
unor continue expuneri publice, aşa cum fuseseră
deprinşi ceilalţi membri ai familiei regale. Regina con
sidera că fără o anume experienţă era foarte greu să te
descurci printre reporteri şi fotografi, şi acest lucru
îndreptăţea neliniştea celor care o iubeau şi se îngrijeau
de sănătatea Dianei.
Regina se temea, de asemenea, şi de efectele pe termen
lung pe care acest interes fără precedent al presei le-ar putea
avea asupra Dianei. Ea se gîndea că, dacă presa nu-şi va
tempera atitudinea, anxietatea Dianei, alimentată de mass-
media, se va amplifica dăunîndu-i atunci cînd ar putea fi
chemată să joace un rol important în viaţa ţării.
S-a pus problema fotografilor care ajunseseră să o
urmărească pe prinţesă pînă şi pe strada principală a unui
sat, Telbury, de lingă Highgrove. Diana nu mai putea face
un pas, să-şi cumpere bunăoară o cutie de drajeuri, fără
să dea cu nasul de unu-două obiective ale urmăritorilor
ci. Barry Askey, recent numitul redactor-şef al ziarului de
duminică News o f the World, a pus cu deferenţă, dar şi cu
o logică zdrobitoare, întrebarea: "Dar nu ar fi mai bine ca
prinţesa să trimită un servitor să-i cumpere drajeurile?".
"Aceasta este, dacă pot să spun aşa, cea mai
surprinzătoare sugestie pe care au auzit-o vreodată", i-a
ripostat maiestuos suverana.
Presa adoptase un cod de conduită unanim acceptat
faţă de familia regală, lăsînd-o în pace pe perioada
189
■■■■■■■
NICHOLAS DAVIES
vacanţei, dar, angrenaţi în întrecerea de a obţine în

exclusivitate p ozele tinerei prinţese, fotoreporterii
încălcaseră această înţelegere tacită.
Era de dorit, spusese Michael Shea, ca această con
venţie să fie respectată şi în intervalul de timp cînd familia
regală se află la Sandringham, iar editorii ziarelor şi ai
revistelor ar trebui să considere viaţa privată a prinţesei
ca atare, nu ca material publicitar la discreţia reporterilor
şi fotografilor.
După această întîlnire, o vreme, ziariştii britanici au
lăsat-o în pace pe prinţesă, dar întrucît imaginea ei pe o
copertă ridica automat cota vînzărilor cu zece procente,
ei au reînceput foarte curînd s-o urmărească cu obiec
tivele fotografice ori de cîte ori ieşea pe poarta de la
Kensington Palace.
• Problemele cuplului s-au agravat şi mai tare cu prilejul
sărbătorilor de Crăciun. Toată familia s-a strîns la castelul
Windsor, apoi a plecat la Sandringham, în Norfolk, reşedinţă
apropiată de casa în care crescuse Diana. în mod normal,
acest lucru ar fi trebuit s-o bucure întrucît se afla pe
meleagurile copilăriei; dar de data aceasta avea un alt motiv
de enervare - partidele de vînătoare.
Cei mai mulţi membri, ai familiei regale, în special
ducele de Edinburgh şi prinţul Charles, sînt pasionaţi de
vînătoare, un sport prin excelenţă "regal". La rîndul lor,
majoritatea prietenilor lui Charles privesc cu foarte
multă seriozitate participarea la o partidă de vînătoare.
A fi bun vînător este un titlu de glorie pentru orice aristocrat
britanic; de regulă, vacanţele sînt planificate în preajma
sezonului de vînătoare. Creşterea păsărilor de vînat este
prin excelenţă o îndeletnicire proprie înaltei societăţi
britanice, majoritatea oamenilor de rînd considerînd
vînătoarea drept un masacru al superbelor păsări.
190
Controversele tot mai aprinse din ultima vreme cu

privire la sporturile sîngeroase în Regatul Unit nu au avuţ
nici un impact asupra fam iliei regale. Charles, care
o b işn u ia să v în e z e fr e cv e n t îm p reun ă cu lord u l
Mountbatten, consideră că e o mîndrie să fii bun ochitor,
în ce-o priveşte, Diana, deşi a crescut în tradiţia provin
ciei engleze, unde amatorii de vînătoare îi privesc pe
adversarii acestui sport ca pe nişte indivizi subversivi,
susţine cu tărie că a creşte stoluri de păsări pentru a le
ucide este o distracţie sîngeroasă şi dezgustătoare. Diana
i-a însoţit pe Charles şi pe oaspeţii lui la o partidă de
vînătoare şi profund tulburată de cruzimea spectacolului
l-a îndemnat pe Charles să abandoneze acest aşa-zis
sport. Vâzînd că insistenţele ei rămîn fără rezultat nu l-a
mai însoţit niciodată la vînătoare.
în acea vacanţă de sfîrşit de an de la Sandringham,
vînătoarea a amplificat disensiunile dintre ei. în fiecare
zi, ori de d te ori se pregătea ,să plece, Charles avea
discuţii violente cu soţia lui. D e obicei, ea începea prin
a-i cere să nu se ducă, apoi îl ruga şi în final îi adresa
cuvinte ob scen e, împărtăşindu-i părerea ei despre
bărbaţii care ucid cu sînge rece nevinovaţii fazani sau
blîndele potîmichi.
Consternat, Charles îşi dădea seama că soţia lui avea
vederi total diferite de ale sale. în vremea logodnei lor,
cînd trăiseră aproape unul de altul mai bine de patru luni
ca nu-i îm părtăşise asem en ea gînduri. Dar şi mai
regretabil era faptul că începea să devină stânjenitoare.
într-o dimineaţă, la Sandringham, regina era însoţită
dc fiul ei şi de ducele de Edinbourgh, care se pregătea să
plece la vînătoare pentru a-i mai dezmorţi pe copoi.
C harles a in vitat-o in sisten t p e D iana să meargă
iinpreună cu ei, dar ea a refuzat cerîndu-i să rămînă acasă
191
NICHOLAS DAVIES
cu ea. Prinţul care convenise cu ducele să meargă la

vînătoare nu i-a putut îndeplini dorinţa.
In timp ce el părăsea clădirea pentru a se alătura
părinţilor săi, care îl aşteptau afară, Diana, surescitată, s-a
repezit la fereastră şi i-a strigai lui Charles: "Mă, nenorocitule
împuţit! Iar pleci şi mă laşi singură!? Pleacă, dacă vrei,
nemernicule!" Regina şi prinţul Philip au auzit fiecare
cuvînt...
Diana nu priveşte cu ochi buni nici vînătoarea de vulpi
cu haitele de cîini dezlănţuiţi. După părerea ei, cei care vor
să practice acest tip de vînătoare călare, cu sărituri peste
garduri şi peste şanţuri deschise, ar trebui să se mulţumească
să împuşte o vulpe împăiată, pe care un alt călăreţ ar urma
s-o tragă în galopul calului, ca ţintă mobilă, de-a lungul şi
de-a latul terenului de vînătoare. Ea se opune cu aceeaşi
înverşunare â vînătorii de căprioare.
Din punctul de vedere al lui Charles, această atitudine
este cvasiabsurdă. Membrii familiei regale sînt foarte
pasionaţi de cai şi de călărie. Cu toate că a trecut de şaizeti
de ani, reginei îi face o deosebită plăcere să călărească la
trap uşor în împrejurimilele Sandringhamului sau în
Windsor Park. La rînduljşău, prinţesaAnne este o călăreaţă
de elită o. National Hunt , iar sportul favorit al lui Charles
este polo-ul. Vînătoarea călare cu haitele de cîini, prac
ticată îndeobşte de aristocraţia britanică, este socotită un
sport complex, întrucît solicită şi îndemînarea călăreţului,
calului fiindu-i indiferent dacă cel care îl încalecă este
prinţ sau om sărac (deşi se cuvine să menţionăm că foarte*
* Societatea Naţională Cinegetică (n.tr.).
192
puţini oameni de rînd sînt văzuţi vînînd călare pe cîmpiile

Angliei).
Charles a hotărît ca Diana să reia lecţiile de călărie
socotind că aceasta ar putea deveni o punte de legătură
între ei şi ar contribui totodată la reconsiderarea
atitudinii ei faţă de vînătoare. D eşi era conştientă de
dificultatea lecţiilor de echitaţie, Diana a acceptat să facă
acest efort. Oricît s-a străduit, nu putea să-şi reprime
teama care o cuprindea la începutul fiecărei lecţii.
Charles a însoţit-o în plimbări călare în jurul Sandrin-
ghamului, ţinîndu-i calul de hăţuri, dar Diana simţea că
oricît de multe lecţii ar lua, tot nu s-ar putea ţine după
Charles, mai ales pe terenul de vînătoare, unde e nevoie
de o înaltă măiestrie în strunirea calului. A abandonat
destul de uşor şi nu a mai reluat lecţiile.
în cele din urmă, Charles a încercat s-o convingă să
participe la vînătoare lăsîndu-şi calul şi cîinii să meargă
la p a s. D ar la ved erea vulpii hăituite de-a lungul
cîmpurilor, pînă cînd cădea pe jumătate moartă de
oboseală, fiind apoi sfîşiată de cîini în bucăţi, simţea că i
se face rău. Şi-a dat din nou frîu liber sentimentelor
potrivnice sporturilor sîngeroase, hotărîndu-se să nu mai
meargă niciodată la nici o vînătoare şi să facă tot ce-i stă
în putinţă ca să-l convingă şi pe Charles să renunţe.
Această hotărîre a provocat noi altercaţii cu consecinţe
negative asupra relaţiei dintre ei, oricum şubrezită pe
parcurs. Nu se căsătoriseră decît de şase luni şi căsnicia
lor se destrăma de la o zi la alta.
Charles ajunsese la capătul puterilor. El ştia că, orice
s-ar fi întîmplat, nu putea să divorţeze de Diana, in
diferent de circunfstanţe. Unica opţiune posibilă era,
dacă împrejurările ar fi impus-o, şi Charles era pregătit
încă din primele zile ale căsătoriei pentru cel mai absurd
193
NICHOLAS DAVIES
scenariu - să-şi ducă existenţa complet separat păstrînd,

•pentru lumea din afară, aparenţele unei căsătorii per
fecte.
Regina a înţeles că Diana nu putea face faţă unei
serii de obligaţii pentru care nu era pregătită. La urma
urm ei, m ajoritatea bărbaţilor şi fem eilor care prin
căsătorie intraseră în familia regală nu s-au conformat
niciodată disciplinei impuse la Curte, s-au autoexclus,
preferind să trăiască pe cont propriu. D e exemplu, soţul
prin ţesei A nn e, căpitanul Mark Philips, a refuzat
categoric să-şi asume obligaţiile oficiale ce-i reveneau ca
membru al familiei regale. El a optat pentru cariera de
fermier şi crescător de cai, refuzînd distincţia titlului
nobiliar pe care i-1 conferea regina. Nici aristocratul sir
Angus Ogilvy, soţul prinţesei Alexandra, verisoâra
reginei, n-a acceptat să se alăture FIRMEI, preferind
să-şi păstreze funcţia de director al mai multor companii
din City of London, şi rareori poate fi văzut alături de
soţia sa în exercitarea obligaţiilor ei oficiale de membru
al familiei regale.
La rîndul său, fostul soţ al prinţesei Margaret, lordul
Snowden, a început prin a-şi escorta soţia la toate
recepţiile oficiale, călcînd mereu cu cîţivapaşi în urma ei
şi aparent neştiind ce are de făcut. Dar cînd mariajul lor
s-a încheiat printr-un divorţ, lordul Snowden s-a întors la
meseria lui de fotograf.
în schimb, prinţesa Michael of Kent, care datorită
faptului că era divorţată şi de credinţă catolică, a fost
socotită o mireasă foarte controversată pentru prinţul
Michael, un alt văr al reginei, şi-a preluat încă de la
început îndatoririle regale cu atîta entuziasm, încît se
spunea despre ea că s-a integrat mai bine familiei regale
decît membrii propriu-zişi ai acesteia, deşi i se reproşa că
194
ar fi cam prea'"băgăcioasă". D upă ce s-a făcut o

publicitate nedorită pe marginea prieteniei ei cu un
m ilionar american, prinţesa M ichael s-a retras din
funcţiile publice.
Dar aceştia sînt membrii de importanţă minoră ai
familiei regale, situaţi la marginea cercului interior şi
care, prin urmare, se bucură fără nici un tem ei de
oarecare libertate de acţiune. în ce-o priveşte pe prinţesa
de Wales, această alternativă nu există. Ea a ştiut, atunci
cînd a acceptat cererea în căsătorie a lui Charles, că va
trebui să se integreze perfect în familia regală, fără să se
sustragă de la nici una din regulile de comportament pe
care i le impunea situaţia ei specială. Spre deosebire de
alţi membri ai familiei regale, ea nu poate renunţa la
îndatoririle sale oficiale, reluîndu-şi slujba de la Young
E nglan d K in d ergarten . Ca so ţie a lui C harles şi
viitoare regină, prinţesa de Wales trebuie să participe la
viaţa publică alături de Charles şi să-şi îndeplinească
îndatoririle şi angajamentele regale. Ba, mâi mult, ea trebuie
să lase impresia că-i face plăcere să le îndeplinească.
Pe măsura trecerii timpului, Charles era tot mai
afectat de incapacitatea Dianei de a se adapta vieţii de la
Curte. Echilibrul aparent, pe care-1 afişase în ziua nunţii,
dispăruse. Era din nou timorată ori de cîte ori se afla în
compania altcuiva decît a lui Charles. în clipele lor de
singurătate îl implora să rămînă lîngă ea, să nu-şi mai
piardă timpul cu îndeplinirea obligaţiilor oficiale.
Majoritatea colaboratorilor apropiaţi ai prinţului
Charles considerau nepotrivită perechea princiară nu
numai ca vîrstă, dar şi sub aspectul preocupărilor sau
temperamentului. La rîndul lor prietenii lui Charles erau
convinşi că, mai devreme sau mai tîrziu’ îşi va da seama
singur că făcuse o greşeală prostească.
195
NICHOLAS DAVIES
Nu trecuseră decît cîteva luni de la căsătorie şi

Charles se vedea nevoit să-şi recunoască eşecul, în
ciuda faptului că analizase pe toate feţele problema
mariajului în interm inabilele sale discuţii cu lordul
M ountbatten. Atm osfera aceea unică, de căldură şi
dragoste, în care trăiseră el şi Diana înainte de nuntă şi în
luna lor de miere se destrămase o dată pentru totdeauna.
Şi aveau de pătimit împreună o viaţă întreagă...
196
îndărătnica Di îşi cucereşte independenţa
ÎNDĂRĂTNICA DI ÎSI CUCEREŞTE

IND EPEN D EN ŢA
înainte de a se căsători cu Charles, lady Diana Spen-

cer fusese descrisă în paginile ziarelor ca o educatoare
naivă şi însingurată care cucerise inima moştenitorului
tronului, o idee greşită îmbrăţişată chiar şi de cîţiva
membri ai personalului lui Charles.
Subestimarea Dianei a însemnat, pentru mulţi dintre
ei, sfîrşitul unei cariere începute sub auspicii atît de bune.
Nu de mult, patruzeci de angajaţi cu studii superioare,
care îi erau c ei mai devotaţi lui Charles, au fost
îndepărtaţi sau concediaţi. Cu o singură excepţie, toţi au
trebuit să-şi părăsească posturile fie pentru că aşa dorise
Diana, fie că nu mai puteau să lucreze sub comanda
prinţesei. R ealitatea dem onstra că educatoarea de
grădiniţă era departe de a fi atît de docilă precum se
credea.
Prietenii lui Charles susţin, probabil din precauţie,
că Diana avea de gînd să înlocuiască toţi funcţionarii-
cheie din personalul care-i deservea la data cînd s-a
măritat. în locul oamenilor devotaţi lui Charles, prinţesa
dorea o suită proprie care să-i fie credincioasă în primul
rînd ei.
Cei mai mulţi dintre funcţionarii lui Charles erau
tentaţi să o trateze ca pe o tînără lipsită de experienţă
care se amesteca în treburile altora fără să ştie cum
197
NICHOLAS DAVIES
trebuie condus personalul şi care sînt normele de con

duită consfinţite de tradiţie în sînul familiei regale. Ce-i
drept, la momentul respectiv aşa stăteau lucrurile.
Poate că cel mai important funcţionar din personalul
prinţului este secretarul lui particular. Influenţa lui se
exercită nu num ai asupra prinţului, p rieten ilor şi
cunoştinţelor acestuia, ci şi asupra felului de viaţă, capitol
care o includea şi pe proaspăta soţie a lui Charles. Prinţul
a ales pentru această funcţie un vechi prieten, onorabilul
Edward Adeane.
In familia lui Adeane serviciul în slujba monarhiei
devenise o tradiţie. Străbunicul lui, lordul Stamfordham,
fusese mai întîi secretarul particular al reginei Victoria,
apoi al prinţului de Wales la începutul acestui secol.
Edward însuşi a fost pajul reginei, iar tatăl său, lordul
Michael Adeane, a fost primul maestru de călărie şi apoi
secretarul particular al mamei lui Charles.
Edward Adeane, fiul, era un avocat strălucit; deşi
n-avea decît nouă ani mai, mult decît prinţul Charles,
părea mult mai în vîrstă. Necăsătorit, pedant, absolvent
al colegiilor Eton şi Cambridge, Adeane, cu aerul său
uşor demodat, întruchipa curteanul ideal.
D eşi nu participa la vînătorile cu cîinii şi nici nu juca
polo, împărtăşea în schimb entuziasmul prinţului pentru
vînătoarea de păsări şi pentru pescuit. Adeane se întorcea
adeseori din weekend-ul petrecut la ţară încărcat cu
fazani sau somoni proaspeţi. Locuieşte la Albany, un bloc
select de apartamente în Piccadilly, unde nu stau decît
oamenii bogaţi şi cu influenţă, şi frecventează exclusivul
Brooks Club.
Edward Adeane este un consilier subtil, care con
sideră că e de datoria sa să urmărească îndeplinirea
obligaţiilor oficiale de către prinţul de Wales şi chiar de
198
către prinţesă, conform protocolului regal. El nutrea

convingerea nestrăm utată că dem nitatea C oroanei
trebuia pusă pe primul plan în orice împrejurare şi în
toate timpurile.
D eşi lucrase o vreme ca avocat la Curtea de apel,
Adeane n-a ezitat să-şi abandoneze slujba pentru a per
petua tradiţia punîndu-se în slujba fam iliei regale,
încrezător, Edward se aştepta capînă la sfîrşitul vieţii sale
active să lucreze pentru Charles ca prinţ de Wales şi apoi
ca rege. Dar, din păcate, în numai cîţiva ani, Diana a
acţionat din umbră, lăsîndu-1 fără slujbă pe prietenul de
încredere şi sfătuitorul lui Charles.
Spre deosebire de prinţ, Adeane era mult mai con
servator. El îşi exprimase rezervele faţă de o serie de idei
susţinute de Charles, dar cu toate că cei doi bărbaţi se
admirau reciproc, nu erau de acord în multe privinţe.
A deane, bunăoară, pleda pentru rolul tradiţional al
m oşten itoru lu i, n efiin d de acord ca C harles să-şi
folosească poziţia şi puterea pentru a promova proiecte
ca de exemplu "Prince’s Trust", destinat tinerilor lipsiţi
de mijloace materiale şi nici să prezinte expuneri con
troversate despre ahitectura britanică. El ar fi preferat ca
Charles să respecte profilul juridic al instituţiei pe care o
reprezenta.
Dar Charles şi Edward continuau să lucreze împreună
în bune condiţii căci prinţul aprecia capacitatea intelec
tuală a prietenului său, în ciuda conservatorismului care-1
caracteriza.
R elaţiile lui A deane cu Diana s-au dovedit de la bun
început tensionate. El era profund îngrijorat de atitudinea
prinţesei care, spre deosebire de el, punea viaţa de
familie înaintea datoriei.
199
NICHOLAS DAVIES
Chiar şi colegii cei mai apropiaţi ai lui Edward îşi

dădeau seama de incapacitatea acestuia de a le înţelege
pe femei. Părerea lui despre ele era tributară mentalităţii
dominante în secolul nouăsprezece: oricît ar fi fost de
încîntătoare meritau puţină atenţie. Incontestabil, ele nu
puteau fi decît aservite.
.în dorinţa ei de a acapara tot timpul lui Charles,
Diana a intrat de nenumărate ori în conflict cu Adeane.
Charles a încercat în repetate rînduri să-i concilieze
cerîndu-le să-şi respecte reciproc poziţia pe care o
ocupau în viaţa lui, dar antipatia lor era mult prea
profundă. Aşa cum remarca una din prietenele Dianei,
"cînd cei doi se aflau concomitent în cameră puteai să tai
aerul cu cuţitul".
"Nu pot înţelege de ce ai îngrămădit atîtea hîrtii pe
biroul prinţului", îl admonesta de fiecare dată Diana pe
nefericitul A deane. D e fapt, Charles n-a manifestat
niciodată aceeaşi disciplină de fier în îndeplinirea
treburilor statului care o caracteriza pe mama lui, iar
acum hîrtiile oficiale se adunau în teancuri. Dimineaţa,
Adeane era nevoit să aştepte adesea cîte o oră - spumegînd
de furie - ca să-l poată vedea pe Charles în particular, să
treacă în revistă hîrtiile şi să stabilească programul de
lucru pentru zilele următoare. Pentru A deane asta
echivala cu o neglijenţă în serviciu. Faptul că prinţul
zăbovea cu D iana ori cu prinţul W illiam în camera
copilului îi întărea bănuielile în legătură cu imixtiunea
ei în treburile oficiale ale lui Charles.
O vreme, Adeane a reuşit să stăvilească amestecul
Dianei, fiind încredinţat că mai devreme sau mai tîrziu
Charles avea să-şi dea seama de ponderea net superioară
a problemelor de stat în raport cu acelea particulare. Dar,
spre surprinderea lui A d ean e, D iana a reuşit să-l
convingă pe Charles că soţia şi copiii au prioritate. Pe

vremea cinci lucrase ca secretar particular al reginei, tatăl
lui Adeane se bucurase în exclusivitate de întreaga ei
atenţie.
Charles îşi dădea seama ce se întîmplă şi adeseori era
de acord cu Adeane, dar nu-i putea opune rezistenţă
Dianei. Pe de-o parte, mariajul şi paternitatea constituiau
încă o noutate pentru el, iar pe de alta, din dorinţa de a
avea linişte, făcea concesii voluntarei sale soţii. Ori de
cîte ori trebuia să aleagă între Adeane şi soţia lui, in
variabil Diana avea cîştig de cauză. Dar lucrurile nu mai
puteau continua în acelaşi fel. La sfîrşitul anului 1984
Adeane i-a spus prinţului că, în condiţiile în care nu-i
rezerva mai mult timp, prefera să dem isioneze din
funcţia de secretar particular. El i-a atras atenţia lui
Charles că îşi neglija datoria către naţiune. Nici în această
situaţie, Charles n-a luat nici un fel de măsuri, de teamă
să nu-şi supere soţia.
Diana îşi dădea seama că Charles capitulase definitiv
în faţa pretenţiilor sale; uneori, înduioşată, îi permitea
să-şi îndeplinească datoria, dar alteori bătea din picior şi-i
pretindea să-i ţină companie.
Humphrey Mews, un fost ofiţer din gardă, angajat ca
secretar al lui Charles după căsătoria acestuia, era în
termeni destul de buni cu Diana. Iată cum relatează el
întîmplarea care avea să grăbească decizia lui Adeane de
a demisiona:
"Intr-o zi, Adeane a bătut la uşă, dar n-a primit nici
un răspuns în ciuda insistenţelor sale. în cele din urmă, a
mai bătut o dată, apoi a deschis uşa. Diana era singură îri
cameră. El îşi im aginase că Charles putea fi găsit acolo.
Diana l-a acuzat că a intrat în camera ei fără să bată la
201
NICHOLAS DAVIES
uşă şi fără permisiune, apoi l-a expediat fără menaja

mente.
Uim it de această ieşire, Adeane a încercat să explice
motivul pentru care intrase, însă Diana furibundă ţipa la
el, ordonîndu-i să părăsească încăperea. O vreme şi-a
păstrat calmul, dar pînă la urmă, biciuit de cuvintele ei
s-a retras". Întrucît Charles i-a dat dreptate Dianei,
Adeane a socotit de cuviinţă să-şi înainteze demisia.
îndepărtarea lui Edward Adeane, în primăvara lui
1985, a fost considerată de cei de la palatele Buckingham
şi Kensington ca o redutabilă victorie a tinerei Diana.
Pînă atunci în cercurile regale se crezuse că sfioasa
prinţesă avea să fie îngenuncheată de bărbaţi autoritari
de talia lui Adeane. Dar Diana obţinuse o victorie incon
testabilă. Peste noapte, lumea de la Curte avea să-şi
revizuiască atitudinea faţă de prinţesă; în locul miresei
searbede şi neajutorate ei vedeau acum o tînără înzestrată
cu o voinţă remarcabilă, dublată de abilitatea de a-şi
înlătura cel mai puternic adversar.
îndepărtarea forţată a lui. Adeane dovedea că Charles
putea fi manevrat de Diana, dar cîţiva din prietenii lui
apropiaţi ştiau foarte bine că singura persoană căreia îi
recunoştea autoritatea era mama lui, regina aflată în
fruntea familiei, monarhiei şi a ţării. Poate că el nu
înţelesese că trebuia să fie stăpîn în casa lui, că nu era
cazul să se încline în faţa dorinţelor soţiei sale în felul în
care o făcuse tatăl lui, prinţul Philip.
La un dineu oferit o zi după ce-şi înaintase demisia,
Adeane avea să declare însoţitorilor săi: "Sînt profund
afectat de cele întîmplate. N-aş fi demisionat, dar m-am
simţit foarte nedreptăţit. N-am demisionat din cauza
relaţiilor m ele eu Charles. Ne-am fi descurcat pînă ]/a
urmă. Atitudinea Dianei, mai bine zis obstinaţia ei în
202
hotărîrea de a dispune de timpul lui Charles indiferent

de situaţie, m-a îndemnat să procedez astfel".
Măturarea celui mai important funcţionar al prinţului
de W ales nu era o realizare lipsită de importanţă pentra
o tînără de 23 ani.
Aproape în acelaşi timp, prinţul Charles a mai pier
dut un membru important al cabinetului, Michael Col-
borne, pe care îl angajase în 1975 ca secretar în serviciul
său particular.
M ichael Colborne servise ca subofiţer şef pe HMS
"Norfolk", navă pe care se îmbarcase prinţul dornic să
stabilească realaţii interumane cît mai fireşti. Colborne
nu păruse prea impresionat nici de statura, nici de poziţia
socială a lui Charles. împreună cu un alt ofiţer noncon-
formist, Geroge Summers, el l-a invitat pe prinţ, mai în
glumă, mai în serios, la popota subofiţerilor, la un pahar
de băutură sau la taclale. Spre surprinderea lor, Charles
a acceptat invitaţia.
Cei doi subofiţeri şi prinţul s-au înţeles de minune.
Charles apărea cu regularitate la popotă, seara tîrziu, şi
tustrei stăteau de vorbă timp de o oră şi mai bine la un
pahar de băutură sau o cană de cacao. încet, încet, s-a
statornicit între ei o relaţie de prietenie, un lucru cu totul
neobişnuit pentru Charles, care nu avusese prilejul să.
cunoască îndeaproape oamenii de rînd.
C harles era fascinat de poveştile despre viaţa
oamenilor obişnuiţi; le punea întrebări legate de exis
tenţa lor de fiecare zi, de felul cum îşi petreceau vacanţele
sau weekend-urile. D e regulă, cei doi îi răspundeau fără
ocolişuri, dar uneori Colborne - un bărbat cu un ascuţit
simţ al umorului - nu putea rezista să nu-1 "faulteze". O
dată, el i-a explicat lui Charles cu o figură imperturbabilă
că "pitulicile" (fem ei în serviciul Royal Navy) nu aveau
203
NICHOLAS DAVIES
voie să folosească bretele la pantaloni, în schimb erau

obligate să poarte suspensoare. Cîteva clipe, prinţul a
părut să-i dea crezare.
D upă ce-a părăsit marina, Charles i-a păstrat o
frumoasă amintire lui C olborne pentru eficienţa şi
profesionalismul său. S-au tras multe sfori şi, în cele din
urmă, Colborne a fost eliberat din marină pentru a lucra
în preajma lui Charles ca manager. Relaţia dintre cei doi
devenea tot mai apropiată, spre invidia aristocraţilor ce
gravitau în jurul casei regale. în public, Colborne sărea
cu devotament în ajutorul prinţului, dar în particular, ori
de cîte ori se afla între patru ochi cu Charles avea un
comportament brutal de sincer. Relaţia lor, spun cei din
interiorul cercului regal, se baza pe respect reciproc.
Fiecare era destul de matur pentru a tolera metehnele
celuilalt - toanele prinţului, pe de-o parte, stările de
frustrare ale lui Colborne provocate de protocolul de la
Curte, pe de altă parte. Dar, pînă la urmă această relaţie,
probabil cea mai strînsă pe care a avut-o Charles cu
vreunul din membrii personalului său, s-a deteriorat.
După 10 ani, Colborne şi-a dat demisia spre dezamăgirea
prinţului, dar şi a prinţesei.
Colborne fusese tinta multor calomnii si ticăloşii
care se ţes de obicei în culisele curţii regale, dar în
realitate, opţiunea lui, după 23 de ani de marină şi 10 ani
în serviciul regal, se îndrepta spre soţia sa, Shirley.
în aprilie 1984, prinţul a primit din partea lui
Colborne o notă care iniţial l-a afectat, dar ulterior a
făcut abstracţie de ea pentru că Charles avea obiceiul să
ignore veştile proaste. Colborne îi cerea să-i fixeze data
plecării; deşi Charles ar fi vrut să-l reţină pe prietenul şi
angajatul său, era prea mîndru pentru a-i spune asta
direct. A recurs, în schimb, la presiuni indirecte. La palat
204
circula zvonul că ar fi telefonat el însuşi soţiei lui

Colborne, pentru ca ea să schim be d ecizia soţului în
p rivin ţa d e m isie i. Colborne era însă neînduplecat,
drept care Charles, generos ca de obicei, l-a rugat pe un
prieten de-al său, preşedintele unei mari companii de
asigurări, să-i ofere lui Colborne o slujbă bine plătită în
City ofL ondon, în 1984.
D in tre toţi m em brii personalului lui Charles,
C olborne a fost singurul agreat de Diana, care apela la
sfatul lui. Ii punea întrebări cu privire la prevederile
protocolului, şi aproape întotdeauna ţinea seama de
su g estiile lui. C olborne nu era genul de fa cto tu m
om niprezent la curţile regale. D e altfel, Dianei nu-i
plăcuseră niciodată asem enea oameni, pe care-i ocolea
din instinct. înainte de căsătorie, Charles a fost înconjurat
de cîţiva bărbaţi aleşi pe sprinceană care formau anturajul
lui constant. Dar după cîţiva ani toţi dispăruseră ca prin
farmec. Majoritatea nu s-au putut acomoda cu Diana, care
era tentată să-i respingă de la bun început pe toţi prietenii
lui Charles. Pe de altă parte, ea îşi însuşise rapid una din
regulile nescrise ale Curţii regale: dacă nu-şi avea proprii ei
oameni în poziţii-cheie la palat, ea nu putea menţine con
trolul asupra familiei regale şi implicit asupra propriei vieţi.
Şi Diana se hotărise ca, indiferent de rangul său de prinţesă,
să fie stăpîna propriului său destin.
Ea îi m ărturisea odată uneia dintre fo stele ei
colocatare: 'Toţi se străduiesc să-mi spună ce am de făcut
de parcă eu n-aş avea minte". Şi cei la care se referea ea
şi-au recunoscut în scurt timp greşeala.
U na dintre primele victime înregistrate în campania

Dianei de a-şi cîştiga independenţa a fost valetul prinţului
Charles, Stephen Barry. Cunoscut homosexual, Barry
205
NICHOLAS DAVIES
intrase în slujba prinţului în 1969, pe cînd amîndoi aveau

21 ani. v
Era foarte mîndru să lucreze pentru Charles şi timp
de 12 ani i-a făcut nenumărate servicii prinţului. Lui îi
revenea sarcina de a se îngriji de vasta garderobă a
acestuia, ceea ce presupunea întreţinerea duzinelor de
uniforme pe care Charles trebuia să le poarte. In fiecare
dimineaţă el alegea hainele prinţului pentru ziua respectivă
şi-l sfătuia în privinţa stilului şi culorii; gîndul la cravata cea
mai potrivită pentru diversele costume ale lui Chafles îl
ţineau treaz pînă tîrziu în noapte. Q t timp s-a aflat în slujba
prinţului i-a cumpărat o mare parte din haine, căd el făcea
şi cumpărăturile personale ale acestuia.
D eşi nu era bine plătit, Barry se sinchisea prea puţin,
fiind încîntat de viaţa pe care" o ducea în slujba prinţului.
Stephen Barry a străbătut lumea în lung şi în lat
însoţindu-1 pe prinţ în toate călătoriile sale. Faptul că era
homosexual prezenta unele avantaje întrudt o asemenea
slujbă n-ar fi fost acceptată de persoanele cu obligaţii
familiale.
Stephen Barry ştia totul despre prinţ: prietene, viaţa
amoroasă, plăceri şi neplăceri. Era mai bine informat
chiar decît detectivul particular care îl urmărea ca o
umbră pe prinţul de Wales. Prea apropiat, avea să-şi
spună Diana atund dnd a intrat în viaţa lui Charles.
Soarta lui Barry a fost pecetluită încă din ziua în care
Diana şi-a dat seama că ştia prea multe despre soţul ei şi
despre trecutul lui aventuros. După atîţia ani petrecuţi
împreună se crease o relaţie spedală între cei doi. însă
Diana voia să fie singura persoană cu adevărat apropiată
soţului său. După părerea ei, un valet trebuia să păstreze
distanţa, rezumîndu-se doar la grija pentru vestimentaţia
prinţului. D ian a considera că orice problem ă per-
206'
sonală îi privea numai pe ea şi pe Charles. în plus o

deranja şi faptul că Barry era homosexual, astfel că, în
cele din urmă, valetul a fost nevoit să-şi părăsească slujba.
Ce-i drept, nici pentru el nu era comod să lucreze
pentru Charles ca bărbat însurat. Pe vremea cînd răspun
dea de escorta Dianei prin Londra, şi prin ţară, pentru a-i
facilita întîlnirile secrete cu Charles, fuseseră buni
prieteni. Ea îi punea o mulţime de întrebări cu privire la
felul de viaţă şi caracterul prinţului, ceea ce era firesc
pentru o viitoare soţie. La rîndul său, Barry a fost încîntat
să constate că Diana avea o fire mai deschisă în com
paraţie cu fostele prietene ale lui Charles. Viitoarea
prinţesă părea să aibă încredere în el şi-l trata mai
degrabă ca prieten decît ca servitor.
Dar, după căsătorie, totul s-a schimbat; D iana nu
m ai v o ia să p ăstreze în slujba prinţului un valet
homosexual.
Barry a devenit gelos pe Diana, care, într-un fel, îi
uzurpase locul pe care-1 ocupa în viaţa lui Charles. La
îndemnul prietenilor săi el s-a hotărît să scrie o carte,
"Royal Service", cuprinzînd relatarea evenimentelor din
perioada slujbei sale. Spre cinstea lui, Barry n-a dat
publicităţii cele mai intim e amănunte din viaţa lui
Charles, căci n-ar fi vrut să-i aducă vreun prejudiciu
bărbatului pe care îl divinizase întreaga sa viaţă de adult.
Nici nu trecuseră trei luni de la încheierea căsătoriei
şi Barry i-a înaintat lui Charles demisia.
Pe de-o parte îi displăceau vizitele permanente la
Highgrove, preferind să-şi petreacă weekend-urile la
Lxmdra în compania prietenilor săi, iar pe de altă parte,
Diana însăşi i-a dat de înţeles că în calitate de soţie a lui
Charles avea să preia o mare parte din atribuţiile ce-i
reveneau lui Barry. Mai tîrziu, referindu-se la această
207
NICHOLAS DAVIES
situaţie, el consemna în cartea sa: "N-aveam de gînd să-mi

petrec aproape tot timpul la Highgrove, aşa că părea
momentul potrivit să spun adio slujbei de valet. N-aş fi
demisionat niciodată dacă prinţul nu s-ar fi căsătorit - nu
aveam nici un motiv s-o fac. Dar acum avea mai puţină
nevoie de cineva ca m ine în preajmă, drept care n-am
mai stat nici o clipă pe gînduri". Barry a încercat să
minimalizeze disensiunile sale cu prinţesa: "Diana s-a
încruntat, tind am discutat despre demisia mea şi mi-a
spus: < < lumea o să creadă că ne-am certat îngrozitor! > >
<<Cîtă vreme ştim că nu ne-am certat, totul e în
regulă, nu-i aşa? > >am spus eu.
Dar nu s-a putrut abţine să nu adauge: < < Cred că s-a
simţit într-un fel uşurată > >".
In naivitatea sa, Stephen Barry nu şi-a închipuit că ar
putea să-i facă vreun deserviciu prinţului prin publicarea
acestei cărţi. Bineînţeles că i-a trimis o scrisoare per
sonală lui Charles explicîndu-i motivele care l-au deter
minat să procedeze astfel.
Adresîndu-se prinţului cu YourRoyal Highness, el i-a
comunicat intenţia sa de.a-şi relata povestea în paginile
unei cărţi, nu ca pe o "istorioară de ziar", supărătoare
pentru majestatea sa...
"E o adevărată ironie a sorţii faptul că majoritatea
cărţilor publicate în prezent pe tema relaţiilor dintre
dumneavoastră şi prinţesă conţin atîtea exagerări.
Acum mi se oferă posibilitatea să cîştig nişte bani
fără să fac nici un rău".
Amintindu-i prinţului de Wales că autorităţile de la
Buckingham Palace aveau să-i ofere o pensie simbolică
abia la împlinirea vîrstei de 65 de ani, Barry, la cei treizeci
şi ceva de ani ai săi, spera ca profiturile obţinute din
208
vînzarea cărţii să-i dea posibilitatea de a se lansa în

afaceri.
"Aşadar, vă rog să fiţi îngăduitor în această problemă,
scria el încrezător. Aş fi foarte încîntat să vorbesc cu
înălţimea Voastră sau cu domnul Adeane în privinţa
eventualelor dumneavoastră obiecţii asupra conţinutului",
scrisoarea fiind semnată reverenţios "Umilul şi supusul
dumneavoastră servitor, Stephen."
Charles ar fi putut să-l acţioneze în judecată pe
indiscretul său valet pentru abuz de încredere, dar nu
avea inima s-o facă. în schimb, Edward Adeane, pe atunci
încă secretarul particular al lui Charles, i-a expediat o
scrisoare de avertisment lui Barry, în care îi reamintea că
atunci cînd se angajase în slujba prinţului, la vîrsta de
optsprezece ani, în septem brie 1966, el sem nase un
contract care cuprindea o clauză referitoare la caracterul
confidenţial al relaţiilor sale cu prinţul.
Barry a fost atît de alarmat de scrisoarea lui Adeane,
încît a semnat un contract printr-un agent literar din New
York, Lucianno Goldberg, pentru ca volum ul să fie
publicat în Statele Unite, unde exista o mai mare libertate
de exprimare decît în Anglia. în pofida avertismentelor
lui Adeane, cartea a văzut lumina tiparului în anul 1983.
Charles a fost foarte afectat de dezertarea lui Barry,
deşi la un moment dat îi spusese mai'în glumă, mai în
serios: "Aud că umblă după tine ziarele pentru a-ţi
cumpăra povestea vieţii tale împreună cu mine. Nu ştiu
cît îţi pot oferi ei. Dar mă întreb cît ar trebui să-mi dea
mie ca o compensaţie pentru timpul petrecut cu tine".
După ce a părăsit palatul, stilatul şi chipeşul.Stephen
Barry a dus o viaţă de huzur în sudul Franţei, New York
şi coasta de vest a Americii. D in păcate, n-avea să se
bucure multă vrem e de cele 250000 de lire sterline
209
________________________________________
NICHOLAS DAVIES
obţinuţi pe carte. La scurt timp după apariţia cărţii el s-a

contaminat de SID A şi a murit într-un spital din Londra,
în octombrie 1986, la vîrsta de treizeci şi şapte de ani.
în primii ani de căsătorie, o altă persoană importantă
din viaţa lui Charles a trebuit să-şi părăsească slujba,
Oliver Everett, un strălucit diplomat de carieră în Afacerile
Externe, care acceptase poziţia de asistent al secretarului
particular al prinţului Charles în turneul de doi ani al
misiunii regale, funcţie ce a intrat în nomenclatorul
familiei regale în anul 1978. Cei doi bărbaţi se înţelegeau
de minune. Everett era doar cu cîţiva ani mai în vârstă
d ecît C harles şi se sim ţea legat de el prin m ulte
preocupări comune. Fiindcă amîndoi iubeau polo, s-au
împrietenit în scurt timp, cu toate că Everett i se adresa
lui Charles cu apelativul sir, în vreme ce prinţul îi spunea
pe nume. Ca mulţi alţi salariaţi ai lui Charles, Oliver îi era
şi consilier, şi prieten, relaţiile dintre ei fiind mult mai
strînse decît sînt de obicei între patron şi angajat. Mai
presus de toate, Everett era omul pe care Charles se
putea baza în orice împrejurare.
în 1980, Oliver Everett i-a salvat viaţa prinţului cînd
a jucat polo pe o căldură toridă, la Palm Beach, în Florida.
Charles tocmai descălecase după încheierea unei partide
grele, dar în clipa următoare s-a prăbuşit din cauza
epuizării şi deshidratării. A zăcut în stare de inconştienţă
la distanţă de cîţiva metri de calul său. Everett a âlergat
spre prinţ, a înhăţat o găleată cu apă rece care era folosită
la adăpatul cailor şi i-a udat faţa. După două minute a
reuşit să-l readucă în simţiri, apoi l-a transportat de
urgenţă la spital.
Colapsul a fost atribuit expunerii prea îndelungate
la soarele puternic al Floridei. Recăpătîndu-şi conştiinţa,
neliniştitul Charles l-a găsit pe Everett alături de el. Şi-a
210
amintit imediat de cele întîmplate şi i-a adresat următoarele

cuvinte: "Oliver, slavă Domnului că ai fost aici. Puteam
să mor. îţi dai seama că mi-ai salvat viaţa?"
Cînd s-au întors din Florida, regina l-a răsplătit pe
Everett, atribuindu-i calitatea de membru al Ordinului
regal Victoria. La sfîrşitul turneului oficial, el a revenit la
Ministerul Afacerilor Externe, fiind trimis ca diplomat la
Madrid. Imediat după logodna lui cu Diana, Charles l-a
rugat personal să renunţe la cariera diplomatică şi să se
întoarcă în serviciul regal ca secretar particular al Dianei.
Salariul era numai de 16000 de lire sterline pe an,
jumătate din cel care i se plătea la Afacerile Externe, dar
din loialitate faţă de Charles, Everett a acceptat.
în scurt timp, însă, avea să regrete amarnic această
decizie. Charles şi Oliver fuseseră prieteni, ani de zile.
Dîndu-şi seama de faptul că relaţia dintre ei era mult mai
profundă decît aceea dintre patron şi angajatul său, în
scurt timp Diana a început să facă scene de gelozie.
Oricum, ea era nemulţumită din cauza modului în care-şi
folosea timpul soţul său - se scula la şase dimineaţa pentru
a îndeplini o îndatorire regală într-o zonă îndepărtată a
Angliei, îşi petrecea ore în şir cu secretarul lui particular,
în loc să fie numărul unu în viaţa lui, ea devenise un
personaj lipsit de importanţă. A d esea răbufnea în
prezenţa lui Charles sau Everett: "Chiar trebuie să vă
vedeţi atît de des?".
Personalul de la Curte crede că la şase luni după
nuntă, Diana, ajungînd la concluzia că Everett îşi dădea
prea multă importanţă, s-a hotărît să-l facă propriul ei
secretar. Oliver nu cîştiga în ochii ei prin fapţul că era
deştept şi eficient. Fiind atît de inteligent şi capabil să facă
faţă oricărei situaţii, Everett părea să nu,înţeleagă că
211
NICHOLAS DAVIES
oamenii ca Diana au nevoie de mai mult timp decît alţii

pentru a învăţa.
Charles i-a cerut lui Oliver s-o iniţieze pe prinţesă în
tainele vieţii de la Curte, s-o înveţe tot ce trebuie să ştie
despre ceremonialul de la Palat - ce trebuia să facă sau
nu, cui trebuia să scrie, cu cine se cuvenea să vorbească
şi pe ce subiect. Oliver şi-a luat rolul prea în serios. El a
încercat în decurs de un an s-o înveţe pe Diana tot ce
trebuie să ştie.
Probabil că ea avea nevoie de mai mult timp pentru
a învăţa atîtea lucruri noi şi s-a simţit pusă în inferioritate
de Oliver Everett.
In fiecare zi, Oliver îi trimitea scrisori şi mesaje care
intrau în rutina vieţii de la Curte. Dar în loc să-i trimită
scurte misive pe înţelesul ei, Everett o sîcîia cu in
strucţiuni lungi, detaliate care îi dădeau dureri de cap.
Din dorinţa de a îndeplini cît mai conştiindos însărcinarea
primită din partea lui Charles, Oliver îi explica amănunţit
fiecare lucru, pentru a nu genera vreo confuzie. Charles
îşi dădea seama de dificultatea asocierii la FIRMĂ.
Regina şi membrii familiei regale nu erau numai prinşi în
plasa obligaţiilor impuse de protocolul şi menţinerea
echilibrului social, dar mai aveau în vedere ca Palatul să
apară întotdeauna într-o postură superioară faţă de aceea
a executivului, parlamentului şi bisericii şi, în anumite
situaţii, chiar a legislativului.
R elaţia dintre D iana şi secretarul ei particular
devenea tot mai tensionată pe de-o parte datorită lipsei
de sîrguinţă a Dianei în asimilarea instrucţiunilor, iar pe
de altă parte exigenţei lui Everett, care nu numai că-i
atrăgea atenţia asupra greşelilor comise, dar îi mai şi
amintea de fiecare dată că el o învăţase corect.
212
Pe măsură ce treceau săptăm înile, încordarea

creştea tot mai mult. Cînd, în cele din urmă, la intervenţia
lui Charles, Everett încercă să o îmbuneze pe prinţesă,
era'prea tîrziu. Diana ajunsese să obiecteze ori de cîte ori
secretarul ei particular se oferea să-i dea vreun sfat. Deşi
Charles îi dădea dreptate soţiei sale, Everett n-avea de
gînd să cedeze în faţa Dianei. El ştia ce are de făcut şi
insista ca Diana să fie de acord cu el.
Iată ce îşi aminteşte Humphrey Mewis: "Am auzit de
disensiunile dintre Diana şi Everett. Mi se pare greu de
crezut că au apărut asemenea probleme pentru că, mai
bine de doi ani, Everett a fost totul - prieten, confident,
frate mai mare, unchi. Spuneţi-i cum vreţi, ăsta era rolul
lui. Si ea avea mare nevoie de un om ca el.
îm i amintesc de un incident care a avut loc chiar
înainte ca ea să pună capăt relaţiei dintre ei, atunci cînd
Diana n-a vrut să participe la un eveniment considerat
obligatoriu de Everett. In ciuda insistenţelor, Diana a
refuzat categoric, spunîndu-i că nu mai intenţiona să ţină
seama de nici unul din sfaturile lui. Replica lui cum că
n-ar fi avut de ales a înfuriat-o la culme. A început să ţipe
la el, adresîndu-i tot soiul de invective, atrăgîndu-i
totodată atenţia asupra prăpastiei sociale dintre ei. Ea
era prinţesa, şi ea hotăra; iar dacă lui nu-i plăcea, n-avea
decît să dispară din viaţa ei şi a lui Charles o dată pentru
totdeauna.
Am înţeles că pînă la urmă cearta i-a convins pe
amîndoi - şi pe Charles şi pe Everett - că nu mai avea nici
un rost ca Oliver să rămînă la Kensington Palace ca
sfetnic al prinţesei".
Hotărîtă să se descotorosească de Everett, într-una
din zile Diana i-a pus pe birou lui Charles un bileţel în
213
NICHOLAS DAVIES
care scria cu litere de-o şchioapă: OLIVER TREBUIE

SĂ PLECE.
Ultim a persoană pe care Charles ar fi vrut s-o con- *
cedieze era Everett; cu toate acestea, el ştia că trebuie
să-l îndepărteze de Diana şi fle Kensington Palace. Char
les s-a adresat unui vechi prieten - lordul King, şeful
Liniilor Aeriene Britanice. "Am o problemă, lord King,
şi mă întreb dgcă mă poţi ajuta. Ceea ce vreau să ştiu este
cum îţi concediezi tu unul din funcţionarii superiori?"
"O... a spus sir John, dar asta-i foarte simplu. Chem
persoana, oricine ar fi ea, şi cînd intră pe uşă îi spun
<<du-te-n mă-ta!>>" Prinţul Charles a rămas fără
replică. Evident, el n-avea să urmeze sfatul lordului.
Charles se confrunta cu o situaţie imposibilă. Ştia că
Oliver procedase în conformitate cu instrucţiunile pe
care le dăduse. Dar conflictul dintre Diana şi Oliver
Everett atinsese apogeul. Prinţul era convins de faptul că
pînă la urmă prietenul lui va fi nevoit să plece. în dorinţa
de a-şi salva căsnicia ar fi fost în stare de orice sacrificiu.
Nu mai conta că pierdea astfel un prieten bun şi un
angajat de excepţie. După nouă luni sîcîitoare de tocmeli
şi argumentări, Oliver a ajuns la concluzia că singura
soluţie era demisia.
Charles se simţea cu atît mai jenat, cu cît stopase
promiţătoarea carieră a lui Oliver, insistînd să accepte
slujba de secretar particular al Dianei.
Pentru a i se oferi o compensaţie i s-a propus să preia
funcţia de bibliotecar şi arhivar al documentelor reginei,
un post onorific, rezervat de obicei persoanelor în vîrstă.
Cu două zile înaintea Crăciunului, în 1983, Oliver
Everett şi-a luat rămas bun de la Charles care avea să-i
resimtă cu atît mai mult lipsa cu cît după moartea lordului
Mountbatten nu avusese un confident mai apropiat decît
214
el. Everett îl cunoştea, îi aprecia raţionam entele în

problemele de zi cu zi şi, ceea ce era mai important, ştia
cum reacţionează în majoritatea situaţiilor. Era un
tovarăş apropiat şi un sfătuitor foarte competent pe care
prinţul ri-ar fi vrut să-l piardă.
Charles se mîndrea cu echipa pe care o adunase; din
ea făceau parte Everett, Colborne, Adeane, garda sa de
corp John Mac Lean şi valetul său Stephen Barry.
Colaborau bine şi dovedeu devotament faţă de Charles,
care avea deplină încredere cu ei.
Dar după intrarea Dianei în scenă, Charles a con
statat că totul s-a dat peste cap. Toţi voiau să plece
nescoţînd-o la capăt cu negativismul ei. Ea-i făcuse pe
toţi să se simtă ca nişte intruşi în viaţa intimă a cuplului,
deşi nu-şi făceau decît meseria.
Charles realiza că necazurile erau generate de
pretenţiile constante ale Dianei de a-şi petrece tot timpul
cu ea. E l îi explicase o dată pentru totdeauna că are
obligaţii, o poziţie pe care trebuie s-o păstreze, problemele
ducatului de Comwal, sarcinile monarhice, care constau
în vizite, întîlniri publice şi discursuri, dar pretenţiile ei
au rămas aceleaşi.
Charles se afla la capătul puterilor. La început a
cedat în faţa pretenţiilor Dianei pentru că era mireasa lui
şi voia să-i facă plăcere, apoi pentru că era însărcinată,
pentru că avea de îngrijit un nou născut şi, din nou, pentru
că era gravidă. Resemnarea lui n-o făcea fericită decît
pentru cîteva zile, după care se purta din nou mizerabil,
plîngîndu-se cuiva din personalul lui.
Cu timpul, Charles a ajuns să realizeze motivul de
bază al neînţelegerii: prăpastia intelectuală dintre el şi
Diana era aproape de netrecut. în timpul logodnei, fiind
îndrăgostit şi dorind-o de soţie, a fost orb. Dar n-a trecut
NICHOLAS DAVIES
mult şi în timpul primelor luni de căsnicie el a realizat că

noua prinţesă avea multe goluri în pregătirea intelec
tuală. Charles era uimit de lipsa ei de interes în
problem ele de economie, industrie, sau pentru modul de
guvernare a Angliei. Nu putea înţelege de ce privea cu
sfinţenie dulcegăriile de la televizor şi de ce asculta fără
întrerupere muzică pop. Era total debusolat.
Diana considera că sentimentele ei o atrăseseră în
capcana unei căsnicii care o făcea nefericită. Ea îşi dădea
seama că Charles prefera să lucreze cu funcţionarii lui
sau să joace polo decît să stea cu ea. Dîndu-şi frîu liber
sentimentelor, natural că desconsidera munca pe care o
făcea Charles împreună cu echipa sa. D e cîte ori îl con
vingea pe soţul ei să se descotorosească de un salariat
trăia o satisfacţie sau chiar se bucura de victorie, dar nu
dura prea mult. Gelozia ei era necontestabilă. îşi dădea
seama că Charles era nefericit şi totuşi nu-1 lăsa să-şi facă
treaba şi să-şi trăiască viaţa cu care era obşnuit. Tot
timpul se aflau în conflict. Şi, cu toate acestea Diana îi
pretindea dragostea de care avea atîta nevoie. Nu accepta
pe nimeni care să-l distragă sau să i-1 ia. Ştia că face o
prostie, că pretinde imposibilul, dar nu se putea purta
altfel decît ca un copil frustrat.
Numai că asta înrăutăţea situaţia. Necazurile au
început să se resimtă şi în relaţiile Dianei cu garda de
corp. în Anglia, detectivii particulari ai familiei regale
trăiesc foarte aproape de cei pe care îi au în grijă. Funcţia
nu se îndeplineşte prin rotaţie. Detectivii particulari
trăiesc în casă cu membrii familiei regale, călătoresc cu
ei prin toată Anglia şi peste hotare. Membrii familiei
regale nu merg nicăieri - cu treburi oficiale sau neoficiale
- fără ştiinţa sau permisiunea protectorilor lor. Doar cînd
216
intră în propriile locuinţe, cei din garda de corp le acordă

o oarecare intimitate.
Unul din primii detectivi desemnaţi să aibă grijă de
prinţesa Diana a fost superintendentul Paul Officer, un
poliţist superior, întotdeauna discret, mereu la datorie.
Dar, ca şi Everett, el a insistat prea mult cu instrucţiunile
şi sfaturile astfel încît Diana se enerva ori de cîte ori îl
avea în preajmă. Officer era prea grijuliu, ceea ce deranja
pe prinţesă care considera asta ca o lipsă de încredere.
Officer înţelegea să fie tot timpul cu Diana, ori de
cîte ori ieşea, indiferent de situaţie. Diana se simţea
sufocată de Officer care se purta cu ea ca o cloşcă,
neîngăduindu-i nici un pic de libertate şi pretinzînd să ştie
unde se duce chiar dacă se muta dintr-o cameră în alta.
Ca să fim cinstiţi, Paul Officer nu-şi făcea decît
datoria. Diana le telefona prietenelor şi se furişa afară
fără să-i spună. Pentru el consecinţele ar fi fost incal
culabile dacă cineva de la palat ar fi văzut-o singură în
maşină.
Totuşi, uneori, exagera cu protecţia.
într-o zi Diana l-a găsit pe Officer aşteptînd-o la uşa
camerei de toaletă şi i-a spus de la obraz că poate sta pe
tron şi fără escortă. Adesea cînd şofa, Officer se aşeza pe
locul din spatele ei şi o dădăcea. într-o zi, iritată, a oprit
maşina, a ieşit şi i-a spus să conducă el.
Evident, slujba îi ocupa tot timpul lui Officer. N-avea
timp de nevastă şi familie: căsnicia lui a sfîrşit prin divorţ.
Foarte supărat, el şi-a schimbat brusc felul de viaţă:
dintr-un p o liţis t ob işn u it s-a transform at într-un
vegetarian fanatic, interesat de medicina alternativă,
încrederea Dianei în el dispăruse. Officer şi-a dat seama
că făcea totul ca să se descotorosească de el, şi atunci şi-a
dat demisia.
217
NICHOLAS DAVIES
Diana a repurtat o victorie. îşi impusese din nou

voinţa. Casa regală a înţeles că atunci cînd Diana îşi
propunea să scape de cineva, persoana respectivă trebuia
să plece, mai devreme sau mai tîrziu.
Prinţesa de Wales şi-a cîştigat rapid reputaţia de
persoană năzuroasă şi încăpăţînată care vrea să facă totul
după cum o duce capul, fără să-i pese pe cine supără.
La puţin timp a mai părăsit cuplul un supraveghetor
regal, inspectorul John Mac Lean. El nu avea reputaţia
de inflexibil în Detaşamentul regal de pază şi nici nu nega
că era neglijent. Sacoul de seară putea crea impresia de
eleganţă, dar sub el nu lipsea vesta antiglonţ. Cînd
masivul scoţian se culca, hainele, arma, tocul pistolului,
toate erau aruncate în jurul lui. Şi totuşi era omul de pază
perfect. Reacţiona în faţa unei ameninţări de parcă ar fi
fost gata să-l scape pe prinţ de urmărirea unei blonde
sumar îmbrăcate pe Bondi Beach.
Mac Lean şi Officer îl însoţiseră pe prinţ în perioada
lui de burlăcie. Asem eni celor trei muşchetari, ei se
împrieteniseră. Mergeau la vînătoare, la schi (Mac Lean
era un schior excelent) şi stăteau la un pahar fără să se
formalizeze, chiar dacă îi spuneau prinţului sir. Le plăcea
viaţa pe care o duceau pentru că totul se rezolva direct,
de la bărbat la bărbat. Brusc, cînd Diana a devenit
prinţesa de Wales, necazurile s-au abătut asupra lor.
Diana se plîngea lui Charles că Mac Lean este dezor
donat, stîngaci şi impertinent. Mac Lean înţelese că hazul
meseriei sale dispăruse după căsătoria lui Charles şi, în
1984, printr-o înţelegere reciprocă s-a retras, devenind
instructor de schi în Andorra, în nordul Spaniei. Charles
l-a regretat, în schimb Diana era încîntată că a mai scăpat
de unul din vechii prieteni ai lui Charles care se amesteca
în viaţa ei.
218
U n alt supraveghetor care a trebuit să plece a fost

inspectorul James Mc Masters, cunoscut în cariera lui ca
Lucky Jim. El l-a servit pe Charles înainte de căsătoria
lui si în mod cu totul surprinzător s-a împrietenit cu
Diana. Făceau haz împreună şi Diana s-a ataşat de el
numindu-1 chiar "supraveghetorul meu favorit". într-adevăr,
era printre puţinii cărora li se permitea să-l legene şi să-l
hrănească pe prinţul William. Jim Mc Masters părea să
fie singurul în stare să-l oprească pe William din plîns
atunci cînd alţii nu reuşeau.
în 1985, la patruzeci şi şase de ani, Mc Masters a fost
transferat în chip m isterios şi fără cerem onie din
Detaşamentul regal de pază la un post de poliţie subur
bană a Londrei, la Croydon şi mutat apoi intr-un birou,
într-o slujbă măruntă. D eci, a fost îndepărtat din
incîntătorul şi prestigiosul Detaşament de pază.
Diana a fost foarte afectată de concedierea lui şi l-a
rugat pe Charles să intervină. El l-a chemat urgent pe
şeful ofiţerilor superiori de la Scotland Yard la Buckin-
gham Palace şi i-a cerut o explicaţie. Cineva, care a fost
de faţă, relata: "Charles era furios şi la începutul întîlnirii
a cerut să i se spună din dispoziţia cui a fost McMasters
îndepărtat din serviciul regal de protecţie, fără să-l fi
întrebat.pe el şi fără să-şi fi dat acordul. El vorbea de
cîteva minute cerînd o explicaţie. Atunci i s-a înmînat o
foaie de hîrtie fiind invitat să o citească. A citit-o, apoi i-a
privit pe cei din jur şi a ridicat mîinile a disperare".
< <Nu ştiau decît cîţiva oameni ce conţinea bucata
a ceea de hîrtie, care l-a oprit pe Charles să mai
vocifereze > >
Trei ani mai tîrziu holteiul Mc Masters a fost prins
făcînd avansuri unui bărbat într-un WC public; i s-a dat
219
NICHOLAS DAVIES
posibilitatea să-şi dea imediat demisia din poliţie, pentra

a nu fi arestat. A acceptat şi a plecat.
în primii ani de căsnicie unele demisii şi concedieri
au fost semnificative: servitoare, bucătari, cameriste şi
grădinari pe care Diana nu-i putea suferi. Charles i-a
îngăduit să schimbe personalul, deşi nu-i plăcea ce se
întîmpla (la urma urmei se dispensase de cîţiva dintre cei
mai buni prieteni ai lui), dar considera că n-are altă
soluţie şi a lăsat-o pe Diana să facă ce vrea.
Unul dintre cele mai excentrice personaje care a
lucrat pentru Charles şi Diana în primii ani a fost major
domul Alan Fisher. El mai servise la Buekingham Palace,
dar a plecat ca majordom şi valet al lui Bing Crosby lîngă
care a stat pînă la moartea cîntăreţului, în 1977. Văduva
lui Crosby, Kathy avea o deosebită consideraţie pentru el
şi i-a cerut să însoţească trupul neînsufleţit al soţului ei
transportat din Spania, unde făcuse un colaps şi murise
într-o partidă de golf.
Cînd Charles şi Diana s-au dus la Althorp într-un
weekend, în noiembrie 1981, Fisher se găsea în serviciul
contesei Spencer. El îşi îndeplinea funcţia cu atîta zel,
încît mama vitregă a Dianei a convins cuplul regal că
Fisher ar fi potrivit pentru ei, dar nu numai atît; Fisher
i-a îndrăgit pe dată atît pe Charles, cît mai ales pe Diana.
înainte de a pleca de la Althorp ei ştiau că Alan era
potrivit pentru Kensington Palace - rămînea de văzut
dacă angajarea lui nu va fi privită cu rezervă de Edward
Adeane şi ceilalţi din casă.
La început Diana a îndrăgit enorm acest personaj
debordant care venea în contrast cu figurile servile, dar
s-a abţinut să se bucure prea mult. Era nostim să-l aibă
în preajmă. îi spunea glume decoltate şi făcea bucuros
orice serviciu i se cerea, inclusiv să-i scoată cizmele. Dar
220
personalitatea lui hipertrofiată, cu care dăduse lovitura

exact ca la Hollywood, avea să-l şi doboare de pe piedes-
i al. Devenise prea familiar şi sărea peste cal.
Lui Fisher nu-i păsa că Diana era acum prinţesa de
Walcs şi viitoarea regină a Angliei. El o tachina răutăcios,
mj u ra în prezenţa ei şi făcea comentarii caustice pe seama
ci ca să fie auzit. Nu odată el a afirmat că a avut mare
noroc că ajunsese prinţesă de Wales. Pe scurt, purtarea
lui era ofensatoare.
Doar la cîteva luni după ce a fost angajat, irespon-
sabilul Fisher credea că poate face şi spune orice în faţa
I)ianei. După cum relata Humphrey Mews: "Poveştile pe
care le-am auzit erau minunate şi am crezut că erau şi
adevărate. Diana îl considera pe Fisher ca pe o gură de
aer proaspăt în casa aglomerată pe care o ţinea Charlds.
l a făcea tot ce putea să se descotorosească de toate
pinzele acelea de păianjen şi să aducă un vînt proaspăt, o
i nfuzie de tinereţe în palat."Dar Fisher nu şi-a dat seama
ca nu poate să-i trateze pe cei din familia regală în felul
m care era obişnuit să se poarte cu Bing Crosby sau cu alţi
1x igătaşi. Totuşi nu-şi permitea să-i spună Dianei să nu fie
proastă. El o sfătuia cum să se îmbrace; îi spunea că
poartă o rochie sau o pălărie nepotrivită sau o coafură
a iurea. îşi închipuia că o poate critica considerînd, în mod
groşit, că îi va rămîne o bună prietenă după felul în care
se purta cu el. D e fapt, relaţia Dianei cu Fisher s-a
destrămat pentru că ea s-a purtat prea prieteneşte, prea
eamaradereşte cu el,.
într-o zi, la Kensington I’alace, Fisher deschidea
ii şa invitaţilor la masă. Oaspeţii,printre care feldm areşalul
sir Edwin Bramall, şeful apărării şi amiralul sir John
l ieldhouse, şeful marinei -, erau obişnuiţi să ia masa în
case mari în com pania celor mai înalţi membri ai
221
NICHOLAS DAVIES
regatului. Ploua. Fisher i-a întîmpinat cu următoarele

cuvinte: "Sper că v-aţi şters picioarele bine aşa cum v-a
învăţat mama".
Pînă la urmă a început lupta între Fisher şi prinţesă.
Se pîndeau unul pe altul. Ea încerca să-l prindă greşind,
Fisher devenea tot mai nesubordonat, lăsînd să se
înţeleagă că ştie mai bine ca ea cum trebuie să se poarte
o prinţesă.
Diana a hotărît că sosise timpul să se descotorosească
de Alan Fisher şi a recurs la un plan copilăresc. A ascuns
paharele murdare şi s-a plîns că lipseau. în faţa prinţului
Charles l-a întrebat pe Fisher dacă ştia unde sînt.
Bineînţeles, răspunsul a fost negativ. A început căutarea
şi, cînd s-au găsit paharele, a fost acuzat.
După cîteva incidente minore, Fisher a realizat că,
sfîrşitul era aproape.
Forţase lucrurile şi era evident că trebuia să plece.
D e data asta Diana şi nu Charles îl alesese pe nostimul
majordom. Fusese greşeala ei, iar cînd s-a săturat de el a
dat ordinul de plecare. Angajamentul lui a durat din mai
1982 pînă în mai 1984. încă odată Diana proceda cum
dorea, cu toate că ulterior Fisher a susţinut că plecase
"pentru că Charles şi Diana erau prea plicticoşi". El a
declarat că dineurile lor erau anoste, ca de altfel şi cei mai
mulţi dintre invitaţi, iar el voia să lucreze într-o casă mai
veselă.
Mai tîrziu, în 1986, a plecat şi şeful personalului -
Graham Newbold. Relaţiile lui cu Diana au fost bune
pînă cînd ea a descoperit că îi plăcea băutura. Odată a
împrumutat maşina prinţului Charles pentru a se duce la
o petrecere de adio a cuiva din personal, iar la întoarcerea
la Palatul Buckingham maşina a fost găsită plină de moloz
de parcă ar fi intrat cu ea într-un zid. Altădată Diana l-a
222
căutat pe Graham ca să verifice meniul pentru un viitor

dineu. L-a găsit dormind şi, îngrijorată că e bolnav, a
chemat un doctor. După ce doctorul l-a examinat i-a spus
că suferă de mahmureală. în cele din urmă Newbold şi-a
dat seama că nu-i tocmai potrivit pentru o slujbă la palat.
A plecat şi şi-a găsit de lucru într-un hotel elegant din
Scoţia.
Cea mai importantă alegere a Dianei a fost Barbara
Barnes, doica lui William. Barbara a venit la Charles şi
Diana cu o recomandare de serviciu excelentă. Timp de
paisprezece ani ea îngrijise copiii doamnei de onoare a
prinţesei Margareta, lady Anne Tennant, care păreau că
o adorau. D e altfel, nu era străină de exigenţele creşterii
copiilor; proaspătă şi disciplinată, era înzestrată şi cu
simţul umorului. Părea doica ideală pentru o mamă
modernă de la Palat.
Diana nu era o mamă obişnuită să-şi lase copiii în
seama doicilor pînă creşteau suficient ca să fie expediaţi
la internat. N-a uitat niciodată singurătatea copilăriei
sale şi a decis ca băieţii ei să aibă parte de o atenţie
specială din partea sa.
Cînd prinţul William a început să vadă în Barbara a
doua sa mamă, Diana s-a alarmat. D e cîte ori William era
supărat plîngea după "Baba", cum îui spunea el, şi nu după
mama sa. Ataşamentul copiilor mici faţă de doicile lor
este normal, dar Diana era prea geloasă pe legătura
puternică dintre Barbara şi William. '
Cînd lucrurile au început să se repete şi cu prinţul
Harry, Diana a hotărît că Nanny Barnes trebuia să plece.
Ea, Diana, voia să fie pentru copiii săi singura mîngîiere
în mom entele de tristeţe.
S-au dat diferite explicaţii despre îndepărtarea lui
Nanny Barnes, dar motivul real a fost că atît William, cît
223
NICHOLAS DAVIES
şi Harry au ajuns să fie mult prea legaţi de ea; cînd

Barbara pleca în vacanţă, copiii erau aproape imposibil
de controlat şi disciplinat. Ei o voiau pe "Baba" ori de cîte
ori aveau cel mai mic necaz, şi Dianei nu-i plăcea asta. In
consecinţă Nanny Barnes a fost concediată. I s-a spus
probabil că va fi mai bine pentru toată lumea, inclusiv
pentru copii dacă va pleca. Ea n-a avut de ales.
Barbara Barnes era al douăzeci şi patrulea membru
din personal obligat să plece în cei şase ani. Concedierile
şi demisiile au făcut-o pe Diana foarte antipatică la palat.
Ea crease necazuri nu numai foştilor angajaţi ai lui
Charles, pe care-i considera nişte "vechituri", dar şi
tinerilor pe care îi angajase ea însăşi.
D evenise evident că sursa gîlcevii era neputinţa
Dianei de a face faţă poziţiei sale ca soţie a prinţului
Charles şi viitoare regină.
Tatăl Dianei, contele Spencer, recunoştea cu nevinovăţie
aceasta în interviul pe care l-a acordat unui ziarist: "întot
deauna Diana a făcut totul de capul ei. Cred că acum a
aflat şi Charles lucrul acesta".
224
Un mariaj cu probleme
10
UN MARIAJ CU PROBLEME
C onvieţuirea cu altă persoană cere întotdeauna

..ktificii. Diana a trebuit să înveţe nu numai să trăiască
.1 lai uri de un soţ, dar şi să-şi asume responsabilităţile pe
<are le impunea monarhia engleză.
Unul din sfătuitorii apropiaţi ai lui Charles îşi amin-
ica: "Dianei nu-i intra în cap că nu mai era o fem eie liberă
sa se ducă unde şi cînd vrea. Se tocmea cu garda de corp,
ii ruga pe cei care erau în serviciul ei s-o lase să meargă
la cumpărături de una singură, să hoinărească sau să ia
pri uzul cu cineva. Cînd i se spunea că asta nu se poate
lucea tapaj creîndu-le probleme celor care trebuiau s-o
protejeze. Părea că refuză să înţeleagă că acum era
prinţesa de Wales şi că nu-şi mai putea permite să se
comporte ca o anonimă. Nu de puţine ori se plîngea lui
< liarles şi se comporta ca un copil frustrat. Cu cît insista,
cu atît mai mult pierdea respectul soţului ei mirat că
prinţesa de W ales dovedea atîta încăpăţînare şi atîta
i maturitate.
Diana pierdea ore întregi vorbind la telefon cu
vechile prietene, implorîndu-le să-i facă o vizită întrucît
ea nu putea ieşi fără paza de corp. Ea înţelegea că Charles
avea de îndeplinit nişte îndatoriri, dar se simţea foarte
singură. La început o vizitau multe prietene, deşi nu era
ciimod nici pentru ele. D e altfel, ele n-aveau certitudinea
NICHOLAS DAVIES
că îşi pot permite să continue aceste relaţii cu Diana în

noua ei postură de prinţesă.
Conflictul între soţi a fost declanşat de atitudinea lor
diferită faţă de datorie. D iana credea că datoria lui
Charles era să aibă mai întîi grijă de ea şi apoi de treburile
ţării. Charles considera ordinea exact invers. Regina şi
ducele de Edinburgh i-au inoculat ideea că are o datorie
de onoare faţă de Coroană şi faţă de poporul britanic.
Viaţa lui personală a fost orînduită în jurul acestei idei.
înainte de căsătorie totul era simplu. Ca bărbat însurat
cu o fem eie ce nu avea deloc simţul datoriei regale, lucrul
devenise aproape imposibil.
In prim ii ani de căsn icie, D iana n-a acceptat
niciodată acest impas. Ea credea cu naivitate că după
naşterea primului copil Charles se va convinge că viaţa
de familie este mult mai importantă decît "slujba lui". Din
păcate apreciase greşit şi asta o făcea să se simtă mult mai
furioasă şi mai frustrată. Discuţiile lor se soldau cu izbuc
niri de mînie şi schimburi de cuvinte dure. Tema era
întotdeauna aceeaşi: Diana cerea mai multă atenţie, iar
prinţul îi amintea de datoria lui. Charles detesta ţipetele;
el fusese crescut altfel şi nu putea face faţă la asemenea
scene. Totuşi încerca să o împace, să o facă să devină
rezonabilă ori de cîte ori se înfuria. Adesea, scenele se
terminau cu plecarea lui Charles însoţită de ţipetele şi
vulgarităţile Dianei. El părăsea nu numai încăperea, ci şi
casa; ea izbucnea în lacrimi de supărare. După un
asem enea "meci", Diana îi telefona unei prietene: "Nu
mai pot. El nu ascultă de raţiune. Şi eu nu ştiu ce să fac1'.
Unul dintre ofiţerii din garda Dianei îşi aminteşte de
un asem enea scandal: "S-a întîmplat la Kensington
Palace, la cîteva luni după ce s-a născut William. Charles
urma să plece la vînătoare de vineri pînă sîmbătă noaptea
226
sau duminică dimineaţa. Diana era lividă. La început l-a

acuzat că nu i-a comunicat că pleacă, apoi, i-a reproşat că
\ (>ia să se furişeze şi s-o lase singură cu William în Londra
mti mpul weekend-ului cînd ea nu avea nimic de făcut. în
•de din urmă i-a spus că orice tată care se respectă stă
i< isă cu fiul său cînd are ocazia. Charles încerca să
i aspundă cu calm la fiecare acuzaţie. Dar Diana nu ascul-
ia. La un moment dat s-a aruncat furioasă asupra lui. Am
itărăsit camera în grabă; nu voiam să fiu martor la ce avea
â urm eze. In tim p ce mă îndepărtam, am auzit-o
spunîndu-i bastard afurist. Nu ştiu ce s-a mai întîmplat
«lupă aceea, dar Charles a plecat totuşi la vînătoare".
Nu e de mirare că Diana şi Charles au început să
11 ăiască separat. Charles nu putea să accepte o asemenea
(importare din partea nimănui, nici măcar din partea
soţiei sale. Cînd atmosfera se încingea prea mult el îşi lua
/.borul în Scoţia pentru a-şi găsi liniştea pe malul rîului, la
Itescuit, marcat de purtarea Dianei pe care o considera
intolerabilă.
După turul său maritim, Charles a devenit cel mai
ocupat membru al familiei regale, angajat în cele mai
multe îndatoriri oficiale. Regina i-a lăsat în sarcină o
« normă povară pe care el o preluase fără să crîcnească.
Din momentul în care a părăsit marina, în 1976, şi pînă
emd mariajul lui a început să scîrţîie el şi-a respectat toate
îndatoririle. Abia atunci a început să se întrebe care era
i olul lui în viaţă. După naşterea primului său fiu, prinţul
Williams, în 1982, Charles s-a implicat în mai puţine
II « buri oficiale şi a petrecut mai mult timp împreună cu
I )iana şi următorul moştenitor la tron.
în octombrie 1981, cînd Diana şi-a dat seama că

aşteaptă un copil, a hotărît să-şi ducă sarcina în felul ei,
227
NICHOLAS DAVIES
fără să mai ţină seama de tradiţia regală. Membrii

familiei regale aduceau copiii pe lume în palatul Buckin-
gham. Toată lum ea se aştepta ca Diana să urmeze
tradiţia, dar, ca orice fem eie modernă, dorea să aibă la
îndemînă cea mai bună tehnică medicală. în locul am
bientului ornamental al palatului, Diana a preferat asis
tenţa medicală de calitate în aripa particulară a spitalului
St. Mary din West London.
Intransigenţa ei privind naşterea copilului a provocat
jontroverse. Charles susţinea că nu este vorba de un copil
obişnuit, ci de urmaşul lui ia tron şi Diana trebuia să ţină
cont de acest lucru. Regina considera că noul născut
trebuia să vină pe lume aşa cum venise şi copilul ei, la
palat; totuşi, în cele din urmă, i-a îngăduit Dianei să
meargă la St. Mary. Diana ă cîştigat o bătălie sem
nificativă cu instituţia regală şi cu regina însăşi, personaj
cu care rareori se încumeta cineva să intre în contradicţie
şi, cu atît mai puţin, în opoziţie. Regina a sugerat, iar
Diana a acceptat să fie îngrijită de faimosul ginecolog al
casei regale G eorge Pinker, pe atunci în vîrstă de
cincizeci şi şapte de ani. Domnul Pinker a fost cel care a
asigurat-o pe regină că dotarea spitalului St. Mary este
de primă clasă.
Diana n-a avut o sarcină uşoară. Stările de greaţă şi
răul au durat luni de zile. Viitoarea mamă, la cei douăzeci
de ani ai săi, petrecea mult timp plimbînduse în jurul
palatului Buckingham, plîngîndu-şi de milă, ascultînd
m uzică sau urmărind program ele T.V. Cuplul era
căsătorit doar de cîteva luni cînd Diana şi-a dat seama că
a rămas însărcinată. A fost o perioadă foarte dificilă
pentru amîndoi. Charles încerca să aibă răbdare, să fie un
soţ înţelegător, să facă tot posibilul ca Diana să se simtă
fericită şi să aibă încredere în ea. Din păcate, el nu era
228
prea tandru din fire şi nici foarte grijuliu. Lui însuşi nu i

s a arătat prea multă dragoste în familie şi la vîrsta lui era
dificil să se schimbe. Diana dorea să stea ghemuită în
braţele lui Charles şi să se uite la televizor. Charles
d etesta banalele arii de operetă de la televiziune. Faptul
eă Diana îşi organiza viaţa în aşa fel încît să nu scape nici
un episod din "Eastenders" şi "Neighbors" îl enerva
cumplit.
Charles şi Diana aveau, totuşi, o opinie comună:
importanţa sarcinii ei. Charrles dorea să se implice ca
oricare viitor tată. El citea cu interes toate cărţile despre
.iigari. încet, încet întreaga poveste a sarcinii a început
sa-1 pasioneze.
Perechea locuia încă la Buckingham Palace, aşteptînd
sa l ie gata apartamentele promise în Kensington Palace.
Diana era nerăbdătoare să se mute în propria ei casă
înainte de a se naşte copilul. Ea insista ca Charles să o
convingă pe mama lui să grăbească renovările de la KP.
Numai că standardele regale presupuneau o atenţie
d eo seb ită , pînă la detaliu; noua lor casă trebuia
ic zugrăvită în totalitate, redecorată şi remobilată ca
pentru prinţul şi prinţesa de Wales.
La 17 mai 1982 Kensington Palace a fost gata şi ei
.iu mutat în aceeaşi zi. Diana era deja în luna a opta.
Ca multe alte tinere mame din ziua de azi, Diana era
I(»arte atentă pe tot parcursul sarcinii cu regimul alimen-
Iai şi cu exerciţiile fizice. N-a fumât şi a evitat să consume
alcool chiar la ocazii deosebite. D e asemenea a urmat
cursurile renumitei Betty Parsons, specialistă în naşteri,
care o asistase şi pe regină la naşterea fiului ei mai mic,
piinţul Edward. Betty Parsons împărtăşea teoriile ei
ulcior de mame aristocrate din Anglia. Ea susţinea că
nu există naştere artificială şi le învăţa pe cursantele ei
229
NICHOLAS DAVIES
respiraţia controlată, accentuînd diferitele forme de

respiraţie, corespunzătoare diverselor etape ale expulziei
fătului. în ultima lună de sarcină Betty Parsons devenise
un vizitator obişnuit la Kensington Palace, unde verifica
progresele Dianei.
Duminică, 20 iunie 1982, la ora şapte s'eara, Diana a
simţit că încep contracţiile. Ea a sunat-o pe Betty Par
sons: "Au început. Ei bine, cred c-au început durerile". Ea
a descris contracţiile şi domnişoara Parsons a sfătuit-o să'
se întindă pe pat. La patru.dimineaţa au început durerile.
L-a trezit imediat pe Charles care dormea lingă ea.
Charles a telefonat detectivului său şi apoi la spitalul
St. Mary. Domnul Pinker a fost alertat imediat. Charles
însuşi a însoţit-o pe distanţa de două mile pînă la spitalul
din Paddington. Ei au sosit la ora cinci dimineaţa. Charles
o ţinea de mină. Au intrat pe uşa laterală şi au meat cu
liftul pînă la ultimul etaj al aripii U ndo.
Aici totul era pregătit. Trei camere alăturate au fost
golite de paciente. în camera Dianei a fost montat un
ecran şi un telefon. Nimic nu amintea luxul impus de
rangul prinţesei, soţia viitorului rege, care dădea naştere
celui de-al doilea moştenitor în linie. Camera era de 4-5
metri lungime, cu un pat obişnuit din metal, o măsuţă
alăturată, un dulap mic de haine, o chiuvetă, un frigider
mic şi un televizor. Nu avea nici camere de baie, astfel
îneît Diana trebuia să o folosească pe cea aflată pe
coridor.
în schimb, domnul Pinker şi Betty Parsons erau "în
mină".
- 'Trage adînc aer în piept şi expiră liniştit", îi spunea
Betty cînd contracţiile începuseră să fie mai dese. Adu-ţi
aminte ce te-am învăţat. Nu uita. Trage aer în piept, dă-1
afară uşor, uşor".
230
Ilupă cîteva ore, domnul Pinker i-a propus o injecţie

pentru a-i uşura durerile. Diana voia să nască natural, dar
«lomnul Pinker a sfătuit-o să accepte calmantul. La nouă
i trei minute, în aceeaşi noapte, Diana a născut un băiat
de trei kilograme şi patru sute de grame.
Diana hotărîse deja că-şi va alăpta copilul. Singura
decizie ce urma să mai fie luată era cea privind circum-
<i/ia. Prinţului Charles i se făcuse circumcizia la cinci
i le, dar Diana a insistat ca băieţelului ei să nu i se facă şi
.1 avut cîştig de cauză.
Prinţesa i-a uimit pe mulţi cu insistenţele ei de a
paraşi spitalul şi de a lua copilul la palat după douăzeci şi
ti ei de ore d e la naştere. Ea avea asigurat tot ajutorul
necesar, dar era neobişnuit ca o mamă tînără să plece
acasă atît de repede după naşterea primului copil. D om
nii I Pinker aprecia că Diana, dată fiind naşterea grea, nu
v.i l i în stare să meargă sau să se mişte cu uşurinţă cel puţin
. itcva zile. Cu toate acestea, ea a părăsit spitalul pe
propriile picioare, spre surprinderea tuturor. Jurnaliştii
aşteptau afară pentru a lua prima fotografie noului prinţ.
I )iana mîndră şi fericită era marcată de oboseală. Afişa
msă o siguranţă de sine şi o mulţumire evidente. Ştia că
(tbjinuse un atu foarte important: adusese pe lume fiul şi
nu»ştenitorul tronului cînd nu mai rămăseseră decît zece
/ i Ic pînă la cea de-a douăzeci şi una aniversare a zilei sale
dc naştere.
Charles petrecuse toată ziua lingă Diana, ţinînd-o de
m ină. El i-a vorbit şi a mîngîiat-o. La două ore după
n. ist ere, Charles a plecat la Kensington Palace pentru a
sc odihni. Bucuros, dar obosit, tatăl regal a ieşit în stradă
unde a fost întîmpinat de o mulţime veselă care cînta.
231
NICHOLAS DAVIES
"Evident sînt emoţionat şi încîntat", a declarat prinţul

de Wales. Cele şaisprezece ore de spitalizare au fost
extrem de lungi. Cred chiar, că asta te maturizează.
"Copilul este superb", a declarat el grupului de
ziarişti care aştepatu flămînzi orice firimitură de infor
maţie despre noul viitor rege. Era blond şi avea norocul
să nu sem ene cu tatăl său.
în duda bucuriei provocate de naştereamoştenitorului,

fr ic ţiu n ile dintre C harles şi D ian a au continuat,
degenerînd uneori în adevărate scandaluri. Unul dintre
c ele mai serioase co n flicte publice s-a produs în
noiembrie 1982, la şase luni după naşterea lui William,
cînd Charles şi Diana, împreună cu cea mai mare parte a
familiei regale, erau aşteptaţi să participe la solemnitatea
deschiderii Festivalului anual al comemorării victimelor
c elo r dou ă răzb oaie m o n d ia le, festiv ita te ce s-a
desfăşurat la Royal Albert Hali, situat foarte aproape de
Kensington Palace. Diana, epuizată după o noapte de
nesom n, a refuzat să participe. Charles a insistat
spunîndu-i că tradiţia regală impunea prezenţa ei. Diana
a refuzat din nou. A urmat o repriză de ţipete care a luat
sfîrşit cu lacrimile Dianei. Charles a ieşit furios şi a plecat
singur. Li s-a spus tuturor că prinţesa se îmbolnăvise pe
neaşteptate şi nu poate participa. La cîteva minute după
plecarea lui, Diana s-a simţit vexată de enormitatea ges
tului ei. Ea ştia că datoria îi cere să fie prezentă şi că
regina se va supăra dacă va lipsi fără un motiv serios. S-a
îmbrăcat în grabă şi s-a repezit la maşină pentru a pleca
la Albert Hali. Detectivul ei, Alan Paters, desemnat să
însoţească maşina a insistat să conducă el. Spre uimirea
tuturor, Diana şi-a făcut apariţia la ceremonie puţin,după
începere.
232
A fost o eroare din partea Dianei căci scaunul ei

fusese deja îndepărtat din tribuna regală. Ar fi făcut mult
mai bine să stea acasă.. în cîteva ore ştirile- despre
mtîrzierea ei au fost făcute publice şi lumea a tras con
cluzia că asta însemna cel puţin o fisură în căsnicia regala.
Aşa cum spunea unul dintre cei mai apropiaţi
funcţionari ai lui Charles la acea vreme: "A fost foarte
neplăcut pentru Charles. El n-ar fi ratat niciodată o
mtîlnire oficială. Dacă i s-ar fi spus că trebuie să fie la
Albert Hali în următoarele şase seri, Charles s-ar fi dus
pentru că asta făcea parte din obligaţiile lui. Nu era
nevoie de nici un alt motiv. Nu exista nici o scuză, de nici
un fel. Si nu putea înţelege cum altcineva putea proceda
altfel".'
Diana era nefericită din toate punctele de vedere.
Soţul ei nu-i dădea destulă atenţie, în schimb continua să
sc simtă ca într-un acvariu, iscodită de oameni care o
fotografiau şi-i supravegheau fiecare mişcare. Singura
m odalitate de a scăpa de cei care o spionau şi o
fotografiau era refugiul la Sandringham şi Highgrove.
Aici era singură, dar se plictisea şi se simţea mizerabil.
Venirea pe lume a lui William a marcat o schimbare
fundamentală în viaţa Dianei. Maternitatea i-a conferit
rolul ei adevărat în familie şi i-a redat încrederea de care
avea nevoie pentru a-şi organiza propria viaţă şi pe cea a
copilului. în sfîrşit, Diana îşi găsise un scop pe măsură:
acum era preocupată mai degrabă de nevoile fiului sau
decît de propriile necazuri şi dezamăgiri.
Cu toate că prinţul o ajuta la creşterea copilului,
pretenţiile faţă de el erau în continuă creştere. Ea simţea
ca nu se poate descurca fără să-l aibă permanent pe
Charles în preajmă.
233
I
NICHOLAS DAVIES
Diana refuza să accepte că obligaţiile lui trebuiau să

rămînă pe primul loc. N-avea nici o importanţă ce spunea
Charles, deoarece era incapabilă să înţeleagă modul lui
de gîndire.
Odată trecută emoţia provocată de sosirea noului
născ” f Diana a început să se simtă epuizată şi deprimată.
I-a scăzut pofta de mîncare şi a pierdut atît de mult în
greutate încît Charles şi doctorii credeau că suferă din
cauza unei afecţiuni numită anorexie nervoasă. Ea se
agăţa din ce în ce mai mult de Charles. Unii o suspectau
că se expusese pericolului înfometării pentru a capta
atenţia soţului ei. Acum avea un copil şi voia un cămin
adevărat, nu o companie de cîteva minute pe zi. Ca orice
mamă tînără, ea dorea o familie fericită în care soţii
rezolvă împreună lucrurile.
Charles era incapabil să o-înţeleagă. El crescuse
într-o familie în care toţi îşi respectau îndatoririle şi se
purtau corect, indiferent de situaţie. Regina era, de
asemenea, preocupată de Diana, dar, ca şi la Charles,
prima simţul datoriei. N ici unul nu putea înţelege
problemele Dianei. Şi, la urma urmei, prinţesei nu-i lip
sea nimic, nici titlu, nici soţ, nici privilegii.
Prietenele pe care Diana le avusese înainte de a-1
întîlni pe Charles dispăruseră. Cele mai multe dintre ele
s-au îndepărtat îndată ce Diana s-a alăturat exclusivistei
societăţi a familie, regale. Diana a încercat să păstreze
legătura invitîndu-le la palat, la o cafea sau discutînd la
telefon, deşi devenise evident faptul că nu prea mai aveau
multe în comun. Fostele prietene locuiau singure în apar
tamente mici, în modernul Chelsea şi Fulham, îşi făceau
cumpărături la supermarkets şi-şi găteau singure. Ea
locuia într-un palat cu servitori care făceau cumpărăturile,
găteau şi îi satisfăceau orice dorinţă. Lumea Dianei era
■ ii totul diferită şi ele nu se simţeau în largul lor la

prezenţa prinţesei.
Cuplul a hotărît că o vacanţă la munte în aer proaspăt
ar putea fi de folos, drept care au plecat la schi în Liech-
icnstein ca oaspeţi ai prinţului Franz Joseph, şeful
micului principat muntos. Vacanţa n-a fost un succes. în
»iuda insistenţelor lui Charles, Diana refuza să pozeze
fotografilor şi izbucnea în lacrimi. îi era foarte dor de fiul
ci şi în loc de un respiro vacanţa s-a dovedit un eşec.
Aproape toate fotografiile din acea perioadă o

înfăţişau pe D iana slabă şi deprimată. La începutul
c ă s n i c i e i , infatuata presă britanică o descria pe prinţesa
de Wales ca pe o tînără frumoasă, inocentă, timidă,
modestă şi dulce. Dar zvonurile despre numărul mare al
.lujbaşilor care plecau de la palat, despre certuri şi
purtările ei necontrolate au determ inat presa să-şi
schimbe atitudinea faţă de Diana. Reporterii au început
sa se întrebe dacă o fată ca ea, care plonjase din
(>bscuritate pentru a deveni soţia viitorului rege, îşi putea
îngădui să aibă o purtare atît de insolentă. Presa comenta
laptul că Dianei nu-i lipseşte nimic pentru a fi fericită.
Regina considera că Diana era aproape de o criză.
I )upă multe discuţii s-a decis să-i îngăduie Dianei să rupă
i radiţia şi să-l ia pe William în primul turneu oficial în
Australia şi Noua Zeelandă. Concesia n-a fost obţinută
pi ca uşor. O vreme, turneul a rămas în suspensie, întrucît
Diana lansase un ultim atum prinţului de W ales şi
majestăţii sale: "Fără copil nu plec în vizită". Vechea
gardă de la Buckingham Palace era uimită de această
dem onstraţie de încăpăţînare. Secretarul lui Charles,
Fdward A deane, era şocat. Eforturile de "a discuta
rezonabil cu această fată" n-au avut succes. Niciodată un
235
NICHOLAS DAVIES
membru al familiei regale nu plecase la un drum atît de

lung cu un copil mic. încă o dată Diana proceda după voia
ei.
Turneul australian a fost un succes. Dar, două luni
mai tîrziu, cînd Charles şi Diana au plecat în Canada,
William a rămas acasă. Diana a lipsit de la prima aniver
sare şi nu i-a tihnit deloc această excursie. Cum propria
ei aniversare avea să fie zece zile mai tîrziu declara: "Cel
mai frumos cadou de ziua mea este întoarcerea acasă.
Mor de nerăbdare să-l văd pe William".
în primii ani, de început, Diana părea să se bucure
de viaţă numai cînd era cu William şi, mai tîrziu, cu Harry.
Dar acestea erau momente intime în care doar Charles şi
personalul cel mai apropiat puteau vedea şi cealaltă faţă
a prinţesei - ea rîdea, era fericită şi se juca cu copiii ca
oricare altă tînără mamă.
Depresiunea nervoasă a depăşit-o abia cînd a rămas
gravidă cu Harry. D e mare ajutor i-a fost ginecologul ei
George Pinker.
Cu timpul, Diana a înţeles că Charles nu era perfect.
Multă vreme ea a crezut că tot ce făcea el era mai presus
de orice critică. Diana îl privea cu admiraţie cînd ţinea un
discurs, vorbea cu oamenii sau le strîngea mîinile. A sosit
clipa în care şi-a dat seama că trebuia să se bazeze mai
mult pe ea însăşi, să-şi conducă propria viaţă, să nu mai
depindă de sprijinul lui moral.
D iana apllă la două resurse pentru a-şi spori
încrederea în sine. Ea căută ajutor şi îndrumare la unchiul
Michael" (Michael Colborne, prietenul din marină al lui
Charles, un bărbat mai în vîrstă, care era un izvor de umor
şi bun simţ. A doua resursă o reprezenta propria
personalitate. Oamenii o comparau adesea cu mama sa,
Frances, o fem eie puternică, hotărîtă şi întreprinzătoare.
236
lîa n ce s găsise suficiente resurse interioare pentru a-şi

.icilimba complet viaţa chiar dacă aceasta a necesitat
.11>aiitl(»nareacomportamentului convenţional şi recunoaşterea
Iaptului că era nefericită. Diana s-a hotărît să procedeze
m acelaşi mod - să-şi schimbe viaţa.
în preajma naşterii lui Harry au început să apară

•.ciiinele unei transformări ciudate. Prinţul şi prinţesa
parcau că şi-au schimbat rolurile. Charles a realizat brusc
( a participa la aceleaşi îndatoriri plictisitoare de cel puţin
•.ase sau şapte ani. Diana, pe care el o dezaprobase la
mceput pentru atitudinea ei neglijentă faţă de îndatoririle
publice, era aceea care îl determina să-şi controleze
al itudinea faţă de evenimentele regale şi de rolul pe care
il juca în viaţa naţiunii. Aprecierile din ziare conform
ca rora nu avea nici un scop în viaţă, că se plictisise de lipsa
mici activităţi reale şi nu avea nici o ambiţie în afară de
ie renurile sportive l-au determinat să-şi cerceteze viaţa.
In l i nai a ajuns la concluzia că trebuie să opereze
schimbări radicale.
Pe de altă parte, a înţeles că fata cu care se căsătorise
era mult sub posibilităţile lui intelectuale. Cu toate acestea,
I )iana se găsea totuşi în centrul atenţiei datorită poziţiei
in familie, a imaginii sale de tînără mamă a celor doi
prinţi şi înfăţişării sale. După naşterea copiilor Diana,
mindră de silueta ei, avea din ce în ce mai multă grijă de
apariţiile în public. Fotografiile dinainte şi imediat după
( asatorie contrastau dramatic cu cele luate după naşterea
Ini William. Ea se transformase dintr-o fată drăguţă,
(lolofană, într-o figură sofisticată, colţuroasă, modernă.
In cele din urmă îşi găsise ţelul - să fie frumoasă. Se
placea, cum de altfel o plăcea întreaga lume. Aceasta a
l acul ca încrederea în sine să crească mult. Rolul său se
237
■■■■■■■■■■■
NICHOLAS DAVIES
conturase - era mama următoarei generaţii în familia

r eg a lă . A sta o fă c e a o p erso a n ă im p ortantă, în
deplinătatea drepturilor sale. Niciodată Diana nu s-a mai
simţit atît de sigură de ea. Cu cît era mai frumoasă si mai
elegantă, cu atît mai multă atenţie îi acorda presa. Toate
acestea n-au avut decît un singur efect asupra lui Charles
- l-au făcut gelos.
Charles a fost totdeauna în centrul atenţiei. Acum
constata că Diana, cu cît era mai frumoasă şi mai sofis
ticată, cu atît mai mult atrăgea mulţimea. După naşterea
hji Harry ei ieşeau din nou împreună, dar lumea venea
s-o vadă pe Diana, nu pe el. Charles remarca dezamăgit:
"numai pe Diana o vor acum, eu nu mai însemn nimic".
Extrem de mîndru, el se simţea minimalizat şi chiar rănit
în orgoliu.
Fără să-şi dea seama Charles a început să fie aspru
cu Diana. Pe măsură ce ea cîştiga încredere în sine el se
simţea mai vulnerabil şi-i căuta cusururile, ceea ce ducea
inevitabil la certuri. A ajuns chiar să facă glume proaste
pe seama capacităţilor ei intelectuale. Aşa cum singură
recunoştea, Diana n-a fost niciodată bună la carte; adesea
glumea singură pe seama lipsei ei de cunoştinţe. în timpul
turneului regal peste Ocean, cînd Diana a dat cu capul în
grinda de sus a unei uşi şi oamenii s-au repezit s-o ajute
ea a făcut o remarcă spirituală: "Nu te teme, nu-i nimic
în el." Si a rîs de incident. în alte ocazii, Diana mărturisea
dezarm antă oam enilor pe care-i întîlnea în timpul
prim irilor oficiale, încurajîndu-i atunci cînd aveau
probleme cu pregătirea sau educaţia: "Nu te teme, sînt
tot aşa d e ...."
Nefericit în căsnicie şi plictisit brusc de monotonia
sarcinilor sale de strîngător de mîini oficial, Charles a
început să se retragă tot mai des la ducatul Cornwall, o
238
proprietate din vestul Angliei, sursa veniturilor sale. D e

mai multe ori îşi exprimă regretul că nu este un simplu
moşier. Cu cît se implica în problemele ducatului, cu atît
găsea că acesta nu era doar un'bun prilej de a scăpa de
acasă, ci şi o terapie împotriva vieţii de familie.
"Destul de nostim, reflecta el,"îmi place munca şi mi
;e pare foarte important să lucrez pămîntul, mai bine zis,
imi plac munca fizică, mersul prin noroi în ţarcul vitelor,
reparatul gardurilor, mulsul vacilor".
în 1980 îl angajase pe John Higgs care tocamai se
retrăsese dintr-un post cheie al unei agenţii agricole a
Naţiunilor U nite. Higgs a fost invitat să se alăture eon
ii iului de conducere a ducatului de Cornwall. După
nteva luni, îmbolnăvindu-se secretarul, sir Anthony
< iray, el s-a oferit voluntar să-i ţină locul. Dintr-o dată
( harles a descoperit că avea un nou prieten de încredere,
mai în vîrstă, care se pricepea la agricultură.
Cei doi s-au înţeles bine de la început. John Higgs
avea o mare admiraţie pentru prinţ ;dfe fapt, admiraţia era
i eciprocă. Higgs cunoştea ultimele metode atît în agricul-
tură, cît şi în economia şi mecanizarea fermelor, ceea ce
I a cucerit pe prinţul preocupat de mediul înconjurător,
împreună au purces la creşterea eficienţei ducatului. Au
lucrat cu forţe unite, timp de şase ani, pînă cînd John
Higgs a murit.
Soţia lui Higgs, Elizabeth, relata că soţul ei avea o
mare in flu en ţă asupra prinţului: "John a devenit
prietenul lui la scurtă vreme după moartea lordului
Mountbatten, cînd Charles părea să aibă nevoie de un
ajutor de încredere. în acea perioadă se părea că prinţul
:> a izolat. S-a întîm plat ca John să apară şi s-au
împrietenit pentru că prinţul era foarte implicat în
ireburile ducatului şi în administrarea dom eniului
239
NICHOLAS DAVIES
Highgrove. Păreau că sînt foarte fericiţi împreună; lucrau

şi discutau toate problemele ca doi prieteni. Nu vorbeau
doar de agricultură, ci despre multe altele: probleme
internaţionale, lumea a treia, ideea Colegiilor inter
naţionale.
Prinţul era foarte atent cu personalul său şi interesat
de o gamă foarte largă de probleme. Poate n-ar fi fost rău
să fie la fel de interesat de propriile lui probleme. Ştiu că
l-a afectat faptul că a fost nevoit să ia cîteva hotărîri".
John Higgs s-a străduit să-l tempereze pe Charles în
ceea ce o privea pe Diana. Se plimbau îndelung şi dis
cutau ore în şir despre Diana, de relaţiile lui cu ea şi
despre copii. Higgs încerca să-i explice lui Charles ce
simţea Diana şi de ce nu era în stare să se descurce decît
recurgînd la violenţă.
Sub influenţa lui John Higgs, Charles în rolul ducelui
de Cornwall, un titlu vechi de 600 de ani, se îngrijea de
vasta proprietate de o sută de mii de acri care cuprindea
o mare parte a Angliei de sud. Ea rezistase pînă în secolul
douăzeci şi aducea un venit anual de un milion de lire
(1700000 de dolari). Nu mai era ducatul pe care unii
antimonarhişti îl numeau, neloial, o feudă agricolă
neproductivă.
An de an prinţul muncea cîteva săptămîni ca fermier,
indiferent cît de grea sau de murdară era munca.
Moştenitorul tronului se simţea astfel foarte aproape de
pămînt şi de oamenii în plus îi plăcea această activitate.
Se scula, adesea, la şase dimineaţa şi muncea mai mblt de
cincisprezece ore pe zi.
Charles pierdea tot mai mult timp cu treburile
ducatului, mai ales în anii 1984-1985 cînd s-a implicat
total în această ocupaţie. Cei doi făceau treabă bună
240
111iprcună examinînd proiecte noi, luînd decizii şi vizitînd

1111111u 1 î n vederea punerii în practică a ideilor.
în 1985, lui John Higgs i s-a pus diagnosticul de
<an cer în ultima fază. După ce s-a internat în spitalul St.
I homas din Londra, Charles l-a vizitat adesea. Prinţul
\ cuca la spital împreună cu detectivul lui, intra în liftul
I>c111ru public şi urca la nivelul la care se afla prietenul lui.
Vizitele acestea îl deprimau căci situaţia lui Higgs se
înrăutăţea pe zi ce trecea. Aproape de sfîrşit, Charles s-a
.Ins s-o vadă pe Elizabeth Higgs şi s-o întrebe dacă soţului
<-i i ar face plăcere să fie decorat - un ulfim omagiu adus
unui muribund. Ea s-a gîndit că John va fi foarte im-
I>i csionat. Prinţul s-a dus la spital împreună cu secretarul
Iu i şi cu sabia de ceremonie. într-un ritual foarte mişcător,
asistat de soţia şi de fiica lui, Nicola, John Higgs a fost
i ulicat la rangul de cavaler.
Charles a început să administreze şi domeniul de la
11ip.hgrove, astfel încît pentru îndatoririle regale îi
i aminea prea puţin timp. Administrarea fermelor părea
,.i constituie o terapie împotriva problemelor pe care le
avea cu Diana, cel puţin aşa credeau prietenii lui. El nu
ienunţă însă la partida de vînătoare, nici la pescuit, în
Si <>tia. în timpuî vacanţelor familiei regale la Balmoral
n a totdeauna prezent. In schimb au avut de suferit
îndatoririle lui regale pe care altădată Charles n-ar fi
acceptat să le neglijeze.
In ultimele patru luni ale anului 1984 prinţul Charles
•şi planificase doar cincisprezece obligaţii publice care
includeau şi o vizită de trei zile în Italia! în aceeaşi
Iin i<iadă, sora lui, prinţesa Arme, avea cincizeci şi şase de
îndatoriri incluzînd şi o vizită de trei săptămîni în
Bangladesh şi India; regina participa la douăzeci şi opt
241
NICHOLAS DAVIES
de întîlniri inclusiv o vizită în Canada, iar ducele de

Edinburgh, la patruzeci şi cinci.
Lumea a început să observe că prinţul Charles se
sustrăgea îndatoririlor sale regale. Unii credeau că era
deziluzionat de perspectiva prea îndepărtată de a deveni
rege. El părea că preferă să se distanţeze de viaţa publică
şi să devină un adevărat moşier.
La Palat se afirma chiar că el n-o să fie niciodată rege
deoarece regina avea să domnească atît de mult încît
Charles va fi prea bătrîn pentru a mai lua coroana şi o va
trece direct prinţului William. Charles însuşi se simţea un
figurant lipsit de putere şi nu voia să-i facă acelaşi lucru
fiului său.
Iată de ce Charles avea tot dreptul să fie dezamăgit
în această perioadă. D e cincisprezece ani el îndeplinea
aceeaşi obligaţie fără nici o speranţă de schimbare. Vizita
aceleaşi locuri, se adresa aceloraşi societăţi şi corpuri
profesorale, adesea vorbind aceloraşi oameni, la aceleaşi
dineuri. Cei mai mulţi indivizi trăiesc schimbări majore
şi cariera lor se modifică în funcţie de propriile interese
şi de experienţa acumulată, în timp ce prinţul era încor
setat de aceeaşi datorie, an după an, ceea ce începuse să
i se pară o îngrozitoare irosire a propriei vieţi.
Poate, Charles s-a gîndit la un m om ent dat să
întoarcă spatele acestui fel de viaţă şi să se retragă la ţară,
dar niciodată nu a intenţionat să pună capăt căsniciei lui,
oricît de nefericit era. Bineînţeles că se putea considera
norocos *în comparaţie cu alţii. Ori de cîte ori lucrurile
mergeau prost, el - spre deosebire de alţi bărbaţi - îşi
găsea un refugiu. In timpul acelor ani dificili o putea lăsa
pe Diana şi copiii la Londra şi să plece în Scoţia sau la
Highgrove pentru o săptămînă de pescuit sau pentru a
Un m a r ia j су p r o b le m e
lucra pămîntul, scăpînd astfel de presiunile căsniciei şi de

<>nevastă nervoasă şi acaparatoare.
între timp, Diana lua hotărîri. Convingîndu-se că
Mugurul ei dar, în afară de a fi o bună mamă, era faptul
i arăta bine, ea s-a hotărît să acorde mai mult timp şi
hani acestui scop. îşi menţinea forma înotînd în fiecare zi
hi bazinul acoperit de la Buckingham Palace. Avea un
a Ion de înfrumuseţare acasă, la Kensington Palace şi a
mceput să cheltuiască o avere pe haine. Şi-a schimbat
coafura, dîndu-i o linie mult mai sofisticată. Părea mai
11' grabă un star de la Hollywood decît prinţesa de Wales.
I‘c măsură ce cota atractivităţii sale creştea, a început să
apară' în topul revistelor drept fem eia cu care toate
i clclalte ar fi vrut să semene. în scurtă vreme nu numai
înfăţişarea ei, dar şi acţiunile împrumutau tot mai mult
ii Iul Hollywood-ului decît pe cel al palatului Buckin
gham.
Cu puţin timp înainte de vizita lor în Statele Unite,
din octombrie 1985, cuplul a fost obiectul unui atac al
l'inei Brown, redactorul englez al revistei americane
"Vanity Fair". Mulţi oameni de pe ambele maluri ale
Atlanticului au considerat articolul drept "sălbatic" şi
m nsator". El reproducea multe din zvonurile care cir-
iiIau în Anglia, în timpul ultimelor luni, pe seama
np ului. Existau serioase îndoieli asupra exactităţii afir-
■11<iilor, multe dintre acestea fiind pur şi simplu bîrfe,
dai articolul a făcut senzaţie şi prin îndrăzneala lui a
и mărit să ofenseze.
Prima copertă o înfăţişa pe Diana purtînd o tiară cu
iamante; titlul scris cu majuscule era: ŞOARECELE
’ ARE RAGE.
Articolul din "Vanity Fair" o prezenta pe Diana ca
<»tînără capricioasă care-şi dorea să semene credibilei
243
NICHOLAS DAVIES
Alexis, popularul personaj din serialul de televiziune

"Dinasty". Tina Brown aprecia că Diana se comporta ca
o vedetă de film din anii ’40 şi era tot mai puţini, inter
esată de Charles şi de ceea ce considera ea soarta lui.
Brown susţinea că apăruse o curioasă inversare de roluri
în această căsnicie. Prinţesa Diana, timida de odinioară,
introvertită şi incapabilă să facă faţă vieţii publice, se
prezenta ca un star pe scena lumii. Brown remarca faptul
că prinţului Charles îi rămăseseră puţini prieteni. Diana
îl domina, iar el s-a refugiat în compania unei adunături
pestriţe de mistici, filozofi şi fanfaroni plini de ei.
Articolul era’o probă de jurnalism incisiv, căci
conţinea jumătăţi de adevăr destul de incomode pentru
Charles şi Diana. A urmat o perioadă rea pentru amîndoi.
Familia regală avea puţine mijloace de a incrimina
acest asasinat m oral. Nu putea acţiona în justiţie
asemenea publicaţii, exceptînd circumstanţele cele mai
ofensatoare. Tot ce se putea face era să se aştepte
trecerea furtunii, după care avea să publice propria ver
siune. In cele din urmă Charles a hotărît să se refere direct
la aceste afirmaţii într-un interviu remarcabil prin sin
ceritatea lui, acordat ziarului britanic "The Sunday
Times":
"Citesc adesea tot felul de supoziţii că aş crede în asta
sau că fac nu ştiu ce... Asta e culmea; cită vreme mai
discern pot să fiu un călugăr budist, sau să-mi duc viaţa
în munţi, sau să mănînc numai iarbă. Dar n-am ajuns chiar
aşa de rău. Şi nici atît de extremist. Mă străduiesc din greu
să menţin echilibrul. Este foarte uşor să reduci la absurd
raţionamentul cuiva.
Mă gîndesc adesea că un lucru neortodox astăzi,
mîine poate deveni convenţional. Vreau să spun că asta
se întîmplă adesea, nu-i aşa? Ştiu că sînt o mulţime de
244
• i/uri, de exemplu în ştiinţă şi tehnologie, de oameni care

Iii opun idei şi teorii ce sînt respinse total la timpul lor, ca
linul nişte nonsensuri, de către instituţie, instituţia
ştiinţifică sau oricare alta, pentru ca mai tîrziu, ea să
pretindă că a avut o atitudine corectă".
în acel interviu, prinţul Charles nu şi-a trădat
. idevărata stare de spirit. Lăsa impresia unui bărbat blînd,
<arc nu se simţea chiar foarte bine în corsetul lui regal.
"Am găsit m odalitatea de a supravieţui prin ex-
ceutarea nemijlocită a muncii fizice. Munca cu oamenii
te incită să participi alături de ei şi în cele din urmă are
efecte terapeutice. Şi revin, asta însamnă că te afli tot
timpui în contact cu mediul înconjurător. îm i place foarte
mult să am propria mea grădină şi mă bucur enorm de
munca pe care o fac."
A poi a început să vorbească despre liniştea in
terioară. Prinţul care părea să le aibă pe toate vorbea
.m n împăca el succesele materiale cu alte ispite, cum, de
exemplu, viaţa exterioară nu era suficientă pentru a
obţine fericirea lăuntrică.
"Dacă nu ne cercetăm interiorul sufletului", spunea
el, putem aluneca uşor, căci eul nostru acolo îşi are
sălaşul."
Acel interviu n-a reuşit să convingă pe nimeni că este
o pe rsoană mistică, ci mai degrabă un bărbat sensibil care
vrea să dea vieţii mai mult decît îi oferea; în acelaşi timp
a a reuşit să risipească zvonurile despre căsnicia sa
nereuşită.
Unul dintre cei mai apropiaţi prieteni îşi aminteşte:
"( liarles era grozav de îngrijorat de mersul căsniciei şi el
întreba adesea de ce doi oameni îndrăgostiţi nebuneşte
unul de altul, după şase luni merg pe drumuri diferite. Se
ti aduia să afle cum se pot schimba oamenii atît de mult
245
NICHOLAS DAVIES
şi dacă asta se petrecea în toate căsniciile. I-am confirmat

că oamenii se schimbă. Vorbeam adesea despre căsătorie,
nu despre una în particular, ci despre situaţiile specifice
cuplurilor în general. Asta îl fascina şi îl tulbura în acelaşi
timp, căci el nu avea parte decît de ţipete. El nu-şi putea
permite a doua şansă. Alegerea iniţială nu fusese corectă.
In 1985 şi 1986, weekend-urile cuplului petrecute la
Highgrove aveau să difere radical de cele dinaintea
căsătoriei. Atunci erau foarte îndrăgostiţi şi preţuiau
fiecare m om ent de intim itate. Acum, abia dacă se
priveau. La Highgrove, Charles îşi petrecea mai tot tim
pul lucrînd în grădină în vreme ce Diana privea la video
sau înota singură în bazinul acoperit. Se întîlndau la dejun
sau la un prînz frugal; cea mai mare parte a timpului
Charles stătea afară, în timp ce JDiana nu ieşea din casă.
D e obicei, după prînzul de duminică, Diana se întorcea
singură la Londra; Charles revenea luni după-amiază.
Evident, trăiau separat. Chiar şi umorul era motiv de
discordie. Charles credea că umorul Dianei era prea
juvenil şi manifest, în timp ce Diana îl considera pe
Charles un încuiat incapabil să vadă şi partea amuzantă a
lucrurilor.
Charles se plîngea prietenilor despre ceea ce el con
sidera a fi principalul cusur al Dianei - umorul uneori
vulgar. Perechea princiară lua masa la unul din vechii
prieteni a lui Charles, filozoful şi scriitorul sudafrican sir
Laurens van der Post. Cei doi bărbaţi discutau problemele
convieţuirii negrilor şi albilor în Africa de Sud cînd Diana
a intervenit brusc: "Care este definiţia confuziei în
masă?"
Luaţi prin surprindere, cei doi au tăcut. Prăpădindu-se
de rîs, Diana le dădu răspunsul: "Ziua tatălui în Brixton"
246
(i»suburbie a Londrei cu populaţie predominant neagră).

1 Vi doi bărbaţi o priveau consternaţi.
Gharles era uimit şi jenat de gafa soţiei sale în faţa
unii asemenea oaspete. în cele din urmă i se adresă: "Nu
l'ot să cred că tu ai vorbit. Am înţeles bine?". Diana a
i ipostat cu demnitate: "Ei bine, dacă amîndoi sînteţi atît
•k- lipsiţi de simţul umorului, eu vă las".
Charles şi Diana se găseau la un dineu oferit de un
pi icten, printre oaspeţi numărîndu-se şi prinţul Andrew
• u soţia. U n comesean a întrebat: "Ce miroase mai urît
decît heringii?"
Cînd toţi patru s-au uitat neştiutori unul la altul,
Iurbătui a răspuns: "Un fund de hering".
Diana şi Sarah s-au prăpădit de rîs, în timp ce Charles
i albit de mînie. Nu-i venea să creadă că cineva putea
li atît de bădăran încît să spună o asemenea glumă de
I'i ost gust la masă. El a părăsit masa cu toate insistenţele
I )ianei de a-1 face să se întoarcă.
La balul ce a urmat dineului, Diana şi Charles abia
«Iacă au schimbat un cuvînt. Ea îşi petrecea timpul
il.insînd dezlănţuită, dorind ca toată lumea şi în special
<•«ui ei să vadă ce bine se distrează.
în p erioad a anilor 1985-1986, căsnicia părea

u n icdiabil compromisă. Diana însăşi n-avea nici o idee
• M111 s-o scoată la capăt. Era tînără, mai avea zeci de ani
■i ti ait şi nici o dorinţă de a rămîne prinsă în capcana
.u *stei legături nefericite.
în primăvara anului 1986, la un dineu intim cu
pi ic lena ei Sarah Ferguson, Diana a hotărît să caute o
o l i i ţie problemelor sale de suflet. Printre oaspeţi, în
.ilară de Sarah, mai erau şi prinţul Andrew şi Penny
247
NICHOLAS DAVIES
Thornton, un astrolog cunoscut printre personajele

feminine ale aristocraţiei engleze.
în timpul dineului, Penny Thornton susţinea că
problem ele sentim entale nu erau de ijerezolvat, cu
condiţia să crezi în stele. Ea explică cum se folosise de
astrologie pentru a salva un mare număr de căsnicii
zdruncinate.
în dimineaţa următoare Fergie a sunat-o pe Diana şi
i-a spus despre Penny Thornton şi teoriile ei. Diana a
hotărît să-i ceară ajutorul. La urma urmei n-avea nimic
de pierdut. Dacă Penny o putea ajuta, cu atît mai bine.
Trebuia să încerce. A doua zi la orele unsprezece
telefonul a sunat la reşedinţa lui Penny din Hampshire:
"Hello, la telefon Diana. Sînt prinţesa de Wales şi am
primit numărul dumneavoastră de la Sarah Ferguson.
Fiţi vă rog amabilă, cînd pot să vă văd?".
Penny i-a spus că în următoarele cîteva zile este
indisponibilă, dar Diana a insistat: "Aş putea veni acum,
imediat? Ajung la dumneavoastră în cîteva ore".
Graba Dianei a determinat-o pe Penny să spună: da!
După două ore ea îi deschidea Dianei uşa. Penny a in
vitat-o înăuntru şi s-au aşezat în salonaşul unde purta
conversaţiile intime. După ce a calmat-o pe Diana, Penny
a mceput să-i vorbească liniştit şi constructiv. Diana îşi
vărsă necazul povestind despre tortura ei psihică şi com
promiterea căsniciei. Penny i-a explicat că forţele ei in
terioare şi puterea stelelor o pot ajuta să întîmpine
viitorul cu mai multă încredere. Patru ore mai tîrziu
Diana părăsea casa şi se întorcea la Londra. Simţea că o
uriaşă povară îi fusese luată de pe inimă. Penny s-a
declarat de acord să o viziteze în săptămîna următoare
la Kensington Palace, după ce avea să-i pregătească harta
astrologică. Aceasta conţinea toate datele personale ale
248
I >i;mei, influenţele astrologice de moment, data şi locul

n.işic-rii, influenţa lunii asupra personalităţii sale şi con-
ti)'.nraţia stelelor care îi determinau cursul vieţii. Diana
născuse la 1 iulie 1961, deci în zodia racului. Penny a
l>i cgătit harta stelelor şi pentru prinţul Charles.
Sosită la palat, Penny a întins ambele hărţi pe masa
•Im sufragerie şi i le-a explicat amănunţit. Diana a aflat
• mu erau aliniate planetele şi în ce poziţie se aflau unele
l.iţa de altele, că între ea şi Charles se produsese o fisură,
msa nu se gîndise niciodată să-l părăsească.
Dar cel mai important lucru pe care Penny i l-a spus
I »urnei era perspectiva unei adevărate fericiri care putea
h construită pe actuala ei disperare. D e atunci, de la
l>i ima ei vizită, Diana'şi-a făcut un obicei din a o vedea
I» Penny Thornton sau de a discuta cu ea la telefon,
încetul cu încetul, Penny i-a redat încrederea în sine, i-a
■mit un ţel în viaţă şi a încurajat-o să-şi canalizeze energia
<.ii rc ceea ce astrologii numesc "împlinirea destinului". Şi
r i t a funcţionat extraordinar de bine.
Mai tîrziu Diana i-a mărturisit unei prietene: "Penny
a lost o revelaţie pentru mine. M-a făcut să-mi regîndesc
ni loialitate viaţa. M-ă învăţat lucruri pe care nu le ştiam.
M.Huită de ea mi-am folosit propriile dificultăţi în
■.i .iiicie pentru a-mi dirija ideile bune şi a le pune în
slu jba altora, găsindu-mi astfel un ţel nou în viaţă. Ăsta
■sic motivul pentru care îmi place atît de mult să lucrez
■ii "KPLATE" (Serviciul britanic de sfat şi îndrumare),
’.imt că realmente îi pot ajuta pe alţii şi asta îmi dă
mulţumire sufletească".
I J n membru conservator al parlamentului, Tony
M.ulow, a încercat chiar să impună o dezbatere în
< a mera Comunelor pe tema: dacă prinţul Charles prin
di cp tul său de prim-născut trebuia să urmeze automat la
249
NICHOLAS DAVIES
tron. Problema fusese adusă în discuţie de căsnicia lui

nefericită. Miniştrii, nota unul dintre observatori, au
rămas "încremeniţi" cînd această frază contencioasă s-a
exprimat deschis în Cameră şi nu în Cabinetul mult mai
restrîns. N-a mai urmat nici o dezbatere, deoarece o
veche procedură în Comisia parlamentară interzice dis
cutarea problemelor familiei regale.
A avut loc doar o dezbatere neprotocolară asupra
consecinţelor constituţionale ale succesiunii, desfăşurată
în biroul primului ministru aflat pe Downing Street la
numărul 10. Sondajul unui ziar arăta că 72 la sută credeau
că biserica trebuia să-şi revizuiască regulile şi să îngăduie
divorţul dacă mariajul era complet compromis, iar 61 la
sută declarau că Charles trebuia să fie rege chiar dacă
mariajul lui eşuase.
Mariajul evolua chiar mai rău decît îşi închipuiau
unii. H otărîtă să-şi m anifeste independenţa, Diana
refuza frecvent să-l însoţească pe Charles la întîlniri; în
acelaşi timp, prinţul părea să-şi ignore tînăra soţie atunci
cînd participau împreună la diferite evenimente.
Toţi apreciau că Charles îşi schimbase total atitudinea
faţă de Diana. El încercase să-i facă pe plac atunci cînd
crezuse că izbucnirile ei erau provocate de neputinţa de
a se adapta la noul stil de viaţă. Dar cînd revoltele s-au
transformat în m anifestări de încăpăţînare şi inde
pendenţă, Charles a ignorat-o, lăsînd-o să-şi rezolve sin
gură propriile probleme.
U neori Charles ceda nervos sub presiune. Odată,
după o întîlnire cu familia regală la Balmoral, destinată
discutării unor problem e de stat, Charles i-a spus
şoferului să aducă maşina în faţa casei pentru a conduce
un funcţionar la Aberdeen. Cînd a coborît, în locul
maşinii a găsit un Range Rover. S-a înfuriat: "De ce nu ia
250
Un mariaj cu problem e
nimeni în serios ordinele mele? A m spus să aduceţi

maşina, ce caută Range Rover-ul aici?"
Simon, şoferul, i-a explicat că după ce-i spusese
ş<»ferului şef, acesta a hotărît că un Range Rover ar fi mai
potrivit pentru călătorie.
Atunci Charles a explodat de-a binelea. Dînd un
pu mn în capotă şi lovind cu piciorul roata, el a ţipat: "Cînd
‘.pun că vreau ceva, aşa să faceţi! Nimeni nu va hotărî în
locul meu. S-a înţeles?"
Atrasă de zgomot, regina s-a îndreptat în grabă către
peron: "Charles, ce Dumnezeu se întîmplă?" a întrebat
ea.
"Personalul meu îmi nesocoteşte ordinele", răspunse
prinţul şi se îndepărtă roşu la faţă de mînie.
în ziua următoare tînărul prinţ William a dat de
înţeles că ieşirile tatălui său erau mai mult decît frec
vente. Observîndu-1 pe Simon, şoferul, că spală maşina,
Wills s-a îndreptat către el şi i-a spus: "Nu te teme pentru
ieri, Simon. Tata era prost dispus".
Cam în aceeaşi perioadă a anului 1988, Charles
i »hişnuia să-i scrie bileţele Dianei, căci le venea foarte
greu să-şi vorbească unul altuia fără să se certe, chiar dacă
n a vorba de planurile pentru weekend. Prin bileţele el
evita altercaţiile şi, expediindu-le prin ofiţerii lor, era
sigur că avea să primească răspuns.
A ceste b ileţele şi izbucnirile verbale erau doar
primele simptome. Cauza necazurilor lor avea rădăcini
mult mai adînci.
251
NICHOLAS DAVIES
11
REVOLTA PRINŢESEI DI
î i numai doi ani (din 1984 pînă în 1986) Diana s-a

transformat, dintr-o prinţesă sfioasă şi stîngace, într-o
tînără în d răzn eaţă şi v io a ie , cîştigî&d aprecierea
experţilor în modă din toată lumea prin gustul fin şi stilul
elegant al toaletelor sale. Intrarea Sarei Ferguson pe
"scena" regală i-a oferit Dianei o nouă perspectivă asupra
vieţii.
Fergie, diminutivul sub care o cunoaşte toată lumea,
mai mare cu aproape doi ani decît Diana, este fiica fos
tului antrenor de polo al prinţului Charles, maiorul
Ronald Ferguson. Provenind din înalta societate, avînd
printre strămoşi chiar pe regele Charles al Il-lea, spre
deosebire de Diana, Fergie îşi trăise viaţa din plin înainte
de a intra în rîndul membrilor familiei regale. Ea s-a
adaptat rapid etichetei de la curtea regală, jucîndu-şi de
la început rolul. încrezătoare, băieţoasă şi guralivă, era
tributară trecutului ei oarecum discutabil. "O fată
picantă," spuneau p rieten ii-ei. "Cam egocentrică",
susţineau alţii. Ca şi guralivul ei tată, care fusese la comanda
regimentului Sovereign’s Escort of the Household Caval-
ry, Fergie era absolut încîntătoare. Dar ea putea fi, de
asemenea, impetuoasă, arogantă, lipsită de gust şi insen
sibilă. Băieţoasă şi sportivă în copilărie, la adolescenţă nu
se schimbase prea mult. învăţase de mică să călărească,
252
Revolta prinţesei Di
.im lei că devenise un jocheu excelent, calitate care i-a

ii i as admiraţia grăjdarilor regali. Ea călărea întotdeauna
împreună cu regina cînd se aflau la Windsor, Balmoral
..ui Sandrigham. Este o schioare redutabilă şi curajoasă,
pii ibabil şi pentru că a început să practice acest sport încă
dr la vîrsta de patru ani.
Foarte legată sufleteşte de tatăl său, Fergie a fost
<i escută mai mult ca un băiat decît ca o fată. Maiorul
I erguson era foarte mîndru că fiica lui avea curajul şi
apucăturile unui băieţoi şi îi încuraja acest comporta-
II ir ut. Datorită poziţiei tatălui său, Fergie i-a cunoscut pe
. <•i din familia regală încă din copilărie. Se obişnuise să-i
■iii ilnească la polo, astfel încît prezenţa lor nu b intimida
nici înainte, nici după ce s-a măritat. D e altfel, fiind atît
«Ir neastîmpărată şi voluntară, e greu de imaginat că ar fi
intimidat-o, chiar dacă nu-i cunoştea dinainte.
Practic, Fergie a crescut alături de bărbatul cu care
.1 căsătorit, astfel încît regulile protocolului regal,
<ncheta nu erau o surpriză şi, de altfel, le dădea puţină
atenţie. Dacă găsea de cuviinţă că trebuia să treacă peste
i Ic o făcea fără să ezite, aşa cum îi dicta personalitatea ei
nnbădăioasă.
Prietenia dintre Fergie şi Diana a început în anul
l ‘Ml, anul în care lady Diana Spencer s-a căsătorit cu
Iminţul de Wales, deci cu cinci ani înainte ca Sarah Fer
ii ison să se căsătorească cu prinţul Andrew şi să devină
«Iiu'csă de York.- în componenţa familiei regale neexistînd
pica multe persoane de vîrstă apropiată, Diana a găsit în
l crgie compania de carea avea nevoie şi pe care întot
deauna o dorise. Niciodată nu mai găsise o prietenă cu o
asemenea încredere în sine şi tărie de caracter. Fără
îndoială că Fergie (Andrew detesta această poreclă şi
253
NICHOLAS DAVIES
insista să-i spună Sarah) avea o comportare mult mai

deschisă decît tăcuta şi neîncrezătoarea ei prietenă. Cei
care le-au cunoscut pe ambele femei şi-au dat repede
seama că relaţia lor nu era egală: Fergie o domina clar pe
prietena ei. Cu toate că prinţesa se bucura de un statut
social mai înalt, Fergie avea iniţiativa în toate acţiunile
comune.
Fergie nu era prea agreată de slujbaşii mai vechi ai
Palatului, din ce în ce mai îngrijoraţi de influenţa crescândă
pe care ea o exercita asupra tinerei prinţese în timpul
primilor ani de căsnicie. Propunerea ca Fergie să fie
desemnată oficial printre doamnele de onoare ale Dianei
a fost respinsă imediat.
Atît Diana, cît şi Fergie crescuseră fără mamă, ceea
ce a contribuit la crearea unei legături şi mai strînse între
ele. Fergie avea treisprezece ani cînd mama ei, Susan, ă
renunţat la căsnicia sa nefericită pentru a trăi cu Hector
Barrantes, bogatul jucător de polo argentinian. Susan
Ferguson şi Barrantes s-au căsătorit şi s-au stabilit la El
Pucara, în Argentina, într-un ranch de o sută de mii de
acri (Barrantes a murit de cancer în 1991). în ciuda
depărtării, între Fergie şi mama ei s-a păstrat o strînsă
legătură. Cînd Fergie s-a logodit cu prinţul Andrew,
Susan Barrantes, pasionată de călărie, remarca nu fără
umor: "Ştiu că Sarah l-a întîlnit pe terenul de polo. Dar
de ce el şi nu altul?"
Atitudinea lui Fergie i-a insuflat şi Dianei încredere
în sine şi a ajutat-o să se relaxeze şi să se bucure de viaţă.
Fergie, întotdeauna veselă, indiferent că se afla la şcoală,
la petreceri, la bâluri, la dineuri sau la restaurante, trăia
viaja din plin şi hotărîse ca nimic să nu se schimbe după
căsătoria sa cu Prinţul. Pofta ei de viaţă era contagioasă.
254
I »urnei a început să-i placă agitaţia şi animaţia pe care le

.»lucea Fergie în viaţa ei. înainte de a intra Sarah Fer-
f i i s o n în scenă, Diana era gata să ia viaţa mult prea în
<i ios, mai ales de cînd a devenit mamă. Fergie era
guralivă şi prietenoasă; îi plăcea să rîdă, să glumească, să
l.» n şotii. Diana avea impresia că s-a întors din nou la
oală, unde le admirase şi le invidiase în secret pe fetele
asemenea lui Fergie, care erau totdeauna în centrul
»icnţiei. Acum ea avea o asemenea fată ca "BF" (best
liiend). Datorită prieteniei sale cu voluntara şi im-
i<< luoasa Fergie, la un moment dat Diana începu să
i calizeze că soţul ei, pe care îl adorase, nu era perfect şi
mi merita să-i dăruiască totul; trebuia să-şi găsească un
i.li scop în viaţă. Această schimbare avea să zguduie şi
aproape să submineze căsătoria Dianei, îngrijorînd-o pe
i cgină şi alarmîndu-i pe consilierii regali.
Prezenţa lui Fergie a determinat-o pe Diana să se
i indească serios la cîteva lucruri. Ea invidia inde-
I»• ndenţa prietenei sale şi îşi dădea seama că trebuia să-şi
hotărască singură soarta. Tinereţea trecea. îl întîlnise pe
( liarles cînd era foarte tînără şi aproape că nu se bucurase
«Ic adolescenţă înainte de a se înjuga la protocolul regal.
Avea douăzeci şi cinci de ani şi trebuia să se elibereze de
. i. rvozitate şi de sentimentul neîmplinirii.
După naşterea prinţului Harry, în anul 1984, oamenii

<ihservau că în timpul vizitelor şi îndatoririlor sale regale
I »iana era mult mai relaxată, mai puţin formală şi mai
abordabilă. înlăuntrul ei însă rămăsese tînăra temătoare
;,i emotivă cu care se căsătorise Charles. în anul 1986, la
<i acţiune de binefacere "Ajutor pentru bătrîni", prinţesa
»le Wales mărturisea actriţei Milly Weir: "Mă simt atît de
255
NICHOLAS DAVIES
emoţionată de fiecare dată cînd trebuie să vorbesc în

public". Referitor la ceilalţi membri ai familiei regale,
gata întotdeauna să-i critice discursurile, Diana spunea:
"Partea cea mai rea a discursului urmează cînd mă întorc
acasă. Familia este foarte critică cu mine; răstălmăcesc
tot ce fac şi uneori sînt chiar cruzi, nu mă menajează".
Intr-o vreme Diana era poreclită în cercurile regale
"Iepurele", pentru că Charles şi fraţii lui o tachinau ori de
cîte ori ţinea un discurs, spunîndu-i că arăta ca un iepure
înfricoşat. Efectele comentariilor şi tachinărilor nu erau
stimulative pentru biata Diana.
E liberarea D ianei de această lum e a datoriei,
rigorilor şi criticilor a început după ce Fergie a introdus-o
în societatea unor fem ei mai tinere şi a prietenilor
acestora. Toţi aveau cu cinci sau zece ani mai puţin decît
prinţul Charles şi Diana a început să se simtă bine în
compania lor. Nu mai erau conversaţiile acelea serioase
pe care ea nu le putea înţelege şi care marcau adesea
dineurile de la Kensington Palace. Aceşti oameni nu
aveau nici o pretenţie de la intelectul ei - pur şi simplu
putea discuta cu ei fără să-i fie teamă că devine vulgară.
Nimeni nu lua nimic în serios. Şi Diana se purta acum ca
oricare altă fem eie tînără. Putea rîde şi îşi putea permite
orice, aşa cum făcuse în urmă cu cinci ani, înainte de a se
căsători şi a intra în familia regală. Micile ei glume erau
înţelese şi apreciate. Scăpase de privirile de gheaţă ale
membrilor familiei regale care zădărniceau orice încer
care a ei de a înviora conversaţia.
Petrecerile la care participa erau zgomotoase, vesele,
antrenante şi atît de diferite de dineurile protocolare, plic
ticoase la care participa alături de Charles şi prietenii săi
conservatori.
256
I orgie a readus-o pe Diana în lumea care-i plăcuse

■ii :ulată. Lui Fergie şi prinţului Andrew le plăcea să iasă
impicună la cocktail-uri sau dineuri unde îşi permiteau
. Iu. ii sa bea un pic mai mult. Unul din motivele pentru
■.ut- Andrew s-a simţit atras de Fergie a fost tocmai
Mioiiuţ în care ea ştia să se bucure de viaţă, figura ei veşnic
/1iubitoare.
Odată, în vara anului 1985, s-au strîns la un cocktail
l'i.m a, A ndrew , F ergie şi alţi douăzeci de tineri.
r< trecerea era în toi cînd a sunat telefonul. Era regina.
<• i/da a strigat: "Andrew, mama ta la telefon."
"Ce dracu vrea?" a întrebat el cu voce tare.
"Nu ştiu, s-o întreb" a venit răspunsul.
După cîteva secunde, gazda a strigat din nou: "Vrea
i ■.( ic dacă vii diseară la cină."
Andrew a ripostat, acoperind zgomotul discuţiilor:
'.pune-i că nu. Mă distrez mai bine aici."
Apoi se întoarse spre grupul în care se aflau Diana şi
t ■ij-.ic, spunînd: "Dacă-şi închipuie că am să mă întorc
m.ipoi la Palat pentru un dineu plictisitor, ei bine, cred
•m >să aibă un şoc." Diana izbucni în rîs.
Cu timpul, Diana începu să aprecieze băuturile al-
. Htlicc. La Palat nu se mai înclina şi nu mai respecta
i.-(-.idile etichetei care îi fuseseră impuse de Charles şi de
»1isilierii regali. Eliberată de inhibiţii începu să se
I•«i.irte ca o persoană normală, hotărîtă, aparţinînd lumii
i. i ioare. Nu se mai simţea încorsetată de restricţiile
i >11itocolului de la Kensington Palace şi renunţă la
i ■i n area aparenţelor în faţa personalului. O îndemna pe
i .Mgie să dea cît mai multe dineuri cînd Charles era
i >i( cat, la care participa singură. Bea de obicei şampanie,
i curajul creştea proporţional cu paharele golite,
257
NICHOLAS DAVIES
bucurîndu-se astfel de libertatea regăsită. Pînă atunci

Diana nu mai fusese în centrul atenţiei bărbaţilor tineri,
înainte de a-1 întîlni pe Charles abia dacă avusese vreun
prieten. Era atît de timidă şi de sfioasă încât bărbaţii nu-i
dădeau atenţie. Acum devenise nu numai o fem eie
modernă şi atrăgătoare, ci mai mult - prinţesă de Wales,
a doua ca importanţă în ţară. începu să flirteze în văzul
tuturor, iar atenţia bărbaţilor îi dădea şi mai multă
încredere în sine şi în puterea ei de seducţie. Viaţa care
îi lipsise ca adolescentă, acum o trăia din plin. Da± efectul
purtării sale asupra mariajului şi asupra lui Charles
deveni dezastruoas.
încetul cu încetul Diana începu să trăiască o viaţă
separată de Charlds. Cu cît îi frecventa mai mult pe noii
săi prieteni, cu atît realiza diferenţa dintre soţul ei şi
tinerii plini de viaţă pe care îi întîlnise. Era conştientă că
le aparţinea lor, acestor tineri extravaganţi, care ştiau să
rîdă în hohote din te miri ce, să arunce cu cocoloaşe de
pîine unul în altul într-un restaurant, ori să bea prea multă
bere. Accepta orice, în afara conversaţiilor serioase.
Charles şi Diana începură să se certe din ce în ce mai
des. în ciuda reproşurilor era hotărîtă să continue această
viaţă de distracţii fără să-i pese de consecinţe.
în 1985 Diana mărturisea unui prieten din familia
regală că s-a săturat definitiv de interdicţiile pe care
Charles încearcă să i le impună: "Nu-mi pasă că nu-i de
acord; asa cum mă lasă rece că purtarea mea nu este
demnă de ÎNĂLŢIM EA SA REGALĂ, PRINŢESA DE
WALES. Pentru prima dată mă distrez şi tot ce încearcă
Charles să facă este să-mi înăbuşe spiritul şi să-mi dis
trugă viaţa.. Ei bine, n-am să-l las."
258
I a începutul căsniciei lor, Diana se supăra ori de cîte

<ii i ( harles o lăsa acasă şi pleca la vînătoare sau să joace
polo. Acum Charles era acela care se înfuria. El voia ca
•oţia lui să stea seara acasă în loc să plece cu Fergie şi
l -i a-tenii ei la dineuri. Uneori o însoţea, dar îi displăcea
mu'ietatea pe care Diana o cultiva, considerînd-o imatură.
( harles nu se dăduse niciodată în vînt după dineurile lui
I looray Henry care bea prea mult, vorbea prea tare şi era
pica jovial. Aceşti londonezi din lumea bună păreau să
in in largul lor în perioada anilor ’80. Superficiali,
iiisfăcuţi şi bogaţi, ei conduceau maşini BMW sau
l'orsch, frecventau restaurante scumpe şi lucrau în City.
Multă lume, inclusiv Charles, găsea respingător acest tip
•Ic oameni. Dar pentru Diana erau nostimi tocmai pentru
• i nu ţinteau mai sus decît erau.
Diana, Fergie, australianca Pamela Stephenson, o
u 11 iţă de comedie, şi Renate, fosta soţie a lui Elton John,
•>1rişnuiau să participe la dineuri în casele prietenilor.
I >iana chiar începuse să-şi alcătuiască un repertoriu
propriu de glume şi şotii. Cei din jurul ei îi apreciau
ml otdeauna umorul, poate şi pentru faptul că era prinţesa
di W ales. U n ii găseau g lu m ele ei m ai degrabă
.. -pilăreşti, dar rîdeau de complezenţă, ceea ce Dianei îi
i u « a plăcere, dîndu-i impresia că este la fel cu ceilalţi,
l >( fapt îşi cîştigase reputaţia prin glume destul de
deocheate, chiar sexy. Una din glumele îndrăzneţe ale
i >unei era: "La ce foloseşte strapontina unui Roller
i Kolls Royce)?" Răspuns: "Să-ţi bagi piciorul în ea."
Odată, în preajma Crăciunului, Diana a trimis cel
puţin două felicitări "decoltate" prietenilor apropiaţi,
i n. 11 nfătisa o maşină lovită si întreba: "De ce sînt femeile
- r ” " /s
uit de neîndem înatice la parcare?" In interior era

259
NICHOLAS DAVIES
desenată o mînă cu degetul mare uşor depărtat de index

însoţită de textul vulgar: "Pentru că bărbaţii obişnuiesc să
le spună că o au de optsprezece centimetri." O alta îl
înfăţişa pe un salvator care înota sub inscripţia: "Ce se
poate spune despre un bărbat care traversează Canalul
cu mîinile şi picioarele legate?" Răspunsul din interior
suna: "Că are o elice veselă." Nu s-au aflat destinatarii
acestor felicitări, aşa cum nimeni nu poate spune cui a
expediat Diana în 1991 cele două perechi de ciorapi file,
după ce a intrat într-unul din numeroasele magazine de
lucruri deocheate de pe Oxford Street şi a cumpărat un
mulaj gonflabil "Joiiy Pecker" şi "Prafuri de putut."
Ori de cîte ori era la o petrecere, Diana făcea de

monstraţii de dans, indiferent de gen - disco, rock’ n’roll
sau dansuri de salon. La început noii săi prieteni nu erau
siguri dacă aveau voie s-o invite pe soţia viitorului rege
al Angliei la o discotecă, dar ea le-a sugerat ideea s-o facă.
Ştirea că Dianei îi plăcea să danseze a făcut repede
înconjurul grupului. Pe măsură ce căpăta experienţă nu
mai era interesată decît de partenerii care făceau faţă
îndemînării şi energiei sale. Cei care corespundeau
standardelor au descoperit curînd că aveau nevoie de
ceva efort ca să ţină pasul cu ea. Diana dansa neobosită
două ore fără să se oprească. "îmi prieşte foarte mult, îmi
face bine la siluetă," Ie spunea ea. Cu zîmbetul pe buze
flirta şi se comporta ofensator. Şi era hotărîtă să continue
aşa.
Uneori, pornirea ei de a se amuza pe seama lui
Charles depăşea limitele. La o petrecere londoneză, în
primăvara lui 1986, Diana i-a cerut lui Charles să danseze
cu ea. Charles, care ura dansul, a refuzat. Diana s-a
260
A
........ ii şi ochii ei au scăpărat. Intrucît nu se putea certa

mi < lurles în public, s-a întors şi l-a invitat pe un tînăr
I'i idcn. N-a revenit la masă timp de aproape două ore
11hmiid cu diferiţi parteneri, în vreme ce Charles con-
imii.i să discute cu alţii. D e cîte ori simţea nevoia să bea
II u sau Coke le cerea partenerilor de dans să le aducă pe
mi)- Această ieşire inacceptabilă l-a deranjat serios pe
i lurles. Era incredibil ca soţia prinţului de Wales să
•l.iliseze cu diferiţi holtei tineri, timp mai bine de două
mm iară să se întoarcă la masă. Diana era conştientă de
iicni rea adusă lui Charles, iar faptul ilustra imensa schim-
l i.i11* ce se petrecuse în relaţiile dintre ei. A fost prima
i ii.i cmd Diana şi-a fluturat steagul independenţei sale
u 11.11 a Iurnii şi l-a insultat intenţionat pe Charles în public.
' i . a ce i-a uimit pe cei prezenţi a fost faptul că părea să
im i pese de Charles.
Unul dintre cele mai ofensatoare exem ple de
i. i... is iă purtare ale Dianei a fost prezenţa ei la petrecerea
. i. . i(Iio a prinţului Andrew, într-o noapte de iulie a anului
i1>:«i I•e rgie considera că viitorul ei soţ trebuia să dea o
I.< i ic cere de adio prietenilor săi, la Clubul de noapte
\ mia bel din Londra, în Berkeley Square. D e fapt a fost
c 1escală şi gluma a degenerat. Dar şotia dovedeşte
, liimbarea care survenise în firea Dianei.
I )iana, Fergie şi Pamela Stephenson se aflau la un
1111 u*11 m casa lui Jane, ducesă de Roxburghe. Ele au
ii. liant să dea o raită la petrecerea de adio a lui Andrew
III il >i acate ca poliţiste. Fergie şi Pamela închiriaseră cos-
i n u i e l e din garderoba unui teatru; Diana li s-a alăturat
........ .. ă de distracţie.
Annabel este un club exclusivist care nu primeşte
membri decît după întrunirea votului comitetului de club
261
NICHOLAS DAVIES
şi nu este genul de local în care să te aştepţi să vezi o

uniformă de poliţist. în timp ce poliţistele chicoteau,
avînd uniform a incom pletă şi părînd mai degrabă
însetate, au fost invitate să părăsească clubul. Li s-a dat
drumul să intre numai pentru că uşierul le recunoscuse
pe Fergie şi pe Pamela. Toate trei au intrat în barul din
spate şi au comandat o băutură "Buck" (şampanie şi oran
jadă). Fergie a investigat discret personalul şi a des
coperit că Andrew nu era la club. Diana purta pălăria de
poliţist a Pamelei. Cîţiva din membrii clubului îşi îndrep
tară privirile dezaprobatoare spre tinerele intruse. Toate
trei se distrau grozav, scandalizîndu-i pe membrii
clubului care le recunoscuseră. Nimeni n-a spus, însă,
nimic. Toţi continuau să bea şi să discute, observînd
discret bizarul trio care hotărise în cele din urmă că era
mai prudent să plece înainte de a le-o cere cineva s-o facă.
în aceeaşi seară prinţesa de Wales a fost văzută pe
Berkeley Square imitînd faimosul mers al lui Charlie
Chaplin.
C îţiva m em bri ai P arlam entului au protestat
susţinînd că cele două fem ei care se substituiseră unor
ofiţeri de poliţie au încălcat legea. Evident nu s-a luat nici
o măsură. Ziarele au considerat şotia senzaţională, dar
cetăţenii mai simandicoşi au apreciat-o drept o compor
tare ce lăsa de dorit pentru o viitoare regină a Angliei.
Charles era disperat de comportamentul soţiei sale.
în ciuda faptului că gusta şi el unele glume nevinovate, se
străduia să menţină aparenţa unei demnităţi pentru o
monarhie care, pe bună dreptate se temea el, îşi pierdea
din prestigiu. Sigur că a fost jignit, dar Dianei nici nu-i
păsa. Ea spunea unui prieten: "Charles nu-i decît un
încuiat care-ţi strică cheful."
262
l »i.ni.'i şi Fergie s-au dezlănţuit în timpul vacanţei, la

in I Ic au jucat farsele lor favorite, preferîndu-le
...... ii Im de după cină, farse care includeau şi multă
i. m i ii im. Uneori, seara dansau. Alteori stăteau de vorbă,
Im iii şi i ideau zgomotos. Cîteodată se îmbrăcau în haine
i. ... beate şi plecau la plimbare în jurul staţiunii. Toată
Inun a ştia că se aflau în staţiune, dar Diana şi Fergie se
i glnz;ui mcercînd să treacă drept altele. Pentru Diana
hi •.pe ci al era o modalitate de eschivare extraordinară şi
. i • întrecea pe sine.
( harles dezaproba totul, dar nu era în stare să facă
1111111 ( I)acă s-ar fi plîns, Diana i-ar fi cerut să nu judece
. i mi bătrîn încuiat. La rîndul său încerca să se distreze
ui cur aşa cum făcea şi Diana. Cu cît se îndepărta pe
i b ii inul ei împreună cu Sarah, cu atît dezaprobarea lui
' b.irles creştea. El a început să-şi manifeste nemulţumirea
public.
In timpul unei vacanţe de schi, într-o seară, Diana şi
i . i gie au început o bătaie cu perne continuînd pînă cînd
' ii.if Ies a intervenit să le potolească. U n prieten comen-
i i "('harles acţiona de parcă era tatăl şi nu soţul ei."
Charles nu mai suporta purtarea băieţoasă a Dianei
ii iu făcea nici un efort să-şi ascundă dezaprobarea. în
pi imii trei ani de căsătorie Diana îl idolatrizase pe Charles
i dorise să-i facă pe plac. Charles fusese mentorul ei care
.. învăţase cum să se poarte şi cum să devină un membru
.u eeptabil al familiei regale. Acum însă încetase să mai
11r cea mai importantă persoană din viaţa ei şi nu se putea
împăca cu asta.
Adolescenta timidă de care se îndrăgostise dispăruse
pentru totdeauna. A cea Diana care roşea cînd cineva
punea în prezenţa ei că era "mai frumoasă decît
NICHOLAS DAVIES
Cleopatra, regina Nilului" aparţinea trecutului. Acum ea

avea nu unul, ci doi moştenitori şi considera că-şi făcuse
datoria faţă de Charles şi regină. D eci îşi putea permite
orice. Charles nu ştia cum s-o abordeze pe această femeie
total schimbată, încăpăţînată şi categorică. Era incapabil
să iasă din această criză care-i afecta nu numai căsnicia,
ci întreaga viaţă.
La şase ani după nuntă, în vara lui 1987, Diana îşi
petrecea vacanţa distrîndu-se de cele mai multe ori fără
Charles. Intr-o zi Millie i l-a prezentat pe fratele ei,
chipeşul bancher din City, Philip Dunne, în vîrstă de
douăzeci şi opt de ani, fiul lordului Lieutenant de Her-
ford şi Worcester. Curînd după aceea el a fost invitat să
se alăture partidei regale de la Klosters în vacanţa de
iarnă. Charles n-a fost încîntat de prezenţa lui Dunne,
sesizînd un oarecare interes din partea Dianei. El refuză
însă să dea glas îndoielilor care ar fi provocat o criză de
gelozie.
Prinţesa i-a acordat lui Dunne multă atenţie; ea l-a
invitat chiar să însoţească alaiul regal de la Ascot. Curînd
după aceea, perechea a fost văzută luînd masa împreună
la restaurantul pretenţios şi intim "Menage â Trois" lîngă
Harrods, în Knightsbridge, precum şi la San Lorenzo în
Beauchamp Place, localul favorit al Dianei. Cu cît Diana
şi Dunne se vedeau mai des, cu atît povestea lui de
dragoste cu Katya Greenfell pierdea din strălucire. Şi ea
se încheie.
Bîrfa care străbătea cercurile regale s-a transformat
într-un adevărat cor atunci cînd, în acelaşi an, Diana a
participat la un concert al lui David Bowie. în loja regală
Diana n-a apărut însoţită de chipeşul Dunne, ci de un alt
tînăr din înalta societate engleză, ofiţerul de cavalerie de
264
■■■■
11 <i/c-ci şi unu de ani, David Waterhouse. Maiorul Water-

Immisc, nepotul ducelui de Marlborough, ofiţer din ex-
. liisivistul Life Guards nu era căsătorit. Tot timpul
. i incertului şi-au vorbit în şoaptă, fiind evidentă atenţia
liccială pe care i-o acorda prinţesei. Diana îşi lăsa capul
I*< umărul lui în timpul spectacolului, creînd impresia că
mi i pasă de nimeni. Rîdea şi glumea cu însoţitorul ei,
I mmd abstracţie de oamenii ce-i vedeau, cît şi de ofensa
adusă lui Charles şi familiei regale. Era total indiscretă şi
in acelaşi timp conştientă că-1 înfurie şi îl umileşte pe
( 'liarles.
De altfel a făcut paradă de independenţa ei şi la
nunta lordului Worcester cu vedeta britanică de televiziune
l i acy Ward, sora actriţei de cinema Rachel Ward. In timp
ic Charles a plecat la scurt timp după miezul nopţii,
I >iana şi Philip Dunne au dansat pînă în zori fără să le
l»cse de nimeni.
Şi asta încă nu era totul. Acceptarea invitaţiei de a
petrece weekend-ul în familia lui Dunne a stîrnit pur şi
impiu consternare. Prinţul Charles era năucit. Hotărîrea
Dianei de a sta peste noapte sub acelaşi acoperiş cu
Dunne fără o escortă potrivită însenina o expunere la
bir fă şi insinuări. Curtea regală a fost alertată de in
diferenţa ei pentru propria reputaţie, de atitudinea
iicsponsabilă faţă de căsnicie şi de demnitatea familiei
i egale. A-l face pe Charles subiectul bîrfei nu era cea mai
.nălucită dovadă a independenţei Dianei. Cînd presa a
dat la iveală vizita de sfîrşit de săptămînă, englezii au
iueeput să se întrebe ce se întîmpla cu adevărat în căsnicia
regală.
Pe parcursul anului 1987 cei doi s-au îndepărtat şi
mai mult. Comportamentul D ianei a avut un efect
265
NICHOLAS DAVIES
deprim ant asupra lui Charles care arăta obosit şi

îngrijorat. în locul bonomiei obişnuite şi al umorului a
devenit iritabil, ieşindu-şi adesea din fire faţă de per
sonalul apropiat, fapt străin firii lui. începuse să se discute
serios chiar despre o posibilă despărţire, dar nimeni nu
pronunţa cuvîntul divorţ. Aşa ceva nu era de conceput.
în octombrie 1987 absenţa prinţesei de la o impor
tantă nuntă a alimentat şi mai mult zvonurile. Era nunta
nepoatei lordului Mountbatten - Amanda Knatchbull
(cea pe care Mountbatten sperase odată să o mărite cu
prinţul Charles). Ea se căsătorea acum cu Charles El-
lingworth. Datorită relaţiei speciale dintre familia regală
şi Mountbatten erau prezenţi toţi. Toţi în afară de Diana.
Figura încruntată a lui Charles în biserică confirma
presupunerile: căsnicia lui era într-un serios impas. Diana
a' pretextat că era ocupată cu împachetarea bagajelor
pentru vizita oficială a cuplului la Berlin, care urma să
aibă loc în ziua următoare. Nimeni n-a crezut-o. Diana
n-a lip sit niciod ată de la nunţile p rieten ilo r săi.
Nesocotindu-i în public pe soţul ei, familia, prietenii şi
familia Mountbatten, ea demonstra că nu-şi pleacă frun
tea în faţa nimănui.
Comitetul executiv al puternicei grupări 'Tory 1922"
a ajuns în 1987 la concluzia că familia regală avea urgentă
nevoie de consilieri mai buni şi a dat publicităţii punctul
propriu de vedere prin care îi sfătuia pe anumiţi membri
mai tineri să facă tot ce le stă în putinţă pentru a evita
criticile.
Pe măsură ce relaţiile dintre Charles şi Diana se
deteriorau, controversele creşteau. In toamna anului
1987, în culmea disperării Charles plecă la Balmoral. Se
părea că nu are pe nimeni căruia să i se destăinuie. Abia
266
. 111«a 111a i vorbea cu tatăl său care era foarte categoric. D e

•il i Ir I evita să-şi discute problemele cu cei din familie, nici
•n i. .11 cu regina mamă cu care avusese întotdeauna
ii Iutii foarte strînse. Membrii familiei educaţi în respect
Im n i m datorie nu puteau înţelege situaţia în care se afla.
i i a mlntările sufleteşti nu intrau în puterea lor de
înţelegere.
Se autoexilă la Balmoral mai bine de cinci săptămîni,
I ■11 eeîndu-şi timpul lavînătoare şi la pescuit, în vreme ce
I »nuia îşi continua viaţa ei solitară la Londra. Ea lua
i mni/.ul cu cîte o prietenă, participa la dineuri restrînse în
. .r.c- particulare, aşa cum obişnuia în ultima vreme, şi
i|».iica din ce în ce mai des în compania prietenilor, în
ir .iaurantele elegante ale Londrei, la cluburile de dans
•ji la baruri.
în 1987, după ce se despărţiseră timp de o lună,
< harles a luat avionul spre Londra pentru a-i vedea pe
William şi Harry la Palatul Kensington. El a rămas cu
• npiii în timp ce Diana a plecat într-un local de noapte
londonez pentru a sărbători cea de-a douăzeci şi opta
iinversare a lui Fergie, împreună cu prinţul Andrew,
vicontele Linley şi alţi prieteni. Diana s-a întors la Ken-
.mgton Palace la miezul nopţii, iar Charles a plecat la
iilm o ra l a doua zi dimineaţă la ora şase. Ruptura dintre
<i era mai evidentă ca orieînd.
în Scoţia îl aştepta vechea lui prietenă Dale Tryon
au Kanga, aşa cum era alintată. Dale fusese cea mai
apropiată confidentă a prinţului înainte ca acesta să se
căsătorească şi una din prietenele cu care s-a sfătuit
mainte de a o cere de soţie pe Diana. Diana s-a simţit
ofensată de această legătură, astfel îneît Kanga a fost
exclusă din cercul de prieteni, cînd cei doi s-au căsătorit.
267
NICHOLAS DAVIES
D ale era foarte directă şi sinceră în ce priveşte

atracţia pe care Charles o exercita asupra ei. Ea obişnuia
să-l tachineze, spunîndu-i că îl considera "foarte sexy şi
grozav de bun la pat." La o petrecere Dale l-a înşfăcat pe
Charles şi în faţa tuturor l-a tras după ea în dormitor.
Perechea a dispărut cîteva minute. Charles s-a întors din
cameră rîzînd, cu hainele în dezordine şi a declarat: "Am
senzaţia că m-am strecurat printre uluci." Dale a revenit
cîteva minute mai tîrziu, aranjîndu-şi grăbită rochia de
seară şi zîmbind larg a exclamat: "Mmm, a fost minunat!
Extrovertita D ale a fost întotdeauna bună prietenă cu
prinţul Charles. Ea declara fără jenă prietenilor: "îl ador.
E un om minunat. Aş face orice, orice pentru el."
Acum, cînd Charles se confrunta cu o criză, Dale
Tryon era fericită să-l ajute. Matura şi inteligenta Kanga,
care avea o căsnicie fericită şi patru copii, înţelegea
problemele lui Charles. Ea şi soţul ei Anthony au stat la
Balmoral o săptămînă. Şi-a petrecut cea mai mare parte
a timpului discutînd şi ascultînd confesiunile nefericitului
prinţ.
Z ece zile mai tîrziu prinţul şi prinţesa de Wales au
inspectat Wales-ul afectat de inundaţii. S-au întîlnit la
R A F Northolt în afara Londrei şi au zburat împreună
spre Swansea. în timp ce efectuau înconjurul zonei, s-au
ignorat reciproc. Se anunţase că vor reveni împreună la
Londra, dar Charles s-a hotărît să zboare imediat în
Scoţia, fără să petreacă măcar o noapte la Kensington
Palace cu Diana şi cu copiii. Era evident pentru toată
lumea că mariajul regal se afla într-un impas serios.
în noiembrie 1987, mai mult întristată decît furioasă,
regina s-a hotărît să intervină. D e obicei nu se amesteca
în problemele celor din familie, în special ale celor pe
268
...... i mhea. Dar criza era prea importantă pentru

i mi u ,ii ui. Cuplul a fost convocat la Palat, pentru o
■ii *iitie neprotocolară în care a subliniat pericolele ce
u . .ui să apară dacă cei doi continuau să se războiască.
Ui i'ina le-a reamintit că, indiferent de planurile lor de
ului, divorţul nu putea fi luat în consideraţie, cel puţin
prulm moment.
IJ n membru al casei regale spunea: "Regina i-a in-
11.11 pe amîndoi la ceai şi la o discuţie. Dar ea i s-a adresat
im ( liarles şi l-a învinovăţit pentm tot; pe el şi nu pe
l'Miitosă. Regina era incapabilă să-şi închipuie că Diana
I.t» usc ceva râu." Ea îl învinovăţea pe Charles pentru
i 11 >1iiI că fiind mai în vîrstă decît Diana şi mai experimen-
i u iii problemele regale, era responsabil de bunul mers
il i asnidei. Charles a acceptat punctul ei de vedere şi a
l*i omis să încerce s-o ajute pe Diana, atît timp cît ea avea
«lil unităţi evidente de a se adapta la stilul de viaţă regal.
In ciuda apelului reginei, prinţesa Diana a continuat
i se înstrăineze şi să nu-şi respecte îndatoririle, uneori
Miuportîndu-se de-a dreptul scandalos. Participa la
i" treceri unde, de obicei, nu lipseau cei doi: Philip
l >un ne sau David Waterhouse.
Pe măsură ce anul se apropia de sfîrşit, Diana apărea
mi mai frecvent în com pania chipeşului maior de
m mierie. Ea a participat la aniversarea zilei de naştere a
miei noi prietene, Jamie Keeling, într-un elegant salon
de pizza din Kensington unde a fost invitat şi David
W.11e rhouse. îmbrăcată într-o rochie dintr-un material ce
unita pielea de leopard, prinţesa a dansat cu diverşi tineri,
dar cea mai mare parte a serii şi-a petrecut-o cu Water-
Immisc. Toţi cei de faţă au remarcat îmbrăţişarea lor cînd
.iu despărţit şi sărutările camaradereşti pe obraz. Cu o
269
NICHOLAS DAVIES
seară înainte, Waterhouse o însoţise pe Diana la Covent

Garden pentru a vedea baletul "Frumoasa din pădurea
adormită"; ei au plecat împreună în Fordul ei
decapotabil.
Dianei nu-i păsa că aceste apariţii se petreceau în
văzul lumii. Pe măsură ce zvonurile luau amploare
creştea şi disperarea prinţului Charles. Escapadele ei
nocturne umpleau rubricile de scandal ale ziarelor. Presa
de scandal începuse s-o urmărească pe Diana ori de cîte
ori părăsea Kensington Palace. Unii aşa-zişi gazetari îi
supravegheau locuinţa douăzeci şi patru de ore din
douăzeci şi patru. Oficial, din cauza pericolului actelor de
terorism şi a răpirilor, Diana n-avea voie să plece de-
acasă fără garda de corp care era întotdeauna înarmată.
Dar rebela Diana începu să încalce această regulă. Ea o
ştergea în oraş pe furiş, la volanul maşinii sale. Fotografii
o urmăreau cu m otocicletele, ţinînd legătura între ei prin
radio-receptoare şi telefoane mobile. Acest amestec în
viaţa ei particulară o revolta, dar n-o făcea să fie mai
discretă.
Kate M enzies a devenit una din prietenele foarte
apropiate ale Dianei. Kate, o gazdă îndatoritoare, dădea
adesea petreceri sau cocktail-uri la care îşi aduna
prietenii. Diana lua parte cu multă plăcere deoarece aici
putea să se întîlnească şi să vorbească cu oricine,
simţindu-se într-o intimitate relativă. Pe scurt, îi plăcea
să creadă că într-un fel era "din nou una dintre fete."
în 1987, într-o seară de noiembrie, după o petrecere
la reşedinţa lui Kate, un "paparazzo" a surprins-o pe
Diana în timp ce se hîrjonea cu maiorul. David Water
house la volanul maşinii se făcea că vrea s-o calce pe
Diana, în timp ce ea ţipa şi rîdea. "încetează, încetează,
270
. 11 nebun!", exclama ea în timp ce Waterhouse continua

jtiuca.
C'înd fotograful Jason Fraser a început să ia instan-
i micc, Diana si garda ei de corp l-au abordat. Ofiţerul l-a
m 11»ins pe fotograf şi a început să-l înjure cerîndu-i filmul.
i nul fotograful a refuzat, Diana a început să-l roage:
Trebuie să-mi dai acest film. Nu ştii ce necazuri pot avea
•Im cauza asta." La refuzul lui, Diana a izbucnit în plîns:
I c rog, te rog, dă-mi filmul. Nimeni nu trebuie să ştie ce
.1 mtîmplat. Nici un cuvînt, te rog. Nu-ţi dai seama ce
I»•111nsemna toate acestea pentru mine. Mă simt ca într-o
cursă."
Diana plîngea şi încerca să-şi potolească suspinele:
\ 111 muncit din greu toată săptămîna şi nici măcar nu pot
n es undeva. Şi aşa mi-au rămas puţini prieteni, iar asta
v.1 înrăutăţi şi mai mult lucrurile." Ea continua să explice:
i..iie a organizat pentru mine o serată drăguţă. Ea s-a
m^rijit de toate; este prima dată cînd ies săptămîna asta.
I I obuie să plec în Wales mîine şi sînt atît de obosită."
Această mărturisire directă a Dianei a fost receptată
• . meni unui strigăt disperat. Ea a continuat: "Aproape
ii »ti prietenii au fost nevoiţi să mă părăsească, nu ştii ce
inseamnă asta. Pur şi simplu nu ştii prin ce trec. îm i pare
i .iu, dar trebuie să-mi dai filmul."
Fraser a fost atît de mişcat de rugămintea prinţesei
Incit i-a înmînat filmul. între timp Waterhouse se făcuse
nevăzut.
D ia n a îşi şte r se la c r im ile şi se calm ă: "Oh,
mulţumesc, îmi pare rău. Cum te^ cheamă? Lasă-mi
numărul de telefon şi te vom suna. îm i pare rău pentru
li Imul tău, dar trebuia să-l am. îţi promit că ţi-1 voi da
mîine." —
271
NICHOLAS DAVIES
în ziua următoare, ofiţerul din garda de corp l-a

întîlnit pe Fraser şi i-a dat înapoi filmul mai puţin
negativele cu Diana şi Waterhouse; lecţia primită în acea
seară n-a făcut-o pe Diana nici mai prudentă, nici mai
discretă.
în primăvara lui 1989, perseverentul Fraser, mereu
la pîndă, şi-a îndreptat din nou obiectivul spre ea. D e data
asta stilata prinţesă în taior bleumarin şi pantaloni de
şaten albastru, încălţată cu cizme roşii, era alături de
Waterhouse îmbrăcat cu vestă verde şi nişte nădragi;
împreună cu un mic grup de prieteni se duceau la
cinematograful Odeon de pe High Street, Kensington să
vadă filmul "Rain Man", în care jucau Dustin Hoffman şi
Tom Cruise. Prinţul Charles se afla la Kensington Palace
prezidînd un dineu cu cîteva personalităţi europene. în
timp ce se sărutau luîndu-şi rămas bun în foaierul
teatrului, puţin înainte de miezul nopţii, Diana şi Water
house au fost fotografiaţi de Fraser, care-i pîndea. Diana
s-a desprins şi s-a îndepărtat grăbită spre Jaguarul ei.
Waterhouse a sărit peste barierele străzii, urcîndu-se în
maşina unui prieten, momente surprinse pe peliculă.
Fotografia nu făcea nicidecum cinste unui ofiţer de
gardă.
în cîteva minute Diana ajunse la Kensington Palace.
în seara aceea schimbă cîteva cuvinte cu soţul ei. Aproape
de miezul nopţii, un Rolls Royce se strecura din palat
însoţit de o maşină. Alături de şofer, Charles privea fix
în ain te în tim p ce lim uzina se aşternea la drum
îndreptîndu-se spre Highgrove House. Prinţesa rămînea
la Londra spre a participa la prînzul de colectare a fon
durilor pentru întrajutorarea copiilor, ca invitată de
onoare. Cuplul avea să fie din nou împreună în noaptea
272
■ nurchează începutul vacanţei tradiţionale de Paşti, pe

..... o petreceau cu regina la castelul Windsor.
() săptămînă mai tîrziu ei se despărţeau din nou.
i >una se ducea la un spital din Londra să-şi scoată o
m r.ca de minte, în timp ce Charles îşi lua cei doi fii în
vai anţă, în Scoţia.
Prinţesa de Wales în postura ei de petrecăreaţă,
II msatoare de disco şi curtezană nu era tocmai potrivită
i ulm imaginea soţiei regale pe care o dorea publicul.
I 1 Miicnii voiau ca familia regală să se remarce prin curaj,
III ( cum prinţesa Arme, care participa la olimpiade în
I'Hibele de călărie şi făcea voluntariat în străinătate
i 'i ntru salvarea copiilor. Văzînd-o pe prinţesa de Wales
111und şi cîntînd la concertele de rock în compania
imerilor erau absolut dezamăgiţi şi o condamnau. Cu
luate că ea rămînea "favorita" pentru marea majoritate a
populaţiei, unii din înalta societate cît şi din vîrfurile
. laşei medii considerau purtarea ei vulgară. Charles se
i i-lugia în Scoţia ori de cîte ori era posibil. Ca un bărbat
II i .i şi singur, el pescuia somoni în apele repezi ale rîului
i >ce. în timpul verii îşi vărsa năduful pe terenurile de
iKilo, dar nu reuşea să se comporte ca şi cum n-ar fi fost
itcctat de toate cîte se întîmplaseră. îşi dorise cu dis-
pc rare o căsnicie fericită, lipsită de griji. în căutarea unei
mirese tinere şi ingenue, Charles a călcat alături cu
IMimul, frapat de frumuseţea adolescentei care era atît
de vizibil îndrăgostită de el. Căsătoria atît de îndelung
plănuită eşuase într-un mariaj de convenienţă. Exact
lucrul de care se temuse. Era conştient că trebuie să
i .ivească o cale de a ieşi din încurcătură şi să ia viaţa de
1.111 iceput, dar nu ştia cum.
273
NICHOLAS DAVIES
La rîndul ei, Diana ştia exact către ce se îndrepta

mariajul lor. Către eşec. Ea îl debarcase pe soţul ei,
prinţul de Wales, moştenitorul tronului. Ii uzurpase
poziţia de favorit regal al naţiunii, conştientă de faptul
că-şi putea permite să se poarte aşa cum voia şi să-şi
hotărască singură viaţa. D e fapt, dacă mariajul n-a
funcţionat, asta nu însemna că viaţa ei se termina acolo.
Avea doi fii, munca de caritate, arăta bine şi era hotărîtă
să se bucure de poziţia, de privilegiile şi de puterea ei.
/
274
Lumea intimă a lui Charles
12
LUMEA INTIMĂ A LUI CHARLES
Prinţul Charles este cunoscut ca un adept al noilor

uIcl Totuşi, înclinaţia lui deosebită pentru aspectele
I>1rituale ale existenţei şi interesul faţă de medicina
M.iînristă, vegetarianism, agricultura fără chimicale şi
■liur misticism i-a atras multe comentarii.
într-o vreme majoritatea englezilor obişnuiţi plasau
roate acestea în sfera vagă şi eronată a "ocultismului" şi îi
. <aisiderau pe cei interesaţi de asemenea fenomene cel
puţin ciudaţi.
Pri nţesa Diana se numără prinţi c cei convinşi că cele
mai multe puncte de interes bazate pe ocultism sînt
1111| »artăşite de oameni care cred că puterile investigaţiei
. \tra" normale sau paranormale ar putea conduce la o
■• vt laţie şi mai interesantă sau la clarviziune. Ea crede
i misticismul este echivalent cu clarviziunea, chiro-
maliţia sau ghicitul. Totuşi, este mai cu picioarele pe pămînt
■I<dt Charles. Ea zîmbeşte cînd oamenii glumesc pe seama
lui sau îl tachinează pentru obiceiul de a vorbi florilor şi
i. i urnelor spre a le stimula să crească. Pe de altă parte, ea
• i .(şt e că obiceiul lui de a colecţiona vase de WC vechi este
. iudat, dar nu total bizar.
i harles este pasionat de colecţia lui ce numără peste treizeci de vase de WC vechi,
/iccare o ţine in pivniţa de ia Highgrove. Toate closetele de la Highgrove sînt dotate
< u bazine vechi de fier şi colac din lemn.
275
NICHOLAS DAVIES
Ziarele preferă să-l descrie pe Charles ca pe un

vegetarian scrîntit, care meditează ca un guru. în ciuda
ridiculizării vederilor lui neortodoxe, acestea au totuşi un
impact în mase: dacă moştenitorul tronului este interesat
de asemenea fenomene, ele trebuie să se bucure de o
atenţie mai mare.
Charles este conştient că promovînd vederile lui
neobişnuite există pericolul să piardă încrederea multor
oameni. Cînd a fost invitat să studieze teoriile şi practicile
Asociaţiei medicale a tămăduitorilor din Anglia, de către
un grup de vindecători, el l-a întrebat pe secretarul
asociaţiei, doctorul Eric Austen: "Oamenii credcă eu sînt
ciudat?"
Această întrebare directă dovedeşte sensibilitatea
lui faţă de opinia publică şi dorinţa de a nu fi considerat
excentric. Domnul Austen i-a răspuns: "Nu, de loc! Sînt
convins că ei vă cred un om sensibil."
D iana însăşi face adesea observaţii sarcastice
privitoare la ideile lui Charles, catalogînd una dintre ele
ca "trăsnită". Prietenii lui Charles susţin că el a devenit
interesat de asem enea subiecte la scurt timp după
căsătorie, în 1981, cînd toate mergeau prost. Alţii ii
suspectează că a început să intre în legătură cu unchiul
Dickie cu ajutorul mediumurilor. D e fapt, Charles a dorit
întotdeauna să pătrundă cît mai adînc în diferite aspecte
ale vieţii spirituale.
Charles a preferat o modalitate originală de a-şi
defini public punctul de vedere şi de înţelegere a vieţii
în anul 1986, în timp ce se afla la Vancouver, într-un
turneu în Canada, a dat un recital în faţa unei audienţe
alcătuite în principal din oameni în vîrstă. El a susţinut în
faţa ascultătorilor uimiţi: ^
276
"Frumuseţea şi armonia universului se reflectă în

n afundul sufletului meu ca şi cum s-ar răsfrânge într-o
«•glindă sau pe suprafaţa unui lac liniştit. Dar adesea
h castă reflecţie este întunecată şi bîntuită de furtuni
iiccontrolabile.
Fu cred că multe lucruri depind de modul în care
i ic care individ este iniţiat şi capabil să devină conştient
. Ic această reflecţie interioară. Consider că avem datoria
<11 a incerca să dezvoltăm în copiii noştri conştiinţa pentru
u r a ce mie mi se pare o amplificare a păcii interioare
. .11 c apoi se manifestă în exterior. Prin ea sperăm să
■>i>|inem pacea pentru care luptăm în această lume.
I I cbuie să încercăm să facem din viaţă o artă în sine, cu
h mic că ea va rămîne întotdeauna o luptă cumplită."
Acest discurs remarcabil a fost luat în zeflem ea fără
menajamente de presa britanică. Referirea lui Charles
"la pacea interioară" suna ca o lecţie de budism; însemna,
i »ai c, că el cocheta şi cu alte religii pe lîngă cea creştină?
C'harles, cu o minte extraordinar de iscoditoare, era
III u-resat nu numai să afle cît mai mult despre alte religii,
dai şi de posibilitatea împlinirii spirituale prin alte forme
m 11 puţin ortodoxe. Acest respiro pe care şi-l permitea în
m i i lui stresantă şi restrictivă se realiza ori de cîte ori
mtorcea spatele civilizaţiei şi se retrăgea în meditaţie.
A. este retrageri probabil că au contribuit cel mai mult la
. in hctarealui ca "scrîntit" în sensul de "ciudat" sau "într-o
iin clic" în presa de scandal.
C liarles a fost întotdeauna influenţat de mentorii săi
It.irbaţi înţelepţi, mai în vîrstă, cu care purta discuţii
iilu/ol'ice. Pe lîngă lordul Mountbatten mai erau şi alţii,
nu de puţine ori etichetaţi drept "prietenii lui trăsniţi."
r mutele Harry Williams, vicarul de la capela Trinity
277
NICHOLAS DAVIES
College din Cambridge era unul dintre ei în perioada

studenţiei lui Charles. In ciuda celor treizeci de ani care-i
despărţeau ca vîrstă ori poate tocmai din cauza asta, an
devenit buni prieteni. Prietenia lor era deplină. Părintele
Williams, un preot hirotonisit, alăturat apoi unei comunităţi
monastice în Yorkshire, a favorizat mfilte speculaţii atunci
cînd şi-a pus pe hîrtie memoriile:
"Cît de mult mă bucur de privilegiul prieteniei
prinţului Charles, scria fostul vicar, continuînd să descrie
cum în perioada studenţiei se îndrăgostise de un numai
de bărbaţi. M-am culcat cu cîţiva bărbaţi, de fiecare data
aceiaşi".
Dacă acele memorii ar fi fost publicate înaintea
nunţii lui Charles şi nu după optsprezece luni, mentorul
prinţului probabil că nu s-ar mai fi bucurat de un rol atu
de important în Catedrala St. Paul. Părintele Williams
cînta într-o rugăciune pe care o compusese special pentru
serviciul căsătoriei regale: "Binecuvîntează şi sporeşte
bucuria lor, iar atunci cînd asemenea tuturor oameniloi
vor trebui să treacă în timp prin greutăţi şi încercări, dă-le
lor puterea şi înţelegerea de a le depăşi".
Mai tîrziu, cînd s-a născut prinţul Harry, părinte le
Williams a subliniat că insinuarea potrivit căreia pruncul
ar fi primit numele lui era o prostie. "Henry, explica el,
este un nume regal prin tradiţie."
Charles a întreţinut şi alte prietenii cu oameni in
vîrstă înţelepţi, dar mai puţin excentrici. Printre ei se
numără şi lordul "Rab" Butler, profesor la Trinity Col
lege, Cambridge, un pedagog foarte respectat şi iu
teligent. John Higgs, secretarul şi arhivarul acteloi
Ducatului Cornwall a fost promovat de Charles în funcţie
în primul rînd pentru gîndirea lui vie şi activă. Mai amin
278
nin pe sir Hugh Casson, un arhitect em inent, fost

l >i cşedinte al Academiei Regale şi pe fostul profesor de
i ngleză al prinţului de la Gordonstoun, care devenise
dm-ctohla Eton, doctor Eric Anderson.
Diana era incapabilă să înţeleagă aceste relaţii
lu /a te pe respectul ce-1 purta unora dintre excentricii săi
prieteni. D e exemplu, Charles a avut întotdeauna o
irlaţie ciudată cu sir Laurens van der Post. D e la
asasinarea lui Mountbatten, sir Laurens - acum în vîrstă
de şaptezeci de ani - a devenit cel mai important consilier
al prinţului. Extraordinarul sir Laurens - autor, explo-
i .nor, filozof şi mistic - l-a influenţat enorm pe Charles
in ultimii douăzeci de ani. Van der Post a fost prieten
apropiat al filozofului şi psihanalistului Cari G. Jung, ale
. ai ui idei, în special conceptul subconştientului colectiv,
ni jucat un rol important în formarea convingerilor sale.
I >.u sir Laurens este, de asem enea, un aventurier.
< mioştinţele sale vaste despre San of Africa (cunoscut
mtcrior ca Bushman = om al tufişurilor) îi întăresc
. i edinţa că este singurul care şi-a păstrat puterile
ii.nurale ale psihicului, datorită culturii căreia îi aparţine,
i ultim supravieţuitor, şi care îl determină să trăiască în
.11 monie cu natura.
în 1987, Charles l-a însoţit pe sir Laurens într-o
• \| »ediţie în deşertul Kalahari. A fost a doua lor ieşire de
ii <-st fel; prima, cea din 1977, s-a concretizat într-o
■.datorie de zece zile în regiunea lacurilor Nakuru şi
dincolo de munţii Kenyei; a doua i-a purtat prin cîteva
dintre cele mai plăcute locuri de pe pămînt, pînă la
districtul Xadi, casa Fiului din Kalahari. Prinţul şi sir
t .ui rens au păşit acolo unde omul alb n-a călcat niciodată.
I i au petrecut patru zile în sălbăticie, dormind în corturi
279
NICHOLAS DAVIES
şi discutînd despre filozofie şi sensurile vieţii. Charles a

considerat excursia ca o regăsire de sine, o ocazie de a-şi
face ordine în viaţă, în căsnicie, în viitor şi în gîndurile
sale. Aparent a fost foarte izbutită, apreciată/:hiar ca o
renaştere spirituală.
Cînd a fost întrebată de prieteni ce mai face Charles,
Diana a răspuns în zeflemea: "Oh, cutreieră din nou prin
deşert. Nu mă întreba după ce umblă, că nu ştiu."
E lesne de înţeles de ce Charles are atîta simpatie
faţă de misticii mai în vîrstă. Sir Laurens, de exemplu, este
un conservator pasionat, un filozof şi un intelectual. Dai
mai mult decît atît, ideile lui nu pot fi considerate nişte
inepţii; ele pot fi discutate, disecate şi dezbătute. Sii
Laurens, căruia Charles îi acordă onoarea de a fi unul
dintre naşii prinţului William, neagă că ar fi un gurii
pentru moştenitorul tronului: "Prinţul gîndeşte singur,
n-are nevoie de mine să-i arăt calea. Sîntem foarte
norocoşi să avem un astfel de bărbat. Oamenii fac o mare
greşeală dacă îşi închipuie că există mai mulţi guru care-i
şoptesc la ureche. Ar trebui să aprecieze faptul că e un
cercetător - un cercetător care caută răspunsuri mai bune
decît cele pe care le avem noi. Cineva aflat în căutarea
adevărului, interesat de sensurile vieţii nu poate nega
imensa dimensiune a necunoaşterii acesteia."
Charles explica una din ideile lui într-un interviu:
"Mi se pare foarte interesant să văd cum societăţile
primitive - eu apreciez că "primitiv" este un termen total
incorect - în subconştientul lor sînt mult mai conştiente
de relaţiile instinctuale cu lucrurile şi oamenii din jur
decît sîntem noi, în aşa-zisa lume civilizată. Eu considei
că bărbatul ştie că subconştientul lui se află îngropat sub
un munte de... cum să-i spun? - anxietăţi, teamă, griji, de
280
. inimeritul că se întîmplă ceva de care îi este ruşine; cu

in.iie acestea eu cred că instinctul, sensibilitatea,
l*n neţi-i cum vreţi, sînt foarte importante. In con-
ecinţă, mă străduiesc să deprind singur să aud cu o
in cehe interioară."
Ascultarea cu o ureche interioară l-a condus pe
piinţul de Wales către investigaţii ezoterice. Sir Laurens
11 c-de că oamenii tufişurilor din Kalahari îşi folosesc
Iniţele pentru a comunica cu cei morţi şi că această
. .ipacitate o avem cu toţii. Mulţi cred că Charles este
i onvins că poate să ajungă la cei de pe "lumea cealaltă" şi
i ,1 a încercat acest lucru după moartea lui Mountbatten.
(Nu numai cu ajutorul unei mese, ci şi în timpul viselor
sale, după cum s-a zvonit.)
Jung, prietenul lui sir Laurens, credea că visele pot
11 interpretate ca mesaje din lumea spiritelor.
De altfel, Charles ţine pe noptieră un carneţel şi un
•.lilou pentru a-şi scrie visele. El a început să corespon
deze cu doctor Winifred Rushforth, un expert în inter-
Inotarea viselor. Diana le-a spus prietenilor că s-a trezit
do multe ori noaptea şi l-a găsit pe Charles scriind la
lumina veiozei. La început a crezut că-şi nota ceva ce nu
voia să uite, dar Charles i-a explicat că încerca să-şi
.mii ntească visele. Mult mai pămînteana Diana a găsit
<iudat acest comportament.
Cea mai cunoscută referire a prinţului Charles la
Io nomenele paranormale datează din 1980, fiind corelată
i ii asasinarea lui Mountbatten. Se spune că Charles a
încercat să intre în contact cu el prin intermediul clasicei
mese de spiritism. Povestea a fost publicată prima dată
i li lom Johanson, secretarul Asociaţiei de Spiritism din
Marea Britanie, editorul ziarului SAGB, precum şi a
281
NICHOLAS DAVIES
revistei "Spiritualist Gazette". Johanson îl numeşte pe

Charles "Prinţul spiritelor", ceea ce Charles nu poate să
accepte. Tot el sugerează că prinţul a încercat s-o convingă
pe Diana de virtuţile ocultismului. •
Tom Johanson mai avansează şi ideea că Charles a
încercat să intre în legătură cu Mountbatten: "Charles i-a
spus Dianei că simte intens prezenţa lui Mountbatten".
D e fapt, după balul de caritate ţinut la vechea casă a lui
Mountbatten, el i-a spus unui prieten că atunci cînd dansa
cu Diana se simţea dirijat pe ringul de dans de unchiul
său. Este lesne de înţeles că presa de scandal britanică a
preluat imediat mesajul despre aşa-zisa implicare în ocul
tism a lui Charles, în special despre masa de spiritism, şi
poveştile au început să circule.
în 1985, într-un interviu televizat, Charles a negat
aceste zvonuri afirmînd: "Am citit articole în care se
spunea că mă joc la masa de spiritism. Nici măcar nu ştiu
cum arată o asemenea masă. S-a mai spus că îmi petrec
tot tim pul încercînd să intru în legătură cu lordul
Mountbatten şi alte lucruri de genul acesta. Răspunsul
este că nu simt nevoia s-o fac şi nici nu vreau. Trebuie,
nu-i aşa, să subliniez acest lucru, pentru că m-am săturat
să primesc tot timpul scrisori de la oameni care îmi spun:
"Nu te apropia de masa de spiritism."
Legătura cu morţii nu este un lucru acceptat de
Biserică. Cînd ziarele au dezvăluit interesul lui Charles
pentru ocultism, oamenii bisericii au încercat să ţină
predici în care-şi strigau protestul. Charles a primit sprijin
din partea uneia dintre cele mai influente figuri din
cadrul Bisericii, doctor Mervyn Stockwood, episcop în
retragere de la Southwark. Doctor Stockwood dezvăluia
că el comunicase cu părinţii săi morţi cu ajutorul unui
282
11 irdium şi nota: "Dacă vei scoate apariţiile spiritelor din

Itihlie va trebui să elimini foarte mult. Este cit se poate
«Ic iritant faptul că oamenii refuză de plano acest lucru
».milogind totul ca magie neagră sau escrocherie."
Tendinţa lui Charles de a se rupe de toate şi de a trăi

i .1 un om simplu s-a manifestat din nou în 1987 cînd şi-a
I>rtrecut trei zile muncind ca fermier pe una din izolatele
insule scoţiene Bernerary, din îndepărtatele Hebride.
1111enţia lui a fost de a compara felul de viaţă al insularilor
<n viaţa fermierilor din Ducatul de Cornwall. Era de
iic recunoscut în hainele de lucru care nu-1 deosebeau de
i estul oamenilor. Tăia turbă, pescuia crabi, planta cartofi
şi alerga după miei. în ultima seară, islandezii au or
ganizat în onoarea lui un ceilidh (dans galic tradiţional).
"într-adevăr s-a distrat de minune," a declarat Angus
MacAskill, care l-a însoţit pe Charles la pescuit de crabi.
Ne-a părut foarte rău cînd a plecat, dar cred că se va
întoarce."
D iana nu putea în ţelege de ce soţul ei vizita
.iscmenea locuri uitate de Dumnezeu ca Bernerary şi
n aia acolo ca un băştinaş. Ea considera toate acestea
drept unul din motivele dificultăţilor prin care trece
( asnicia lor. Diana le declara prietenilor: "Pur şi simplu
uneori nu-1 înţeleg".
Charles evada cîteodată încercînd să scape de locul
privilegiat în viaţă, de îndatoririle împovărătoare, dorind
a inveţe şi să înţeleagă cum trăiesc, supravieţuiesc şi
i’îndese cei mai mulţi membri ai societăţii engleze.
în Cornwall, Charles este o figură familiară pentru
mulţi dintre cei cu care a lucrat cîtva timp. Ca şi alţi gră
dinari de weekend, Charles lucrează serios la Highgrove,
283
NICHOLAS DAVIES
unde a transformat grădinile în locul cel mai frumos din

Gloucestershire. Prin această sîrguinţă şi-a atras respec
tul multora.
Grădinăritul la Highgrove, care a inclus reamenajarea
şi replantarea straturilor de flori şi a pajiştilor, a fost în
mare asistat de o altă prietenă mai în vîrstă - distinsa
savantă şi scriitoarea conservatoare Miriam Rothschild.
Doctor Rothschild, care şi-a petrecut cea mai mare parte
a vieţii sale studiind puricii, este o pasionată apărătoare
a grădinăritului şi agriculturii naturale. Ea cultivă la
domiciliul ei din Northamptonshire specii rare din flora
spontană.
Interesul ei pentru flora spontană a debutat cu
cincisprezece ani în urmă, atunci cînd a observat că mulţi
dintre fluturii pentru care ea reprezenta hrana au
dispărut din cauza pesticidelor. Ca urmare a hotărît să
cultive singură acest soi de plante; acum grădina sa este
plină de maci, albăstrele, piciorul cocoşului, zambile
sălbatice şi floarea griului.
Pe Charles l-a ajutat să semene flori sălbatice de-a
lungul drumurilor de ţară, pe cîmpurile pustii şi în
straturile de flori de la Highgrove. Grădinile naturale de
la Highgrove sînt pline de flori care atrag fluturii şi al
binele, iar pajiştile din împrejurimi abundă în flori
sălbatice. Ambii militează pentru necesitatea conservării
acestor plante minunate! "Din punct de vedere spiritual
este important şi stimulator să fii înconjurat de lucruri
frumoase şi nu e greu să observi cîte au fost distruse.
T erenurile degradate, culmile erodate şi marginile
drumurilor ar trebui să fie plantate cu floră sălbatică."
Preocupările lui Charles în domeniul grădinăritului
s-au soldat cu apariţia într-un ziar a unui articol ce
284
purta un titlu de-o şchioapă: "MISTICISMUL L U I

( 11ARLES". Se exploatau afirmaţiile făcute într-un in-
i-i viu televizat în care declarase că le vorbea plantelor
sale pentru a le ajuta să crească. Charles a regretat
această remarcă ieşită din comun din momentul în care
.11 uceput să fie citată ca argument în sprijinul bizareriilor
de care era acuzat. Diana însăşi crede că acest obicei
11 i/.ează nebunia, deşi numeroşi horticultori susţin teoria
lui. n "
Interesul prinţului pentru stilul de viaţă natural este
reflectat şi în sprijinul pe care îl acordă m edicinii
naturiste.
Asociaţia medicilor britanici, acel grup tradiţional
de doctori care se opun cu înverşunare oricărei practici
nonconformiste, l-a solicitat pe Charles să-i fie preşedinte.
I )upă ce el a început să sprijine pe faţă medicina alter
nativă, au regretat invitaţia făcută.
Charles declarase următoarele:
"Trebuie să recunosc că predispoziţia mea psihică
mă orientează spre acceptarea remediilor de genul plan
telor medicinale, acupuncturii, meditaţiei şi mai ales
dietei.
Medicina paralelă include o serie întreagă de tehnici
ca de pildă radionica (tratamentul psihic al pacienţilor la
distanţă cu ajutorul undelor radio), presopunctura,
tămăduirea, plantele şi metoda preferată de fam ilia
regală, homeopatia care încearcă să trateze persoana în
întregul ei în loc să abordeze o suferinţă specifică. Ideea
este că odată ce corpul, în întregime, funcţionează corect
creşte şi capacitatea lui de vindecare. M edicamentele sînt
considerate ca agenţi care mai degrabă m aschează
simptomele bolii şi împiedică determinarea cauzei reale
285
NICHOLAS DAVIES
a suferinţei. în cel mai bun caz, medicina alternativă

poate lucra mînă în mînă cu medicina clasică, iar rezul
tatele nu pot fi decît benefice. Ea are, desigur, şi o latură
negativă - aceea că nu există nici o lege care să controleze
practicarea ei, lucru ce dă mînă liberă şarlatanilor.
Familia regală se bucură de o sănătate bună, asta şi
datorită faptului că membrii ei au crezut în eficienţa
homeopatiei. Este bine cunoscut faptul că ori de cîte ori
se află în turnee, regina îşi ia o pungă plină cu remedii
homeopatice. Girul ei, ca şi al lui Charles a stimulat foarte
mult interesul publicului pentru această modalitate de
tratament.
Regina Elizabeth, acum regina mamă şi George al
V l-le a au fost primii interesaţi de hom eopaţie. Ea
funcţionează după două principii de bază: cura ca atare
şi dozajul minim de administrare. O substanţă care
produce simptome similare unei suferinţe la o persoană
sănătoasă stimulează, probabil, sistemul de apărare al
organism ului făcîndu-1 cu atît mai eficien t cu cît
medicamentul este mai diluat.
T ratam en tele sînt derivate ale ingredientelor
conţinute de plantele naturale şi, alături de osteopatie,
homeopatia a devenit una dintre cele mai recunoscute
m etode ale medicinii alternative. în reţeaua Serviciului
naţional al sănătăţii există şase spitale homeopatice şi trei
sute de medici calificaţi. Totuşi, personalităţile medicinii
"ortodoxe" nu le acordă nici o atentie.
A W
In ultima vreme Charles a început să sprijine făţiş nu
numai homeopatia, ci toate formele medicinii naturiste.
La deschiderea controversatului Bristol Cancer Help
Center, el spunea: "Să ne amintim că acele metode com
plementare îndelung neglijate ale medicinii, în mîini
286
Lumea intimă a liii Charles
. <mipetente, pot aduce uşurare unui număr tot mai mare

de oam eni... Tratam entele alternative, în special în
c .izurile de cancer nu p ot fi co n sid era te sim ple
scamatorii."
Prin participarea la deschiderea Centrului Bristol,
< liarles a dat girul său medicinii alternative. A fost un act
de curaj dacă ţinem seama că o parte din presă îl descria
ca pe un "scrîntit". Unii sînt de părere că hotărîrea lui de
.1 deschide Centrul Bristol a conferit medicinii alterna
tive o autoritate suplimentară de care această ramură-
.ivea de multă vreme nevoie. "Nebunia" lui Charles a
provocat reacţii puternice în rîndul instituţiilor medicale,
dar prinţul era destul de sus pentru a nu-1 deranja criticile.
Interesul lui pentru medicina alternativă nu înseamnă
respingerea medicinii "clasice". Oncologii îşi exprimă
insă deschis teama că părerile lui ar putea să-i încurajezp
pe oameni să apeleze la tratamentele vracilor, inter
pretare absolut superficială. Charles crede că medicina
"clasică" şi cea alternativă trebuie să se completeze una
pe alta. La Bristol pacienţilor bolnavi de cancer li se
iplică atît tratamente convenţionale de radioterapie şi
( liimioterapie, cît şi cele alternative - dieta de epurare,
tehnici de eliminare a stresului, autosugestia, sprijinul
moral, ceea ce le conferă puterea de a face faţă tratamen-
tului "ortodox", de multe ori brutal.
în septembrie 1991, prinţul s-a angajat total în lan
sarea unui mesaj video în sprijinul bolnavilor de cancer:
strjngerea sumei de treizeci şi cinci milioane de dolari în
contul fundaţiei Cancer R elief Macmillan. în discursul lui
emoţionant despre singurătatea multor victime ale can
cerului spunea: "Unii descoperă că prietenii îi ocolesc, în
timp ce alţii trebuie să lupte cu conspiraţia tăcerii din
287
NICHOLAS DAVIES
jurul lor. Uneori doctorii par reci şi indiferenţi cînd

tratează victimele acestei boli crunte. Banii adunaţi prin
intrmediul acestui mesaj vor fi folosiţi pentru încadrarea
a două sute şaizeci de infirmiere de spital specializate în
îngrijirea bolnavilor de cancer."
In această acţiune Diana a fost alături de el. Ea l-a
încurajat pe Charles să ajute victimele cancerului în
acelaşi fel în care ea ajuta victimele SIDA. Cînd Charles
îşi dezvăluie capacităţile de înţelegere şi compasiune
proprii firii sale, Diana îl înţelege şi îl înconjură cu căldură
pe soţul ei. D e-a lungul anilor ea a încercat să-l convingă
pe Charles să arate mai multă bunătate şi compasiune
tuturor suferinzilor.
Prinţul Charles este cu adevărat fericit atunci cînd se
angajează în acţiuni la care nimeni nu se aşteaptă. Potrivit
afirmaţiilor personalului său el se referă adesea la sine ca
la un "NGO" (non-governmental organizatiori) ori la o
"persoană de asalt" sau, mai modem, ca la un "moderator".
El vorbeşte foarte aprins despre bătăliile cu instituţiile
implicate. Odată făcea afirmaţia că îi place "să arunce
proverbiala piatră regală în vitrina mîndriei profesionale."
Charles susţine acum mai multe campanii; în cîteva
din ele Diana este tot atît de interesată. Obiectivele sale
vizează arhitectura, învăţămîntul, mediul înconjurător,
filantropia, medicina alternativă, artele şi agricultura
naturală. în 1992 a resuscitat interesul asupra tyrophiliei
(preferinţa pentru brînză).
Charles a luat hotărîrea să-şi vîndă ideile publicului
englez ca o concepţie unică, însoţindu-le de o monogramă
a Coroanei si de următorul slogan: "O iniţiativă a prinţului
de W ales."'
Promovarea marketingului, o premieră pentru Casa
de Windsor, va fi realizată cu ajutorul principalelor or
ganizaţii create de prinţ, printre care Prince’s Trust,
Youth Business Trust şi Business in the Community,
Business Leaders’ Forum şi Advisory Group on Dis-
ability. A stfel obţine un venit de treizeci şi şase de
milioane de dolari pe an. El dispune de patru sute de
angajaţi şi şapte mii de voluntari. D e altfel, Charles a
liotărît că a venit vremea să le dea un profil şi mai
specializat.
Cei care răspund de toate aceste domenii de ac-
i ivitate sînt: secretarul particular al lui Charles, comandorul *
Richard Aylard, care s-a alăturat prinţului în 1991 şi se
îngrijeşte de problemele mediului înconjurător; Peter
Westmacott, secretarul particular delegat al lui Charles,
insărcinat cu problemele de educaţie şi arhitectură; Hugh
Merrill, secretar asistent care colaborează cu Prince’s
Trust şi Business în the Community, precum şi Belinda
Ilarley, al cărei portofoliu include artele, sănătatea şi
patrimoniul. Ei citesc şi examinează săptămînal două mii
dc scrisori, continuă cercetarea şi pregătesc rapoartele.
I .a sfîrşitul fiecărei zile munca lor se adună într-un teanc
uriaş de lucrări care îi răpesc mai mult de trei ore lui
C'harles pentru a le trece în revistă.
Charles a construit această întreprindere remar
cabilă după căsătoria cu Diana, în anul 1981. O dată cu
trecerea timpului eforturile dedicate acestei activităţi au
crescut continuu. Aproape întreaga activitate o desfăşoară
la Highgrove.
La început mulţi au catalogat ideile lui Charles drept
ciudate, iar unii l-au considerat "nebun". El a găsit tăria
tic a accepta criticile, a făcut haz de necaz, dar şi-a con-
289
■I
NICHOLAS DAVIES
tinuat cruciada. în 1991 el ridiculiza toate temerile: "Nu

sînt un expert, dar am convingeri puternice şi a nu le
expune ar însemna o laşitate." Discursurile lui sînt o parte
a un ei campanii strategice, prezenţa lui venind în
sprijinul acelor idei care îl vizează nu numai pe el, ci şi
cea mai mare parte a societăţii la acest sfîrşit de secol.
Intrucît el este Prinţul de Wales, oamenii îl ascultă şi ţin
cont de ceea ce spune. Campania prinţului, rezultatul
dezvoltării lui spirituale şi filozofice este răspunsul la
nevoia de a-şi găsi mai degrabă un rol activ în societate
nemulţumindu-se să aştepte momentul, poate îndepărtat,
al urcării pe tron.
în ultimii ani, Charles s-a dovedit foarte critic faţă de

arhitectura engleză m odernă de după război. E l a
păstorit instituţiile de arhitectură care făceau apel la
proiectanţi să umanizeze oraşele. într-o afirmaţie foarte
des citată descria o machetă arhitecturală ca pe un buboi
monstruos.
Întrucît era foarte hotărît să schimbe arhitectura
britanică, în 1992 a fondat propriul său INSTITUT D E
AR H ITEC TUR Ă cu baza la Londra, institut ce urma să
exploreze "arhitectura ce îmbogăţeşte spiritul... acea ar
hitectură bazată pe sentimente umane". Institutul va oferi
viitorilor arhitecţi un curs fundamental privind aspecte
teoretice şi practice din proiectări şi construcţii. Charles
l-a ales ca director pe Keith Critchlow, arhitect renumit
prin studiile sale mistice în cadrul geometriei sacre a
construcţiilor şi pentru cercetările lui privind Atlantisul,
oraşul dispărut.
în 1991 Charles şi-a îndreptat atenţia spre educaţie
şi problem ele politice explozive, subliniind într-un dis-
290
( urs "că un copil care intră la şapte ani în cursul primar,

la unsprezece ani pleacă practic analfabet din şcoală."
Charles se consideră din ce în ce mai mult un agent
social favorabil schimbării, care posedă forţa de a-şi im
pune vederile determinîndu-i pe oameni să-l asculte. Mai
mult, chiar s-a străduit în mod constant să alcătuiască o
reţea de experţi interesaţi de ideile sale.
în 1990 el a ţinut o conferinţă în Charleston, în
( arolina de Sud, unde s-au întîlnit 120 de şefi de comisii
si şefi de executiv din toată lumea pentru a discuta
problem ele m ediului înconjurător. Declarîndu-se el
însuşi mediator, prinţul a pus întrebare după întrebare, a
ridicat problemă după problemă, pentru care avea şi
propuneri scrise.
Charles organizează la intervale de timp regulate
întîlniri ale experţilor, în Anglia. El îi invită la masă la
Palatul Kensington sau la Highgrove, îi ospătează cu
legumele lui naturale şi le cere să rezolve personal cîte o
problemă; e lesne de înţeles de ce nu refuză nimeni
aceste invitaţii.
Totuşi, în Anglia mulţi susţin că Charles este un
excentric care se implică în tot felul de practici, cum ar fi
conversaţia dendrologică (vorbitul cu plantele) fără a
mai menţiona pseudoştiinţa anatomică de contemplare a
propriilor viscere.
Alţii etichetează drept ipocrite preocupările lui pri
vind mediul înconjurător, cîtă vreme conduce automobile
ca Bentley Turbo şi Aston Martin, iar interesul lui pentru
l ilosofie îl consideră ca o moştenire a nebuniei lui George
al III-lea. Campania din arhitectură este privită ca un
"dictat al terorii". în plus, este portretizat ca un cusurgiu
291
NICHOLAS DAVIES
care cîrteşte împotriva tinereţii, prospeţimii şi frumuseţii

celei mai iubite persoane din familia regală - soţia lui.
Prinţul Charles ştie că mai are de aşteptat pînă să
devină rege şi este hotărît să abordeze probleme care din
punct de vedere politic vor fi atunci intangibile. Conştient
că are dejucat un rol important, face tot ce-i stă în putinţă
să fie în formă. In această privinţă Diana este de acord cu
el, căci problemele de principiu pe care le aduce în
dezbatere publică nu prezintă interes şi n-o deranjează
nici pe ea,-ni ci cercul ei restrins de prieteni.
292
O regină a modei şi secretele ei
13
O REGINĂ A MODEI SI SECRETELE EI
P rim a care a făcut declaraţii în acest sens a fost

prinţesa Michael de Kent: "Prinţesa Diana e frumoasă ca
o cadră". Industria de modă cu o rată de export de multe
milioane de dolari a ştiut să exploateze foarte bine acest
lucru. Frumuseţea Dianei şi simţul ei pentru modă au
tăcu t-o cea. mai importantă sursă de inspiraţie pentru
creatori. O tînără remarcabil de frumoasă, cu înălţime de
1,73 cm, dimensiunile bustului şi şoldurilor de 89 cm, cu
circumferinţa pieptului variind între 72 cm şi 76 cm,
purtînd numărul 38-39 la picior, în funcţie de model
(numerele americane şi englezeşti sînt comparabile) este
u n etalon. Prinţesa de Wales a fost abordată pentru prima
dată de reprezentanţii industriei de modă britanică în
1979. Atunci ea purta o fustă transparentă creată de
Iuura Ashley. In timp ce lucra la grădiniţa din Ken-
sington, fotografii de la Fleet Street i-au "imortalizat"
picioarele, aducîndu-le în văzul întregii lumi. "Cînd
văzut fotografiile în ziare", spunea Diana mai tîrziu, mi-
am acoperit faţa cu mîinile, înroşimdu-mă de ruşine.
Simţeam că nu-s în stare să mai ies pe stradă. Mi se vedea
totul."
293
/
NICHOLAS DAVIES
N a iv ita te a a c e le i p o z e to ta l n e p r o fe sio n a le ,
înfaţisînd-o pe Diana ţinînd un copil în braţe a cucerit
instantaneu întreaga naţiune. Nu părea o reprezentantă
a aristocraţiei, cu nasul pe sus, ci o fată obişnuită avînd
grijă de un copil într-o grădiniţă. Englezilor le place asta.
O fată cu care se putea asemăna oricare alta, şi toate
acestea o acceptau ca pe una de-a lor. Avînd în vedere
mediul din care provenea, imaginea nu era chiar reală,
dar îi aducea Dianei o armată de suporteri loiali care
n-aveau s-o părăsească niciodată.
D e la acea fotografie decisivă, Diana a străbătut un
drum lung învăţînd serios cum să intre îrltr-o limuzină
fără să aplece capul atunci cînd poartă o rochie de seară
sau cum să iasă cînd e îmbrăcată cu o fustă scurtă. Dar ea
a ajuns repede o cunoscătoare în materie de modă şi
vestimentaţie, cu toate că era o fată crescută fără o mamă
care s-o sfătuiască, alături de un tată neinteresat de moda ,
feminină.
Lordul Spencer spunea: "I-a plăcut întotdeauna să se
îmbrace. Cînd era copil voia sa îmbrace hainele adulţilor
pretextînd că erau la modă." D eşi existau destule
menajere în casa lor din Norfolk, Diana a insistat încă de
la vîrsta de zece ani să-şi spele singură lucrurile şi să le
calce ca să fie sigură că arată bine.
Cînd Di;ma Spencer a ieşit în lume arăta mai degrabă
ca o ţărăncuţă dolofană, mustind de sănătate, neavînd
nimic din frumuseţea clasică. Nasul ei, cam mare, a
deranjat-o întotdeauna: "Nu pot să-mi sufăr nasul",
spunea adesea Diana. "E atît de mare. într-o zi va trebui
să-mi tai trompa." în ciuda multor poveşti din ziare despre
"scurtarea nasului", ea nu s-a supus vreunei operaţii. Cu
alte ocazii s-a arătat nemulţumită şi de alte părţi ale
294
corpului ei: "Nu-mi place afurisita asta de aluniţă de

deasupra buzei. Cred că gambeie m ele sînt mult prea
s ubţiri. Mi-ar plăcea să fiu mai plinuţă, în special în partea
ele sus."
Nimeni din lumea modei n-a prevăzut că sfioasa
I )iana va ajunge una din marile frumuseţi ale timpurilor
moderne, prezentă pe coperţile multor reviste. Şi totuşi
aşa s-aîntîmplat.
înainte de a se căsători, Diana era adepta toaletelor

Sloane Ranger, arătînd ca toate fetele din clasa mijlocie
de sus în ultim ii treizeci de ani: fuste bleumarin,
pulovere, bluze, pantofi bleumarin şi pantaloni albastru
închis. La anumite ocazii ele purtau imprimeuri Laura
Ashley şi, bineînţeles, blue-jeans. Pentru seară îşi puneau
0 rochie neagră scurtă sau o fustă lungă cu o bluză
bufantă. îmbrăcămintea Sloane este rezistentă la pur
tare, dar lipsită de imaginaţie.
înfăţişarea era, şi încă mai este, a unei uniforme
stabilite prin modă. Pentru Di, educatoarea de grădiniţă,
care îşi împărţea apartamentul din Chelsea cu încă două
sau trei fete şi trăia cu praline, ciocolată, cafea, spaghete
şi orice se putea mînca cu pîine prăjită şi care traversa
1 xmdra cu bicicleta pentru a economisi bani, moda aceasta
era cît se poate de convenabilă.
Dar stilul nu se mai potrivea prinţesei de Wales care
trăia într-o lume de cunoscători ai modei. Transformarea
a început în anul premergător nunţii - 1981. Propria ei
familie i-a sărit în ajutor. La cîteva ore de la apariţia
acelor prime fotografii, mama ei, Frances Shand Kydd, a
sosit la Londra şi a luat-o pe Diana la cumpărături.
295
NICHOLAS DAVIES
Frances a fost cea care i-a cumpărat un costum bleu

creat de Cojana Cobalt pe care Diana l-a purtat cînd i s-au
făcut binecunoscutele fotografii de logodnă în grădinile
Palatului Buckingham.
Jane Fellowes, sora ei, care a lucrat ca asistentă de
redactor la revista Vogue a fost cea care a transformat-o
p6 vechea D i într-o tînără elegantă, stilată care atrăgea
atenţia celor din lumea modei. Jane a apelat la redactorii
de la Vogue şi le-a sugerat să o ajute pe sora ei, lucru
acceptat de aceştia cu entuziasm. Redactorul şef, Beatrix
Miller, purtătorul de cuvînt al revistei, Anna Harvey şi
redactorul de la rubrica de frumuseţe, Felicity Clark erau
principalele componente ale grupului de lucru care au
ajutat la crearea unei noi imagini a Dianei şi au adăugat
acelei figuri proaspete de ţărăncuţă o doză de "chic".
D iana se furişa în birourile revistei Vogue din
Hanover Square pe uşa din dos şi stătea ore întregi cu
echipa ei specială. Parcurgeau împreună întregul an
samblu de la machiaj, parfum, tunsoare şi culoarea
părului, precum şi toată garderoba (pînă la sutien şi
chiloţi), tot ce trebuia să se potrivească unei prinţese.
O membră a grupului îşi amintea: "Diana petrecea
aici ore întregi, uneori uitîndu-se doar la exemplare vechi
din Vogue, privind următoarele apariţii şi scotocind
printre toaletele ce erau folosite pentru fotografii. Atunci
a descoperit o bluză care i-a plăcut şi care era creată de
un cuplu de tineri puţin cunoscuţi în afara cercului de
creatori de modă - familia Emanuel."
D in acel moment a început relaţia "iubire-ură" cu
faimoasa echipă de creatori, soţ-soţie, relaţie ce avea să
dureze.
296
O regină a modei si secretele ei
. Diana s-a înfuriat la gîndul că soţii Emanuel cîştigau

hani de pe urma succesului obţinut cu faimoasa rochie de
nuntă pe care avea s-o poarte la ceremonie. "Vom avea ,
noi grijă de ei," s-a înfuriat ea în faţa prietenelor de la
Vogue atunci cînd ziariştii au pretins că secretele despre
rochia ei de nuntă fuseseră dezvăluite de creatori. Cînd i-au
prezentat un album îmbrăcat în piele albă reprezentînd
diferite stadii ale confecţionării rochiei şi produsul final
era încă supărată.
Mai tîrziu ea spunea: "în timp ce mă uitam la album
uni venea să-l iau şi să le dau cu el în cap, atît eram de
furioasă".
în realitate, soţii Emanuel nu dezvăluiseră nimic şi
de atunci ei au mai creat pentru Diana o mulţime de
modele uluitoare.
Echipa de şoc de la Vogue i-a sugerat Dianei cum să
evite împrejurările jenante şi să rămînă elegantă în cele
mai dificile situaţii. Diana le mărturisise că se înroşea
îngrozitor ori de cîte ori vorbea cu cîte o persoană "im
portantă" pentru că se temea să nu spună vreo prostie sau
vreo naivitate. I se spunea acum să stea dreaptă, să nu
lase capul într-o parte şi să se uite ca oaia, aşa cum avea
ca obiceiul; de asemenea, era sfătuită să înghită un pic de
apă atunci cînd se simţea intimidată, pentru a realiza că
oricine îi vorbea era de fapt mai incomodat decît ea.
La început Diana a refuzat sfatul. Ea îi spunea
colegei sale de cameră: "Aş fi vrut să pot crede ceea ce-mi
spuneau, dar mă simt încă îngrozitor în multe situaţii.
Atunci voiam să se deschidă pămîntul şi să mă înghită.
Azi Charles încearcă să mă încurajeze, dar el nu este tot
timpul cu mine."
297
NICHOLAS DAVIES
în martie 1981 englezii au pornit o dezbatere avînd

ca temă rochia neagră de şaten creată de Emanuel, pur
tată de Diana la un bal de binefacere de la London’s
Goldsmiths Hali şi care etala o despicătură adîncă.
Televiziunea independentă News a transmis un prim
buletin cu instantanee înfăţişînd-o pe Diana cînd cobora
din maşină. Telespectatorii erau invitaţi să judece dacă
tînăra Diana nu exagerase cumva cu decolteul. Mulţi
dintre ei nu s-au simţit şocaţi considerînd că este vorba
doar de cochetărie din partea frumoasei tinere.
Totuşi a luat în considerare avertismentul; ea le-a
spus soţilor Emanuel: "Mă tem că într-o zi m-aş putea
trezi cu o rochie de seară cu un decolteu atît de adînc încît
să se vadă totul. Ar fi pur şi simplu îngrozitor." Din
fericire acest lucru nu s-a întîmplat.
în primii ani de căsnicie cele mai multe dintre
toaletele Dianei au fost realizate de Anna Harvey. Aceas
ta i-a făcut cunoştinţă cu Bruce O ld field, V ictor
Edelstein, Catherine Walker, Murray Arbeid, Jacques
Azagury şi alţi creatori de modă englezi. Mai tîrziu Diana
i-a folosit şi pe Caroline Charles, Alistair Blair, Rifat
Ozbek şi Arabella Pollen, dar i-a preferat întotdeauna pe
Căfolina Walker şi pe pălărierul Philip Somerville.
Diana şi-a manifestat de la început sprijinul pentru
industria de modă britanică şi a cerut ca toate toaletele
ei oficiale să fie de creaţie strict autohtonă. A fost
bin eînţeles o mişcare diplom atică excelentă care a
ajutat-o să cucerească sprijinul celor mai mulţi englezi.
Acum marca hainelor sale în lumea modei britanice este
tot atît de cunoscută ca si dicţionarul W ho’s Who. Alţi
r- *
• r
creatori pe care Diana i-a ajutat la începutul anilor ’80
298
smt Donald Campbell, David N eil şi Benny Ong, pentru

.1 numi doar trei din cei care au făcut carieră datorită ei.
Acum Diana merge ceva mai departe cu achiziţiile,
m special pentru ceea ce ea numeşte "garderoba par
ticulară." Printre preferaţi sînt Chanel, Yves Saint
I aurent şi, de asemenea, italianul Moschino, germanul
I scada şi Mondi. Dar atunci cînd efectuează vizite peste
( )cean, ea face o excepţie şi nu poartă creaţii străine. în
1987, cînd a vizitat Germania, ea s-a îmbrăcat la casa
I Iscada, iar în 1980, în Franţa, a purtat o creaţie Chanel.
î n ambele ocazii ţările gazdă au apreciat alegerea Dianei.
în ultimii ani Diana a început să nu mai respecte cu
stricteţe regula de a purta numai creaţii britanice pe
pămînt englez. în 1990, la botezul prinţesei Eugenie (a
doua fiică a prinţului Andrew şi a lui Fergie) s-a îmbrăcat
cu o jachetă Moschino roşu cu negru, asortată cu o fustă
alb-negru; pe cap purta un nostim sombrero roşu. Tot
astfel, la punerea pietrei de tem elie a aripii noi a
binecunoscutului Great Ormond Street Hospital a
apărut cu o jachetă Chanel roşie cu nasturi aurii şi o fustă
neagră plisată, transparentă. Am bele costumaţii au fost
intîmpinate cu mare entuziasm de criticii de modă.
Cu timpul, Anna Harvey a devenit pentru prinţesă
mai mult decît un consilier de modă, transformîndu-se
intr-o adevărată prietenă. Ea refuză să discute despre
relaţia cu Diana. Cele două tinere sînt interesate de
caritate, dreptul la naştere şi drepturile copilului
nenăscut, activităţi pe care Diana le patronează. Sfioasa,
supla şi bruna Anna şi soţul ei Jonathan, agent de bursă,
au trei copii. în 1987 i s-a oferit o slujbă foarte bine plătită
la Harrods, dar ea a preferat să rămînă la Vogue.
NICHOLAS DAVIES
Pe la începutul anilor ’80 Diana participa la paradele

creatorilor de modă în care manechinele prezentau
m odelele pe o platformă înaltă, iar invitaţii ocupau
locurile potrivit rangului lor. La sfatul Annei au început
să se organizeze parade speciale ale modei la Kenşington
Palace, unde prinţesa putea aprecia m odelele în absolută
intimitate. D eşi mai ţine seama de sfaturile Annei, Diana
manifestă tot mai multă siguranţă în alegerile pe care le
face.
La început Diana era agitată ori de cîte ori făcea
cumpărături; curînd a învăţat să se bucure de privilegiul
pe care ţi-1 conferă banii. Preocupată doar să fie cît mai
originală, ea cheltuie cu nonşalanţă banii lui Charles sau
ai Coroanei.
Suzy Menkes, cronicarul de modă de la International
Herald-Tribune, comenta: "De cîte ori Diana ieşea la
cumpărături cu Anna sau cu alte prietene o făceau pur şi
simplu pentru a se distra colindînd îndelung magazinele.
Acum în maximupi douăzeci de minute totul se rezolvă,
astfel încît mulţimea să nu-şi dea seama că Diana se află
în magazin. Mai mult chiar, dacă vrea neapărat să facă
cumpărături dintr-un mare magazin, se aranjează să
sosească înainte de deschidere sau după închidere ca să
aibă timp să aleagă în linişte. D e multe ori, Diana
cumpără în virtutea unui impuls. însoţită de un detectiv
particular apare în cîte un colţ al Londrei şi în maximum
cincisprezece minute îşi ia ce doreşte. Cei mai mulţi
cumpărători şi adesea chiar personalul rămîn uluiţi,
întrebîndu-se dacă a fost într-adevăr prinţesa de Wales.
Unui şef de raion foarte emoţionat ea îi spunea: "Nu-mi
place să se precipite oamenii din cauza mea. Nu vreau
300
decît să fac cumpărături ca oricare altă persoană. Vă rog

iui vă mai agitaţi. E-n regulă."
Harriet Jagger, redactorul şef de la Vogue a urmărit
îndeaproape schimbările petrecute. Ea spunea: "La
început, în perioada adolescentină marcată de timiditate,
preocuparea de bază a Dianei se rezuma la a avea sufi
ciente haine pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle. Apoi
a păşit spre faza experimentală, în care a încercat diferite
stiluri şi m ode, folosind creaţiile unor designeri. In
această etapă (în jurul vîrstei de douăzeci de ani şi în
perioadă celor două sarcini) ea purta rochii de gravidă
rămînînd frumoasă şi feminină. Pe măsură ce părul îi
devenea mai blond, cu tunsoare mai chic, fustele, urmărind
linia modei, erau tot mai scurte. Atunci i s-a atribuit
supărătorul titlu de "Dynasty Di", pe care îl detesta.
îm i amintesc de un creator talentat - Gini Fratini,
care rezuma percepţiile acelei înfăţişări proprii perioadei
respective. în 1981, în cadrul unei vizite la National Film
Theatre, Diana strălucea. Purta o rochie sobră de un
verde transparent, cu un guler de dantelă imens şi cu o
fustiţă scurtă de dantelă deasupra. O parte a presei a
crezut la început că era un accident. Şi astfel a făcut o
afacere strălucită cu fustele bufante pe la mijlocul anilor
’80, precum şi cu aţîţătoarele rochii fără spate, din lamé
auriu, care îi dădeau aspectul de "Dynasty Di". Jacheta
militară "Sergeant fepper" garnisită impertinent cu
fireturi aurii, lansată ulterior, era în stil pur hol-
lywoodian.
în această etapă, Diana a făcut şi gafe, remarcabil de
puţine dacă ţinem seama că ori de cîte ori ieşea din casă
o cohortă de critici îi vînau greşelile pentru a o sancţiona.
Asta o ţinea permanent sub o mare presiune. în 1987, cînd
301
NICHOLAS DAVIES
» -
a participat la o recepţie în casa Lancaster, foarte siman

dicoasă, s-a îmbrăcat într-o rochie stil cămaşă de noapte,
dînd prilejul unor glume potrivit cărora purta cămaşa de
noapte a prinţului Charles!
Suzy Menkes a provocat o furtună de proteste atunci
cînd a criticat una dintre cele mai îndrăzneţe toalete ale
Dianei. Prinţesa a sosit la teatru în martie 1987, la spec
tacolul "Phantom of the Opera". Era îmbrăcată cu o
jachetă foarte provocatoare din piele de căprioară
mulată pe corp, fustă de piele foarte scurtă, şi purta
ciorap pantalon din dantelă neagră. într-un interviu la
BBC Menkes relata că fusese uimită s-o vadă pe prinţesă
arătînd ca o casieriţă de supermarket.
Diana şi-a însuşit minunat critica. Trei ani mai tîrziu,
cînd a întîlnit-o pe Suzy Menkes la o recepţie în lumea
modei, ea i-a spus zîmbind deschis: "Poţi să fii sigură că
n-ai să mai vezi niciodată acel micuţ compleu." Dar n-a
fost aşa.
Pe la mijlocul anilor ’80, după trei ani de recesiune
economică şi şomaj în masă, hainele Dianei au început să
fié un subiect de controversă. Lumea comenta preferinţa
ei exagerată pentru cumpărături şi haine. în timp ce mulţi
dintre englezi făceau eforturi să se menţină pe linia de
plutire, iar alţii îşi încredinţau existenţa în mîinile des
tinului, Diana părea să cheltuie o avere. Garderoba ei era
estimată la peste două milioane de dolari şi cîntărea mai
mult de o tonă, conţinînd peste trei mii de costume
diferite (fără să mai punem la socoteală desuurile şi
lenjeria de noapte) şi de-abia dacă încăpea în două
dulapuri uriaşe. Rochiile de bal se aliniau pe o lungime
de aproape cincizeci de metri. Se aprecia că Diana
poseda şase sute de perechi de pantofi cumpăraţi de la
302
magazine precum Charles Jourdan, Midas şi Berties şi, de

asemenea, peste patru sute de pălării.
Tot ce cumpăra Diana i se vindea la costul real. în
aprilie 1985, toţi aveau impresia că arborează un costum
nou la fiecare ocazie; atunci a început să se zvonească că
ar cheltui peste un milion de dolari pe an pentru haine.
• Diana a făcut să amuţească criticile apărînd la
faimoasa gală de la Scala din Milano, cel mai important
eveniment monden al anului în Italia, într-o rochie de
scară pe care o mai purtase cu doi ani îhainte în Canada.
Rochia era dintr-un superb sifon roz şi fusese creată de
Victor E delstein. Asta-i va convinge, i-a spus Diana
costum ierei sale cînd a păşit afară pentru a face faţă
mulţimii de ziarişti.
Cînd Diana participă la un turneu oficial reprezen-
11nd-o formal pe regina Elisabeta a Il-a, costul garderobei
sale este suportat de trezoreria reginei. Ea are un cont
special care provine din taxele civile, termen dat de par
lament banilor alocaţi anual reginei pentru a plăti
ml reţinerea sutelor de funcţionari şi membri ai familiei
regale care îndeplinesc sarcini oficiale în slujba statului.
In 1990, taxa civilă însuma aproape zece milioane de
dolari. *
Garderoba particulară a Dianei este finanţată de
pi intui Charles. Venitul anual de la proprietăţile sale,
inclusiv Ducatul de Cornwall, se cifrează în jurul a două
m ilioane de dolari. D in această sumă el plăteşte
aproximativ-25 % taxe pentru cele două reşedinţe (Ken-
sington Palace şi Highgrove în Gloucestershire), per
sonalul particular, cheltuielile casei şi garderoba Dianei,
femeia cea mai bine îmbrăcată din Anglia.
303
NICHOLAS DAVIES
Este greu de apreciat cît cheltuieşte propriu-zis

Diana pe garderoba ei. Aprecierile experţilor de modă
indică sume variind de la o sută de mii de dolari la
dou'ăsute cincizeci de mii de dolari anual, fără a include
co stu m e le scum pe pe care le poartă atunci cînd
reprezintă monarhia în vizitele sale de peste Ocean. Cu
toate că toaletele ei se cumpără de la creatori la preţul
de cost, nu sînt deloc ieftine. N otele de plată sînt semnate
de una din doamnele de companie, de obicei de buna ei
prietenă Anne Beckwith-Smith şi trimise la Kensington
Palace pentru decontare. în magazin unul dintre detectivi
prezintă cartea de credit a Ducatului de Cornwall la
American-Express şi bunurile sînt livrate imediat. Cartea
de credit Amex nu este pusă niciodată în calculator
pentru autentificare.
*
, * *
Diana are nevoie de atenţia unui expert în ce priveşte

vestimentaţia, astfel încît să arate câ o adevărată prinţesă
chiar dacă se află la cumpărături, îşi ia băieţii de la şcoală,
participă la un bal de binefacere sau un banchet de stat.
A ceastă sarcină este îndeplinită de cele două gar
derobiere personale - Evelyn Dagley şi Fay Appleby.
Fiecare obiect este umezit cu grijă şi călcat, chiar dacă a
fost purtat numai o oră. Apoi hainele sînt împachetate
separat în pungi de plastic şi etichetate, specificîndu-se
data şi locul unde au fost purtate ultima oară. Orice haină
nu este îmbrăcată mai mult de două ori după care se duce
la curăţătoria uscată. Rochiile sînt controlate la croitoria
regală, completîndu-se nasturii lipsă, reparîndu-se tivul
rupt sau corectîndu-se alte mici detalii.
304
O regină a modei ă secretele ei
Rochiile regale sînt în general îngreunate la tiv,

l" nii n a evita dezgolirea picioarelor în cazul rafalelor de
mi I’a litrii le sînt prevăzute cu siguranţă specială pentru
и и . isia la vînt şi ploaie; mînecile nu sînt prea strimte,
Iи ulm a nu crăpa la cusături din cauza mişcării constante
i In aţelor în timpul strînsului mîinilor. Aproape întot-
d. апма Diana poartă o geantă simplă, ca să poată lua cu
и nimţa buchetele de flori şi să strîngă mîinile ce i se
iuţind.'
I )iana îşi îmbogăţeşte garderoba în fiecare săpt-ămînă,
nurori şi mai des. Pur şi simplu nu poate să stea departe
dr magazine. îi place să cumpere şi recunoaşte acest
luci ii : "Uneori ştiu că nu trebuie să cumpăr nimic, dar nu
l>• >i rezista. Este o tentaţie teribilă şi nu mă pot opri."
Oda 1.1 a probat o rochie foarte mulată marca "Patrick
Kelly"; ştia bine că-i prea strimtă pentru ca Charles să-i
îngăduie s-o poarte vreodată. Afară, pe trotuar, învîrtin-
tIn se, ea l-a întrebat pe detectivul care o aştepta lingă
uşa:"('rezi că-i prea strimtă?"
"Da, doamnă," veni replica.
"Ei bine, atunci am s-o cumpăr," răspunse Diana
М/nul. Şi aşa a şi făcut.
I)csuurile şi le cumpăra singură. Pentru lenjeria de
/ 1. merge de obicei la Fenwicks în Bond Street unde
• iimpară sutiene şi chiloţi ieftini. Dar Dianei îi place să
Iii ui le şi lenjerie fină de satin sau mătase naturală marca
l.iiiet Rcger. Pentru ocaziile speciale foloseşte lenjerie
scumpă, franţuzească şi italienească.
Iu ciuda evidenţelor, Diana susţine că îmbrăcămin
tea iui este prioritară pentru ea. în 1988 comenta cu
dezinvoltură: "îmi plac culorile vii şi soţul meu vrea să fiu
305
NICHOLAS DAVIES
întotdeauna elegantă şi prezentabilă, dar nu doresc neapărat

să ţin pasul cu moda."
Poate că unul din motivele pentru care Diana este
atît de modernă rezidă în capacitatea de a influenţa şi nu
de a se supune modei.
La treizeci de ani, după zece ani de cînd se află în
centrul atenţiei, Diana nu este numai cel mai renumit
ambasador al Angliei, ci şi cel mai important "umeraş"
pentru industria de modă britanică. Ceea ce hotărăşte
D iana să poarte va fi fotografiat, manufacturizat,
simplificat şi oferit magazinelor în doar cîteva zile. Cei
care încearcă să cultive stilul ei pot să nu reuşească, dar
ceea ce contează este că mărfurile se vînd.
Cînd criticile despre autoindulgenţa ei s-au înmulţit,
Diana s-a prezentat la un eveniment important în tro
rochie în care a fost văzută la numeroase ocazii. Unul
dintre fotografii mai cumsecade de pe Fleet Street a
întrebat-o:
- "De ce te-ai îmbrăcat din nou cu rochia asta lipsită
de haz?”
- "Presupun că.ţi-ar fi plăcut mai mult dacă aş fi venit
dezbrăcată," i-a răspuns Diana.
Fotografii au rîs: "Mă rog, mă rog! Ne-ar fi plăcut".
Diana a zîmbit şi şi-a continuat drumul.
Ajunsă la capătul puterilor din cauza tevaturii pe
care o făceau zilnic ziarele despre extravaganţa ei, Diana
s-a adresat odată fotografilor: "Nu reuşesc s-o scot la
capăt; mă acuzaţi fie că cheltuiesc prea mult, fie că port
mereu aceleaşi costume. Aş vrea să încetaţi de a mai vorbi
despre hainele mele."
In ultimii ani, poate pentru a răspunde criticilor,
Diana a oferit cîteva din toaletele ei surorii sale, lui
306
i ci j’ie şi prietenelor apropiate. Acestea au fost încîntate

lu litru că majoritatea sînt senzaţionale şi le-ar fi costat o
.ivcre să le cumpere. Fergie a acceptat recunoscătoare
ii ».liotele mai vechi ale Dianei, le-a modificat, le-a purtat
. I. citeva ori şi, la rîndul ei, le-a dăruit surorii sale Jane
M.ikim din Australia.
în 1980, aflîndu-se la o nuntă aristocratică, Diana
declara în glumă: "Am fost uimită, mă uitam printre
oaspeţi şi descopeream că multe femei purtau lucruri
i Ic ale mele. A m zîmbit în sinea mea. Numai două dintre
d e au venit şi mi s-au confesat. Eu le-am spus să tacă,
mtrucît nimeni nu ştia nimic. Era secretul nostru."
Diana procedează în acelaşi mod şi cu lucrurile
copiilor. Harry, care este cu doi ani mai mic decît Wil-
liam, poartă hainele fratelui său mai mare. Diana vrea să
dovedească că poate fi econoamă şi că n-are intenţia să-i
i<>acc banii lui Charles. în plus, copiii din înalta societate
engleză poartă prin tradiţie haine la mîna a doua. Multe
d i111 re şcolile englezeşti cu tradiţie organizează la sfîrşitul
.11 ui lui şcolar tîrguri de haine la mîna a doua.
Acum că Diana a împlinit treizeci de ani, Harriet
Ingger crede că s-a maturizat şi nu mai are nevoie de altă
experienţă. Drăguţa şi discreta Catherine Walker de la
< lielsea Design Company este creatoarea de modă care
■I. i me supremaţia în domeniu. Diana apreciază eleganţa
i stilul ei şi în două sau trei ocazii a lucrat împreună cu
c.i la toaletele proprii.
Catherine Walker, o franţuzoaică brunetă, drăguţă
i elegantă, în vîrstă de patruzeci de ani, şi-a înfiinţat
■ompania în 1977, după ce soţul ei a murit. La început a
lost un hobby, ceva care o consola pentru pierderea
mi ferită. Apoi plăcerea s-a transformat într-o afacere de
307
NICHOLAS DAVIES
succes. Toaletele ei de lux costă între o mie şi zece mii de

dolari.
D om nişoara Jagger declară: "Aceste toalete au
trăsături distinctive: simplitate, supleţe, seriozitate şi,
mai presus de toate, eleganţă. Ele evidenţiază creaţia
unei profesioniste de clasă.
Nimeni nu-i mai poate spune prinţesei "Dynasty Di"
şi nici n-o mai descrie ca pe o victimă a modei. Ea se
îmbracă ziua cu haine adecvate de lucru, nu ca să dea gata
pe cineva.
Pentru angajamentele publice Diana preferă toaletele
Catherinei Walker. Ele sînt alcătuite întotdeauna din
două piese, croite în linii conice, din materiale excelente,
naturale. Costumele sau rochiile sînt asortate cu un par
desiu şi o pălărie potrivite, de cea mai bună calitate,
precum şi cu pantofi de piele.
Costumul preferat al Catherinei Walker purtat la
multe întruniri, ce defineşte clar stilul de lucru al Dianei
este compus dintr-o jachetă sofisticată, de culoare crem
în contrast cu roşu, asortată cu fusta. O altă creaţie a
Catherinei Walker pentru ocazii mult mai pretenţioase
este o rochie uimitoare cu ape în roz şi roşu, închisă pe o
parte cu nasturi mari, auriţi şi asortată cu o pălărie Philip
Somerville.
Prinţesa se limitează acum la cîteva culori primare,
ce reţin atenţia, la linia obişnuită tradiţiei regale, deşi
rămîne fidelă negrului. Aspectul ei denotă o simplitate
elegantă, potrivită stilului de lucru. Au rămas departe
accesoriile şi garniturile.
Miss Jagger argumentează: "Dacă o femeie vrea să-i
copieze înfăţişarea trebuie să investească într-un costum
taior drept, în pantofi obişnuiţi de curte, în bijuterii
308
O regină a modei ş secretele ei
■ 111 ;11)i1c şi să fie dotată cu o figură excepţională. Acestea

mi ,ini la în de mina oricui. Imaginea de ansamblu a
I >i;mei este foarte greu de reprodus.
După propriile sale afirmaţii, Diana a devenit o
I.. 1 1cri ionistă în modul ei de a se îmbrăca. Dacă amănun-
i. Ic şi accesoriile nu corespund exigenţei se simte
nefericită. în primii ani de căsnicie, obişnuia să stea ore
iu şir în faţa oglinzilor mari, încercîndu-şi costumele
in.linte de a se hotărî ce îmbracă. Acum este mult mai
II i c i czătoare în gustul ei şi a învăţat să se descurce şi cu o
iiiI;iţ işare corectă în proporţie de numai 95 %.
Ţinuta neoficială a Dianei este mult mai uşor de
i-opiat. Cînd îi duce pe Harry şi William la şcoală este
lenicia perfectă a anilor ’90, mama tînără şi modernă,
mir un pulover larg, cu o fustă strimtă sau cu o bluză
elegantă şi jeans, cu cizme texane asortate la şapca de
baseball. Ca majoritatea m am elor tinere, acasă se
îmbracă în jeans şi pulover sau cămaşă. Ea vrea să rămînă
aceeaşi fată pe care a întîlnit-o Charles şi se poartă ca o
mamă obişnuită.
"('î nd mă întorc acasă îmi place să-mi arunc pantofii
«lin picioare, să-mi scot hainele elegante şi să-mi pun
l< .ins şi un pulover. Abia atunci mă simt într-adevăr eu
ur.aini," îi declara Diana surorii sale.
( ind participă la inevitabila Mother’s Race, de ziua
.porturilor, Diana se îmbracă cu o fustă lungă plisată, la
Ici cu celelalte mame. Ea se străduieşte să pară una dintre
d e , nu un star al vreunui show. Este destul de greu să facă
bilă, căci toţi ochii sînt aţintiţi asupra ei.
Diana se străduieşte să se îmbrace astfel îneît să-şi
flateze gazdele, ceea ce oamenii apreciază întotdeauna.
De exemplu, în 1986, în Japonia, ea purta o rochie cu
309
NICHOLAS DAVIES
simbolul naţional al ţării-gazdă. Dacă vizitează o bază

navală, poartă o pălărie marinărească.
Toate acestea pretind timp, atenţie pentru detalii,
imaginaţie şi muncă; Diana se implică total şi oamenii o
iubesc pentru asta.
Prinţesa ştie că stîrneşte interesul bărbaţilor care o
găsesc atrăgătoare, dar are grijă să nu provoace prin felul
cum se îmbracă. Uneori poartă o fustă lungă, uşoară, de
vară, despicată pînă deasupra genunchiului care-i pune
în evidenţă picioarele, alteori optează pentru un decolteu
în V. Dar ea nu supralicitează niciodată cu insinuările şi
nu poartă fuste despicate, decolteuri aluzive în acelaşi
timp. Uneori îi place să se îmbrace ca şi cînd n-ar fi prinţesă.
In staţiunea elegantă Gastaad, unde Charles schiază în
fiecare iarnă, Diana se duce seara la discotecă cu un grup
de prieteni. Charles preferă să stea acasă sau să ia cina
cu cîţiva amici. Diana profită pentru a se distra, aşa cum
nu poate face în Anglia. Gastaad-ul este staţiunea de
iarnă a celor bogaţi şi celebri. Diana ştie că aici poate fi
ea însăşi. Soseşte la discotecă înfăşurată într-o haină largă
pentru ca apoi să-şi dezvăluie pantalonii strînşi pe corp şi
puloverul subţire prin care se vede că nu poartă sutien.
Aici îşi poate petrece două sau trei ore dansînd, bînd şi
stînd de vorbă cu alţi participanţi la petrecere.
Cînd ia parte la meciurile de polo, însoţită uneori de
prinţii cei tineri, se îmbracă neconvenţional, ca oricare
alta, într-o rochie obişnuită; strălucitoare şi cu pantofi
escarpin. Astfel, Diana este mai puţin rigidă decît alte
femei, care se simt obligate să se îmbrace elegant datorită
prezenţei ei şi a lui Charles. Diana este conştientă că
participă la un eveniment sportiv, nu la o paradă a modei.
310
C'iteodată, prinţesa accceptă să pozeze ştiind că

h.care instantaneu va apărea în ziarele şi revistele din
ina Ia Iu mea. în 1990, împreună cu Wills şi Harry, a vizitat
Im Iii le de Vest pentru a se bucura de soare, lăsîndu-1 pe
I>i 11i(ul Charles acasă în iarna rece şi întunecată a Scoţiei.
I’aparazzi" au urmărit-o cu barca în fiecare zi, aşteptînd-o
11. plajă. Diana a apărut purtînd bikini şi o fustă uşoară
•li- vara, foarte transparentă, care o făcea să arate mai
. I. imaba ca un model foarte sofisticat din revista Vogue.
i Icelui a fost uluitor. Cînd Diana s-a întors acasă, ea a
declarat: "Sper să nu fi fost prea indecentă. Dar ei aştep-
iaii de prea mult timp în arşiţa soarelui, aşa că am crezut
■a o să le placă." Tuturor redactorilor de reviste şi ziare
l. au plăcut atît fotografiile, cît şi declaraţia.
Se întîmplă uneori ca un lucru purtat de Diana să
pi iudă im ediat în lum ea m odei. Poate că cea'm ai
leuumită inovaţie a fost superbul colier de smaralde
1 îueen Mary prins în jurul frunţii pentru a se asorta la o
ii.ehie cu un singur umăr. Bentiţa de pe frunte era
uimitoare şi, în cîteva zile, această modă a anilor ’20 a
revenit.
Ai l i fost Diana şi mai îndrăzneaţă daca nu devenea

pimicsă de Wales? Miss Jagger crede că da: "Garderoba
i particulară este de invidiat. Are o adevărată colecţie
.li i<u liii, de jachete elegante, de şepci de baseball, de
i ine de cowboy, de pantaloni scurţi, de pălării ieşite din
'"muu. Nu cred însă că a fost atrasă vreodată de moda
puuk, după cum nu cred că a purtat mini-jupe, nici cînd
i au e/j vogue. Ea îmbracă pantaloni strimţi sau fuste
.<ui le, dar niciodată prea scurte."
311
NICHOLAS DAVIES
Mulţi o consideră pe Diana cambăieţoasă. Ea obişnuia

să "împrumute" cămăşile lui Charles pînă cînd prinţul a
protestat. Acum, firma "Tumbull şi Asser" facd aceleaşi
cămăşi şi pentru ea, la preţul de o sută de dolari bucata.
Uneori, cînd ieşea seara, îmbrăca haina de dineu a
lui Charles; îşi sufleca mînecile, conform modei, şi nu
puţine femei au imitat-o. D e altfel, Diana este văzută
adesea în raioanele de haine bărbăteşti, unde cumpără
fie un pulover deosebit pentru Charles, fie pentru ea
însăşi. Uneori intră la Hackett în Fulham şi la Paul Smith,
în Covent Garden, de unde cumpără cămăşi, pluovere şi
veste de mătase pentru ea.
Tot din magazinele pentru bărbaţi îşi alege şi len
jeria de noapte. In noiembrie 1988^ cu ocazia unei excursii
în Franţa, Diana mărturisea: "îmi place să dorm în
pijamale, nu în acea lenjerie sexy pentru femei care se
m ulează pe corp. A m im presia că n-am să găsesc
vreodată o pijama de damă care să mi se potrivească.
Iarna dorm în pijama bărbătească, iar vara nu port nimic
cînd sînt în pat." Din cînd în cînd foloseşte cămăşi de
noapte bărbăteşti.
Garderoba personală este pasiunea secretă a Dianei.
Diana i-a declarat cuiva din echipa ei de la Vogue:
'îm i place să mă îmbrac aşa cum îmi place să dansez. Mă
abandonez total dansului cînd sînt singură. Oamenii nu
mă văd niciodată dansînd în felul în care îmi place mie
s-o fac. Ca adolescentă ascultam muzică şi, dansînd aşa
cum îmi plăcea, uitam de toate. Numai atunci puteam să
mă exprim pe mine însămi şi la fel procedez acum. Este
o terapie extraordinară. Iţi spun asta pentru că în acelaşi
fel gîndesc şi despre haine. In particular îmi place să mă
îmbrac cît se poate de ţipător. Bineînţeles că Charles
312
I. h i.i .ursi lucru; probabil că mulţi oameni ar face la

U I I >.u mie îmi place."
I iu asemenea obiect de îmbrăcăminte perspnală, pe
. h . I)î;ma il adoră, este perechea ei de pantaloni din
l mi I.- de la I Iermes pictaţi cu pêne de struţ. Ea mai are şi
.iu |>a111.1 Ioni strimţi din piele care o fac seducătoare
a iim na picioarelor ei lungi şi suple şi şoldurilor frumoase
Ih . ai < şi Ic păstrează înotînd cu regularitate.
'»c spune că Diana a devenit mult mai preocupată de
! i ■ i ml ci, mult mai hotărîtă să arate ca o supermamă, să
ii. Mimai sexy în particular pe măsură ce relaţia cu Charles
. i.( ml mai dificilă. Cu cît se înstrăinează de Charles, cu
■m acordă mai multă atenţie siluetei şi toaletelor.
Iu 1990 Diana recunoştea că reprezintă două per-
•.aiic foarte diferite: una publică, prinţesa, îmbrăcată
pcnlm interviuri, întîlniri oficiale, recepţii şi obligaţii
.am abile; cealaltă, în intimitate. Viaţa de prinţesă nu are
i.. 111 ş 111 im ic comun cu existenţa ei personală, cu prietenii,
uni u iile ele gazdă şi cu toaletele.
( ii zece ani în urmă era criticată pentru că semăna
pica mult cu un manechin. Acum, la cei treizeci de ani ai
■..11 <i c aIo i ii de modă se plîng că rochiile ei devin monotone.
I )iana este foarte preocupată cum arată, ce poartă,
i . c impresie face apariţia ei în lume. Ori de cîte ori
îmbracă ceva nou, fotografia ei apare aproape în toate
/linele I iste îneîntată că cea mai mare parte a presei de
.. undai din Anglia îi publică fotografiile color.
I a sfîrşitul deceniului al optulea, cînd Diana şi-a dat
■ama că mariajul ei se afla în impas, a vrut să găsească
«ale de a clarifica situaţia. Fusese criticată pentru
ap.ucnta severitate faţă de personal, pentru mulţimea
........ din ilor pe care le sugerase, pentru atitudinea ei
313
NICHOLAS DAVIES
faţă de Charles şi restul familiei regale, pentru risipa

izvorîtă din pasiunea ei pentru modă. Asta a determinat-o
ca la serata de binefacere dată, ca în fiecare an, de Gar-
rard, bijutierul Coroanei, să se îmbrace ca regina Maria
a Scoţiei (cea care a fost decapitată în 1558). Ea purta o
rochie în stilul Renaşterii, cu tradiţionalul guler înalt
creat de Catherine Ealker special pentru revista de modă
a înaltei societăţi "Harpers and Queen". Arăta senzaţional.
Efectul maxim a fost asigurat de crucea Măriei Stuart a
Scoţiei pe care o purta la gît. In seara aceea Diana părea
stingherită, tristă şi singură, sugerînd prin costumaţie ima
ginea pe care dorea s-o recepteze toată lumea.
Elizabeth Emanuel comenta: "Diana nu face decît să
demonstreze că este în pas cu vremea. Perioada anilor
optzeci a fost explozivă în Anglia. Circulau o mulţime de
poveşti de dragoste, cu oameni cu bani, gata să-i risipească
pe modă. Acum ne aflăm în perioada mult mai serioasă a
anilor nouăzeci cînd economiile ţărilor nu mai sînt în
expansiune, iar Anglia se află într-o lungă recesiune ce se
reflectă în starea de spirit a poporului. La fel şi a Dianei.
Ar fi jenant din partea ei să pară frivolă. Şi apoi s-a şi
maturizat. Cu zece ani în urmă era adolescentă. Acum
este mama a doi copii mari şi a împlinit treizeci de ani".
Jeff Banks este unul dintre cei mai apreciaţi experţi
în materie de modă din Anglia, gazda emisiunii de la BBC
"Clothes Show", un program de televiziune săptămînal,
urmărit cu aviditate de cei mai mulţi tineri implicaţi în
industria m odei şi de Diana însăşi. Em isiunea este
necesară pentru căutătorii de idei chic. Iată ce declara el:
"Eu cred că Diana a devenit cu adevărat mare. A găsit
calea de compromis între a fi frumoasă şi practică.
Uniforma regală trebuie să aibă într-un fel o formulă şi
314
i u i .ie singurul motiv pentru care ea pare uneori

. 1. 11ii iil.iia. Taioarele lungi pînă la coapse şi fustele
n. Imie sa fie comode la purtat. Asta este foarte împor-
i mi iand iţi petreci întreaga viaţă întîlnind diferiţi
, Mim-ni, unii dintre ei foarte critici, şi cînd nu-ţi poţi
l >. i n n n , a i u i arăţi în orice ocazie foarte bine. Este greu
i- mi a oricine, dar în special pentru Diana despre care
linii, a crede că trebuie să arate uluitor ori de cîte ori
ipiiie i i i public".
leii Ikmks ia notă de tot ce poartă Diana urmărind
Iai ele. revistele, ştirile de televiziune. El spunea: "Diana
lmat ia lot mai des aceleaşi'toalete. D e exemplu, am
v,i •i;. o pui tind o j achetă lila la ziua Doamnelor, la Ascot,
mi eveniment monden foarte important, jachetă pe care
i imbi aeat-o cu diferite fuste lungi în alte ocazii. Cred că
osI.i se datorează creatoarei ei favorite Catherine
Walker. Cind cineva se fixează la un singur creator se
........ipla adesea să-şi recicleze hainele, nu să-şi asume
.........senii, (u m Diana vrea să fie considerată o femeie
.1. .u nune şi nu unum eraş de haine ahotărît astfel. Pentru
r.iii o admir. Astfel refuză să fie sclava schimbărilor
......a aule pentru a se menţine în frunte sau a ţine pasul
. Multima tendinţă a modei."
I Mana pare, totuşi, foarte apropiată de creatorii ei.
i i vi ea sa i facă să se considere o parte dintr-o echipă,
• . lupa ei, care îşi dau osteneala ca ea să arate bine nu
ni uitai din respect, ori pentru a-i face o bucurie, ci pentru
i < ie piinţesa de Wales; ei contribuie cu toţii la
........ •..nea Prinţesei. Li se adresează folosind numele
.... luci ii care îi bucură, determinîndu-i să-şi sporească
mi. n ul pentru toaletele ei. Cei mai mulţi dintre ei nu i
* adiesea/n pc numele mic. Ei îi spun Ma’ am (pentru a
315
■
NICHOLAS DAVIES
rima cu harm = ofensă). D e Crăciun ea le trimite întot

deauna cărţi poştale, de obicei poze color de familie în
care sînt împreună Charles, ea şi cei doi fii, cu coroana
oficială a prinţului de Wales în mijloc. Designerilor şi
asistenţilor. Diana le-a scris întotdeauna note personale
precum: "Mulţumesc pentru ajutorul dat la crearea
rochiilor mele" semnînd simplu - Diana.
Intr-o dimineaţă, o croitoreasă a unei creatoare de
modă britanice a văzut pe cineva care-i părea cunoscut,
în faţa biroului de primire.
- Salut. Ce mai faci? a întrebat-o ea bine dispusă.
- O, mulţumesc, bine, a venit răspunsul de la tînăra
prietenoasă.
- Unde mergi? a mai întrebat-o croitoreasa în timp
ce aştepta liftul, nesinchisindu-se să privească spre per
soana cu care vorbea.
- în acelaşi loc, veni replica.
Abia după ce-a ajuns în lift croitoreasa şi-a dat seama
cu cine vorbise: "N-am să uit niciodată. M-am înroşit
toată. Vorbisem cu prinţesa Diana şi pur şi simplu nu
mi-am dat seama. Mă simţeam prost. Cîteva săptămîni
mai tîrziu cînd ne-am întîlnit din nou i-am cerut scuze. Ea
a rîs şi mi-a spus că păream atît de zăpăcită că s-a gîndit
că ar fi nostim să glumească cu mine. Şi aşa a şi făcut.
Realm ente e o fem eie deosebită. Cînd e în toane bune şi
stă de vorbă cu cineva uiţi cine este. D e altfel, este o
clientă minunată. întotdeauna e foarte înţelegătoare.
Este o încîntare să lucrezi pentru ea."
Dacă Dianei nu-i place ceva, nu comentează şi nu face
mutre pe care lumea din jur să le interpreteze ca "nu-nu".
Unul din modiştii favoriţi ai Dianei, John Boyd, are
un magazin în Brompton Arcade şi i-a făcut prima pălărie
316
i lupa mintă: micuţă, cu borul ondulat şi o pană de struţ

i. и. ж du-se peste el. Ea se asorta la un costum roz
11. Ivillc Sassoon, dar pălăria o văzuse şi o cumpărase cu
. 11• v.i luni înainte. Boyd descria procesul asortării
Iminelor cu pălăriile:
"Sintem invitaţi la palat şi ni se oferă o colecţie de
.....»lele care trebuie completată cu pălării. Cineva vine
■11 •- ulce care speră să-i placă prinţesei. Dacă ea nu este
1 1. .n ord se lasă de obicei tăcerea. Atunci vin eu repede
■и .ilia idee. Ea înţelege că nu putem să-i ghicim întot-
d. nuna gindurile. Dar e foarte nostim că încercăm."
I liju teri ile sînt o altă problemă. Diana nu se dă în vînt
d 111 >.i bijuterii. Uneori intră într-un magazin ca Butler and
WiImui şi iese de acolo cu diferite lucruri, ca de exemplu
<■| >< i cd ie de cercei sau o broşă grozavă pe care ştie că o
punic asorta la cîteva dintre costumele ei: "Nu-mi pasă
d.u a smt false sau veritabile," mărturisea ea.
( inicii au punctat: "Ei bine, pentru Diana n-are im-
pni lanţă. Ea poate avea orice bijuterie vrea".
In ultimii ani Diana şi-a creat o colecţie formidabilă
d ■ bijuterii. Ca prinţesă de Wales, primeşte adesea în dar
I■Muierii deosebite; pe unele le îndrăgeşte, iar pe altele
mi vum să le poarte deloc. Are, de asemenea, acces la
l»i|uici iile reginei, care au reputaţia de a face parte din
■• I mai valoroasă colecţie din lume, dar numai la ocazii
i ". ialc, vizite de stat ori evenimente regale oficiale. Totuşi,
" rina i a mai dat în dar Dianei unele "bucăţi sau piese."
( '<»lecţia de bijuterii a Dianei a început o dată cu nunta,
•nul regina i-a dat un colier de smaralde valorînd o sumă
"unsa şi o tiară din perle şi diamante. Charles i-a dăruit o
Iu »(.na Ari Déco din smaralde şi diamante, la care ţine
i• s" ir mult. Regina mamă i-a mai dat o broşă enormă de
317
NICHOLAS DAVIES
safir înconjurată de diamante, atît de grea încît trăgea în

jos orice corsaj pe care era prinsă. Exact ce trebuia pentru
o adolescentă îndrăgostită de bărbatul viselor sale.
Diana are două tiare - una de la regină şi alta de la
familia Spencer. Ea se plîngea de ele: "Ori îmi dau o
durere de cap grozavă, ori îmi împing părul în ochi. Nu-mi
place să le port." Iată de ce Diana are atît de puţine
fotografii cu tiara pe cap.
Prinţesa a primit în dar bijuterii extraordinare de la
regi arabi, şeici, sultani. "Pietrele" sînt uimitoare; dar
uneori au forme care nu-i plac Dianei. Discret le reaşează
în felul în care preferă ea. Are cele mai frumoase gar
nituri şi şiraguri de diamante şi safire; uneori le poartă nu
pentru,că-i plac, ci ca pe un accesoriu magic al modei; de
exemplu, asortează un safir senzaţional dintr-un colier la
cascada de diamante a unei brăţări.
A '
In ciu d a c o le c ţie i de basm a to a le te lo r şi a

bijuteriilor, Diana mai are destul simţ al umorului pentru
a se autopersifla. Recent era să cumpere în Zales un
superb ceas, "Cartier," ce costa aproape 30 000 de dolari,
dar şi-a dat seama că nu avea nici o cifră: "Oh, nu-1 pot
cumpăra dacă nu are nici o cifră!" exclamă ea. "N-am să
ştiu niciodată cît e ceasul."
Surprinzător este că Diana reuşeşte să prezinte lumii
o imagine tot mai credibilă, deşi căsnicia ei se dezin
tegrează. Ea se plînge disperată surorilor şi prietenilor că
prăpastia dintre ea şi Charles este tot mai mare, că a
încercat să-l convingă să petreacă mai mult timp cu ea şi
cu familia, dar fără nici un rezultat. Ştie că nu poate face
nimic în acest sens. în schimb se poate ocupa de propria
persoană. Şi asta a reuşit.
318
i rumuseţea prinţesei - temperament şi disciplină
14
I UUMIJSETEA PRINŢESEI-TEMPERAMENT
ŞI DISCIPLINĂ
Inc.1 clin anul 1991 prinţesa Diana se săturase de

I<11«>)'i al iile ei făcute în majoritate de fotoreporteri de la
i im si de paparazzi. Au existat, desigur, serij de
......rialii făcute de fotografii regali - loTd Snowdon, lord
l i4 lilidd şi alţi aleşi. Cu toate acestea, puţine fotografii îi
plaivau cu adevărat. Ea admira lucrările francezului
I’a 11 u k Demarchelier, renumit pentru fotografiile făcute
. Hor mai interesante femei - atît particulare, cît şi modele
Io 4il« sioniste - apreciind abilitatea lui de a le pune în
valonii* calităţile fizice. Diana a discutat ideea de a-i
IHopune lui Dem archelier să o fotografieze, atît cu
IHi< ir u d e de la Vogue, cît şi cu maiorul Jamie Hewitt.
I. »inşi i a fost jenă să-i ceară lui Demarchelier acest lucru
i, nu ml ii -se că ar putea să pară prea îndrăzneaţă şi plină
. li ca. Jamie a încurajat-o să încerce. în cele din urmă l-a
mu ehnt pe fotograful francez dacă ar fi interesat să o
!..hi)-,ialieze, dar să uite că era prinţesă. Voia să fie
II >ingi al iată pur şi simplu ca femeie, ca oricare alt model,
l i s a declarat de acord şi efectul a fost năucitor.
I im im iul Demarchelier a hotărît s-o "prindă" pe Diana
>nii o poză de cover-girl, odihnindu-şi capul pe braţe şi
/imbiiul blind spre obiectiv.
319
NICHOLAS DAVIES
U n machior şi o coafeză au lucrat permanent, ca

pentru şedinţa oricărei cover-girl. D iana era mai
machiată decît de obicei pentru a contracara lumina
studioului şi a-i scoate în evidenţă ochii; părul îi era
înfoiat aşa cum nu-1 purtase niciodată, unghiile perfect
aranjate.
D em a rc h e lie r co m en ta ceva mai tîrziu: "Am
renunţat la onorariul meu de zece mii de dolari pentru că
era un privilegiu să o fotografiez pe prinţesa Diana. Nu
cred că am mai fotografiat o fem eie atît de frumoasă. D e
fapt i-am făcut trei serii de fotografii total diferite; este
un model înnăscut. Nu-i greu s-o faci să arate bine pentru
că este o fem eie frumoasă. După ce am fotografiat-o i-am
arătat toate pozele şi ea şi-a ales una. Am înţeles că vrea
s-o dăruiască unor prieteni speciali."
Sarah-Jane Hoare, redactor la rubrica de modă a
revistei engleze Vogue, care a pus de două ori fotografia
D ianei pe copertă, explică: "Lui îi plac femeile sexy şi le
face să arate aşa. Dar spre deosebire de alţi fotografi, în
special cei din anii ’60 care voiau ca fem eile să arate sexy
pentru că intenţionau să se culce cu ele, Patrick le face să
se simtă în siguranţă. Lui îi placexa oamenii să fie cît mai
adevăraţi. C eea ce face ca fotografiile prinţesei Diana să
fie atît de strălucitoare este faptul că el a jucat pe cartea
cea mică - a lăsat personalitatea ei să iasă la iveală şi să
strălucească." La început Diana n-a avut intenţia să publice
fotografiile; ele erau destinate exclusiv prietenilor. După
cum le explica celor de la Vogue: "Fiecare fotografie care
mi se face se datorează faptului că sînt prinţesa de Wales.
Voiam cîteva fotografii care să fie într-adevăr ale mele,
nu pentru că sînt căsătorită cu prinţul Charles. îm i place
cum au ieşit. Sper să placă tuturor."
320
11urnii«.«»tea prinţesei - temperament £ disciplină *
I <»111 •.i, I )iana le-a arătat şi redactorului de la Vogue,

i Ii'/jil >rt h TiIberis. După prînz, Liz a încercat s-o convingă
i l »i.uia sa i îngăduie să folosească o fotografie pe
m -i - i ia. Diana a refuzat temîndu-se că lumea ar putea-o
mmi a.lcia vanitoasă. Se gîndea că prietenii o vor tachina
mi vmm şi mai multe poze în reviste. Pînă la urmă Diana
i declarat de acord, însă cu o condiţie: Liz Tilberis a
p i........ s;1 facă reclam ă în V ogue la trei proiecte
......... a Ic de Diana - "Arts 2000, Year of Dance," "English
......ial liallet" şi "London City Ballet."
< îi luată timiditatea ei înnăscută, Diana crede acum
• i |iuM (la o anumită frumuseţe apreciată atît de femei,
mi m Ic bărbaţii care o admiră. D in clipa în care a devenit
Immlesa de Wales revistele şi ziarele din lumea întreagă
mi i »iihlicat seri id e fotografii de-ale ei, toate subliniindu-i
II imuiscjca. Cu toate că se teme să nu devină încrezută
m iInaşă sau chiar arogantă, Diana încă se străduieşte
m iu* .iiiaj>atoare, bine dispusă, sănătoasă, indiferent cîţi
1......rus ta şi ce efort fizic solicită aceasta. Buna dispoziţie
" *l.i încredere în sine şi captează atenţia celor din jur.
In I‘>8S nn sondaj de opinie printre femeile britanice
i \ . 11ni a că cele mai multe doreau să arate ca Diana. In
i ’ im aii sondaj răspundea pozitiv la aceeaşi întrebare.
1 ii n u alizare remarcabilă faptul că ea se menţine în
i**l m11 acestor sondaje la o diferenţă de şapte ani - de la
>i i .m Ic douăzeci şi patru la treizeci şi unu de ani. Şi asta
mi iK111111 că s-a căsătorit cu prinţul Charles, ci pentru că
'Mila utlt de bine.
I >. i i i u i totdeauna a fost aşa. Fata aceea plinuţă
ci n tăcea curte Charles în 1980 era durdulie şi nu
■ r dc atractivă. In timpul celor şase luni cît Diana a
1 m l m secret în apartamentul vecin cu cel al prinţului
321
NICHOLAS DAVIES
Charles, la Buckingham Palace, înaintea nunţii, viitoarea

mireasă înota mult în bazinul din interiorul palatului,
înotul a fost întotdeauna una din distracţiile favorite ale
Dianei. Astfel ea a reuşit să slăbească cel puţin cinci
kilograme înainte de marea nuntă din iulie 1981.
Mai mult chiar, vioaia profesoară de dans de la palat,
Lily Snipp, pe atunci în vîrstă de şaptezeci şi şapte de ani,
o învăţa paşi de dans de două ori pe săptămînă. Lily era
foarte fericită s-o înveţe pe neexperimentata Diana.
"Diana trăise odată cu gîndul la balet şi chiar visase
să devină o balerină de profesie," relatează lily . "Dar a
crescut prea înaltă pentru asta. îi plac orele noastre de
dans. Nu numai că o ajută să dobîndească o ţinută
-elegantă, ci şi pentru că se relaxează. Diana se simţea
agresată de noul ei stil de viaţă de la Buckingham Palace.
I-a fost foarte greu să se adapteze situaţiei şi cred că
dansul o ajută să uite de toate."
Pentru noua Diană încercarea de a slăbi pentru ziua
nunţii prin dans şi înot nu era de-ajuns. Regimul alimen
tar excludea pastele în exces, cîrnaţii şi cartofii prăjiţi.
Mînca în schimb salate şi peşte. Chiar gravidă cu William,
Diana era hotărîtă să nu ia prea mult în greutate, în ciuda
poftei de ciocolată şi biscuiţi. în timpul depresiunii ner
voase de după naştere, care a durat cîteva luni, Diana a
mai pierdut cîteva kilograme. Spre sfîrşitul anului 1982
ajunsese la alarmanta greutate de cincizeci şi patru de
kilogram e, arătînd chiar slabă pentru o fem eie la
înălţimea ei. Totuşi continua să înoate zilnic cel puţin
douăzeci de lungimi de bazin.
Charles şi doctorii care o îngrijeau se temeau că
tînăra prinţesă are predispoziţie spre anorexie, ca şi sora
ei Sarah. A fost pusă pe tonice care să-i deschidă pofta
322
Frumuseţea prinţesei - temperament a disciplină
•l. mim are şi îndemnată să mănînce mai mult. Doctorii

■.i.11111 a 11 să renunţe la dieta de slăbire şi la exerciţiile de
m i m i . (Acum, cîţiva doctori consideră că Diana suferea
mi 11Mmai de depresiunea nervoasă de după naştere, ci şi
■i. teama că pierdea dragostea şi admiraţia soţului ei.)
In ultimii ani Diana oscila între cincizeci şi şapte şi
M.i.« i şi două de kilograme. Ea crede că greutatea ideală
• i■ ui) şaizeci de kilograme şi şi-o menţine nu atît prin
.In ia. fit prin exerciţii fizice. Este hotărîtă să-şi păstreze
ilimctisiunile de invidiat şi, în măsura în care îi permit
in ia montele, exersează în fiecare zi.
Iii septembrie 1984, după naşterea lui Harry, Diana
■i niunţat o vreme la obişnuita ei cură. Vara următoare,
m iimpui vacanţei, într-o fotografie luată pe plajă, cu
William, se vedea un strat de grăsime care atîma peste
Imin bikinilor. "M-am văzut, spunea ea, şi am rămas
m plăcut im p resion ată cît de îngrozitor arătam",
i i lingi alia aceea a hotărît-o să-şi reia vechile deprinderi.
I .i întoarcere a reînceput să înoate zilnic şi să ia lecţii de
.Iun*. De două ori pe săptămînă se îmbrăca în costumul
.li gimnastică şi exersa serios o oră după care urma
■dinţa de masaj.
O vreme a frecventat clubul de dans Pineapple din
i i nuli a, continuîndu-şi exerciţiile săptămînale, dar fiindcă
1 « i ecunoscuse prea multă lume (stăteau cu toţii şi se
in ilhau la ea cum lucra), a renunţat. Fiindu-i imposibil să
c ic taxeze în clasă a trebuit să găsească altceva ca să-şi
■iiniinuc antrenamentul.
A încercat să facă gimnastică la Buckingham Palace,
ii.ioMiidu-se de casetele înregistrate de Jane Fonda, dar
i .i|ims la concluzia că avea nevoie de companie, de
pi c/enţa oamenilor pentru a o încuraja.
323
NICHOLAS DAVIES
Fără să ştie nimeni s-a înscris sub numele de "Sally

Hastings" la o sală de gimnastică americană - plină de
maşini Nautilus, rotative, simulatoare, greutăţi şi con
tragreutăţi - lucruri destul de rare în Londra. Sala LA
Fitness se afla în vestul Londrei şi era cea mai eficientă
în menţinerea condiţiei fizice pe la sfîrşitul deceniului al
optulea; fem eile veneau aici ca într-o tabără de luptă.
Diana s-a înrolat ca orice altă persoană particulară.
A completat fişa medicală, spunînd că are doi copii şi
dureri de spate mai vechi, dar n-a dezvăluit alte antecedente
medicale. I s-au consemnat greutatea, înălţimea şi circum
ferinţele coapselor, gambelor, braţelor şi bicepşilor,
astfel încît instructorii de gimnastică să-i poată aprecia
progresele. I s-au făcut teste la inimă, plămîni şi s-a
măsurat tensiunea arterială în repaos şi în timpul exer
ciţiului.
A fost pusă la un regim strict. Spre deosebire de orice
alt club de întreţinere din Londra, aici nu existau nici
saună, nici bazin şi nici băuturi alcoolice. în schimb,
patronii au stabilit un antrenament istovitor la com
plicata aparatură de gimnastică. Totul era profesional,
instructorii aveau grijă să nu exagereze astfel încît clienţii
să nu facă febră musculară. Dianei îi plăcea mai ales
pentru că se afla acolo incognito.
"Acest loc pare dur, dar este o binefacere pentru
oameni să lucreze din greu şi să se bucure de asta," spunea
managerul de la LA Fitness, Bruce Taylor."
Prinţesa Diana a ales acest club ştiind că era cel mai
dur din oraş. Ea este foarte pricepută în menţinerea
condiţiei fizice şi ştie că nu poţi obţine mare lucru înotînd
într-un bazin mic sau stînd lungită într-o saună, ori făcînd
masaj şi apoi bînd gin tonic.
324
11 umuseţea prinţesei - temperament ţ disciplină
i in iii motiv pentru care Diana prefera gimnastica

II hi u ni plăcerea de a întîlni şi alţi oameni, în loc să se
i m turnul ei de fildeş din Kensington Palace: "E
1111 . Ir bine să te afli între oameni normali şi asta mă face
. Mi i .unt bine şi să lucrez cu spor," i-a spus Diana uneia
îmi11 Irmeile de laL A F itness.
I >m păcate n-a durat prea mult; cineva a strecurat
im i m presă şi în septembrie 1990 a fost fotografiată de
mi .-uiist în timp ce pleca de la ora de gimnastică.
. i ■ml ei deveni public. La următoarea vizită o gloată
I /u i isli o aşteptau. Cu mare regret a fost nevoită să
i■ii .iM-ască clubul.
Diana a continuat să lucreze sub îndrumarea
■ ni lianei Brown, la Kensington Palace. Ea a convins-o
........ a de două sau trei ori pe săptămână. Cînd au început
mu filam entele, personalul de la palat a fost surprins de
mu ic. i asurzitoare din camera în care Diana şi Carolan
i n . au gimnastică aerobică. După o vreme s-au obişnuit
• in i este şedinţe muzicale ce durau o oră.
Absolventă a secţiei de dans şi mişcare a Univer-
u.iiii londoneze, Carolan declara: "Prinţesa este într-o
....... i i superbă, arată foarte bine dacă ţinem seama că are
m doi copii. Ea întruchipează ceea ce considerăm noi
..... d iiu standard. Deja ştie ce vrea şi are aptitudini
i>. uliu gimnastică. Aerobica este o metodă grozavă de
III o n l ine re a tonusului general. Cele mai multe femei care
ni .m i voi să-şi întărească spatele sau partea superioară
i | >i>io.liclor, ori muşchii abdominali. Asta vrea şi
Dlnnu."
I )upă citeva luni Diana a trecut la un exerciţiu şi mai
o i i , numit "păşitul", un exerciţiu cu impact mic în care
.11 Ic 1111 calcă pe şi în afara unei cutii de plastic numită
325
NICHOLAS DAVIES
scîndură de dormit. Păşitul adevărat obligă inima să pom

peze şi tonifică muşchii picioarelor.
"Graţia de dansatoare a D ianei dă impresia că
execută totul cu uşurinţă," explica Carolan, dar este
foarte uşor să te împiedici de cutie şi să cazi. I s-a întîmplat
şi ei, dar s-a ridicat zîmbind şi a continuat exerciţiul. N-am
tratat-o altfel decît ca pe celelalte. Ea voia ca eu s-o ajut
să-şi menţină condiţia şi asta am şi făcut."
Unul din motivele pentru care Diana caută să aibă o
c o n d iţie fizică bună îl co n stitu ie dorinţa de a-şi
îmbunătăţi jocul de tenis. Ea a jucat la şcoală şi uneori a
făcut partide ocazionale de tenis cînd era în vacanţe. Deşi
îi place tenisul, nu este o jueătoăre de prima mină. După
naşterea lui Harry, în 1984, Diana juca în timpul lunilor
de vară, dar niciodată serios. Apoi şi-a dat seama că ar
putea găsi un loc convenabil unde să întîlnească oameni,
să beneficieze de atmosfera unui club.
Diana tînjea după companie, căci era din ce în ce mai
singură şi se simţea tot mai departe de Charles. Voia să
fie împreună cu oamenii obişnuiţi şi nu cu cei din familia
regală sau cu prietenii lor care o invitau la petreceri, la
dans, în week-end sau la partide de tenis doar pentru că
era prinţesă de Wales.
Unul din prieteni i-a sugerat să se înscrie la Clubul
Vanderbilt Racquet din Londra, fără îndoială cel mai
select club de tenis din Anglia, mult mai exclusivist chiar
decît All-England Club, numele oficial al faimosului club
de tenis internaţional de la Wimbledon. Vanderbilt a fost
creaţia lui Charles Swallow, fostul profesor de istorie de
la Harrow School care a dobîndit pentru un milion de
dolari dreptul de folosinţă în anul 1984. La vremea
respectivă era un club obişnuit cu circuit închis, cu cinci
326
i iiimuseţea prinţesei - temperament şi disciplină
' i. mu i slab amenajate, un bar mobilat pe ici pe colo şi

■I. miei a de duş pe care membrii clubului o descriau ca
i mi ".ilm isit de frigider." Swallow a mai cheltuit un
mhIkh i de dolari în total pentru a remobila şi redota locul
i. iM11nil acum prin bogăţia dependinţelor. Vanderbilt
и. i. iciiuri care funcţionează şi în nocturnă, deservite
i .a i■.| )к ■zece profesionişti care îi instruiesc pe membrii
и l \isia o zonă destinată copiilor unde Diana îi duce
i.. Wills şi I larry. Mai este o sală de gimnastică complet
• • Iи|tain, precum şi o cameră de masaj şi un salon de
h iiiiiiisc*ţc pentru’femei. Pentru cei mai puţini dinamici
i i i . amere de bridge şi biliard, precum şi o sală de tenis
•I. mi a . Barul de la Vanderbilt serveşte şampanie, vin şi
In luni. ilar Diana preferă sucul de fructe.
( tubul este scump chiar şi pentru standardele Ion
ii........ Programul de iniţiere costă două mii de dolari,
i и .ilM iiiam entulanualalunuim em bruestedeom iecinci
1111 di dolari. Diana ia o lecţie în fiecare săptămînă care
....... i. i douăzeci şi cinci de dolari. Totalizînd prînzurile,
n a.micuţele de frumuseţe ocazionale şi altele, Diana
i . i iu jur dc unsprezece mii de dolari pe an la Vanderbilt,
.1 и ■iede că banii sînt cheltuiţi cu folos. Se străduieşte să
ми и i m la club de două sau de trei ori pe săptămînă.
Membrii clubului fac parte, fără doar şi poate, din
. l.i .ele privilegiate, dar banii nu sînt suficienţi pentru a-i
■ и и i . i cuiva înscrierea la club. Swallow îi acceptă numai
i ■ . ei ea ic îndeplinesc o anumită condiţie - faima inter-
........ и.ila. Această categorie o include nu numai pe
Iи 1111<■‘.a de Wales, ci şi pe alţi aristocraţi. D e asemenea,
ii iiipiin/ătoare secţie a societăţii include oameni ca
Mu k .Jaggcr, Charlton H estonşi Steffi Graf.
NICHOLAS DAVIES
După cum spune entuziasta lady Annunziata, o

fem eie cte societate din Londra, membră a clubului de
şase ani: "îmi place foarte mult aici şi cred că şi prinţesa
este de aceeaşi părere. E bine pentru toată lumea, fie că
eşti un jucător de tenis strălucit ori un ignorant ca mine.
N-ai impresia că eşti slab jucător aşa cum se întîmplă în
alte cluburi. D e altfel cînd joci aici nu-ţi pasă de
celebrităţile din jurul tău. Mulţi dintre cei care vin sînt
renumiţi într-un domeniu sau altul, şi asta îi face pe toţi
să se cofnporte natural. Este o atmosferă plăcută pentru
cineva ca Diana, care caută să se relaxeze."
Sir Patrick Sergeant, ziarist de profesie şi membru al
clubului, adăuga: "Excelent este că poţi să-ţi aduci toată
familia aici, că toţi se simt bine şi nimănui nu-i trece prin
cap să se supere. Nimeni nu ţine nasul pe sus. Diana a
lăsat să se înţeleagă că voia să fie tratată ca oricare alt
membru şi că ceea ce era bunpentruea era bun pentru
toată lumea. Se pare că ei îi place acest loc."
în 1990, Diana a jucat o dată cu campioana inter
naţională Steffi Graf. Charles Swallow explica: "Diana a
admirat întotdeauna jocul lui Steffi şi a întrebat dacă n-a
exagerat cerîndu-i lui Steffi Graf să-i acorde o partidă.
I-am spus să lase asta în seama mea şi am făcut demer
surile necesare. Steffi a fost încîntată.
La început a trebuit să elimin cîteva tehnici greşite
din jocul Dianei; ea nu primise niciodată lecţii de tenis,
ci "ciugulise" de ici, de colo cîteva deprinderi. Cea mai
mare parte a timpului este asistată aici de Rex Seymour-
Lyn şi a devenit o jucătoare de club intermediar cu certe
perspective. îşi valorifică calităţile native. Ea joacă
susţinut şi foloseşte toată ora. Bineînţeles că îi place
exerciţiul."
328
11 umusoţea prinţesei - temperament şi disciplină
( lui Ies Swallow a condus jocul Dianei împotriva lui

Si N. ' li al: "S-a întîmplat la W imblendon în 1990.
i n 111 (c Ies că Steffi n-a abordat jocul ei dur. Dar Diana
........ i piept foarte bine şi a făcut un meci bun. Cred că
ii Ir. ii al foarte bine în acea zi."
I i sflrşit Diana i-a spus lui Steffi: "Sper că n-a fost
i ni. inilor pentru tine. Mulţumesc foarte mult. Cred
i m .iu in multe de învăţat."
I >una ii ia acum pe William şi Harry în timpul
\ i. .m|clor şcolare cel puţin o dată pe săptămînă la
........... cu persoane competente. Copiii par să se
........... nai ales cînd joacă cu mama lor.
* *
l Jn alt subiect care se bucură de interesul Dianei este

i m ,ui, orice fel de dans. în octombrie 1991 cînd is - a
Miiiim.it diploma de către Arts Council’s Year of Dance,
. i |urnea: "îmi place să dansez, îmi place să mă mişc,
i ........ a asta mă face să simt că trăiesc. Dansul este una
.im m. ui Ic m ele pasiuni prin care reuşesc cel mai bine
i mi exprim bucuria de a trăi. Dansul este un limbaj
mm «*i-.al cu o posibilitate unică de a exprima ideile
in i.mc şi emoţiile, de a-i uni pe oameni."
I alcntul Dianei s-a manifestat încă de la dineul din
i ■ > de la Casa Albă cînd a dansat cu preşedintele
i ’nii.iWI Kegan şi apoi a surprins pe toată lumea dansînd
, ii dexteritate profesională cu John Travolta. în 1983,
11mp de şase săptămîni, ea a luat lecţii de balet la South
i . nidoii Studio of Royal Ballet al cărui director era Merle
i u l In decembrie 1985 a urcat pe scenă în timpul unui
329
NICHOLAS DAVIES
bal de binefacere la Royal Opera House din Covent

Garden. Ea a dansat cu Wayne Sleep, unul dintre cei mai
cunoscuţi dansatori moderni ai Angliei şi i-a uimit pe
prinţul Charles şi pe invitaţi cu strălucirea interpretării.
Diana repetase mişcările în secret cu cîteva săptămîni
înainte, primind indicaţii prin telefon de la Wayne Sleep.
Pentru repetiţia finală, Wayne a venit la Kensington
Palace şi au dansat împreună pe muzica unuia dintre
şlagărele preferate de Diana - "Uptown Girl", de Billy
Joel.
Wayne spunea: "Are ritm şi poate executa mişcări de
înaltă precizie; de asemenea are un simţ real al dansului
modern. R epetiţiile au fost uimitoare. Ne-am distrat bine
împreună."
întreaga acţiune a fost supravegheată strict şi ţinută
secret. în timpul interpretării din acea seară Charles care
nu ştia ce va urma, abia dacă a observat cînd Diana s-a
scuzat şi a părăsit spre sfîrşit loja regală. Ea a fugit în
culise, s-a schimbat repede într-un costum de dans şi
pantofi de balet şi a aşteptat semnalul lui Wayne. Asis
tenţa în frac şi rochii de gală a rămas perplexă cînd Diana
a intrat în scenă. Charles era uimit. Diana şi Wayne au
dansat de toate, de la jazz la vals şi charleston. Au fost
rechemaţi de opt ori şi aplaudaţi frenetic în timp ce Diana
era condusă curtenitor spre loja regală. Mai tîrziu, în acea
seară, ea a mărturisit că exersase săptămîni în şir.
Din nefericire, dansul este o altă tragedie pentru
acest cuplu. Lui Charles nu-i place să fie văzut dansînd în
public şi n-o face decît atunci cînd e neapărat necesar. La
început Diana a stăruit să-l convingă să danseze cu ea,
dar s-a izbit de refuz: "Cînd era adolescent învăţase să
danseze la şcoală şi la lecţiile aranjate de regină la
330
i minusoţea prinţesei - temperament şi disciplină
Mu...... 'luni l’alace; dansul făcea parte din educaţia lui

1 . 1 il.i |icn ii ii a face faţă îndatoririlor sociale. D eşi ştia
i im |inşii, dansul îl intimida. Charles afirma că se simte
im l i ii "expoziţie" ori de cîte ori trebuie să danseze
Miipn una cu Diana la deschiderea seratei în faţa sutelor
di iînmeni.
I 'una are o serioasă problemă fizică în timpul dan
ului I >r la naşterea lui Harry a rămas cu dureri de spate,
i i ii i '.pus nimic despre asta pînă în iulie 1991 cînd a
'm ini la Colegiul Anglo-European de Presopunctură:
i lua îndoială că sprijin acest domeniu. Eu însămi mă
u a. / prin presopunctură şi fac acest lucru de şapte ani."
I Mana mărturisea că primele probleme cu spatele au
ipm ui din cauza statului în picioare ore întregi în timpul
ui|M|.iincntelor oficiale. Tot atît de bine s-ar fi putut
il tun a şi obiceiului ei de a ridica copiii în braţe în timpul
■ 11 c lor oficiale. Ii place să-i ia în braţe pe proprii ei copii,
• In.a şi acum, cînd au crescut şi sînt prea grei.
"Mur şi simplu nu rezist în faţa copiilor," spunea ea.
"‘.iau ui lata mea cu minutele ridicate si mi-e imposibil
•ai i refuz".
II onia soartei, şi pe Charles îl doare spatele. El crede
■ i duu-rea i-a apărut prima dată la un meci de polo, dar
.1 exacerbat cu timpul din cauza călăriei şi a orelor
murgi de stat în picioare în timpul angajamentelor
gale. în 1991 Charles se gîndea că poate ar trebui să
i enunţe la polo nu atît din cauza braţului fracturat, cît
•laiorită durerii de coloană care persistă, în ciuda
li/ioterapiei şi a presopuncturii.
Diana frecventează Spitalul Hale Clinic din Londra
u iu le u n specialist îi masează muşchii dureroşi ai spatelui.
D iieetorul centrului medical, Graham H eale spune:
331
NICHOLAS DAVIES
"Este o rezolvare precisă şi m ediată pe care o oferim

pentru problemele de spate. încercăm să mobilizăm ar
ticulaţiile care n-au mai fost mobilizate de ani de zile.
Dacă le puteţi mişca din nou se atenuează durerea.
Tratamentul implică o presare profundă a muşchilor
pentru a calma spasmul."
înotul este cel mai bun exerciţiu pentru a pune
muşchii în mişcare. Diana, care a iubit întotdeauna acest
sport, înoată aproape în fiecare zi la Kensington Palace
în bazinul acoperit, păstrîndu-şi forma şi rezolvîndu-şi
totodată şi durerile de spate.
Diana este foarte atentă la tot ce mănîncă şi bea.
D ieta ei face parte din programul de întreţinere. Dejunul
tipic - cremele de ou făcute în casă, cu lapte smîntînit sau
pîihe integrală unsă cu puţin unt; o dată pe săptămînă, o
napolitană cu ciocolată fără unt. In cele mai multe
dimineţi bea suc proaspăt de portocale şi, de obicei, ia
tablete de polivitamine pentru a-şi suplimenta dieta.
Prînzul este frugal: legum e gătite simplu, supe sau
budinci degresate. Seara mănîncă feluri simple - peşte
cu legu m e în ăb u şite sau pui la rotisor şi salată.
Legum ele sînt totdeauna înăbuşite, niciodată fierte sau
coapte în cuptor. Totuşi, încă îi mai plac pastele.
Mîncărurile ei preferate sînt pe bază de carbonaţi; îi
plac, de asem enea, scoicile cu maioneză şi ciupercile cu
sos. Dar prînzurile nu sînt niciodată copioase şi includ
rareori cam e. Cînd iese cu prietenii la restaurantul ei
favorit, San Lorenzo din Beauchamp Place lîngă Har-
rods, cu specific italian, ea comandă întotdeauna o
salată şi apă minerală. Salata preferată este făcută din
fructe de avocado şi brînză mozzareîla. Uneori se lasă
ispitită şi ia una din excelentele budinci de pe cărucior.
Dar nu foarte des.
332
i mmuseţea prinţesei - temperament â disciplină
I 'i in.i se confruntă cu probleme de dietă numai la

| ............ Ic oliciale şi la dineuri. Gazdele sînt întotdeauna
inii mm.tic ca Diana preferă mîncăruri uşoare şi per-
......iui i i sugerează ca primul fel chiar să nu' i se ser-
viMticH
I >1.111.1 şi-a cîştigat reputaţia unei persoane ce
........ im foarte puţin, ceea ce nu corespunde realităţii. A
......... . n intr-o perioadă de înfometare, dar n-a durat prea
ceculi Vcuin ea exersează mult şi aleargă la atîtea
.....nuni oficiale îneît are nevoie de suficiente calorii ca
<1 lucii laţă.
I inele mituri despre apetitul scăzut al Dianei au
........ ii de la evenimente oficiale cînd membrii familiei
'■ r de ii ebuie să stea de vorbă cu oaspeţii la supeuri şi la
■' •• I 1,11 Iu ri. Bineînţeles că toată lumea vrea să vorbească
■• im din familia regală, înspecial Dianei, care este foarte
■■iu nuia. Nu-i uşor să discuţi, să strîngi mîini, să ţii o
' nim ic, o furculiţă şi un pahar în acelaşi timp. Diana
i'i' ic i .i să nu mănînce nimic pentru a se concentra asupra
c11111 u Io i . Aşa stînd lucrurile, oaspeţii spun adesea: "Diana
M i miucat nimic, n-amvăzut-o nici măcar ciugulind. Dar
c| mi . n(a este iluzorie în lumea regală. Diana se scuză
cn i minute în timp ce doamna ei de onoare spune că a
i" i o /i obositoare şi s-a dus să se întindă puţin. în
i il 11 ate, ea se retrage, îşi pune picioarele sus pentru cinci
........ . si devorează un sandviş pentru a căpăta forţe noi.
■1 1 | >c i ii nu văd nimic din toate acestea.
*
* *
333
NICHOLAS DAVIES
"Frumoasă ca un trandafir englezesc." Aşa este

descrisă adesea prinţesa Diana. Ea se simte flatată şi ii
place sensul mai adine al acestei comparaţii. Dar aspectul
ei nu este pur şi simplu un dar natural; prinţesa se stră
duieşte să fie asa.
înfăţişarea Dianei se datorează vizitelor lunare la
salonul cosmeticianei Janet Filderman din Mayfair. Jane
crede în regimul minim de îngrijire a pielii, curăţirea
uşoară şi hidratarea, suplimentată de masaje faciale regu
late. In general, Janet foloseşte aspiratorul pentru
îndepărtarea c e lu le lo r m oarte: "Nu mă îm pac cu
produsele industriei de miliarde de dolari," mărturisea
Janet. "Eu cred că 90 % din problemele de întreţinere ale
pielii apar din cauza produselor de înfrumuseţare şi a
întrebuinţării lor greşite.
Obsesia noastră este să îndepărtăm tot ce e natural
şi cu putere de refacere în favoarea cremelor scumpe. O
piele bună garantează un sînge sănătos. Asta provine din
regenerarea celulelor nu dintr-o cremă miraculoasă
proiectată în laborator.
Eu cred că folosirea defectuoasă a cremelor face ca
multe femei să aibă pielea obrazului urîtă. Dacă s-ar da
peste tot, ele ar avea toată pielea corpului astfel." Tot ea
crede că puseele de acnee sînt probleme de sănătate
generală şi trebuie tratate medical.
Diana obişnuieşte să se spele bine pe faţă, după care
se freacă uşor cu prosopul ca să îndepărteze ţesuturile
moarte. D e obicei îşi aplică o cremă hidratantă pe gît şi
pe obraji, evitînd zona "T", adică fruntea, nasul şi pomeţii.
Apoi îşi termină tratamentul cu stropirea cu apă caldă -
nimic mai mult.
334
111 iiniiseţea prinţesei - temperament a disciplină
.и i D iana urm ează a celaşi ritual: o uşoară

.......in. apoi spălarea cu apă curată pentru a umezi
pi. U n Nu şi dă niciodată cu cremă de noapte, lăsînd
re i. .1 л se refacă în timpul orelor de somn. Spre
i .. . I>ii c de alte femei, Diana are o problemă specială
■i■ in.к 111aj. Iia se preocupă de faptul că stă tot timpul sub
i. a ic i lectoarelor, fie la TV, fie cînd apare la tribună.
Nu i | m»ale lăsa faţa să se înece în lumina camerelor de
in ii . ilcti sau rimelul să-i curgă sub căldura lămpilor,
i 111111 nit ins arată îngrozitor şi ar putea fi jenant. In-
•111. i. ni dacă este într-o zi friguroasă de iarnă la New
Ni и к .aii intr-o arşiţă de cuptor în deşertul saudit, Diana
ni I'im ,.i lie proaspătă, frumoasă şi perfect machiată. Şi
..... iichuie să se asigure că machiajul ei nu se strică
nit îndată.
înainte de nunta ei din 1981, Dianei i-afost prezen-
ini i И.и bara Daly, a cărei clientelă celebră o include şi
i i li >.i i i ( ollins. Una dintre primele acţiuni ale Barbarei
■i" i s o convingă pe Diana să renunţe la fondul de ten
. . pe care îl folosea pentru a-şi acoperi pomeţii fini,
i ■" ■in и şi la pudra bleu de pleoape care mai mult strica
•li i il îmbunătăţea strălucirea naturală a ochilor.
Diana foloseşte acum fond de ten roşu-cafeniu şi de
" I". 11 ca piersicii pentru a-şi scoate pomeţii în relief şi un
1 i ic. I»entru a acoperi pungile de sub ochi şi eventualele
! i. «ic ale pielii. Ea dă viaţă albastrului ochilor ei sub-
......... du i uşor cu un creion albastru, făcîndu-i să pară şi
и <U t 11 ici, idee dată de Elizabeth Taylor.
Barbara Daly a învăţat-o pe tînăra Diana tot ce
i" buic sa ştie în legătură cu machiajul: cum să îmbine
• ni'iiilc prin periaj uşor pentru a evita liniile aspre; cum
•a pna cont de trăsăturile ei caracteristice (de exemplu,
335
NICHOLAS DAVIES
partea stingă a feţei mai puternică), cum să compenseze

dezavantajul nasului ei prea mare.
La ocazii Barbara îi arcuia genele naturale şi lungi şi
îi aplica rimei bleu. Uneori Diana merge mai departe şi
îşi dă pe pleoape cu bleumarin pentru a obţine un efect
special.
Unul din machiajele speciale ale Dianei este "Golden
Goddess" - pe care experţii de la Vogue l-au descris ca
"facîndu-i pe bărbaţii puternici să se topească mai ceva ca
untul". A cest machiaj se realizează aplicînd la comisura
internă creion alb după care se foloseşte o dungă uşoară
de galben, culoarea caisei şi apoi pulbere aurie de
pleoape, completată cu ruj auriu pe buze.
Barbara Daly mai spune: "E mare lucru că prinţesa
a descoperit ce merge şi ce nu merge ca să obţină cel mai
bun efect. I-am dat Dianei toate noţiunile pe care le
aveam. D e atunci ea a devenit o adevărată expertă,
machindu-se singură. Eu cred că reuşeşte foarte bine,
dacă ţinem cont de imensa presiune sub care trăieşte.
Dianei îi place să meargă vara fără ciorapi. Protocolul
interzice asta chiar cînd sînt temperaturi de patruzeci de
grade. La Garden Party, la Buckingham Palace, ea
trebuie să poarte ciorapi dacă nu vrea să audă reproşuri
din partea reginei.
Cînd vine vara Diana îşi dă cu cremă pe picioare pînă
cînd obţine o tentă naturală, plăcută. D e altfel, încă se
mai duce la Headlines în Thurloe Street pentru a se epila
pe picioare şi sub braţ.
Gustul ei în materie de parfumuri este simplu. Marca
preferată în timpul zilei este Diorissimo, subtilă şi cu
miros de flori. Seara ea preferă Estee Lauder, cu o notă
mai exotică.
336
i mmimni'4 1 prinţesei -temperament şi disciplină
1 11 и i и
1 1 >i , i i h i rsie parul pe care şi-l îngrijeşte, ceea
и i iи 111> i ( lori. Ha se străduieşte însă să-i dea
ми.......im de atenţie (uneori trebuie să plece de
>i' ............. de oi.i ,apte dimineaţa pentru o vizită în
........ in.и ....... ic timp să-şi aranjeze părul). Dar ori
I I >iana se coafează, torma pieptănăturii
....... ipiamiiii mircgi, astfel că multe fem ei cer
a. . Im „i miile siilul prinţesei,
i'•uliu nli-in caic au urmărit-o, secretul acestei
• ................ i. ii i.ipnil <a ca nu s-a stabilit niciodată la
■....■ 1111,i11 11 . Tunsoarea ei a oscilat de la părul
i | ....... 1 1.......... in иoaie a anilor 1940 - lung pînă la
пни
...... . I ....... ,i npniiii ia o leiiscană a anilor 1950,
mi o punutliil dc a.i i a lo.i Uichard Dalton,
i . .. a..... . . i m l'WN I >ai Ц1 см ala nu-i aparţine.
• in . m io i * npln и m и Ili/Iu "I i .uii supărată de ceva,
......i .inimii i il< ii l i пи I......... si Ilustrată. Stăteam
. i .i i ............im iloiiiiiioi i ilim. o dată mi-a venit
i . . и кli ml mi (i nul 'a uşa uni lacul. Am încercat să tai
. . i........ im .i и ........ .и •.( ml şi mai puţin feminin.
........... .................. . mi .un dai scama се-am făcut, l-am
.....P p .. h к 11 a ci a venit imediat."
i i puiul Iau- К icliard a fost să-i dea cît de cît
i m, i u i , ,i iichiiu sa aştepte săptămîni întregi pînă
...ir. ii mi a o nai ,a i confere o formă nouă.
........ cu ie pe lat niciodată experienţa aceea,"
llltul I Mllllll
i i o muos, suplu ar arăta lipsit de strălucire şi
..... i. i. in и li iiipiijit cu atenţie. Blondul gri, natural,
.. , mi i i .и înviorată cu regularitate pe măsură
. .1 1 nule paiului cresc. Asta îi dă feminitate şi îi
337
NICHOLAS DAVIES
atenuează asprimea profilului. Uneori Diana îşi tratează

părul revitalizîndu-1 şi reducînd efectele înotului. Şam
ponul folosit este cel de muşeţel, iar pentru păstrarea
supleţii aplică un pic de balsam de banană sau alte creme.
Cu excepţia unor ocazii speciale, coafura Dianei este
mai mult funcţională decît feminină, pentru a se preta la
un regim de viaţă sportivă. Coafura actuală este cu on-
duleuri uşoare laterale şi părul scurt la spate, cea mai
potrivită stilului ei de viaţă - naturală şi simplă în timpul
zilei şi destul de stilată pentru ocaziile de seară. Diana
respinge orice pieptănătură care ia timp şi dă probleme.
Ea n-ar avea răgazul să stea ore întregi la coafor.
Cu toate acestea, Diana este în relaţii foarte bune cu
coaforii ei. D e la şaisprezece ani ea îl frecventa regulat
pe coaforul Kevin Shanley din South Kensington, pe care
obişnuia să-l viziteze în timpul vacanţelor şcolare. Kevin
a coafat-o şi pentru prima ei întîlnire cu prinţul Charles:
"Intr-o zi mi-a spus că are o întîlnire extraspecială şi mi-a
cerut să-i fac o coafură deosebită; n-am ştiut despre cine
e vorba, pînă cînd nu i-am văzut poza în ziare."
Kevin i-a aranjat părul atît pentru faimoasa fotografie
de logodnă de la Buckingham Palace, cît şi pentru cel mai
important eveniment din viaţa ei de tînără - ziua nunţii.
Kevin a fost îndepărtat la sugestia palatului sub pretextul
că ar fi deconspirat secretele frumuseţii Dianei unei
fiţuici duminicale. In 1985 el a fost înlocuit de Richard
Dalton, care avea grijă de părul prinţesei atunci cînd
Kevin era absent.
D alton i-a dedicat D ianei cîţiva ani buni de viaţă.
Aşteptînd să sune telefonul de la Kensington Palace
era obligat să-şi stabilească programul în funcţie de
planul încărcat al Dianei. Adeseori începea lucrul de la
338
i mimiBoţea prinţesei - temperament ş disciplină
(|-i. i |imi;il;itc dimineaţa, după ce prinţesa înota şi

ihi Ii m nu fixmdu-i părul pentru programul de seară -
............. ii la premiera unui film de caritate sau la un
linii ii olicial,
lina lui Dalton a dat în timp o notă inconfundabilă
..... imn Dianei. El a fost cel care a sfătuit-o să aibă
..........1 a icnunţe la ezitanta strălucire iniţială a părului
i i i dea efectul plin al soarelui. A sfătuit-o să se facă
i.ii.iula I )ianei i-a plăcut ideea de la început.
I 1a <■pare că Richard Dalton păşeşte şi el alături cu
.1 .... ni In 1990 numele lui apare în ziarele de scandal
. ... divulga promisiunea lui de a o convinge pe Diana să
i.. 11111<* un concert în beneficiul celor bolnavi de SIDA,
........ ii susţinut de D ionne Warwick, la Londra. Dalton
I... 111uli a că n-a promis niciodată aşa ceva, dar Diana l-a
........ ... ia l. Acum foloseşte diferiţi coafori şi se pare că nu
. i ia unul preferat.
*
* *
Hi ne înţeles, Charles crede că Diana se îngrijeşte

i .i cu mult de înfăţişarea ei. El o critică sever că nu face
ni. i nu efort să-şi îmbogăţească intelectul, că nu citeşte
. I. n serioase şi nu-i plac discuţiile cu subiecte de larg
mii H ( b n tin u ăsăsem irecăeach eltu ieoaverecasă-şi
niiii.i "imaginea" impecabilă. Diana în schimb urăşte
. 1 .. .i e d e ea că sint încercări de a o complexa din punct
di vedere intelectual.
i 11.i vreme lumea este preocupată de ea, Diana îşi
ran a/a argumentele. Ea este cea a cărei figură apare
339
NICHOLAS DAVIES
pe coperţile revistelor pe care lumea se înghesuie să le

cumpere.
Diana, numită, datorită poziţiei sale, prinţesă de
Wales, este bogată şi destul de abilă pentru a folosi orice
cale şi orice talent disponibil, orice metodă spre a-şi spori
singurul lucru care ar p u tea s-o m enţină în top:
frumuseţea. După ea, acesta nu e chiar o pierdere de
timp prostească a unei femei bogate, ci cheia succesului
în lupta pentru independenţă şi putere.
340
O prinţesă sensibilă
15
O PRINŢESĂ SENSIBILĂ
Tm ăra prinţesă de Wales nu împlinise încă douăzeci

i ,ase de ani; era măritată de aproape şase ani, mamă a
i"i băieţi, cînd s-a hotărit să se implice în acţiunile de
imi>t.1 împotriva SIDA, acţiuni de la care toată înalta
■■■ >• laie britanică se eschiva. Peste noapte, Diana s-a
" m .lorm at, din tr-o tînără m am ă preocupată de
imi|i.iiaiuri şi de muzica uşoară, într-o femeie care-şi
Hl|iulcea un rol propriu.
Meiamorfoza s-a produs într-o zi de aprilie a anului
i 1 / emd Diana a inaugurat primul centru britanic pentru
hi| mijirea bolnavilor de SIDA, la Spitalul Middlesex din
1 - ui«li a. Corespondentul revistei Times relata că ea nu
.......a nici un costum de protecţie.
I a vremea aceea, marea majoritate a englezilor ştiau
1 " 1« puţine lucruri despre SIDA. Unii îşi închipuiau că
Im11<■a 11 molipsi la simplul contact, prin sărut sau prin
"uliiaţişare. Ştirea că o persoană regală, cum era
i" Inl< sa, m am ă a d oi co p ii m ici, unul dintre ei
icniiorul tronului, îşi asumase un asem enea risc
■mini m contact cu o boală mortală i-a şocat pe mulţi,
lulb .ui catalogat-o drept nebună, alţii au considerat-o
i"".r.ia. Şi pentru ce? Poate că, după toate criticile
....... a ic felului ei frivol de viaţă, voia să-şi dovedească
' i i i csle în stare şi de un act de bravură.
341
NICHOLAS DAVIES
înainte de a sosi la clinică, Diana a trebuit să ia notă

de standardul protocolului regal. Funcţionarii de la
palatul Buckingham au făcut toate controalele de rigoare
pentru a constata dacă această cauză era într-adevăr
potrivită cu tînăra prinţesă de Wales. Biroul eî a cerut
avizul Departamentului sănătăţii şi al altor persoane in
dependente ce lucrau în domeniu. S-au scris note infor
mative, şi departamentul le-a trimis la palat pentru
examinare. A fost contactat National AIDS Trust şi s-a
cerut sfatul colectivului său de conducere. Era recoman
dabil ca prinţesa de Wales să se implice?
Palatul Buckingham era îngrijorat. Unii din con
silierii reginei s-au opus ca prinţesa de Wales să se im
plice în acţiunile SIDA, un subiect'tabu pe care politeţea
îl in terzicea în d iscu ţiile de so cieta te din tim pul
dineurilor. în 1987 mulţi britanici condamnau această
maladie considerată "o boală a homosexualilor" care nu-i
afecta decît pe perverşii sexuali şi pe drogaţi, două
grupuri de oameni ce se bucurau de foarte puţină sim
patie din partea persoanelor onorabile. Mulţi afirmau că
victimele culegeau ceea ce semănaseră. Consilierii ei
personali susţineau că publicul nu va primi cu simpatie
această iniţiativă, avertizînd-o că asocierea cu acţiunile
de caritate SIDA ar putea să dăuneze poziţiei sale ca
viitoare regină.
Dar Diana era hotărîtă. Ea a pledat pe lîngă prinţul
Charles pentru a se asigura de sprijinul lui. Charles a
preferat să nu se implice, temîndu-se că mama sa ar putea
fi de partea consilierilor.
"Trebuie să fac ceva. Cineva trebuie s-o facă", spunea
Diana unei prietene apropiate. Ea a contactat centrele de
binefacere în intenţia de a demonstra cît de nevinovaţi
342
' ........| ni i şi
mamele tinere care nu aveau nimic de-aface
" li'imu-.cxualitatea şi drogurile. înarmată cu date,
1 11 m i 11 venea mereu atacînd problema şi într-o zi a
' 1 ''(Mi ( onsiMerii palatului au capitulat fără tragere de
M"mm mi t iţa argumentelor hotărîte şi a justificărilor
1...... i i . au întîlnit oficial cu membrii din administraţia
MimHuliilor de caritate. Departamentul sănătăţii şi con-
1........a «- litrelor de binefacere făcuseră deja investigaţii
•" iin»ii.il AIDS Trust şi au raportat că acţiunile de
....... ni e e i au eficiente şi bine conduse. Părea să fie de bun
"»»•iu «.io persoană din familia regală să se implice fără
"iu mi l ise de scandal din partea membrilor trustului.
Numai cind palatul Buckingham a fost de acord, Diana a
puiul merge mai departe.
A n i m , la cinci ani după acest eveniment (în 1992)
i'li nul Buckingham are o atitudine cu totul diferită.
I‘in iatonii de cuvînt Dickie Arbiter explica: "Este mai
u mi l decit limpede că prinţesa Diana s-a hotărîr să
miiuipa prejudecăţile legate de HIV. Nimeni nu i-a
upi i ui sa adopte această cauză. Tot ce face este spontan,
i i a luai hotărîr ea de a arăta lumii că nimeni nu poate
........ . . această boală doar prin simpla atingere a cuiva
luleelnt."
I’i inţesa şi-a continuat noua activitate cu şi mai multă
i i vi mi e. Cu cît afla mai mult despre situaţia bolnavilor
di MDA, cu atît era mai hotărîtă să lupte pentru cauza
Im
"A fost prima persoană importantă din Anglia care
i dovedit că poţi atinge o victimă SIDA fără să te
îmbolnăveşti," spune Pamela, lady Harlech, o iniţiatoare
■ 111 iif’.erii fondurilor pentru bolnavii de SIDA. Nimeni
ii ii piu Ie t rece cu vederea importanţa activităţii prinţesei
343
NICHOLAS DAVIES
A
Diana. înainte, nimeni nu îndrăznea să-i atingă pe aceşti

bolnavi. Oamenii îi tratau ca pe ciumaţi; a-i atinge
echivala cu a te condamna singur la moarte. Cînd la New
York prinţesa a ridicat în braţe un copil cu SIDA, stig
matul acestei boli a fost îndepărtat. Eu cred că unul din
lucrurile care o supărau cu adevărat pe Diana era faptul
că şi copiii erau trataţi la fel de crud. Diana este sincer
interesată de tratamentul bolnavilor de SIDA. Am fost la
diferite acţiuni împreună şi ea a precizat că la masa ei nu
erau decît oameni care lucrau pentru bolnavii de SIDA -
doctori şi cercetători, faţă în faţă cu demnitarii. Este
incredibil de bine informată."
Una din prietenele apropiate ale Dianei, Angela
Serota, s-a implicat, de asemenea, în acţiunile umanitare
dedicate victimelor SIDA; Angela, soţia lui Nicholas
Serota, director la London’s Tate Gallery a petrecut luni
de zile îngrijindu-1 pe Adrian Ward-Jackson, un lucrător
în instituţiile de binefacere SIDA, pe care Diana l-a
cunoscut bine în timp ce lucrau împreună la diferitele
proiecte de ajutorare a bolnavilor de SIDA.
Angela a remarcat compasiunea pe care o arăta
Diana oamenilor şi tenacitatea ei de a rămîne aproape de
suferinţa bolnavilor în ciuda obiecţiilor familiei regale.
"Ea este condusă de dorinţa de a schimba yiaţa
oamenilor, spune Angela. A avut curajul să încalce
eticheta curţii regale şi să discute direct cu bolnavii. Nu
există bariere atunci cînd li se adresează şi îi compătimeşte
sincer. A m văzut-o stînd foarte aproape de bolnavi şi
într-adevăr ea ştie ce face."
Diana nu este numai o membră a familiei regale ce
patronează National AIDS Trust; ea se implică în orice
organizaţie m ai semnificativă de luptă împotriva SIDA,
344
miii ......... > i păleşte pe un teritoriu nou, unii ar spune

............. Cu toate acestea dă mina cu bolnavii de
nil» A a a lingă paturile lor, îi ia în braţe pe copiii bolnavi
. ii 11 (-.ca/,«1cu compasiune mamelor. După ce pleacă
....... mi salon de bolnavi de SIDA, infirmierele remarcă
*1111111111 <•a di n ochii celor cu care Diana a stat de vorbă.
111V nu te pune înpericol atunci cînd faci cunoştinţă
........ niiicnii. P oţi să le strîngi m îinile şi p oţi să-i
(»..Iiiiiliy/.i, spune Diana. Numai Dumnezeu ştie cită
iu viile au dc asta."
< ii loate acestea, mulţi membri ai societăţii brita-
•........| ii i »testează încă: "Ce dracu-şiînchipuie Diana că face
..... i . «unlu-se cu această categorie de oameni?"
I ostul judecător James Pickles, renumit pentru
<1. n lr sale rigide şi controversate pe marginea
• i u n ii a pc care le prezidase, este acum redactor de
i ulii u a la un ziar. în septembrie 1991 el scria: "Consider
i •111111111total şi constant acordat victimelor SIDA este
in. ii i ni acelaşi timp foarte periculos pentru ea. Că se
u|i .ic de victimele inocente e una, dar faptul că-şi
. ........ a aceeaşi preocupare şi pentru bărbaţii care au
a boala prin raporturi sexuale nefireşti cu alţi aşa-zişi
!■ a hap carora le place viaţa, consider că este periculos
i" uliu prinţesă."
Angela Serota a discutat cu Diana despre reacţia
iii va pe care o înregistrează activitatea ei: "Ea găseşte
i i i dureros şi descurajator, dar crede că totul se
.......... ignoranţei. Diana ştie că oamenii se îndoiesc
i mul ivnţia acţiunilor sale. I-a auzit pe unii afirmînd că
■mi. icsează doar publicitatea. Trebuie reţinut însă un
iu. mi I)ianafacetoateacesteaştiindcăoam eniiojudecă
345
NICHOLAS DAVIES
greşit, dar compasiunea ei izvorăşte din convingerile sale

lăuntrice."
Angela consideră că Diana are chemare pentru ac
tivitatea în domeniul SIDA. "Deoarece Diana nu s-a
născut din os regesc, i-a trebuit ceva timp să-şi potrivească
pasul şi să-şi recapete încrederea in sine, necesară pentru
a face un lucru în care crede, indiferent de ce gîndesc sau
o sfătuiesc alţii. A găsit o cauză pentru care luptă, deşi ar
fi putut alege între atîtea acţiuni caritabile mult mai
facile. In oricare acţiune de binefacere s-ar fi implicat
Diana ar fi găsit surprinzător de multă înţelegere şi la nici
una nu i s-ar fi răspuns negativ. Alegînd SIDA, ea a
dovedit un real curaj. Eu cred că a vorbit serios cînd mi-a
spus că va continua indiferent ce s-ar întîmpla."
Diana sublinia devotamentul ei, în iulie 1991, cînd a
însoţit-o pe Barbara Bush, soţia preşedintelui George
Bush într-o vizită la London’s Middlesex Hospital pentru
a-i vedea pe bolnavii de SIDA. (în 1990, în timpul unei
vizite scurte la W ashington, activitatea favorită de
binefacere pentru bolnavii de SIDA a doamnei Bush a
ocupat jumătate din timpul alocat strălucitorului dineu
dat în onoarea prinţesei.) în timpul unei vizite la Mid
dlesex, Diana a vorbit prin semne cu o victimă a SIDA
Steve, de douăzeci şi şase de ani, surdomut. "Doresc să
fiu acolo unde este suferinţă si vreau să fac tot ce-mi stil
<• T
în putinţă s-o alin", i-a spus ea.

Douăzeci de minute mai tîrziu, cînd Diana şi Barbara
Bush se pregăteau să plece din spital, surorile au rugat-o
insistent pe Diana: "Este un bărbat care vrea cu disperare
să vă întîlnească. Nu mai are decît patruzeci şi opt de ore
de trăit. Vreţi să-l vedeţi?"
346
i i a explicat doamnei Bush situaţia şi a fost de

" <•.. i mi ducii imediat la acel bărbat. Arăta îngrozitor.
• ••• | .111 ii ci a acoperit de leziuni, şi abia dacă putea vorbi.
• . m , i aşezat lingă patul lui şi imediat i-a luat mina
imn ni. sale, alinîndu-1. "Ce mai faci? Eu sînt Diana. Am
nil 'ai le văd."
li a balul n-a putut nici să-şi deschidă ochii, dar a
............. .. a / 1m bească. Întorcîndu-se către soră, cu lacrimi
in i .. in, I )iuna a spus: "îmi pare atît de rău. E îngrozitor
•i- ni f bărbatul se afla în secţia de izolare "Broderip"
r ■ in I )i a na a inaugurat-o în 1987, cînd s-a lansat în
■ai......... a de întrajutorare a victimelor SIDA.
vui I )iana, cît şi doamna Bush s-au dedicat acestei
•t " H ia |i, invăţînd o m u lţim e de lucruri despre
'"i"" 111 »arca boală, surprinzîndu-i pe doctori cu nivelul
......... m ilelor însuşite. După vizita lor la M iddlesex
• > ■|Hial, profesorul Michael Adler - directorul secţiilor
11 1 v pii nea: "Am avut o şedinţă particulară înainte de
'"i i ' amindouă au dovedit cît de bine informate sînt
" i"'' 1111 a raspîndirii bolii. E remarcabil felul în care au
....... 11 111' i urile, astfel îneît să nu pară o altă vizită de stat
•• " I i i a lor. Ambele erau foarte interesate şi preocupate
'"i ie s ar putea face pentru combaterea bolii."
........ . nucului Dianei a mers pînă acolo îneît n-a luat în
1!11' • n i n ile, continuîndu-şi acţiunile de alinare a vic-
1 Im SIDA. Unii cetăţeni o condamnă, alţii se tem
' peniru siguranţa ei.
I 'in fericire, cei mai mulţi sînt alături de ea. Mar-
i • | i iv, director la National AIDS Trust, a fost atît de
" p" mimiată de discursul pe care Diana l-a ţinut în 1991,
" 1 1 ' ci is prinţesei: "Cred că sînteţi singura persoană
'mr 11.i ca re poate schimba opinia publicului despre
347
i
NICHOLAS DAVIES
SIDA." Asta este o sarcină foarte grea pentru o femeie

tînără şi fără experienţă care, în plus, are de făcut faţă şi
unei mari opoziţii.
Victor van Wetering, ataşat de presă la Terencc
Higgings Trust, preocupat şi el de victimele SIDA, ex
plica ceea ce făcuse prinţesa Diana: "Atitudinea ei faţă
de bolnavii de SIDA a îndepărtat stigmatul şi bigotismul
- sîrit oameni care consideră că mulţi dintre bolnavi îşi
merită soarta. Diana a contribuit la schimbarea acestei
mentalităţi."
Printre prietenii Dianei sînt unii care consideră că
ea s-a angajat în acţiunea de ajutorare a bolnavilor de
SID A pentru că s-a aflat totdeauna în lumea modei,
a rtelor, dan su lui şi tea tru lu i. Ea a fo st martora
suferinţelor distrugătoare provocate de HIV oamenilor
pe care îi cunoştea personal. Una dintre puţinele per
soane care i-au arătat Dianei o reală simpatie cînd s-a
mutat la Buckingham Palace a fost valetul lui Charles,
Stephen Barry, care era homosexual si a murit de SIDA
în 1986.
O altă persoan ă care a ajutat-o pe D iana să
îmbrăţişeze această cauză a fost Marguerite Littman - o
fem eie remarcabilă, fiica unui avocat din Louisiana şi
soţia eminentului avocat londonez - Mark Littman. Pe la
•jumătatea deceniului al optulea, Marguerite Littman a
transformat organizaţiile de binefacere SIDA în acţiuni
respectabile pe ambele maluri ale Atlanticului.
In afară de organizarea unor premiere de film,
petreceri şi evenimente de binefacere pentru victimele
SIDA, doamna Littman, care încă mai vorbeşte cu accent
sudic, a fost creditată să-i convingă pe cei bogaţi şi celebri
să se alăture acestei cauze.
348
i ii i'iirrite a întîlnit-o pe Diana în 1986, la acţiunea

, 1, ...... Iacere "DREPTUL LA NAŞTERE". Ele au dis-
..........11 ■,| >re SI D A şi Diana a fost cucerită. D e atunci au
mi lume prietene.
• . .1 mai mare parte a activităţii de ajutorare a bol-
,i,u «l< SIDA pe care Diana o desfăşoară începînd cu
i■ a efectuat în secret faţă de presă. Prinţesa a
i, , 1111 un vizitator frecvent al Mildmay Mission Hospice
, 1,,, i r,i I .ondon, un spital particular datînd din secolul
..........unsprezecelea destinat îngrijirii victim elor de
li i i i, t arc făcea ravagii în mahalalele Londrei. In 1985
, i , Ui .i i ( deschis ca centru de tratament SIDA.
la centrului, H elen Taylor-Thompson, povestea
i, | .i < |uima vizită a Dianei: "Intr-o zi a sunat telefonul;
.uiprinderea mea era palatul Buckingham care
, , i Im dacă e oportun ca prinţesa Diana să facă o vizită
,h, uda. N-am avut decît cîteva zile de pregătire. Cînd
, i/ 11at, Diana era încă în convalescenţă după o gripă,
in , !ost minunată, absolut îneîntătoare şi a pus o
hm,....... de întrebări despre loc şi despre pacienţi. D e
, . m, ura. s-a interesat dacă poate să ajute în vreun fel".
Iu iimpui vizitei, Diana a fost condusă direct la un
i,, , iii pe moarte, Martin, în vîrstă de treizeci şi trei de
......... se afla împreună cu mama şi sora mai mică, cărora,
i 111 11 , iia, nu le-a spus despre boala sa. Aflînd că venea
i/iia prinţesa, el a luat legătura cu familia şi a
..... im isil ca este bolnav de SIDA.
1 1 r Ic n Taylor-Thompson a continuat: "Martin purta
,, I,, i ui mari de soare cu Icurile roşii din plastic în stilul
i i h, hi John.D iana s-a îndreptat spre el făcînd haz de
, „ i,, I.a i. s a aşezat pe patul lui, i-a luat mîna şi au stat de
,i.i l »(»un săptămîni mai tîrziu, la gala oficială a fil-
349
NICHOLAS DAVIES
mului Legături prim ejdioase i-am fost prezentată Dianei.

Primele ei cuvinte au fost: < <Ce face Martin? > >. I-am
reconfirmat faptul că se află pe moarte, dar că vizita ei îl
încurajase să se întîlnească cu familia... Ea mi-a răspuns:
< <E ca şi cum o poveste ar deveni realitate. Transmite-i
urările m ele de bine> >. Două zile mai tîrziu, Martin a
murit:"
Sensibilitatea Dianei s-a manifestat şi mai puternic
în octombrie 1990 cînd a vizitat o casă de copii bolnavi de
SIDA, la Washington. Aici a întîlnit o fetiţă de trei ani,
numită "Prima doamnă", pentru că era cel dintîi copil
admis în această casă.
Directorul, reverendul Debbie Tate, relata: "Am
văzut oam enii ştergîndu-şi lacrimile cînd Diana s-a
îndreptat direct către acea fetiţă pe care a luat-o în braţe
de parcă ar fi fost propriul ei copil. A poi Diana a
îngenuncheat pe duşumea, a gîdilat-o şi a făcut-o să rîdă.
< <Doamna> > a întrebat dacă se poate plimba în Rolls-ul
Dianei şi ea a fost imediat de acord: << Bineînţeles că
poţi>>.
Dar D iana abia şi-a ţinut lacrimile cînd i-am spus
că micuţa noastră << Doam nă >> mai avea puţin dc
trăit şi întreba întruna de doi dintre tovarăşii de joacă
ce muriseră de curînd. In acea zi, toată lum ea a realizai
durerea pricinuită de acea vizită şi mulţi ochi au
lăcrimat".
SIDA nu este singura problemă care se bucură de

atenţia şi preocuparea Dianei. Ea patronează acum şap
tezeci de instituţii de binefacere şi are un program dc
lucru extraordinar de încărcat, care nu de puţine ori
începe la şase dimineaţa şi se termină după ora zece şi
350
..........ne scara. Pe parcursul unei astfel de zile, Diana nu

• odihni, nu-şi poate relaxa picioarele şi nici nu
i-i ■ ik iiulona discuţiile chiar dacă o plictiseşte subiec
tul ui mc altceva în minte. U neori, nici nu-ipasă cum
........... şl ic doar că are de îndeplinit o datorie, şi asta
i a început, după ce s-a căsătorit cu prinţul Charles,

• Miuia .1 1ost foarte criticată pentru că îşi neglija datoriile
•*•»< 11. < îi toată tinereţea ei, n-avea nici o scuză. Mai întîi
• ....... Imit să-şi schimbe viaţa total, dedieîndu-se strict
'li a 'hmi. ( riticile i-au prins bine în a doua jumătate a
.... im optzeci cînd a descoperit că putea îndeplini o
......... . 11c folositoare şi apreciată în numele familiei
11 l'illc
l .i i început să se bucure de respect şi preţuire.
' ......... Muia este persoana cea mai ocupată din familia
" i »Io. mlrecîndu-1 cu mult pe soţul său. în 1990, pe
" ! ni a cc îndatoririle oficiale ale Dianei creşteau, cele
'!• Iul Charles scădeau.
I Mana se implică, alături de soţul ei, în cauzele de
*""• i i. cu- chiar dacă interesele lor sînt diferite. Sînt
........ ii nul lucrează împreună, ca de exemplu la concer-
1 I* de rock destinate colectării fondurilor pentru
......... Trust, instituţia de binefacere fondată de Charles
I" "ii ii ajutorarea şomerilor şi a tinerilor lipsiţi de mij-
1 " ' i'cniru a porni o afacere. Cu toate că prinţului nu-i
r ' ■ o h k ul, el recunoaşte că asemenea concerte sînt un
""|i'»t ' m ciont de a atrage tinerii şi de a strînge banii
" ni Diana nu numai că iubeşte muzica rock, dar
a l i c o "steluţă" copleşită de emoţie atunci cînd
" "li" ic marile nume ale stelelor rock-ului.
351
NICHOLAS DAVIES
Concertele pentru Prince’s Trust au adus mii dc

dolari. Artiştii, printre care Eric Clapton, Phil Collins şi
Mark Knopfler, şi-au oferit serviciile gratis. Fiind la vîrst;i
fanilor de rock şi iubind acest gen de muzică, Diana s-a
implicat personal în organizarea spectacolelor.
Participarea la concerte împreună cu Charles este
evident singura ocazie în care apare în public purtînd
costume sport tinereşti. Ea a reuşit chiar să-l convingă pc
Charles să îndrăgească cît de cît rock-ul. La concertul
Live Aid, în timp ce cînta alături de mulţime, el a început
pur si simplu să bată din palme în ritmul muzicii.
*
* *
Interesul D ianei pentru operele de binefacere a

început să se manifeste în timp ce participa la acţiunile
patronate de Charles. Ea a fost impresionată de felul în
care ziarele şi publicul reacţionau ori de cîte ori el vorbea
cu patimă despre un subiect anume. Cu cît era Charles
mai pasionat de o acţiune de binefacere sau de un subieot
controversat, cu atît era mai respectat şi mai bine tratat
de presă.
Diana ştia că nu va fi niciodată în stare să ţină un
discurs care să suscite interesul intelectualilor sau al
politicienilor. în schimb a intuit că, acolo unde Charles
punea pasiune, ea putea dovedi compasiune. Spera- că
procedînd astfel îi va face pe oameni s-o ia în serios, să-i
acorde atenţie cînd vorbeşte. Şi a reuşit în parte, deşi la
începutul anilor ’80 era privită ca o gîsculiţă care gîndea
puţin şi se interesa doar de modă, copii şi rock.
352
i 'мил a fost întotdeauna o altruistă şi-i plăcea să

• • ........ .. cu oamenii obişnuiţi. O agasau persoanele im-
i'mii mic, care o priveau de sus, sancţionînd-o pentru
Im m i de instruire. Diana căuta cu disperare un mod de
i и ( 111 ilă. Ea îi întreba pe Charles, pe consilierii lui,
i'. .li . nunele sale de onoare, pe prietenele ei ce să facă
i ■ Mima dovedi tuturor că are şi ea o treabă, un rol,'altul
ii iccla de a fi nevastă prinţului Charles şi mama lui
1111лm şi I larry. După multe căutări s-a hotărît să trans-
ii...... acţiunile de binefacere în activitatea ei de
Im»«li lecţie. , 4
I a început Diana s-a dedicat copiilor nou născuţi şi
m niiclor de minori, dar curînd a descoperit şi alte ac-
. i .и l a s-a hotărît să-i ajute pe cei tineri - apropiaţi de
M. la ci care aveau probleme legate de droguri, al-
"»lr.ni, bolnavii de »SIDA, cei lipsiţi de mijloace de
. i icnţa şi de adăpost.
I >iaiia a discutat aceste idei cu prinţul Charles. Ca de
I . . i. I dward Adeane şi alţi consilieri au stabilit un plan
u i. nune şi au alcătuit o listă cu acţiunile pe care palatul
.и кIcra convenabile. Misiunea consilierilor era să
i i < imaginea familiei regale şi să evite eventualele
>i И Ici.
Organizatorii acţiunilor de binefacere scriau cu
lin naic prinţesei de Wales la biroul din St. James’s
i . lл. c ş i o i nvitau să le patroneze contînd pe atracţia pe
.... |n c /c n ţa ei o exercita. D iana, nevrînd să se
i i ii lomereze, aprecia eficienţa fiecărei acţiuni în
11. hi secretarul ei şi cu alţi consilieri. D in dorinţa de
mm i лi.i. ea se informează şi se pregăteşte serios înainte
i л isuma o sarcină de caritate, astfel îneît să aibă
...... Se-împlinise unan de la căsătorie cînd a luat prima
353
NICHOLAS DAVIES
ei hotărîre: W elsh National Opera (pentru că este

prinţesa de Wales), Royal School for the Blind, Fundaţia
M alcolm Sargeant pentru copiii bolnavi de cancer,
Asociaţia grupurilor de joacă a copiilor preşcolari şi un
centru comunitar de la Albany din East’ London.
Pentru prinţesa Diana, munca de caritate presupune
cu precădere întîlniri, discuţii şi stimularea celor care
trebuie să strîngă fonduri. Ea şi-a propus să facă mai mult
decît atît: a insistat să i se îngăduie să-i întîlnească pe
bolnavi, pe handicapaţi sau pe oamenii care au nevoie do
fondurile care s-au strîns prin acţiunile de binefacere.
Aici este în elementul ei.
"Prefer să stau de vorbă cu aceşti sărmani decît cu
” /s
granzii pe care sînt obligată să-i întîlnesc. îmi displac

acele conversaţii mărunte în care nu ştiu niciodată ce să
spun," declara Diana cu cîţiva ani în urmă. Astăzi ea
discută cu dezinvoltură, indiferent de interlocutori -
prinţi, preşedinţi sau prim-miniştri. Diana este acum per
soana regală favorită.
Sir John Morgan, fost ambasador, spune în acest
sens: "Este interesată să vorbească cu toată lumea. Ea
înviorează atmosfera de o manieră în care celelalte per
soane din familia regală nu pot s-o facă. Diplomaţii dis
cută cu ea nu numai din simpatie, ci şi pentru că ea
manifestă un real interes faţă de ţările lor, lucru deosebii
de stimulator.
Diana posedă abilitatea de a angrena în discuţie toţi
participanţii la o reuniune.
în afară de operaţiunile de binefacere dedicate bol

navilor de SIDA, Diana s-a identificat şi cu acţiunea
"Dreptul la naştere," pe care o desfăşoară din 1984.
354
i h. fini la naştere", patronat de Colegiul regal de

•ii. i. ii im şi ginecologie, are ca scop stringerea de fon-
11111 prut ni cercetarea problemelor copilului nenăscut,
in. Im/ nul copilul născut mort, mortalitatea infantilă şi
•|| Illltlltca.
<iinccologul G eorge Pinker, care a asistat-o la
....... m m lui William şi Harry, a invitat-o să patroneze ca
|. i mnma regală Asociaţia „Dreptul la naştere".
Identificarea Dianei cu acţiunile de caritate reprezintă
■-r ....... ţie a reuşitei. AsociaţiaJ)reptul la naştere" se lupta
-im gicu pentru obţinerea fondurilor, iar cercetarea sa
vul«>i unsă era în general ignorată atunci cînd trebuia să i
*«* idoce tonduri. D e cînd Diana s-a "înrolat", toate s-au
• hlinhai în bine.
Implicarea ei în acţiunile de caritate a atras staruri
•im mate dom eniile - Cilla Black, fostul star de muzică
I» >1 • devenită prezentatoare TV, David Frost, come-
-ImimiuI scoţian Billy Connoly şi Mirian Stoppard, fosta
. .|i<- a jucătorului Tom Stoppard. Ei au reuşit să strîngă
• IM, i milioane de dolari care i-au ajutat să mărească pînă
in /<) % rata de supravieţuire a cîtorva categorii de maturi.
I »ini u se bucurăcu discreţie că toate acestea se datprează
in | ii unul rmd entuziasmului, puterii de convingere şi
pilii(maţului ei. Ea continuă stringerea fondurilor. Con-
.......Ilent cu acţiunile SIDA, vizitează maternităţi, clinici
. I- .<•! eetare, dornică să ştie totul despre munca depusă
n. i Vivienne Parry, organizatorul naţional al grupului,
i i. nprimă admiraţia pentru activitatea Dianei:
"l ’i inţesa a ajutat enorm la stringerea fondurilor. Dar
.......de rea pe care o dă celorlalte mame cînd vizitează
11111 <111 ităţile este mult mai valoroasă decît banii pe care
ii adună. E ceva mişcător în tonul cu care vorbeşte
355
NICHOLAS DAVIES
pacienţilor. Nu numai că este preocupată de problemele

lor, dar le-o şi arată. Ea înţelege bucuria şi teama de a
avea un copil. Atunci cînd a vizitat centrul s-a simţit
norocoasă căci a avut un copil sănătos şi o sarcină fără
probleme." (Prima dată cînd a vizitat centrul Birthright,
la King’s College Hospital din Londra, Diana era gravidă
în opt luni.) %
"Cred că a fost şocant pentru ea să vadă toată acea
aparatură nouă din spital", îşi aminteşte Vivienne Parry.
I-am apreciat curajul căci pentru o tînără însărcinată nu-i
deloc agreabil să vadă toate acele ace şi aparate de trans
fuzii.
Diana s-a interesat îndeaproape de activitatea de la
Birthright. Intr-un interviu acordat scriitoarei Suzy
Menkes ea explica interesul pe care îl poartă acţiunilor
de binefacere:
"Cînd am fost de acord să patronez Birthright eram
însărcinată cu Harry; mi s-a părut că e cazul să mă implic
în acţiunile de caritate ce urmăresc depistarea anomaliilor
la copilul nenăscut, precum şi tratamentul fătului în
perioada intrauterină. Este foarte interesantă activitatea
de cercetare asupra sîngelui care circulă prin placentă şi
a cărui importanţă este vitală pentru sănătatea şi dezvol
tarea fătului. Această cercetare se face folosind un nou
tip de ultrasunete; am întîlnit cîteva femei care au reuşit
să aibă copii sănătoşi numai prin monitorizare cu acest
sistem în ultima etapă a sarcinii.
Sînt îneîntată că Birthright va fi capabil să deschidă
mai multe centre de cercetare în toată ţara. La Leeds
există deja o unitate pentru tratamentul iminenţelor dc
avort. Birthright are fonduri de cercetare în tratamentul
cu laser al cancerului cervical şi al sterilităţii."
356
i »i ni.i declară: "în primul rînd sînt interesată ca

.......... m.ima să aibă dreptul de a naşte un copil sănătos,
•l.H . i. eînrilc de la Birthright acoperă o arie mult mai
Ihi||fi «1« probleme. U na dintre ele este sterilitatea.
\ i -o . i|»( 10 % din cazurile de sterilitate sînt inexplicabile
* 11 luate serios în atenţie pentru următoarea noastră
li...... l<- cercetare. A aştepta prea mult un copil şi a nu fi
n i ne sa I ai, mi se pare un coşmar".
i »i.ma s-a implicat şi în sprijinirea acţiunilor de luptă

■i"iii.i. li olurilor. Ea n-a fumat niciodată şi nici n-a con-
........ băuturi alcoolice, dar este foarte conştientă de
H 11111 1c pe care le implică aceste două vicii şi mai ales de
..........ilul administrării drogurilor. Din 1987 patronează
i ■■...... Point, cea mai mare societate de binefacere din
\nj'li.i creată pentru ajutorarea dependenţilor de
i ••i•1111 . alco o licilo r şi bolnavilor psihic. A ceastă
...... .. ii imiere serioasă include mai mult de trei sute cin-
■i d< angajaţi care conduc peste patruzeci de proiecte
........ aia tara, oferind condiţii de reabilitare, asistenţă
111111 iinform aţii, consultaţii, precum şi alte servicii.
'.ucictatea a fost înfiinţată în 1964 de către Barry
1 " Ii.m ls. fiul unui morar prosper şi membrul renumitei
1 niidatii I ,co nard Cheshire care venea în sprijinul foştilor
•iiibatanţi din cel de-al doilea război mondial. Richards
......... iii 1991) a realizat necesitatea de a-i ajuta pe
1..... in ii din Londra şi a început singur această acţiune
' n ilnla la nivel de comunitate. Nu se ţinea niciodată
■liucu mai pretenţios sau un bal fără să se strîngă
■Inii Acest "concern de asistenţă socială" pentru
H i pi c /e c e mii de persoane anual a devenit cea mai
"11' ■ .u tiune de caritate de acest fel, cu un fond de peste
357
NICHOLAS DAVIES
cincisprezece milioane. Acum "Tuming Point" primeşte

90% din venitul său de la guvernul central şi diferite
alocaţii din partea autorităţilor locale. D e cînd s-a im
plicat Diana, fondul s-a dublat. încă o dată Diana şi-a
d oved it capacitatea de a se angaja într-o acţiune
caritabilă de interes scăzut, în general ignorată de ceilalţi
membri ai familiei regale. Spre marele ei merit, ea a
sch im b at soarta a cesto r acţiu n i, sco ţîn d u -le din
anonimat.
Diana nu dovedeşte doar compasiune pentru cei
aflaţi în suferinţă, ci îşi asumă şi riscurile, pe care le
consideră inevitabile. Ea a vizitat unele clinici neînsoţită
de gardă, chiar fără protecţia detectivului personal,
pentru a se întîlni şi a discuta cu pacienţii în încercarea de
a-i ajuta să renunţe la droguri şi de a-i încuraja să-şi
recapete sănătatea. Asem enea acţiuni s-ar fi putut ter
mina prost, fie datorită iresponsabilităţii unor pacienţi,
fie din cauza unui eventual atac din partea forţelor IRA,
ori datorită întîlnirii cu un antiregalist.
O dată în plus riscurile asumate de Diana au fost
raportate la Buckingham Palace. Cînd ea a refuzat cu
încăpăţînare să promită că va înceta vizitele secrete Ia
centrele de dezintoxicare a intervenit regina şi a invitat-o
la una din faimoasele ei discuţii de după ceai. Convor
birile particulare ale M ajestăţii Sale sînt legendare
printre intimii familiei regale. Oricare dintre membrii
FIRMEI poate fi "invitat" sau "invitată" să ia ceaiul cu
M ajestatea Sa (H M cum este numită în cercurile
palatului). în realitate, invitaţiile nu sînt o rugăminte, ci
un ordin.
D iana s-a prezentat, dar a refuzat să renunţe
motivînd că nu riscă nimic. Ea i-a explicat reginei că a
358
i. iiinii.ii la escortă din discreţie si, totodată, pentru a

. ii i | moi ocoalele obositoare. Ducîndu-se singură, ea
i........li de mai mult ajutor bolnavilor. Regina i-a cerut
di Hi m i . i i atentă, dar Dianei nici prin cap nu-i trecea acest
im 111 I ■a a promis că va încerca să evite să se expună, însă
n a lu'.i de acord să întrerupă vizitele secrete.
Vi/iţele la "Turning Point" nu erau înscrise în
Huli imul oficial care informa zilnic despre venirile şi
i i ■m i e p ersoan elor regale. D iana considera că
mi inHiii trustului şi pacienţii îi acordau mai multă
.......de re procedînd astfel. în timpul vizitelor ea făcea
......liniă cu alcoolici şi cu drogaţi şi stabilea relaţii
împle, de la om la om.
Prinţesa încerca să viziteze în fiecare lună măcar o
imn ,i. Deborah Newbury, funcţionarul de la oficiul de
" l i(ii cu publicul de la Turning Point, a adus elogii
n iiviiaţii Dianei:
"Domeniul nostru este mai puţin politic. Alcoolul,
i", i•ni ile şi sănătatea mintală nu constituie cauze foarte
impulare pentru strîngerea fondurilor deoarece in-
- mmulează societatea care încearcă să facă abstracţie de
i l.11. i de ce noi apreciem într-adevăr curajul Dianei de
i ■ implica în asemenea acţiuni".
In decembrie 1990 Diana s-a amesteat pentru prima
■" i m apele tulburi ale politicii guvernului, la adunarea
i ■111 •i a Iă anuală de la Turning Point. Constituţia nescrisă
i Angliei interzice monarhiei şi membrilor fam iliei
c ile să se implice direct în politică, pentru a se evita
••iiiualele discuţii.
I >iana a atacat, în cadrul temei "Asistenţa în Comuni-
i m ", planul guvernului conservator care propunea
"Inca instituţiilor de boli psihice şi redarea foştilor
359
NICHOLAS DAVIES
pacienţi societăţii. Măsura a fost aspru criticată nu numai

de partidele din opoziţie, ci şi de cei ce lucrau în asistenţa
socială, dar mai ales de psihiatri care considerau că bol
navii psihic trebuie instituţionalizaţi deoarece nu sînt în
stare să-şi poarte singuri de grijă. Guvernul primului
ministru Margaret Thatcher considera că reintegrarea
pacienţilor în societate ar avea un efect financiar benefic
pentru guvern, fiind în acelaşi timp un drept acordat celor
consideraţi destul de apţi pentru a reveni în societate.
Diana şi-a precizat punctul de vedere: "Denumirile
frum oase ca <<A siste’n ţa în Comunitate>> nu pot
acoperi realitatea crudă cu care se confruntă bolnavii
psihic atunci cînd sînt eliberaţi din spital". Prinţesa a avut
curajul să spună lucrurilor pe nume, exprimînd ceea ce
marea majoritate a membrilor de la Turning Point con
siderau o realitate. Remarcile ei au ridicat o furtună de
proteste din partea parlamentului care le-a considerat un
amestec în politică, dar acest lucru n-a făcut-o să-şi
schimbe convingerile.
Cu timpul, Diana a ajuns să viziteze instituţii care
găzduiau pacienţi cu antecedente de violenţă şi cu
serioase tulburări psihice. Ea şi-a exprimat dorinţa de a
vizita Broadmoor după ce la palat s-a primit o scrisoare
de la un pacient care-i urmărise vizitele prin televiziune,
în 1990 ea a petrecufore întregi vizitînd fortăreaţa inţer-
zisă şi discutuid cu mulţi dintre pensionarii ei. A intrat în
celule, s-a aşezat pe paturile lor şi a încercat să lege o
conversaţie cu ei. Mulţi i-au cerut ajutor; alţii au rugat-o
să mai vină. Ea le-a promis acest lucru şi, un an mai tîrziu,
şi-a respectat cuvîntul.
Apropiindu-se de pacienţii aflaţi în tratament, Diana
se expunea unor atacuri, fapt ce nu părea s-o îngrijoreze.
In 1989, în timp ce vizita stabilimentul antidrog

1 •ми;»", din West London, a cerut să ia parte la discuţii
1 1 " <nun grup de pacienţi. Deborah Newbury a asistat
11 «li-.tujic: "Cîţiva dintre drogaţi au numit-o păpuşă
1 ■■'i.i. spunîndu-i că n-avea nici un rost să-i viziteze
i "Ии ( ;i nu putea să le înţeleagă problemele datorită
i" ■•.iIc privilegiate de la palat. Diana le-a răspuns că,
.... ni lor, şi ea are problemele ei. în plus ei erau liberi,
с ' lud ea se simţea uneori prizonieră în palat şi în
i i -*i >' tul si stern din care făcea parte."
IVlitru prima oară un membru al familiei regale se
"i>.i de drogaţi. Cei care au văzut-o pe prinţesă
" " i ■и •11 n«1cu pacienţii aflaţi la dezintoxicare au fost uimiţi
1 и l.itiile de încredere pe care ea le stabilea în cîteva
"""iile. Surprinzător, mai ales că era total nepregătită şi
i putină experienţă în acest domeniu,
l ed Unsworth, preşedintele de la Turning Point,
i ч11км: "I Iste remarcabil cît de bine se înţelege prinţesa
" .'teşii nefericiţi. D eşi tînără şi fără experienţă în
1 >"• uiu, ca stăpîneşte situaţiile care apar în timpul
1 ' r 111"1de grup, cînd discuţiile sînt foarte dure. Trebuie
- ni.Imiez faptul că nici unul din interlocutori nu s-a
""iii dom inat, înfruntat sau inoportunat. E ste cu
1 n .ii o persoană sensibilă şi cu o mare capacitate de
u'i■I■i ■i e ţaţă de pacienţi, fie ei bărbaţi sau femei".
« 111 d Di ana şi-a dat seama că implicarea ei constituie
....... 11л1111 <>r pentru drogaţi, a început să viziteze tot mai
и >"11■ . t ni rc de tratament. V enea în secret la Соке H ole
1 " 111111 cc ntru de reabilitare din Andover, Hampshire),
M""i .Ini ce Ic cîteva centre specializate de întrajutorare a
i......din cc abuzau de droguri. Diana a vizitat centrul şi
■v.. 1 1»11 unor femei care fuseseră violate în copilărie, iar
361
NICHOLAS DAVIES
ca adolescente îşi găsiseră refugiul în droguri. A vorbit

altora care fuseseră agresate fizic de către taţii, soţii sau
iubiţii lor.
Lorna Payne, directorul adjunct de la Coke Hole
Trust declara: "Prinţesa a înţeles că fem eile pot deveni
victime ale excesului de droguri în încercarea lor de a
scăpa de o soartă şi mai rea care le supunea unor
suprasolicitări fizice sau sexuale. Ea şi-a dat seama că
fem eile simt nevoia să aibă copiii alături de ele atunci
cînd încearcă să renunţe la droguri; în acest mod alungă
singurătatea, iar copiii nu sînt lăsaţi de izbelişte. Ea însăşi
mamă, a înţeles că, avînd copiii alături, ele luptau cu mai
multă eficienţă împotriva viciului".
în ultimii cîţiva ani Diana a început să ia o atitudine
tot mai fermă faţă de abuzul de alcool şi droguri. Vizitînd
'Tuming Point’s Camberwell Alcohol Project" s-a pronunţat
împotriva pieselor de la televiziune care plasau prea des
acţiunea în restaurante şi cîrciumi. Cu toate că remarcile
ei au stîrnit rumoare, mulţi îi dădeau dreptate.
Fire veselă, Diana reuşea să-i binedispună şi pe
ceilalţi cu o glumă sau o remarcă. Odată, pe cînd vizita o
casă pentru bolnavi mintal în Camberwell (South Lon-
don), ea a fost invitată să vadă bucătăria. Diana s-a dus
direct la frigider şi l-a deschis. înăuntru era mîncare
mucegăită. "Asta l-aţi lăsat să-l curăţ eu?" a glumit ea. La
dejunul de binefacere pentru filmul "Cînd a întîlnit-o
Harry pe Sally", Diana a venit îmbrăcată intr-o cos
tumaţie uimitoare, superbă, o rochie de gală roşu cu
galben mulată pe corp. I-a plăcut filmul, deşi a făcut
efortul să nu-şi piardă cumpătul în faţa scenelor ce
simulau actul sexual într-o cafenea. După spectacol ea
le-a spus starurilor - Billy Crystal şi Meg Ryan: "A fost
362
i m «l.ii groaznic de decoltat". La serată s-au adunat mai

.... ii de o sută de mii d.e dolari pentru Turning Point.
I >una nu face caz nici cînd e ironizată fără rea
im. 1111.1 Strălucitul şi temperamentalul violonist Nigel
hi mi. .Iv a participat la o acţiune caritabilă la care
I...... ■ .1 era prezentă. în timpul interpretării sale, tînărul
ii • mi. ir. şi neras şi-a permis s-o tachineze la microfon:
i imiiastic că sînteţi aici în seara aceasta să ascultaţi
mmi ii a clasică, renunţînd la Duran Duran al dum-
n . *.r.i i ă (grupul ei preferat de ani de zile)". Asistenţa,
m| .i h.ii.i m faţa acestei impertinenţe, s-a uitat spre loja
I hm mi I a a zîmbit, cîntîndu-i în strună.
I inul din motivele pentru care Diana se implică cu
....... i i in in activităţile sociale este şi faptul că s-a plic-
II •i 1 1. iinaginea ei de "umeraş de haine". Ea s-a decis să
...... lumii că poate mai mult, sperînd că, în cele din
■mmi i imaginea de fată frumoasă, dar superficială va fi
. i | • i ii.i In 1988 Diana îi spunea unei prietene: "Oamenii
. m. nu cunosc într-adevăr ştiu că e mai mult decît atît:
i imn a joc rolul de star. Si sper că mă descurc. Dar
im i | >i. ocupă atîtea lucruri şi pot face mult bine."
I liana considera că maternitatea i-a trezit interesul
, 'mi MMinuţia copilului în societate. Una dintre ultimele
iunu de binefacere patronate de ea este "Child Acci-
Mi l’icvcntion Trust", care combate comercializarea
........... »i periculoase şi caută să educe părinţii pentru a
, m i a .. identarea copiilor în casă.
In l()NH, de Crăciun, ea îi avertiza pe părinţi să*nu
i. m ....... ic vacanţa într-o tragedie cumpărîndu-le jucării
|. 'i.. i c "Vă rog să cumpăraţi pentru copii ceva care
rugiii c securitatea în timpul acestui Crăciun".
363
NICHOLAS DAVIES
N u-i de mirare că una din prim ele organizaţii

patronate de Diana a fost instituţia de caritate dr. Bar-
nado care se ocupă de orfani. Ea a aflat multe despre
Barnado de la Bruce Oldfield, care avea reale aptitudini
de organizator. El era unul din creatorii de modă favoriţi
ai Dianei şi crease toalete pentru Joan Collins, Jerry Hali
şi Bianca Jagger. Oldfield îşi petrecuse copilăria într-o
casă de copii la Barnado: "Regulile şi regulamentele
rigide de la Barnado, relata el, au transformat unii copii
în nişte delincvenţi. Pe mine însă m-au făcut mai puternic
şi sigur de mine".
Diana vizita adesea căminele Barnado şi îşi petrecea
timpul în compania copiilor. Doctor Bill Beaver, care era
directorul acestei instituţii, ajunsese să o cunoască bine
p.e prinţesă. El îi vorbea adesea de problemele căminului.
In ce-o priveşte, B ill B eaver spunea: "De cînd ne
patronează şi îşi petrece timpul cu noi am fost deseori
surprinşi de spontaneitatea gîndirii ei. Necazul este că i
s-a creat o imagine siropoasă şi oamenii se aşteaptă să
vadă un fel de bom boană ce iese dintr-o cutie de
ciocolată. Dar cînd o vezi la lucru, vorbind cu oamenii,
rămîi surprins. Ea nu este doar o persoană ce prezidează.
Are o putere surprinzătoare de concentrare şi intră direct
în miezul problemei. Au venit la noi industriaşi de prima
mînă, dar n-au reuşit să înţeleagă atît de bine esenţa
problemelor noastre. întrebarea ei este incisivă, Diana
fiind înzestrată cu un talent deosebit în conducerea ser
viciilor sociale. Prinţesa este capabilă să se dedice unei
acţiuni şi asta înseamnă mult pentru o viitoare regină a
Angliei.
Asociaţia engleză a hipoacuzicilor este, de asemenea,
patronată de Diana. Tinerii de aici au fost îneîntaţi cînd,
364
(••Im mi. imediul unui membru al personalului, ea le-a

i . i .u vi ea să le înveţe limbajul, înainte de a-i vizita
tlln in ui _ .
■■i' i.11111general al asociaţiei engleze a hipoacuzicilor,
1 1. ii ..... il I te n iard Quinn, spunea: 'l-am trimis o casetă video
. • -4 .. i|uie la învăţarea semnelor de comunicare şi după

i .1 .| a. numi de lecţii zilnice, de cîte o jumătate de oră,
i . I. | u ins acest limbaj. La următoarea vizită a încercat
i mlii usca in faţa pacienţilor şi a reuşit. Asta dovedea
mi.....une hotărîre de a realiza ce şi-a propus, în ciuda
M mi | ii i mmam de lucru atît de încărcat".
ll. >i.hn e a prinţesei Diana de a veni în sprijinul ac-
11 uiiilor de binefacere evitate de mulţi alţii se remarcă
mi .i. (imiile la care participă peste Ocean. Şocată de
ii Ic înspăimântătoare ale leprei la copii, ea a acceptat
!■ iiiniieze Leprosy Mission.
111 noiembrie 1989 Diana a vizitat Sitanala Leprosy
11 | Htal, situat la marginea junglei indoneziene. Nu mai
ii ' o.imenibolnavi de lepră,darştiacătrebuiesăfacă
i |>cntru a risipi superstiţia şi bigotism ul care
lm. iii de secole această boală.
îmbrăcată simplu, în haine răcoroase de bumbac,
...... i face faţă căldurii umede, ea a fost fotografiată
■ iiui mina unui pacient. S-a aşezat pe paturi şi s-a
i-i ii peste grilajele de fier în timp ce vorbea cu alţi
i■ic 111i. în total a strîns mina cam la o sută de pacienţi
11 . i cinci sute cincizeci care erau internaţi, cu toate că
Inpajul televiziunii se albise la faţă văzînd picioarele
5 ■i ma te ş i petele de pe pielea suferinzilor.
( 'a întotdeauna, copiii au impresionat-o pînă la
unii. Un doctor din spital spunea: "A făcut mai mult
ii trebuia. Ea nu le strîngea doar mâinile, ci simţea
365
NICHOLAS DAVIES
nevoia să se aşeze pe paturile lor, să le vorbească şi &ă-i

asculte. Apoi s-a alăturat copiilor într-un joc de bile. Asta
i-a făcut fericiţi".
La fel a procedat Diana şi în Nigeria,. în februarie
1990. Ea a vizitat spitalul de leproşi de la Malai, statul
Borno, şi a strîns mîinile fiecărui pacient în timp ce
camerele de luat vederi o urmăreau continuu.
Kate Dawson, o doctoriţă din Anglia, declara ul-
•terior: "Prinţesa a ajutat foarte mult. Purtîndu-se deschis
şi natural cu aceşti bolnavi, ea a dovedit că lepra nu este
transmisibilă".
R everendul Jim Findlay, fostul director de la
Leprosy Mission, îşi exprima recunoştinţa: "Cel mai im
portant este că, prin simpla strîngere de mînă, i-a făcut
pe oameni să înţeleagă că lepra nu este molipsitoare. De
fapt, boala este puţin contagioasă şi majoritatea oamenilor
sînt imuni la ea."
Prinţesa a preluat o organizaţie care lucrează în mai
bine de treizeci şi trei de ţări şi are un buget de
douăsprezece milioane de dolari. Organizaţia se ocupă
de cinci sute de mii de victime din lumea întreagă, dintre
care mulţi sînt copii sub treisprezece ani.
Ironia soartei face ca Diana să se implice şi în ac

tivităţile de binefacere vizînd dom eniul căsniciilor
nereuşite. Ea a asistat la numeroase şedinţe de terapie
împreună cu cupluri tinere care nu se înţelegeau. Trebuie
să fi fost un şoc pentru certăreţi să o vadă pe Diana că se
alătură şedinţelor de asistenţă particulară, ascultînd
amănuntele legate de aspectele intime ale căsniciei lor.
Uneori, ea participă la şedinţele deschise de terapie
sexuală, discutînd cu tinerii căsătoriţi.
366
l >1.111.1 nu lua parte la expuneri. Ea stătea tăcută în

|. ,i. Ic camerei, ascultînd cu atenţie problemele
........mini. Apoi discuta şedinţa cu terapeutul în par-
n a H iu scopul de a înţelege psihologia dincolo de
<i Iiiplc.
i u cil mariajul Dianei se destrăma, cu atît mai mult
, 111111111 a m activitatea de la "Reiate", asociaţie caritabilă
im . puri ase numele de "Marriage Guidance Council".
i i, m i .na că în Anglia mai mult de o treime din căsătorii
i ,i .. m prin divorţ.
Iu c c o priveşte nu şi-a discutat problemele proprii
...... icni. Dacă ea sau prinţul Charles au primit vreodată
i nul unui consilier de la "Marriage Guidance" rămîne
i, „ i r i păstrat cu străşnicie. Poate că în timpul vizitelor
........sic centre Diana şi-a identificat propriile probleme,
i H mi a cerut niciodată sfaturi.
I’i i nilesa găsea munca la "Reiate" fascinantă, astfel că
..| mi a adesea într-o filială locală şi petrecea cîteva ore
.......... iul cu consilierii, chiar dacă obiectivul vizitei era
11111 Dorea să cunoască problemele oamenilor care
iu mi la "Reiate", precum şi succesele sau insuccesele
mv Iciului.
I na din terapeutele în probleme de sex, Margaret
i ,.. • 11, spunea: "Prinţesa este într-adevăr o pe’rsoană
.i.. npiaia care vine în întîmpinarea oamenilor cînd dis-
. i i despre problemele lor. La televiziune nu este decît
p. i •.oiialitate strălucitoare, dar cînd vorbeşti cu ea, ca
i Iu om la om, n-o mai recunoşti. Oamenii o interesează
, ..... vila să arate acest lucru".
luiuilia în abordarea unor asemenea probleme se
1iino a/a în mare parte propriei sale experienţe, Diana
imul un copil dintr-o căsnicie eşuată. Ii place de
367
NICHOLAS DAVIES
asemenea să găsească un domeniu în care este foarte

bună fără să fie nevoie de o pregătire academică, ci, aşa
cum spunea un consilier, "de căldură sufletească şi de
capacitatea de a asculta şi a comunica".
Cei mai mulţi oameni sprijină activităţile caritabile
ale Dianei. In afară de acestea, ea patronează un grup
restrîns de artişti, precum şi London City Ballet, la ale
cărui repetiţii participă uneori. D e altfel, patronează şi
alte companii de balet. Cînd prinţesa Margaret s-a retras
de la London Festival Ballet - acum English National
Ballet - i-a sugerat Dianei să-i ia locul. Diana a fost
încîntată întrucît interesul ei pentru balet era vechi şi real.
Ea se duce săptămînal la lecţii de balet la o şcoală din
Londra.
Diana găseşte antrenante şi relaxante activităţile ei
caritabile. Acţiunile de binefacere destinate îmbunătăţirii
stării de sănătate îi sînt cele mai dragi. Este renumită
pentru pledoariile ei în favoarea sănătăţii; ea consideră
că unii oameni abuzează de corpul lor bînd şi fumînd prea
mult. A fost de acord să patroneze şi British Lung Foun
dation (Fundaţia bolnavilor de plămîni) care este mai
aproape de preocupările ei.
Diana este renumită prin severitatea cu care abor
dează tabagismul. Odată, cînd vizita un salon de bolnavi
de cancer pulmonar, ea a zărit-o pe mama unui pacient
care trăgea pe furiş dintr-o ţigară. Prinţesa, care fusese
şocată de imaginile cancerului pulmonar, a întrebat-o
tăios: "Ce faci aici cu ţigara asta?"
"Nimic," a îngăimat intimidată femeia.
"Minţi!" a precizat prinţesa. Femeia ajurat că, după
aceea, s-a lăsat de fumat pentru că Diana a certat-o.
368
I »i.iii.i lucrează cu seriozitate şi dăruire. într-o sin-

• ... dimineaţă, în cursul unui turneu regal, ea vizitează
1 | mi m centre de binefacere. D e exemplu, în oc-
'1 " 11111 < 1991 a plecat cu trenul de la Londra la Birmin-
' mi m i început să viziteze filiala locală "Reiate",
•mih| ni personalul şi cu perechile de tineri căsătoriţi
'•*m|. <|( două ore. Apoi a discutat douăzeci de minute cu
"" m1111 cIc grupului W omen’s Survivors modalitatea de a
"i mi .ijutorul celor care fuseseră maltratate în timpul
•1 i mi u in. De acolo a plecat cu maşina la douăsprezece
■ i u l m a lua prînzul în calitate de patron la Founda-
m im ( «inductive Education, un nou centru naţional
........... îngrijirea bolnavilor cu paralizii, în special copii.
1 'm| u n- a vizitat aşezămîntul lor, EÎ)iana a stat împreună
■i •1111 »aralizaţi, mulţi dintre ei suferind de sindromul
• 1 ii . | >cnt ru a privi o bufonerie interpretată de Birmin-
1..... Koyal Ballet. D oi copii s-au aşezat pe genunchii ei
......... Iui I spectacolului. U n copil de trei ani, orb, o trăgea
i i 1m 11a de fustă să-l ia în braţe. Diana i-a făcut pe plac.
i ' o mai tîrziu a plecat în altă parte a oraşului pentru
II .i "I )i ugl ine" care primea lunar şapte sute de apeluri,
i' i 11111icc disperate de la drogaţi. "Drugline" oferea in-
i ■ 11.1111 şi seringi gratuit, precum şi prezervative, pentru
mM| •ic d ica răspîndirea SIDA. Apoi a petrecut două ore
ni nul cu personalul clinicii şi cu drogaţii care vizitau
ml Plecase în vizită la şase dimineaţa şi s-a întors
i i înainte de şapte seara, exact la timp ca să-i mai
i Ini Harry o poveste înainte de culcare.
I u n ic a o cunoaşte pe Diana mai mult din fotografiile
. i .. M,i. i|r,ca/,a în ţoale te superbe sau în vacanţă cu copiii,
i speră că oamenii vor începe să înţeleagă că ea
n i i susţinut multe ore alături de instituţii de
369
NICHOLAS DAVIES
caritate. Poate că în cele din urmă publicul va recunoaşte

că prinţesa de Wales este mai mult decît o mamă tînării,
din înalta societate, care-şi petrece timpul privind la
televizor sau jucîndu-se cu copiii.
Şeful serviciului regal de presă, Dickie Arbiter,
declara: "Prinţesa nu vrea să fie identificată mereu cu
moda. Ea are şi alte probleme majore în care se implică
şi ar dori ca presa să se concentreze mai degrabă asupra
acestui aspect decît asupra ultimelor toalete pe care lc
poartă".
Diana este hotărîtă să-şi continue activitatea dc
binefacere, în special cea dedicată categoriilor ce par a fi
neglijate de societate.
Copiii
16
< o i i || - O EXPRESIE A DIVERGENTEI

DE PĂRERI DINTRE PĂRINŢI
l*i inia sarcină a Dianei (din septembrie 1981 pînă

■.... ii I‘>S2) a marcat o schimbare majoră a poziţiei ei
n uliul casei regale, precum şi a relaţiilor cu Charles,
i ci leva luni Diana s-a transformat dintr-o tînără
... ......ala în viitoarea mamă iubitoare, lucni ce i-a
i.......... sa şi manifeste o anume autoritate. încă din
i' mm, Ir li mi de sarcină a descoperit că atunci cînd forţa
a Im »are o credea încuiată, într-un fel i se deschidea
Im h
1 • i de la palat, care asistaseră la apariţia apestor
.... ale maternităţii, nu credeau în rapiditatea schimbării:
.nani cit intr-o zi Diana avea să se poarte ca o
ii dai iui credeam că asta se va întîmpla chiar atît
■ ■ i" <lr, spunea unul din consilierii apropiaţi ai Dianei
• mi i ,i petrecuse primii trei ani din căsnicia ei ajutînd-o
..............d-o. N-am mai văzut o asemenea schimbare la
in dr la palat. Eram îngrijoraţi de la început pentru
• i ia. asnicie părea să funcţioneze doar de o singură
i 111amle de căsătorie şi imediat după, Diana pur şi
m iu ii uia pămîntul pe care călca Charles. Nu exista
mm . <liilibru în această relaţie. D e o parte se afla
| | nul .ci ios de treizeci de ani mai matur chiar pentru
1 i \iisia, flatat de admiraţia frumoasei lui soţii,
371
NICHOLAS DAVIES
lucru ce-1 făcea să se simtă tînăr şi fericit. D e partea

cealaltă, o tînără total lipsită de experienţă, care îl con
sidera pe bărbatul ei perfect, frumos, inteligent şi
spiritual. Erau premisele unui dezastru."
In timpul prim elor luni de sarcină au dispărut
majoritatea foştilor consilieri şi servitori ai lui Charles, fie
dîndu-şi demisia, fie concediaţi. Diana nu-şi exprimase
niciodată nemulţumirea faţă de consilierii lui Charles,
dar era hotărîtă să se descotorosească de ei.
Consilierul ei apropiat adăuga: "Cea mai mare parte
din aceste plecări sau concedieri s-au produs fără motiv.
Nu era decît hotărîrea Dianei de a-şi instala proprii ei
angajaţi care să-i fie fideli şi să nu aibă nici o obligaţie
faţă de Charles, în ciuda faptului că el era moştenitorul
tronului, viitorul rege şi stăpîn al propriei sale case. La
rîndul ei, Diana îşi dorea această poziţie. Asistase cu
dispreţ la felul în care mama sa vitregă, pe care o .ura,
începuse să-l dom ine pe tatăl ei, minimalizîndu-1,
preluînd conducerea casei şi a întregului imperiu .Spen-
cer. Era adolescentă cînd sosise descurcăreaţă Raine, pe
care o ura, dar de la care a învăţat cum să-şi conducă
gospodăria, fapt ce conferă unei femei o incredibilă
putere.
D in nefericire, Charles nu avea suficientă tărie de
caracter pentru a-i stăvili elanurile. în cîteva luni Charles
pierduse deja mare parte din angajaţii săi de încredere şi
din autoritate. Cei mai apropiaţi sfătuitori ai săi încercau
în van să-i insufle puterea şi curajul de a lua conducerea
casei, soţiei şi a problemelor de familie; era din ce în ce
mai evident că prinţul Charles se afla pe locul doi în
această relaţie.
372
Copiii
< . •. irarc a încălcat legile fundamentale ale lumii"; asta

,. ,i i i I >1.1 na cel mai bine. însă Charles şi restul familiei
ii. nu i nu bănuiau că Diana ar putea fi atît de crudă
.. ii i ilma pînă la capăt această zicală. Poate căprinţesa
u ,, I.. ii a să conducă lumea, dar în mod cert avea intenţia
a. , i .oiiduce casa şi palatul.
« nul s-a întors de la spital, după naşterea lui William
t ......u r i ()82), Diana a pus imediat în practică tot ce ştia
, i. 111 , 11pii. Ea fusese ca o mamă pentru frăţiorul ei mai
..... i şi ajutase surorile la creşterea copiilor; în plus
.......... la i .ondra într-o grădiniţă. Ea însăşi fusese cres-
ni i .Ic o serie de dădace care preluaseră îndatoririle
i. . n i sale mame. Toate astea au făcut-o ca, de la bun
i a \a preia sarcina creşterii fiului ei. Dădacele şi
ii iu mau să primească ordine de la ea.
înainte de venirea pe lume a lui William, Diana
i. ii i . t a in ciuda tradiţiei regale să-şi alăpteze singură
. 11|ului:
\ i >i alăpta copilul cît de mult va fi posibil. Consider
. .sii mi aspect foarte important al legăturii dintre
ni una şi copil."
I »una a anunţat că nu se va întoarce la îndatoririle
m . ii |>mă cînd William nu va fi destul de mare pentru
. ii... u|a ei să nu-l afecteze. Ea crescuse fără mamă cea
................ parte a vieţii şi era hotărîtă ca acest lucru să nu
. mi împle copiilor ei.
\ i n I )iana, cît şi Charles erau de acord ca vlăstarele
i ducă, în lim ita posibilului, o viaţă normală.
■111di 11 doreau să-şi crească copiii într-un mediu
i mi hai intim. Diana schimba cu plăcere scutecele lui
..... ii, sarcină pe care nici o altă viitoare regină n-o mai
nuli plinise.
373
NICHOLAS DAVIES
Diana a fost şocată cînd Charles i-a descris viaţa lui

de copil. El dormea într-o cameră, alături de doici, la alt
etaj decît părinţii săi. în timpul nopţii, doicile erau acele;i
care îl hrăneau; ele îl trezeau dimineaţa la şapte, îi dădeau
să mănînce, îl îmbăiau şi îl îmbrăcau. Apoi era dus jos, la
mama lui, cu care stătea treizeci de minute, după care 11
readuceau la etaj. Pe parcursul zilei îşi mai petrecea tot
cam treizeci de minute cu mama sa, după care era dus la
culcare. Charles a dorit să fie reangajată bătrîna lui doica,
Mabel Anderson, pentru a avea grijă de William Arthui
Philip Louis, al doilea moştenitor la tron, dar Diana nici
n-a vrut să audă. Cînd Charles a insistat, Diana a bătut
din picior şi a ţipat: "Nu, nu, nu!"
La cîteva luni după naşterea lui William, Charles a
declarat:
"Cred în valorile simple, demodate, nu în moda
schimbătoare de educaţie a copiilor. Sînt specialişti
foarte categorici care doresc să te înveţe cum să-ţi creşti
copiii, dar după douăzeci de ani constată că au greşit. Ei
bine, gîndiţi-vă la toţi acei oameni care le-au urmat
sfaturile."
Ironia soartei a făcut ca unul dintre acei specialişti
despre care vorbea Charles să fie doctor Benjamin
Spock, o rudă îndepărtată a familiei Spencer. Diana nu
împărtăşea părerile demodate ale lui Charles. Ca atare
ea a dat un anunţ discret în revista "The Lady", în care
fem eile aristocratice căutau de obicei doici şi menajere.
Nimeni, bineînţeles, nu a ştiut că discretul anunţ de două
rînduri venea de la Charles şi de la Di.
După două sau trei întrevederi, Diana s-a decis
pentru Barbara Barnes, o fem eie de treizeci şi nouă dc
ani, fiica unui forestier, care venea cu o recomandare
)
374
H i■
Copiii
........(le la fostul ei stăpîn, lordul Glencomer, soţul

. ......mici de onoare a prinţesei Margaret, lady Glen-
t ■ini i < ;Icncomer spunea despre Nanny Barnes:
.1 poartă foarte natural cu copiii şi găseşte cea mai
...... .. mc iodă de a-i trata. Nu se plictiseşte niciodată. Are
............ . ilaţi le tradiţionale în cel mai înalt grad, deşi este
.!• ului modernă."
rJ.uiny Barnes a fost angajată, după cum se va vedea
n ,i iu,au, in primul rînd pentru că se considera ca un
..... ui pr inţesei Diana, neavînd pretenţia să-şi asume
..... im m întregime.
I api ui că ea alegea o doică ce nu purta uniformă şi
ii c i .i nici o calificare oficială era un semnificativ semn
i. independenţă şi de simţ al puterii din partea Dianei.
m n u d o pe Barbara Barnes înfrunta familia regală,
in unuia monarhică şi profesia de doică. Nanny Barnes
im • i .11 ulei a camera copiilor cap e regatul ei. Era prima
' i la un moştenitor al tronului care nu beneficia de
n i menajere şi de doi servitori, cu toate că exista o
n. ii i|n a, doamna Olga Powell, cu o bogată experienţă
i . ■■i aproape şaizeci de ani ai săi.
I*iuncie cîteva luni împreună cu William au fost
i 1111 ipc idilice, atît pentru Charles, cît şi pentru Diana.
• ii hli •. era îneîntat să-i facă Dianei toate poftele; nu-i
i 1 in i nimic din ceea ce-şi-dorea pentru ea sau pentru
i nI l 1căuta să-i arate că înţelegea enorma răspundere
•' >1 M'.a pe umerii unei mame tinere, fără experienţă şi
i ii ajute cu orice chip. Citea toate cărţile despre
ni \i dorea să fie un tată adevărat pentru William, nu
.......iiain ce vizitează din cînd în cînd camera copilului
1111 .i discuta cu doica progresele tînărului moştenitor.
375
I
NICHOLAS DAVIES
Charles era foarte atent cu fiul său. îl lua în braţe,

uneori îl hrănea cu biberonul, îi schimba chiar scutecul
în situaţii neobişnuite, şi asta ca să demonstreze că an
gaja de fiul său ca oricare alt tată obişnuit. Una din mari Ic
plăceri ale lui Charles era să facă baie cu William. Băiatu I
stropea şi plescăia în apă, iar Diana privea rîzînd cum se
jucau în cadă. Ea regăsea astfel ceea ce pierduse atunci
cînd părinţii ei se separaseră. în sfîrşit avea o casă şi o
familie. îi lipsiseră siguranţa, căldura, dragostea şi toi
ceea ce ea îşi dorise întotdeauna în secret şi nu reuşise s;i
aibă. Acum, că le găsise, era hotărîtă să le păstreze.
Dar n-avea să fie aşa.
Diana se dedica cu toată dragostea copilului şi îl rug;i
pe Charles să procedeze la fel. Ea era înnebunită după
William, aşa cum fusese şi după Charles la începuturile
legăturii lor. Simţea nevoia ca soţul ei să petreacă mai
mult timp acasă împreună cu William. Nu voia o doică, il
voia pe Charles lîngă ea să o încurajeze şi s-o sprijine, să-i
spună cît erau de frumoşi, şi ea, şi copilul. Cînd Charles
trebuia să participe la întrunirile pe care le prezida,
Diana se înfuria. Odată, a ţipat la Charles atît de tare că
s-a auzit dincolo de camera copilului:
"Du-te şi lasă-ne. O să ne descurcăm şi fără tine."
Charles a fost rănit, uimit şi contrariat. El nu reuşea
să înţeleagă cum poate fi cineva atît de iraţional. Dîndu-şi
seama că Diana trece printr-o depresiune nervoasă după
naştere, i-a cerut doctorului Pinker să stea de vorbă cu
ea. Dar n-a rezolvat nimic şi Diana a devenit din ce în ce
mai dificilă. Era atît de hotărîtă să facă ea totul pentru
William, îneît se expunea singură unei enorme presiuni.
Voia să organizeze pe toată lumea şi toate lucrurile, atît
în interiorul, cît şi în afara camerei copilului. La început
376
Copiii
•I *t• 111 u menajerele păreau de prisos. Nu-i de mirare că

. ttiHt mi Inurtc repede şi că era deprimată. A început să
■.......... .. ha suficient lapte, astfel încît William trebuia
............... biberonul, ceea ce Diana detesta. Ea se simţea
0 mi 1111.i .1 ui nci cînd William avea nevoie de jnai mult lapte
i . . ii Mputea ea oferi.
,i agăţat şi mai mult de Charles pretinzîndu-i să
..........ca ziua şi noaptea. îi spunea că nu poate mînca
.............nul lipseşte şi-l ruga să stea acasă. Charles era
lup h i aior şi răbdător, dar cînd avea o treabă de făcut
...........piciorul în prag. Era vorba de datoria lui faţă de
Im i i pa dc regină şi faţă de el însuşi. Pentru Charles
......... .... onta înainte de toate.
I .i ..isc luni de la naşterea lui William, Charles s-a
in Iu i egiiiă şi i-a explicat situaţia, plîngîndu-se de pur-
1 ..cu li.iţională a Dianei. Se afla în mare încurcătură,
i . i .ii.i i a chemat pe domnul Pinker şi alţi psihiatri cu
u . (insultat. Diana, însă, n-avea nevoie de psihiatri,
,. i■ p 11 n 1111Charles şi de William pe care-i dorea alături.
■. a sugerat că o vacanţă i-ar putea fi de folos Dianei
i i . unu a şi depăşi depresiunea psihică şi comportarea
.. oHmula. Poate că era bine să se relaxeze şi să-şi

,. 11 • tu .i i impui împreună. Dianei îi plăcea să schieze, aşa
, u m i.imiarie 1983 au plecat la schi în Liechtenstein.
\ ...... tu a constituit o corvoadă pentru Diana. De-abia
..............ucu şi rareori se ducea pe pîrtie. Intr-o noapte a
l u i . MII I I I p l i n s :
\ i. .ui acasă la William. Vreau acasă la copilul
....... < lui Ies era dezolat. Habar n-avea cum s-o con-
i .i. ■ ,i . o împace pe tînăra lui soţie.
Nuli ccuseră doi ani de la căsătorie şi armonia dintre
, i ii evaporase.
377
NICHOLAS DAVIES
Diana şi Charles se tocmiseră mult şi la alegerc;i

naşilor pentru W illiam . D iana voia oam eni tineri,
prieteni de-ai ei, dar prinţul era de neînduplecat. Copilul
a fost botezat pe 4 august 1982, la Buckingham Palace, m
Camera Muzicii; se serba a optzeci şi doua aniversare ;i
reginei mamă şi singurul părinte spiritual, pe lîngă ceilalţ i
invitaţi, era Tally, ducesa de W estminster, care se
căsătorise cu cel mai bogat proprietar de pămînturi din
Anglia, ducele de Westminster. Ei aveau o fetiţă, lady
Tamara. Diana şi Tally discutau la telefon despre copiii
lor, comparînd progresele.
Celelalte două naşe erau prinţesa Alexandra şi un;i
din doamnele de onoare ale reginei, lady Susan Hussey,
Naşi erau nepotul lordului Mountbatten, lordul Romsey,
regele Constantin al Greciei şi, în mod surprinzătoi,
prietenul lui Charles, filozoful sir Laurens Van der Posi,
care împlinise şaptezeci şi şase de ani.
Naşii se aleg de obicei destul de tineri pentru a-1 aju i;i
pe copil dacă părinţilor li s-ar întîmpla ceva. Bineînţeles,
dacă s-ar întîmpla ceva lui Charles şi Dianei, regina şi
restul familiei regale ar prelua imediat creşterea celor doi
copii. Să fii naşul unui copil regal rămîne un privilegiu ce i
dă persoanei respective dreptul de a ajunge la Charles şi
Diana şi ocazia de a stabili o legătură cu prinţii.
Iubit şi răsfăţat de Diana, Charles şi Nanny Barnes,
micul prinţ se dezvolta minunat. Diana spunea: "Sînl
convinsă că iubindu-i, legănîndu-i şi vorbindu-le, copiii
cresc mai repede".
La un an, William reuşi să apese butonul de alarmă
de pe peretele camerei sale în timp ce se afla la Balmonil
în Scoţia. Semnalul se declanşa direct la biroul de poliţii'
din Aberdeen, aflat la cincizeci de mile distanţă. Poliţişti i
378
Copiii
m HUMţi .ui dat buzna la Balmoral, au scotocit peste tot,

"i '| ■i o | >i;11de casă cu cea mai mare precauţie pînă cînd
....... I.ii scama că totul era în ordine. Abia după aceea
iii ' Icci iipcrit făptaşul.
Mi.idată, William s-a dus de-a buşilea prin sistemul
•I* ti urna cu infraroşu în grădina împrejmuită de la
* • " înrinn Palace, aducînd în scenă un detaşament de
i' ..... ■ ilare. Nanny Barnes a fost foarte încurcată, iar
......... I < liarles s-a scuzat insistent.
William era foarte neastîmpărat. Avea o deosebită
i ........ .1 arunce în toaletă jucăriile, pantofii lui Charles,
p ........... trusa de machiaj a Dianei, săpunurile şi tot ce
..... .. . in baie. D e asemenea, rupea tot ce-i cădea în
ii ... I liana îi spunea "micul meu huligan", iar Charles
\ din distrugătorul."
Iii ianuarie 1984 Diana şi-a dat seama că este din nou
............. aia. împlinise douăzeci şi doi de ani, iar Charles
in i ■ci şi cinci. La aflarea veştii, Charles a fost încîntat,
i,. , huni) Diana nu, deoarece se gîndea că iubitul ei
V lihnii in vîrstă de douăsprezece luni ar suporta mai
........ nou născut. El fusese în centrul atenţiei din
.... mi. ni ii I m care se născuse.
I im nou Diana a avut o sarcină dificilă, cu greţuri
.........a Ir La glumea cu sarcasm: "Charles este atît de
.... .......... noul urmaş. Dar dacă bărbaţii ar naşte o dată,
i ,u mai trebui al doilea copil."
i ii ioale că se simţea îngrozitor în primele şapte luni,
m .. ir din urmă ea şi-a învins depresiunea psihică. I-au
. i nii aproape doi ani.
iu 111111>n1celei de-a doua sarcini Diana şi-a demonstrat
i Mia, continuînd să-şi îndeplinească îndatoririle
,i. puia spre sfîrşitul termenului de sarcină. Harry, al
379
NICHOLAS DAVIES
cărui nume întreg este Henry Charles Albert David, s .1

născut sîmbătă, 15 septembrie 1984, doar la nouă orc
după ce Charles a dus-o pe Diana în salonul aceluiaşi
spital, aripa Lindo, de la Saint Mary, unde se. născuse şi
William. In dimineaţa următoare Charles a venit în vizi 1;i
împreună cu William şi Nanny Barnes. Diana a cerut ca
William să-l vadă pe frăţiorul lui îndată ce era posibil
pentru a se crea o legătură între ei. William a luat-o la
fugă pe holul spitalului înaintea lui Charles şi a doicii sale
-cînd a văzut-o pe mama lui în uşa salonului. Diana l-a luat
în braţe şi l-a sărutat. Apoi l-a dus să-şi vadă frăţiorul care
dormea într-un coşuleţ lîngă patul ei.
La mai puţin de douăzeci şi patru de ore de la
naştere, Diana a părăsit spitalul salutînd mulţimea care o
aplauda. Charles a condus-o înapoi la Kensington Palacc
şi apoi a plecat să joace un meci de polo la Windsor, unde
a sărbătorit evenimentul pe bancheta unui Land Rover,
împreună cu colegii lui de polo.
Jucăuşul William încerca să-l ia în braţe pe frăţiorul
lui ori de cîte ori era posibil. Trei luni mai tîrziu, cînd
Harry a fost botezat la Capela St. George din Windsor,
William s-a îmbufnat că nu i s-a permis să-şi ţină in braţe
fratele. Lordul Snow den a im ortalizat ceremoni;i
botezului. Ajutoarele lui erau uimite de comportarea lui
William. Asistentul lui Snowden comenta: "Ori de cîte ori
făcea o năzbîtie, toată lumea, inclusiv Charles şi Diana,
izbucnea în rîs. Nimeni nu-1 certa chiar dacă se afla în
pericol".
Botezul a fost televizat pe canalele naţionale ca o
parte a transmisiei anuale de Crăciun dedicată reginei.
W illiam apărea fugărindu-se cu verişoara lui Zara
Philips, fiica prinţesei Anne şi a lui Mark Philips, printre
Copiii
(•!' im.ik-Io arhiepiscopului de. Canterbury. Publicului i-a

......... .ista. Era o dovadă că familia regală se purta în
........ mi Iar la fel ca celelalte familii.
I’i înţesa Diana era foarte îngăduitoare cu copiii săi
1 1n 1111ţi <>dezaprobau. Dar tînăra prinţesă, ea însăşi nedis-
♦li'lin.nn, continua să procedeze cum credea de cuviinţă.
' ...... i/ia botezului, supraveghetorii regali au fost
• | minşi să asiste din nou la o victorie a Dianei. Vechea
Mi■"11 <•i a e li minată. Cîştigase ideea Dianei de a se încon-
|m i de oam eni tineri. D e data asta printre naşi se
.......nan lady Sarah Armstrong Jones, fosta colegă de
....... .. a a Dianei, Carolyne Pride şi lady Cece Vestey, a
■<••11.1 soţie a colegului de polo al lui Charles, soţia
.........mini cărnii", lordul Vestey. Toate erau în jur de
" i • <i de ani şi, împreună cu prinţul Andrew şi artistul
Mi nan ( )rgan, care pictase un portret neoficial al Dianei,
in *i | mi ticipala eveniment un tînăr fermier, vechiul coleg
i la I ion, Gerald Ward. La petrecerea de botez n-au
i' i invitaţi tradiţionaliştii ce credeau că moştenirea şi
in. 111a socială reprezentau criterii absolute pentru
Imn i ia u -a personală, în această categorie intrînd chiar
' i ■i înţesa Anne, care nu figura printre naşi.
I »1.1 nei nu i se îngăduise să aleagă naşii la botezul lui
v ..... ii. dar de data asta s-a dovedit mai puternică în
in, i m n tradiţia regală. încă din timpul sarcinii precizase
in inscsc de acord cu alegerea familiei regale în ce
i" n naşii lui William, dar ar fi cinstit ca ea să-i aleagă
i" i n următorului copil. Charles ştia că regina n-o să
i i. ord. Situaţia de naş al unui copil regal nu era
11 i 11.i ( a o bagatelă. Regina dorea membri ai instituţiei
.......... 11u t-, rude ale familiei regale sau aristocraţi: dacă
381
NICHOLAS DAVIES
ar fi fost aleşi oameni fără un titlu de nobleţe, argumentul

dispărea şi poziţia de naş pierdea din prestigiu.
Diana a rămas neînduplecată. Charles a convins-o pe
regină că permiţîndu-i Dianei să aleagă o parte din naşi
ar contribui la ameliorarea relaţiei lor. Diana a întocmii
o listă de posibili naşi pe care a supus-o aprobării reginei;
ea a ales cu grijă candidatele ce puteau fi considerate
responsabile, dar care să-i fie şi prietene. Regina încerca
s-o facă pe Diana să înţeleagă că nu poate hotărî fără
aprobarea capului familiei, obiectînd în privinţa a doua
nume. Diana a adăugat alte două şi lista a fost aprobata
Ea a ripostat şi la pretenţia lui Charles ca naşii să fie
intelectuali şi oameni maturi.
După naşterea lui Harry, prinţesa Diana a apelat încă
o dată la Charles cerîndu-i să stea aproape de ea şi de
copii. In dorinţa de a o linişti şi din teama că ea ar putea
suferi o nouă depresiune psihică, Charles a început să
stea mai mult la Kensington Palace.
La sfîrşitul lui 1984, regina, prinţul Philip şi ziarele
de scandal au început să realizeze că Charles îşi neglija
îndatoririle regale. După naşterea lui Harry, prinţul
Charles participase doar la cîteva angajamente, mai puţin
de o treime din numărul obişnuit de acţiuni. Aproape în
aceeaşi perioadă, sora lui, prinţesa Anne participase la
cincizeci şi şase de acţiuni, iar prinţul Philip la patruzeci
şi cinci. Părinţii i-au amintit lui Charles de obligaţiile faţă
de naţiune, mai presus de datoriile pe care le avea faţă de
soţie şi familie. Se impunea să facă sacrificii. N-avea de
ales şi nu se admitea nici o scuză pentru neîndeplinirea
acestor obligaţii.
Charles îşi neglijase îndatoririle regale şi după
naşterea lui William. Prinţul Philip a fost atît de supărat
382
Copiii
c iiul ',nii , încît au trecut cinci săptămîni bune de la

• 1 ■ i lui i Iarry pînă a catadicsit să-l viziteze pe noul
•Nit H< pot. Asta a înfuriat-o pe Diana, care s-a simţit
•i.. pi.i(ii ă. Ea credea că prima datorie a lui Charles era
' '!■ im, fiii şi familia lor, nu faţă de tron.
1 liatics, prins între îndatoririle sale regale şi preten-
(• 1 1■ipei sale, a început să se retragă la ţară, apelînd la
• ' tpu agricolă". Diana spera şi credea că mai devreme
••' m ii ni / iu avea să termine cu ipohondriile lui şi să se
ha......a la ea şi la familie ca orice om normal, însurat,
" 111 •re a printr-o criză uşoară.
Publicul a început să o perceapă pe Diana ca pe o
l"ii'h a nnără şi frumoasă care-şi făcuse datoria dînd
........Iui doi m oştenitori sănătoşi şi care înfrunta o
p imailji grea în căsnicia ei. Unii apreciau că prinţul îşi
l" i'lu'.c busola şi părea gata să abandoneze nu numai
••' in aţiile- regale, ci şi pe tînăra lui nevastă şi copiii în
a proprietăţii de la ţară şi a terenului de polo.
Iii pc- rioada anilor ’85 şi ’86 Charles se refugia tot mai
■li « in liniştitul Highgrove unde-şi stabilise cartierul
i" "• ial. Şi-a adus documentele, cărţile şi o parte din
p ' mi aiul absolut necesar, izolîndu-se de zgomotul de la
1 ■nsiiigion Palace şi de femeia lîngă care îi era tot mai
i ii -.a iraiască. Diana şi Charles s-au înstrăinat mult în
■MIm ani; Charles părea conştient de acest lucru. D eşi
M'" i. ase fără succes s-o împace şi să o înţeleagă, nu mai
"p"i ia "argumentele" ei şi discuţiile ce se încheiau cu
i'i" ic si cuvinte grele.
Marca de spirit a Dianei oscila între furie şi frustrare
i puni pinS la deznădejde; se încăpăţîna să facă ce vrea cu
pnipna viaţă. In acei ani Diana a înţeles că trebuia să-şi
r.ca u n loc în familie. Ea a descoperit că, implicîndu-se
383
NICHOLAS DAVIES
în activităţile de binefacere şi în îndeplinirea îndatoririlor

regale, se putea bucura mai mult de viaţă şi îşi găsea astfel
o împlinire.
Suprema satisfacţie a Dianei erau fiii ei. Ea a înţeles
că dragostea pentru Charles se revărsa acum asupra lui
Wills şi Harry. Diana îl critica adesea pe Charles, ad-
monestîndu-1 şi luîndu-1 la rost, ceea ce îl îndepărta de eu
şi de copii.
D in 1987 Diana a devenit indiscutabil stăpîna de la
Kensington Palace. Personalul, secretarii şi funcţionarii,
precum şi servitorii înţelegeau că Diana preluase frîielc
puterii. Ea descoperise că în calitate de mamă a celor doi
prinţi avea autoritate mai mare decît înainte; personalul
începuse să-i adreseze ei toate cererile casei, nu lui Charles.
Diana se simţea măgulită şi puternică.
Pregătirea şcolară provocase cele mai mari neînţele

geri între Charles şi Diana. Charles dorea ca W illiam şi
Harry să înceapă pregătirea acasă, cu guvernante care
să-i înveţe rudimentele citirii şi scrierii, în acelaşi fel în
care el şi Diana învăţaseră în copilăria lor. Diana care
lucrase într-o grădiniţă se opunea acestei idei. Ea con
sidera colectivitatea cea mai bună metodă de creştere şi
educaţie pentru copii. Prin urmare, fiii săi trebuiau să
aibă o experienţă şcolară normală.
încă o dată Diana făcea cum o tăia capul. Ea începu
să caute cele mai potrivite grădiniţe pe o rază de cinci
mile, aproape de Kensington Palace şi îi prezentă toate
propunerile lui Charles. Pentru a-1 convinge îi dădu ar
ticole scrise de educatori care arătau că grădiniţele mici
sînt mai bune pentru dezvoltarea lui Wills, decît educaţia
particulară.
384
Copiii
i 'up.'t multe discuţii William a fost trimis într-o

toittlmi(,i condusă de doamna Mynors din Notting Hill
' •• | ic ciire o frecventau cîţiva dintre copiii prietenelor
1 »imn i I tomnna Mynors le ceru tuturor părinţilor şi celor
" • i<•<11mu în apropierea şcolii să facă cit mai puţin caz
■i* po /■ nţ.i vlăstarelor regale
< lui Ies şi Diana au trimis o scrisoare tuturor redac-
...... i -y l i de pe Fleet Street, cerîndu-le ca, după fotografia
"i ii i i icută lui William în prima zi de grădiniţă, să-l lase
im pm r. Iu prima zi de grădiniţă, în septembrie 1985, s-au
P" /• ni. ii peste o sută cincizeci de fotografi, cameramani
1 pm ici i. în schimb, a doua zi nu mai era nici unul.
in pi imul trimestru William s-a dovedit uşor de
........ ii De tectivul care-1 însoţea la şcoală se străduia să-l
" imicze cît mai puţin, dar era nevoit să intervină
....... .. bătăile de pe teren: "Ei, ei, William, nu
ii ••im ic „i te comporţi aşa," îi spunea el tind băiatul
•» - mca neascultător.
Vilham a căpătat porecla de "Wills bătăuşul" din
......... ipicsivităţii sale pe terenul de joacă şi uneori în
■ 'pul lecţiilor. U nii părinţi considerau că poveştile
'• pu obrăzniciile lui W illiam erau exagerate, dar
p " . i.t ;i prins. Wills a avut nevoie de o perioadă de
• "in. .ilare. El simţea că este diferit de ceilalţi, dar nu-1
•I....... ... I .ducătorii credeau că cei mai mulţi copii ar fi
1 ......... i iii fe 1 tuIburaţi dacă s-ar fi aflat în situaţia lui.
'»c făcea totul ca acest băiat de trei ani să fie tratat
.......... .. e alt copil din cei cincizeci aflaţi la grădiniţa ce
I" '• ■pca o taxă de o mie două sute de dolari pe an.
1" ..... şi copiii i se adresau numindu-1 William; nu i
• " "i da un tratament preferenţial şi nici o atenţie spe-
1' im partea personalului. Copiilor nu li se spusese
385
NICHOLAS DAVIES
niciodată cine era William. Părinţilor li se ceruse să nu-şi

manifeste în nici un fel interesul. Cu toate acestea, micul
Wills rupea rîndurile: 'Tatăl meu este mai bun decît tatiil
tău, pentru că al meu este prinţ!" Ceva mai tîrziu, doamna
Mynors comenta: "Colegii liii de clasă abia dacă ştiu cine
este. Va fi trist dacă nu se va proceda la fel cînd va ajunge
la şcoală".
La şcoală comportarea lui Wills' nu era totdeauna
corectă. La o aniversare el s-a înfuriat cînd i s-a spus să
stea jos ca toată lumea. Şi-a aruncat jeleul, îngheţata şi
sandvişurile pe duşumea strigînd că îi urăşte pe toţi şi a
cerut imperativ să plece acasă. Cînd una din infirmiere
l-a obligat să adune murdăria, furiosul William i-a strigat:
"Cînd am să fiu rege o să-mi trimit cavalerii să te ucidă."
Informată de acest incident, Diana l-a certat şi l-a
ameninţat că-1 va pedepsi dacă mai greşeşte.
Diana era îngrijorată că William şi chiar micuţul
Harry se dovedeau prea ataşaţi de Baba, cum îi spuneau
ei lui Nanny Barnes. Ea făcea efortul de a se întoarce
acasă la timp pentru baie sau pentru a le citi poveşti la
culcare, dar adesea ajungea prea tîrziu după ce Nanny
Barnes îi dusese la culcare şi îi sărutase de noapte bună.
Cînd băieţii se loveau sau erau nemulţumiţi de ceva şi o
strigau instinctiv pe Baba şi nu pe Mummy, Diana se
enerva. Ca urmare a hotărît ca domnişoara Barnes să
plece la cîteva zile după ce William începuse şcoala, în
ianuarie 1987. Palatul Buckingham încercase să susţină
public că îndepărtarea ei nu era un lucru neobişnuit, dai
lumea pricepuse adevărul. Domnişoara Barnes nu avea
altă funcţie de îndeplinit şi în locul ei nu a mai fost adusă
altă doică.
386
Copiii
i 11.111;i greşise crezînd că nu va mai avea probleme cu

•• i"i băieţi. Au curs multe lacrimi şi au fost multe
hi . i ■ <lc furie după ce a plecat Baba. Băieţilor nu le
...... i ..I (-rvadă că Baba lor, persoana pe care o adorau,
ii |i ii i r.r şi n-avea sase mai întoarcă.
i lua din explicaţiile date de Diana privind con-
• • •ii- i . i ini Nanny Barnes acredita ideea că William nu
• ’ 11 1<■siiil de disciplinat şi asta s-ar datora Barbarei Barnes.
V* iiii.mi tăcea tot felul de boroboaţe, astfel încît Diana
" • i i .11 să-l scoată în public. Culegea roadele deoarece
I» rmisese niciodată lui Nanny Barnes să-l dis-
• ‘i-i111. /<• pe William. Ea insistase ca miss Barnes să-i
"-tu. i in ni la cunoştinţă orice greşeală, urmînd să decidă
■ 1 i >• d<-apsă va primi tînărul prinţ. Această înţelegere n-a
.... Imnul. William putea fi oricît de obraznic, însă
I• ■i< 11 »sa venea mult prea tîrziu, iar el uita cu desăvîrşire
• ii tiu usc ceva rău.
i ii.ma nu era pentru o disciplină riguroasă, dar
i •' li i .a băieţii trebuie pedepsiţi cînd sînt obraznici şi
"• H • uluitori. D e obicei îi punea la colţ, îi trimitea în
...... . i a lor şi cîteodată îi plesnea peste fund. în general,
1 ' in ii iede in reproşurile verbale, preferind să le explice
• Hmi greşit.
I »ia 11a a fost văzută rar plesnindu-1 pe William peste
...... . 1111 pă ce el lovise alt copil. Altădată i-a tras o palmă
........ la spate, pentru că s-a cocoţat într-o maşină a
...... . i şi a inceput să se joace cu radiotelefonul. Ea l-a
i "•> pe Wills, care avea numai trei ani, să-i ceară scuze
'dlţpiulul.
I i pniru ani, ca o atenţie specială, lui William i s-a
i ' a a participe la meciul de polo al tatălui său din
387
NICHOLAS DAVIES
lojele destinate pentru Guards Polo în Winosor Grea!

Park.
Din momentul în care Diana a sosit în incinta rezer
vată personalităţilor regale au şi început necazurile. Wills
o ţinea şnur: "Unde-i papa?", "Pot să beau ceva?", "Pot să
mănînc o îngheţată?", "Cine-i ăla?". Diana l-a ameninţat
că-1 va trimite la castelul Windsor dacă nu se purta
frumos, nu stătea liniştit şi nu privea meciul. Wills a
încercat, dar n-a reuşit. După jumătate de oră Diana l-a
luat, l-a băgat in maşină şi l-a dus direct la castel. Dis
tracţia lui de după-amiază s-a sfîrşit cu lacrimi.
Cînd Wills a ajuns la vîrsta şcolară, Diana a preluat
controlul situaţiei şi a cerut o listă de şcoli particulare pc
o rază de cinci mile de palat. înainte de a hotărî a consultat
detaşamentul de pază rgală care cerea ca şcoala să poată
fi ţinută sub observaţie şi să beneficieze de un sistem de
securitate. După ce a discutat cu Charles, Diana a hotărît
să meargă la Wetherby, o şcoală cu o sută douăzeci de
băieţi între patru ani şi jumătate şi nouă ani, renumită
prin preocuparea pentru disciplină şi bunele maniere.
Lordul Freddie Windsor, fiul prinţului şi prinţesei
Michael of Kent, frecventase această şcoală şi se simţise
cît se poate de bine. El cîntase în cor, îşi dăduse toate
examenele şi căpătase cele mai bune maniere pentru cei
nouă ani ai săi. Mult mai important pentru prinţul Charles
era faptul că nepoţii Camillei şi ai lui Andrew Parker
Bowles fuseseră, de asemenea, educaţi la Wetherby. Ei
erau foarte încîntaţi de şcoală şi de directoarea ei - miss
Blair Turner.
Cîteva săptămîni mai tîrziu Diana le spunea celor
lalţi părinţi: "Wills s-a acomodat într-adevăr foarte bine
aici. El deschide deja uşile pentru doamne şi se adresează
388
Copiii
•' "I - uilor cu sir, ceea ce-mi dă dreptul să sper că va

1 ■mi mi mic gentleman perfect"
vilii insă nu erau chiar atît de siguri. Unul dintre
......... i i fost Bob Geldof, masivul cîntăreţ de muzică din
iii im. i.i intr-o zi G eldof a sosit la Kensington Palace
• " ii m jeanşii lui obişnuiţi şi în pantofi de sport,
ni in .1 vorbi cu prinţul Charles despre ajutorarea
mm......... 11 ilor din Etiopia. Wills era prezent.
"De ce vorbeşti cu omul acela?" a întrebat Wills
m li iml cu degetul spre G eldof care nu prea obişnuia să
• nulii.
IV ntru că avem o treabă de făcut!
i Mc aşa de murdar!" a spus William.
«.cldof a răspuns: "închide gura, băieţaş obraznic. Şi
i nul im este neîngrijit."
<»i donatul William a ripostat: "Nu, nu este. M-a
i"> i>i.mat mama."
iulie i iinp, Diana nu reuşea să găsească o înlocuitoare
........ .. It.irbara Bames. Se hotărîse pentru una, dar a des-
M'iM"i »a era romano-catolică. O scrisoare politicoasă a
tul...... . ii -o că nu putea obţine acest serviciu: "Cum poate
!• mtuiul, cure într-o zi va fi şeful bisericii engleze să
i"imi. /c |)cntru copiii săi o doică romano-catolică?
IU". 11ii< Ies că nu puteţi căpăta slujba aceasta."
t u voia de a angaja o doică anglicană dovedeşte cît
•t. 11 i ..iii bisericii erau regina şi monarhia.
in >"le din urmă, slujba i-a fost acordată lui Ruth
WhII ... , o asistentă medicală de patruzeci de ani, fostă
i 11 m11 iţesei Michael de Kent. Prinţesa Michael a fost
• ...i'.iia, ea credea în regulile nescrise că m am ele nu
i •" i \ Horii altora, în special doicile. D estul de con-
i .. mleni, ca comenta: "Ei bine, Diana are nevoie de
389
NICHOLAS DAVIES
atîta ajutor cît poate obţine. Şi Ruth e foarte competenta.

Cine o poate învinui că vrea să lucreze pentru prinţesa c!c
Wales?"
Diana renunţă la ideea de a-i disciplina personal pc
băieţi şi-i permise lui Nanny Wallace să-i pedepsească
dacă găsea că este necesar. Totuşi, ea avea datoria de a o
informa pe Diana despre orice purtare proastă. Din
fericire, Wills îşi cheltuia energia în timpul programului
de şcoală foarte încărcat. Orarul prevedea cursuri de la
nouă dimineaţa pînă la trei după-amiaza timp de cinci
zile pe săptămînă, la care se adăugau lecţiile suplimen
tare de muzică (100 de dolari pe trimestru peste taxa
şcolară de 1500 de dolari). Urma de asemenea în fiecare
săptămînă clasa de muzică în North London. în com
pletare, fotbal, lecţii de înot şi, o dată pe săptămînă, lecţii
de tenis la Wanderbilt Club împreună cu mama sa. în
timpul week-end-urilor lua lecţii de călărie pe poneiul pc
care i-1 cumpărase Charles.
Charles spera ca amîndoi fiii săi să împărtăşească
pasiunea lui pentru cai şi dorea foarte mult să înfiinţeze
o echipă de polo juniori cînd băieţii aveau să ajungă la
vârsta adolescenţei, echipă în care să poată juca toţi trei.
Spre lauda ei, Diana i-a îndemnat pe copii să călărească.
A cerut, însă, profesori competenţi. Cu toate că Charles
nu purta tot timpul casca de protecţie la meciuri sau cînd
îşi antrena poneii, Diana a insistat ca băieţii să nu încalece
fără cască, A fost chiar categorică: fără cască nu se
călăreşte.
Micul Harry l-a urmat pe fratele său şi, în septembrie

1987, a început să frecventeze grădiniţa doamnei Mynors.
Atît Charles, cît şi Diana erau îneîntaţi de felul cum
390
HMHMI
Copiii
........c .<oala să potolească exuberanţa lui William,

•I•h■in i m acelaşi timp şi cunoştinţele de bază. Henry,
............ ii blind şi mai sfios, s-a adaptat şi mai bine decît
iul lui frate mai mare.
1*1111 ai ca micului William s-a corectat; el a trecut cu
........ 1« lioadapreparatoriedelaW etherby. în 1990, la
•111 mi 1 1<>st trimis la o şcoală pentru băieţi, cu internat,
l mi d i n Berkshire. Instituţia mică, exclusivistă, cu
• '»•i i, interni, se afla pe o proprietate rurală superbă,
•u m 111 ni | o sută treizeci de acri de pămînt. Ea se găseşte
......... .. eei de mile de Londra. Taxa este de douăsprezece
"ui .i.' dolari pe an. Charles şi Diana au ales şcoala la
•• * 'iu ,udarea ducelui de Kent care-i urmase cursurile,
......... ni.lii-1 ulterior şi pe fiul său Frederick. W ills va sta
>di i , mia la treisprezece ani cînd va da examenul de
«tlintirir în reţeaua de şcoli publice. Charles şi Diana
"" nu liotărît încă ce şcoli publice vor urma W ills şi
M.i . is Alegerea va depinde de capacitatea intelectuală
« In i. p Im-, Cu siguranţă că Diana nu doreşte ca vreunul
•li" imirţi să se ducă la vechea şcoală a lui Charles,
i d..ir.tonn, în Scoţia.
i '. .111 1el, nici Charles n-a fost fericit în timpul acelor
uni 11 <.oi «lonstoun şi ar fi preferat ca fiii lui să primească
........ m ur mai bună decît avusese el acolo. Dacă băieţii
........i|ul)ili, cl doreşte să-i înscrie la Eton, mai ales că
1......... m id i. Eric Andersen i-a fost profesor de engleză
• ..... lonstoun şi el l-a admirat foarte mult. Şi astăzi,
■1" i •' 11111.i ani de la absolvire, Charles a rămas prieten cu
.......... \iulerson. Dacă doctor Anderson va constata că
1 ........ i egali nu sînt capabili să ţină pasul cu colegii lor
1 1 > i mai mult ca sigur că Wills şi Harry vor urma
■ 1 1 In Marlborough, Winchester sau Radley. Intrucît
391
NICHOLAS DAVIES
această perioadă va fi cea mai importantă pentru

pregătirea lor preuniversitară, Charles va fi cel care va
lua hotărîrea decisivă. El n-are intenţia s-o consulte pc
Diana, dată fiind lipsa ei de pregătire.
La Ludgrove, micul Wills s-a cuminţit. în primul
trimestru a fost luat peste picior de nenumărate ori
spunîndu-i-se "Wills bătăuşul", dar el a depăşit momentul
cu maturitate: a întors şi obrazul celălalt, fără să răspundă
violent. William nu mai este tînărul fioros ale cărui jucării
favorite erau armele din plastic - tancuri, mitraliere,
pistoale şi săbii - folosite adesea împotriva fratelui său.
William şi Harry sînt încîntaţi să participe la par
tidele de vînătoare din Scoţia. La început stăteau înpreaj
ma lui Charles şi mimau că vînează cu armele lor dc
jucărie. D e la vîrsta de şapte ani William a început să ajute
gonacii să aducă fazanii şi potîrnichile în bătaia puştii.
Diana este împotriva vînătorii de păsări, ca şi a faptului
că Charles îi ia pe fiii lui la vînătoare. Băieţilor le place
însă acest sport.
U na din prietenele Dianei care are copii cam de
aceeaşi vîrstă spunea: "Diana a încercat să-l oprească pe
William de la vînătoare, dar Charles a pus piciorul în
prag. I-a spus că, asemeni pescuitului, este un sport
bărbătesc şi nu vede de ce nu i s-ar îngădui şi lui William
să îl practice, William îşi încercase deja mina la pescuit,
dar se plictisise. Charles spunea că băieţii aveau să aleaga
singuri. Diana n-a reuşit atunci, dar ea încearcă să-l con
vingă pe Harry să nu vîneze."
D eşi mult mai tăcut, Harry se dovedeşte mai temerai
decît fratele lui mai mare, mai ales cînd schiază sau
călăreşte. William are tendinţa de a se duce pe pante mai
dulci, ca şi mama lui, în timp ce Harry, la numai şase ani,
392
Copiii
•I•• Hdcază muntele fără frică asemeni tatălui său. La fel

*>• . nmportă Harryşicînd călăreşte: el sare peste o groapă
'.mi im gard mic fără teamă. William este mult mai
........ iiit in şa, mult mai stilat, dar ambilor băieţi le place
....... iii călăria. Tot astfel se întîmplă şi cînd merg pe BM X
Hu. u leie de cursă). Le place să meargă pe bicicletă
ni i. 11ule s-ar afla - la Highgrove, la Windsor, Sandrin-
i ii mi, Balmoral sau chiar în vacanţă. Harry preferă viteza
i 11. .lalcază mult mai rapid decît fratele său mai mare.
Disputele familiale în privinţa vînătorii continuă,
i i .ui reizbucnit în decembrie 1991 cînd prinţul Harry a
•l. elarat că vrea să meargă la vînătoare cu tatăl său.
11.11 ry, mai atras de călărie decît Wills (mulţi spun că este
111.11 mdemînatic) nu poate lua zidurile şi gardurile pe care
l. -..ii călare vînătorii.
Iliana s-a opus ca fiii ei să participe la vînătoarea de
nl|ii. S-a declarat însă de acord să însoţească echipajul
■!■. iarece asta nu presupunea uciderea vreunui animal.
Iia îi declarase lui Charles că socotea vînătoarea o
1■111i.n ic şi insista să nu-i atragă pe copii spre acest sport
•im Charles a refuzat. Cîteva săptămîni mai tîrziu, în
.1. .cinbrie 1991, Charles şi Harry au plecat, totuşi, la
vm.iioare; nu de vulpi, ci de iepuri.
In septem brie 1990 Harry şi-a urmat fratele la
1 i lirrby. Amîndoi băieţii au fost trataţi la şcoală ca nişte
■ini obişnuiţi, lipsiţi de privilegii. Bineînţeles că ceilalţi
'ini Miau cine sînt. Băieţii au trebuit să accepte unele
i i. lunari, la fel ca nişte copii oarecare.
I )iana, ca toate mamele, suferă dacă se accidentează

iu ii il din copii. în iunie 1991 William a fost lovit la cap,
■1111 ]u . scală, de către un copil în timp ce alerga pe terenul
393
NICHOLAS DAVIES
de golf laLudgrove. Lovitura, deasupra ochiului sting, s-a

soldat cu o fractură cu înfundarea craniului. A fost dus dc
. urgenţă la cel mai apropiat spital, la Reading, şi apoi
transferat la Great Ormond Street din Londra, pentru
operaţie.
Plîngînd, Diana a ajuns la spitalul Reading, după ce
alergase prin traficul greoi al Londrei pe o distanţă de
patruzeci de mile, escortată de poliţie. Charles a sosii
cincisprezece minute mai tîrziu de la Highgrove.
Diana a fost cea care a pus situaţia sub control.
Charles a obiectat că W ills trebuia luat imediat la
Nottingham’s Q ueen’s Medical Center, la o sută de mile
distanţă, unde fusese el însuşi internat în urma unei frac
turi la braţ produsă în timpul unei meci de polo. Diana
nici n-a vrut să audă:
"Nu te prosti. E prea departe. Cel mai bun loc pentru
William va fi Great Ormond Street. Nu-i aşa, doctore?"
a întrebat ea.
"Ar putea'fi riscant", a răspuns chirurgul.
Charles a încercat să intervină, dar Diana nu l-a lăsat:
"St! i-a spus ea. Ascultă-i pe doctori, ei ştiu cel mai bine."
Chirurgul a continuat: "V-aş sfătui să fie dus la Great
Ormond Street, sir".
Diana s-a întors spre Charles: "Ai auzit ce-a spus
doctorul? Gata!". Apoi a ieşit din salon şi l-a lăsat pe
Charles să se ocupe de amănunte.
Această schimbare a relaţiilor dintre cei doi membri
ai familiei regale era simptomatică, relevînd cît de putcr
nică devenise prinţesa. II trata pe soţul ei cu prea puţin
respect şi nu dădea importanţă părerilor lui. Faptul cil
Charles acceptă această poziţie şi nu pune în discuţie
autoritatea soţiei sale în ce-i priveşte pe copii este, dc
394
Copiii
.........in-a, relevant. A fost nevoie de zece ani ca rolurile

i м inverseze.
i 'una a însoţit ambulanţa care îl ducea pe Wills,
..... Ии, iiulu-şi maşina în timp ce Charles a mers separat
'и ииiomobilul său Aston Martin, condus de garda sa de
И1ф.
I )i;ma a stat la spital pe parcursul celor şaptezeci de
и иiи11 c d t a durat operaţia lui Wills pentru îndepărtarea
....... mici bucăţi de os care presa creierul. Charles a
i i ■ ii la Kensington Palace după patruzeci de minute,
l'inii.i n-a părăsit spitalul, dormind noaptea într-o
■ miei a alăturată în timp ce Charles s-a dus la operă în
ш nui aceea, iar mai tîrziu a luat trenul de noapte spre
<. и I .liire, pentru a participa la o conferinţă de ecologie
i . . oikshire Dales. Ca urmare, un ziar de scandal îl
и111 eba pe prinţul Charles a doua zi: CE FEL E)E TATĂ
l ‘>11 TU?
"< >are locul lui Charles nu era lîngă îngrijorata lui
.. 11. . prinţesa Diana? Nu putea el să rezerve mai mult de
i ■и 11 i/i-d şi două de minute pentru a-1 vizita pe fiul lui şi
. maia puţină compasiune soţiei sale? In problemele
nii. iale, prinţul este mai mult decît conştiincios. Evident
. и i <•a să-şi folosească autoritatea pentru binele general,
i '.и nu vi tabil popularitatea lui va avea de suferit dacă va
.......la mai multă atenţie moşiei decît propriului fiu.
I ».i. a se va purta ca un tată preocupat de criza ce apare
и11 111111ir va beneficia de respect şi afecţiune".
Miaua a continuat să-l vegheze singură pe Wills
111n I u i mina şi vorbindu-i liniştit pe măsură ce îşi
.i-i. ж a. După optsprezece ore, Diana s-a dus acasă să
I „ i и baie şi să se schimbe; două ore mai tîrziu ea se afla
■im imn la spital, în vreme ce prinţul era taxat cu bilă
395
NICHOLAS DAVIES
neagră de psihopediatri pentru că îşi vedea de îndatoriri Ic

lui oficiale. El nu-şi părăsise la ceas de cumpănă numai
soţia înlăcrimată, ci şi pe fiul şi moştenitorul său! Charles
s-a întors la spital la şase după-amiaza în ziua următoare,
la timp pentru a-i spune noapte bună lui Wills.
In timpul celor şaptezeci şi două de ore cît William a
stat în spital Diana a participat doar la un angajament. Ea
a vizitat pacienţii hipoacuziei şi debili mintal de la
Springfield Hospital din South London, şi asta pentru că
pacienţii se pregătiseră luni de zile pentru vizita ei. Ea
s-a întors lingă patul lui Wills imediat după aceea.
Absenţa de douăzeci şi patru de ore a lui Charles s-a
întors încă o dată împotriva lui, apreciindu-se că n-a fost
capabil să acorde sprijinul moral nici Dianei, nici fiului
său atunci cînd era necesar. în 1988 micul Harry, învîrsta
de trei ani, a fost internat de urgenţă pentru o operaţie
de hernie. Şi de astă dată, Charles a lăsat-o pe Diana sa
se descurce singură şi să vegheze la spital, hotărînd să
nu-şi strice vacanţa din Italia, unde plecase să picteze. Dc
fapt, Harry suferea de o strangulare dureroasă a tes
ticulului, care necesita o intervenţie rapidă, altfel se ajun
gea la extirpare. D in fericire, Harry s-a făcut bine şi după
douăzeci şi patru de ore de la operaţie a părăsit spitalul.
Diana l-a acuzat pe Charles că procedează exact cu m
proceda prinţul Philip cu el - rece şi distant. Educaţia lui
Charles a fost marcată de formalism şi rezervă. Regina
este mult mai afectuoasă cu cîinii, decît cu copiii ci.
Incidentele din spital i-au dovedit Dianei încă o dată cit
era de singură. în discuţiile pe care le mai are uneori cu
prinţul Charles ea nu uită niciodată să-i reproşeze acest
lucru.
396
Copiii
i >i.ma suferă că se desparte de copii cînd este

"Mmmi. i să-l însoţească pe Charles în vizitele oficiale
l" i ■ invan. Ea încearcă să recupereze perioadele de
•I* imi |ire participînd la acţiunile organizate la şcolile
I» •" iilor - zile ale sportului sau piese de sfîrşit de an.
I" i" rare an Diana ia parte la "Cursa mamelor" de la
V 1 1ioi by; fotografii sînt întotdeauna prezenţi surprinzînd
u ntul victoriei salutat cu urale de fitil ei William.
< ind b ăieţii sim t nevoia de duioşie, D iana le
mIsul11ic să doarmă în patul ei. Diana a fost întotdeauna
i• 111 < apropiată de băieţi, în contrast cu modul în care a
li i 11 a lat Charles de părinţi. Prinţul şi regina n-au fost
ai lnindu-1 în braţe, legănîndu-1 sau sărutîndu-1 cînd
• i i a no. Pentru Diana este foarte important ca băieţii s-o
i• ia I şi s-o sărute, atît în familie, cît şi în public. Multe
>"M al ii i-au surprins pe Wills şi Harry îmbrăţişaţi de
mu lor, în vreme ce Charles n-a fost niciodată văzut
Imiindu-şi copiii. El îi tratează ca pe nişte bărbaţi în
miniatură. Diana îi încurajează pe fiii săi să citească şi
i i im ieste să-i ducă la Early Learning Center din
i .mdi a, cu magazine specializate pentru copiii de la trei
illll iii sus.
i 'i inţesa nu-i lasă să privească prea mult la televizor:
ii a i y a ajuns un pic saşiu, spunea Diana adresîndu-se
iii.H onpii în timpul prînzului de la centrul de caritate
. i. h mi llarnado. El vine acasă după o zi grea de şcoală şi
tundă în fotoliu în faţa televizorului". Ea nu-şi face
i multe probleme de viitor deoarece ştie că atunci
..... . I larry se va duce la Ludgrove, la vîrsta de opt ani,
ii 11111 a ic a programelor TV va fi strict limitată.
1111 >eimanenţă Diana s-a preocupat de îmbrăcămin-
i. n băieţilor. Ea detestă hainele aiurite, preferă lucrurile
397
NICHOLAS DAVIES
simple, inclusiv jeanşi şi pantofi sport. La evenimentele

oficiale ei poartă costume gri, cămăşi, cravate şi pantofi
negri cu şireturi. Diana îl îmbracă bucuroasă pe Harry cu
hainele rămase de la Wills. Aşa cum spuneam, în clasele
burgheze şi în fam iliile aristocrate din Anglia este
obiceiul ca cei mai mici să poarte lucrurile fraţilor mai
mari. Diana apreciază obiceiul considerînd că îi ajută pc
copii să aibă grijă de haine.
In ceea ce priveşte alimentaţia, Diana nu-şi face mari
probleme, dar insistă să includă legume la m esele prin
cipale. Nu e de acord cu obiceiul de a mînca ciocolată şi
dulciuri între mese, însă nici nu le interzice s-o facă. La
dejun copiii mănîncă pîine prăjită şi marmeladă, suc dc
portocale şi uneori ouă fierte. Prinzul constituie masa
principală a zilei. Ceaiul este însoţit de biscuiţi sau
prăjituri cu fructe, iar cina constă în om lete sau paste.
Diana respinge alimentele cu adaosuri şi nu le permite
copiilor să bea băuturi gazoase pe care le consideră
dăunătoare. Cu toate că este aproape vegetariană, ea le
îngăduie băieţilor să mănînce cîtă carne doresc. Trataţia
specială este pizza, la McDonald.
Diana încearcă să le asigure lui Wills şi Harry aceeaşi

educaţie pe care o primesc copiii din clasa burgheză, în
ciuda faptului că ei sînt prinţi. Ea înţelege presiunile la
care vor trebui să facă faţă băieţii, în special la şcoală, dar
se străduieşte ca acest lucru să nu influenţeze educaţia
lor.
Prin plecarea lui William la internat, Harry a rămas
singur la Kensington Palace. Adesea, colegii îl invită să
se joace la casele lor; atunci este luat de o maşină cu şofer
şi adus înapoi la -Kensington Palace pentru cină şi baie,
398
Copiii
1.. 1.1. 11111.i înainte de ora opt. Diana este categorică în

iul m u m e i de culcare. D e obicei, ea îi citeşte seara sau
II .ii Im \n citească. După cincisprezece minute îl sărută,
ii | .iiiii noapte bună, stinge lumina şi închide uşdr uşa.
in timpul vacanţelor şcolare Diana încearcă să le
, Mi ■ băieţilor o ocupaţie. în weekend -uri ea îi duce de
mi ni <n in vizită la tatăl lor, la Highgrove. Aici ei călăresc,
1.. >• un < si se plimbă împreună cu ea. Le place să joace
li a bal şi de-a v-aţi ascunselea în grădină. Acasă, la Ken-
•jiii'inii Tal ace, se trezesc de obicei în jurul orei opt,
a lf||< a liind în grija doicii, căci Diana trebuie să plece
Iun .. vizită regală. Totuşi, ea încearcă să reducă an
ii i| mu uleie oficiale cît timp băieţii sînt în vacanţă.
I >u|>a micul dejun se dup la înot, la tenis sau la
V 11 a hor unde iau lecţii de călărie. Cîteodată invită
|i< n i. ni să se joace sau se duc ei în casele altora. Ea le
ni u Iuic să meargă la cinema o dată pe săptămînă, dar
..... i Ic acord să stea ceasuri întregi şi să privească la TV
in la video. Uneori li se permite săvadă un film la video,
■iu la ora opt Harry trebuie să fie în pat, iar la ora nouă
■W111iam merge la culcare.
1111111imii doi ani Diana l-a acuzat frecvent pe Charles

n r sustrage de la datoria de părinte, că le-a întors
: ii< Ic tinerilor prinţi şi s-a separat la Highgrove,
1' u i<lu-o să trăiască singură cu copiii.
< in r le s respinge aceste învinuiri. Există păreri
i a i ivii cărora, nefiind în stare să se descurce cu Diana,
■ i .nlat din palatul Kensington şi şi-a căutat refugiu la
' ' Diana ştie că Charles şi-a căutat refugiul nu numai
' >i 11. i. ci si în braţele altei femei şi asta o doare.
399
NICHOLAS DAVIES
17
PURGATORIUL DIANEI
D in cauza puterii şi poziţiei sociale, regina şi familia

ei sînt expuşi oricînd la cancanuri şi la scandal.
La începutul lui 1988 două situaţii nefericite,
amîndouă implicîndu-1 pe Charles, au marcat-o profund
pe Diana, deteriorînd relaţia dintre ei. Unul a fost ac
cidentul de la schi în care şi-a pierdut viaţa un prieten
apropiat; celălalt - demisia forţată a managerului de polo
al prinţului, maiorul Ronald Ferguson, tatăl lui Fergie,
cea mai bună prietenă a Dianei.
Familia regală încearcă să păstreze permanent
respectabilitatea la nivelul standardelor regale. Membrii
familiei ar prefera să apară în ziare şi la televiziune numai
cînd ţin discursuri sau îşi îndeplinesc obligaţiile oficiale.
Sînt conştienţi, aşa cum sînt şi curtenii lor, că publicul vrea
să vadă familia regală mai presus de reproşuri şi că o
publicitate nefavorabilă şubrezeşte poziţia de primă
familie a ţării.
Pentru membrii familiei nu e greu să evite o
publicitate deocheată, întrucît majoritatea lor se poartă
cu demnitate calculată. Totuşi, cei care nu descind din
stirpe regală, dar s-au înrudit prin căsătorie sau alte
legături, sînt cei mai vulnerabili unei publicităţi nedorite,
desigur.
400
Purgatoriul Dianei
I )ickie Mountbatten l-a îndemnat pe prinţul Charles

iii ,i bage minţile-n cap şi să ia de nevastă o virgină
i n.irece bîrfa şi scandalul ar putea afecta monarhia,
iulie dintre tinerele pe care le curtase Charles nu erau
invite rolului de prinţesă de Wales din cauza
nilului lor, mai exact nu erau fecioare. Charles nu se
ihiu-a căsători cu o astfel de fată pentru că într-o zi ea
' <. 1 sa fie regina, iar presa de scandal ar "vîna" toţi foştii
Imi. ie ni ai bietei fete, descriind întîlnirile şi iubirile,
|" "v< »tind o serie de încurcături viitoarei mirese, familiei
1 Prinţului Charles şi întregii familii regale.
Viaţa Dianei fusese fără cusur, în schimb, cea a
i-u miilor ei, dimpotrivă.
Mama Dianei, Frances, fusese pusă la stîlpul in-
1.miei pentru adulter şi abandonarea celor patru copii.
1 iun si propria ei mamă, lady Fermoy, luase atitudine
mpoiriva ei. La vremea aceea Diana îi spusese doicii
ile, Mary Clarke: "N-am să mă mărit niciodată dacă
nu să iubesc cu adevărat pe cineva. Dacă nu eşti con-
- i iubeşti, atunci poţi să divorţezi. Şi eu nu vreau să
Imulez niciodată".
Tragedia de la schi s-a petrecut în 17 mai 1988, în

i iţii mea eleveţiană Klosters. O avalanşă l-a ucis pe bunul
■marele prieten al lui Charles, maiorul Hugh Lindsay şi
i i .-»1robit picioarele lui Patti Palmer-Tomkinson.
I indsay, a cărui soţie rămăsese în Anglia pentru că
i. pi a un copil, se afla împreună cu Charles şi cu alţi
ir iia(i, printre care şi Patti Palmer-Tomkinson pe pîrtie.
i "P schiau excelent şi preferau zăpada afinată în locul
I 1 1iilor bătătorite. Charles, în ciuda sfatului autorităţilor
punii, a hotărît să părăsească pista şi să abordeze o
401
NICHOLAS DAVIES
pantă alternativă pe Wang, unul dintre cei mai periculoşi I

versanţi din împrejurimile Klosters-lui. In timp cc 1
coborau însoţiţi de superbul nor de zăpadă, ghidul,
elveţianul Bruno Sprecher, a auzit avalanşa şi a văzul
imensul perete de zăpadă rostogolindu-se peste ei. A
ţipat imediat din toate puterile: "Fugiţi, domnule, fugiţi!"
Charles s-a uitat în urmă şi a mărit viteza cît a putut, dar
i-a văzut pe Patti şi Hugh dispărînd în uriaşul nor de
zăpadă.
Charles era disperat. Lacrimile îi curgeau şiroaie pe
faţă în timp ce scormonea frenetic zăpada încercînd să o
elibereze pe Patti. Repeta mecanic aceleaşi cuvinte:
"Responsabilitate, responsabilitate, responsabilitate" şi
"control, control, control". Era şocat.
întors la cabană, Charles a sunat-o pe regină şi i-a
spus ce s-a întîmplat. Diana nu se dusese la schi în acea
zi. Ea era prietenă foarte apropiată cu soţii Lindsay şi a
încercat toată seara să-i consoleze pe Charles şi pe soţul
lui Patti, Charles Palmer-Tomkinson.
Mai tîrziu, Diana spunea prietenilor săi: "A fost o
noapte îngrozitoare. Am încercat să mă apropii de
Charles, să-l fac să mănînce şi să doarmă, dar n-am reuşit. 1
Nu l-am văzut niciodată atît de trist şi de răvăşit. Se ]
considera responsabil de ceea ce se întîmplase. îmi părea |
rău pentru el, dar realmente n-am putut să-l ajut. Ar fi V
trebuit să-l pot consola, dar el nu voia să mă asculte". ]
O singură dată în viaţă Charles s-a mai simţit atît
de afectat: la asasinarea iubitului său unchi Dickie
Mountbatten. Moartea lui Hugh Lindsay era a doua marc
lovitură pe care soarta i-o hărăzise. Din nou se dovedea
incapabili să facă faţă. Din unele puncte de vedere,
această pierdere l-a afectat pe Charles mai profund decît
402
Purgatoriu! Dianei
1111 mrtea lui Mountbatten, întrucît el se considera respon-

knhil.
Toţi cei care se aflaseră la schi erau invitaţii lui
( Ii.irles şi, prin tradiţie, îl lăsau pe el să hotărască unde şi
t nul să schieze. Cu toate că se sfătuise cu Palmer-Tom-
l mson şi cu Hugh Lindsay dacă să părăsească sau nu
Itisi a, aceştia îi recomandaseră să n-o facă, Charles şi-a -
Impus voinţa. Chiar şi astăzi, cînd au trecut cîţiva ani, el
i ante vinovat şi crede că nu va fi niciodată în stare să
mic această tragedie.
l-’ducat să nu-şi exteriorizeze emoţiile, Charles arată
i.11 cori ce simte. Indiferent cît ar fi fost de furios. Charles
n ebuia să rămînă întotdeauna calm, cumpănindu-şi
ni iurile şi controlîndu-şi reacţiile. Pînă la urmă el a
i cnşit să se stăpînească şi în tragedia de la Klosters.
Diana a realizat că nu-1 va putea înţelege niciodată
i ( 'harles şi nici nu se va putea apropia de el. în timpul
■' lor şase ani şi jumătate de căsnicie, ea se învinovăţise
■ i n-a fost în stare să-l scoată din momentele de stres.
\< um constata că simpla încercare de a face faţă acestor
lucruri îi îndepărta şi mai mult. Charles era incapabil să
1 1 1 1reţină o relaţie de înţelegere şi dragoste care stă la baza
unei căsnicii reuşite.

Diana mărturisise unor prieteni apropiaţi cît de greu
Mvenea lui Charles să spună "te iubesc", de parcă îi era
mamă de aceste cuvinte. Lăsa impresia că exprimarea
imţămintelor în particular sau în public constituie o
.labiciune, o violare a intimităţii sale. Totuşi, la începutul
isătoriei ea l-a determinat să-şi mărturisească sen-
1 1 1 nentele şi să-i dea sprijinul şi încrederea de care atunci
ivea atîta nevoie. Cînd a intuit că Charles este incapabil

a şi exprime sentimentele şi că nu se poate schimba,
403
NICHOLAS DAVIES
Diana a fost şocată, iar relaţia lor a început să se

deterioreze.
Revenind în Anglia, Diana şi-a petrecut cîteva luni
încercînd s-o consoleze pe Sarah Lindsay, pe care o
cunoscuse pe cînd lucra la biroul de presă de la Buckin
gham Palace. Ea a vizitat-o săptămînal înainte şi dup;i
naşterea fetiţei, care a primit numele Alice Rose. Charles
a dorit să-i fie naş, şi Sarah a acceptat. La scurt timp după
botez, prinţul a stabilit o pensie alimentară substanţialii
pentru fetiţă.
La un an de la naşterea lui Alice, Diana o mai vizita
încă destul de des pe Sarah Lindsay, asigurîndu-se că nu-i
lipseşte nimic şi străduindu-se să-i ridice moralul. Diana
a fost cea care a încurajat-o pe Sarah să se întoarcă la
slujba ei de la biroul de presă al palatului.
Patti Palmer-Tomkinson are patruzeci de şuruburi
de oţel şi şase plăci de metal fixate în picioare şi nu poate
merge nesprijinită. Ea este fericită că a scăpat cu viaţă şi
nu acceptă că Charles ar avea vreo vină, considerîml
speculaţiile ce se fac doar un subiect de senzaţie prin care
se urmăreşte incriminarea prinţului "imprudent" şi "lipsit
de judecată".
La trei luni după tragedie, judecătorul Hanspeter
Kirchhofer, care fusese însărcinat să ancheteze moarten
maiorului Lindsay, a anunţat că prinţul Charles şi par
tenerii săi de schi erau răspunzători de provocarea
avalanşei:
"Prin părăsirea deliberată a pîrtiilor marcate, şase
membri ai grupului s-au expus singuri pericolului". Dar
el a adăugat: "în acest caz, chiar dacă au fost morţi şi
răniţi, membrii grupului nu pot fi acuzaţi individual de
această neglijenţă".
404
Purgatoriul Dianei
< oncluziile anchetei au constituit o uşurare pentru

imml ia regală, dar nu şi pentru Charles. Ceva mai tîrziu
i declarat lui Patti că se simte responsabil deoarece
im 1 1 . 11 ia la schi şi ideea de a aborda acea pistă periculoasă
Haparţin.
I ragediei de la acea partidă de schi i s-a adăugat un

i' ■vcniment ce i-a afectat pe cei doi soţi - un scandal
i' hIiIu' foarte neplăcut. Chiar dacă unii găseau povestea
mmi degrabă comică, Charles şi Diana nu se numărau
i'iiiilre ci. Pentru prinţ, care-şi putea număra prietenii
i . 1 1 ati pe degetele unei mîini, întîmplarea s-a soldat
m pierderea altui prieten valoros.
Vestea a căzut ca fulgerul, în jurul orei zece seara,
mi il .ai a 17 mai 1988. Un telefon venit la timp îl alerta pe
1 li.ii Ies că un scandal era gata să izbucnească; şocat şi
m| m i ai, Charles era măcar pregătit pentru a face faţă.
/iaru l The People apărea cu un titlu de-o şchioapă
inima pagină la rubrica "WORLD EXCLUSIVE". Un
' n< ol il ataca violent pe Ronald Ferguson a cărui viaţă
im , dată uitării de curtea regală. Articolul se numea
I A I Al LUI FERGIE ŞI FETELE VICIOASE". Pe
..... pagini, povestea, însoţită de fotografii ale
...... i ului de polo al prinţului, pătrundea într-un, salon
• masaj deocheat. Grupajul, prezentat cu măiestrie
P mi in delectarea celor nouă milioane de cititori ai
im.....ide scandal, nu omisese nimic:
l alai lui Fergie, maiorul Ronald Ferguson, duce o
■*ii dubla, susţinea The People. Pentru public este
■Mi. iml reginei, managerul de polo al prinţului Charles
Ihlentul prinţesei Diana.
405
NICHOLAS DAVIES
Dar atrăgătoarele prostituate ce lucrează la bordel 1 1 1

de înaltă clasă Wigmore Club cunosc o altă faţă ;i
maiorului Ferguson - clientul bogat care le frecventea/.i
cu regularitate.
Năvalnicul maior le plăteşte pe blonde, brunete sau
roşcate pentru serviciile lor, iar favoritelor le face cadou
parfumuri scumpe".
Dezvăluirile amănunţite au cutremurat palatul
Buckingham. Ca să nu mai amintim implicaţiile sociale:
un gentleman de condiţia lui Ferguson aparţinînd unui
club respectabil, cu tradiţie îndelungată, prefera să se
distreze într-un salon de masaj, dosnic şi cu reputaţie
proastă.
Ziarul susţinea că multe din prostituatele care lucrau
la Wigmore aveau antecedente penale şi prieteni printre
proxeneţi. Maiorul Ferguson se expunea astfel direct la j
un eventual şantaj.
Ceea ce l-a surprins pe reporter, ca de altfel pe mulţi
cititori, era faptul că se înscrisese la club pe numele lui
adevărat şi nu făcea un secret din faptul că este tatăl
ducesei de York şi prieten apropiat al lui Charles.
Consilierii reginei şi prietenii au fost intrigaţi dc !
faptul ca Ferguson a continuat să frecventeze bordelul şi
după nunta fiicei sale cu prinţul Andrew.
Reacţia iniţială în faţa acestei dezvăluiri a fost
promptă: "Mă aşteptam ca demisia maiorului Ron (ca
manager de polo) să fie pe biroul prinţului de Wales în
douăzeci şi patru de ore", afirma un jucător de polo
dezamăgit, prieten al maiorului şi om de încredere al
familiei regale. Credeam că ea va fi acceptată chiar dacă
Ron devenise un apropiat al lui Charles. Dacă nu se
retrăgea de bună voie, prinţul nu putea să-l apere căci a
406
Purgatoriul Dianei
• mim . im păcat de neiertat - a expus familia la riscul unui

■nudul".
Exact cu o săptămînă înainte de povestea din "The
|'*«i iplc", Ferguson etalase discutabilul său gust la un spec-
...... i de caritate susţinut de Dame Edna Everage (per-
mmi 1 1 1 1 1creat de umoristul australian Barry Humphries).
I i ■i .i îmbrăcat ca un rocker-punk bătrîn, purtînd plete
dr mohican şi jachetă neagră de piele, "îngerii iadului",
plimi de zvastici şi lanţuri argintii.
Maiorul Ferguson ignora în ultimul timp sfaturile
pii. t. iiilor care-1 avertizaseră de ciudăţenia apariţiilor
nule Aceştia prevedeau iminenţa unui scandal, mai ales
i li micile nebunii" deveniseră publice: "Ronald nu-şi mai
in ipc în cizme, comenta cineva. Profită de statutul de
m ml ii n al familiei regale şi crede că-şi poate permite
im . A ajuns o celebritate şi a început să creadă că se
hm ni a de protecţie divină. Comportamentul său era tot
m ii des criticat în cercul regal".
Jiei Diana nu-1 mai accepta. în ciuda prieteniei şi
înmii pentru Fergie, îi displăcea profund maiorul
I ii .<>n pe care-1 găsea libidinos. Diana nu suporta
.hm, ica lui şi ori de cîte ori un meci de polo sau alte
.......... icnte de familie îi adunau, ea se ţinea la distanţă:
f ii -.lin de ce, dar omul ăsta îmi dă fiori",mărturisea ea
1 1 ii ictene încă înainte ca vizitele la Wigmore Club să
dale publicităţii.Ronald Ferguson aparţine unei

(umilii de militari de elită. Tatăl lui a comandat regimen-
i ii I ilc Guard" în 1940. Ronald s-a născut în 1932 şi a
i . i . 1 1ucat întîi la Eton, una din cele mai exclusiviste şcoli
.im Anglia, apoi la Sandhurst, la Academia militară
d.i, după care s-a înrolat în "Life Guard". După
i .ii.i/cci de ani şi-a încheiat cariera ca maior, un grad
407
NICHOLAS DAVIES
destul de mic avînd în vedere legăturile lui şi mediul din

care provenea. Ferguson a deţinut şi funcţia privilegiata
de comandant al "Sovereign’s Escort of the Household
Cavalry", care îi permitea să însoţească îndeaproape
trăsura reginei în timpul ceremoniilor.
Pasiunea lui era jocul de polo. Trăia în lumea ari.s
tocraţiei bogate, a jucătorilor de polo, aşa că a devenii o
persoană marcantă, în strînse relaţii cu familia regalii şi
în special cu Charles. Ferguson era căpitanul naţionalei
engleze şi în această calitate s-a împrietenit cu prinţul
Philip. Cei doi jucaseră adesea în aceeaşi echipă înainte
ca vîrsta şi artrita să-l oblige pe Philip să renunţe la spui i.
Cînd adolescentul Charles s-a hotărît să joace polo, Fer
guson a devenit unul din mentorii lui.
Din 1973, cînd a ajuns maestrul neoficial de polo al
prinţului Charles, maiorul ţine să precizeze că face totul
voluntar, neplătit şi auxiliar. Timp de mai mulţi am
Charles şi Ferguson au jucat în aceeaşi echipă; maiorul
nu l-a ajutat numai în privinţa jocului, ci l-a sfătuit şi la
achiziţionarea cailor de polo.
Mai tîrziu, Ferguson a devenit managerul de polo al
lui Charles şi, după unii, chiar prieten şi confident, deşi
prinţul obişnuia să se adreseze unui alt bărbat în vîrstă pe
care-1 considera ca un tată. Odată Charles l-a luat pe
Ferguson într-o vizită de mai multe săptămîni, iii
Australia, Thailanda, Tanzania şi Statele Unite. Oamenii
se întrebau dacă Ferguson era un membru al delegaţiei
oficiale sau doar un simplu ataşat. Influenţa lui era desln I
de mare din moment ce a avut drept de veto la alegerea
invitaţilor care urmau să cineze cu Charles în Statele
Unite; prinţul a fost cel care l-a desemnat să îndeplinească
această sarcină. De fapt, pe tot parcursul turneului,
408
Purgatoriul Dianei
1 iun Ies nu lua aproape nici o hotărîre fără să-l consulte

re uuior, pe care îl considera un om cu experienţă.
Viaţa personală a lui Ferguson a fost un lung şir de
■im .r.i rc. Avea reputaţia de afemeiat, aşa că nimeni nu
i mirat că în 1974 soţia lui, Susan, l-a părăsit pentru
• 11 1 1 .< sul jucător de polo argentinian Hector Barrantes
(i ife mai tîrziu a murit de cancer). Sarah nu avea decît
iu r.pi c/.ece ani cînd părinţii ei s-au despărţit. Creşterea
iui ’..ii ah şi a surorii sale mai mari Jane i s-a încredinţat
iu, lerguson. Fetele au deprins arta călăriei şi în fiecare
' ■ m sau pe poneii tatălui lor. Datorită lui au început să
iul ir.iscă meciurile de polo şi viaţa socială în care le-a
uiin»dus de la cea mai fragedă vîrstă.
I >upă divorţ, mîndru de ţinuta şi înfăţişarea lui, Fer-
i u ,, ii a început să le curteze pe doamnele din înalta
.....late, inclusiv pe mama Dianei, Frances. Era dornic
Mi .r recăsătorească. Potrivit spuselor lui Charles, fratele
ui.ii mic al Dianei, Ferguson a cerut-o de nevastă pe
i i u u , s, dar ea l-a refuzat şi s-a căsătorit cu Peter Shand
i >M în 1977 Ferguson s-a însurat cu Susan, fiica unui
1••ra l moşier din Norfolk, maitînărăcu cincisprezece ani,
• a *arc a avut trei copii.
Iu 1985, puţin înainte de căsătoria lui Fergie cu
i" nitul Andrew circulau zvonuri că cea de-a doua
■ i nu ie a lui Ferguson se află în impas. Maiorul Ron însă
■i Hle a lericit interviuri oricărui ziar sau reviste, furnizînd
una multe despre nuntă. Părea foarte ataşat de casă şi se
1 a i !)■rafia împreună cu familia regală.
Scandalul Ferguson a provocat discuţii aprige în
iu.ii.i Anglia şi, lucru mult mai important, în cadrul casei
im le. Charles era hotărît să ţină familia regală cît mai
i' parte de această situaţie. A-l concedia pe Ferguson
409
NICHOLAS DAVIES
echivala cu a recunoaşte că familia era implicată în scaii

dai. Cîtă vreme era vorba de o problemă personală, iar
Ferguson nu deţinea o funcţie plătită de Coroană, Charles
şi consilierii de la Buckingham Palace considerau că pol
sta deoparte. O vreme, tactica aceasta le-a reuşit.
Diana însă era prinsă între prietenia şi sprijinul pe
care i-1 datora lui Fergie şi dezgustul pe care-1 simţea
pentru maiorul Ferguson. Ea îl îndemnă pe Charles să-l
concedieze pe maior demonstrînd astfel că el, prinţul de
Wales, nu poate tolera asemenea purtări la cei care-i sini
prieteni apropiaţi. Diana era scandalizată că un tatii
putea să se comporte de o asemenea manieră cînd fiica
lui era însărcinată cu primul său copil.
Cînd Charles a vrut să pună capăt discuţiei, Diana a
ţipat la el: "Cum poţi să stai deoparte cînd el insultă astfel
familia regală? Trebuia să-l concediezi pentru a arăta
tuturor ce crezi tu despre comportarea lui".
Diana nu şi-a atins scopul. In după-amiaza în care a
fost publicată, povestea, Ferguson a apărut, ca şi cum
nimic nu s-ar fi întîmplat, la Smith’s Lawn, pajiştea din
parcul Great Windsor unde jucau cei de la Guards Polo
Club. Diana insista ca Charles să-l mazilească pe maior,
aducînd ca argument dispreţul membrilor clubului şi al
presei faţă de acesta. Charles însă continua să se consulte
cu managerul lui de polo. Cîteva săptămîni mai tîrziu,
regina în persoană a asistat la un meci de polo de la
Windsor şi telespectatorii au văzut-o strîngîndu-i mina lu i
Ferguson; acest gest de iertare din partea monarhiei i-a
uimit pe mulţi. Lucrurile stăteau, însă, cu totul altfel.
Scandalul continua. O săptămînă mai tîrziu, Diana
demonstra ce gîndea despre comportamentul maiorului
la Smith’s Lawn, unde se afla cu Wills şi Harry pentru a
410
Ir
Purgatoriul Dianei
' • 1 i .i la un meci şi pentru a înmîna premiile. Sosise de

" " i -i»rezece minute cînd maiorul Ferguson s-a îndrep-
pic ea. Ostentativ, Diana şi-a luat copiii, i-a aşezat în
• 'n u m i XJS şi a demarat în viteză, lăsîndu-1 pe maior
1 , 1 1 >a Prin această purtare jignitoare intenţiona să arate
I»........prietenilor lui Ferguson, presei şi publicului larg

" ■ m c gîndea. Din acel moment Diana n-a mai discutat
■ 11 in.norul Ferguson.
1‘icsiunile rezultate din povestea caraghioasă a lui

1 • ipuson apăsau umerii lui Charles. Din partea celor
" m i apropiaţi consilieri ai prinţului, cît şi din partea
" 11 1 . 11 nicei Diana veneau tot timpul argumente pentru
i *i*■ai ca lui Ferguson, în ciuda legăturilor lui cu familia
' ka Ia. I)acă nu se dădea curs acestei sugestii s-ar fi putut
' • >Ic ca Charles e dispus să-i treacă cu vederea purtarea.
1 ii ii Ies fusese atras într-o afacere sordidă prin inter-
.....Iuil presei şi al opiniei publice doar pentru faptul că
• i cu ,ou îi era colaborator apropiat. Prinţul ştia că nu
p" ii» i)-,norasituaţia.Totuşi,ahotărîtsaaştepteşisăvadă
"in vor evolua lucrurile. Poate că Ferguson va avea
m m(a să demisioneze sau să ceară iertare şi, bineînţeles,
mi c pr utru neplăcerile provocate lui şi clubului Guards
•'"Iu Dar maiorul Ferguson tăcea. O lună mai tîrziu
'!■ ■lata: "Mă ocup de problemele de polo ale prinţului
1 li.ii Ies şi voi face în continuare acest lucru. Afirmaţia că
"a li Hpit să demisionez este o prostie". Forţele începuseră
" ■ .kli ine şi să acţioneze. I s-a sugerat să demisioneze din
......(ia tic preşedinte al Asociaţiei Hurlingham Polo, cea
ii in.iltă autoritate sportivă din lume. Intr-un discurs de
im r.prezece minute Ferguson s-a apărat cu înverşunare,
" plinul că n-a comis nici o ilegalitate. El a apelat la o
"misie de vot; rezultatul a fost doar de şapte la şase,
411
NICHOLAS DAVIES
astfel încît votul hotărîtor îi aparţinea. în aceste condi ţ 1 1 ,

comitetul de la GuardS Polo s-a întrunit în lipsa Iul
ppntru a hotărî dacă trebuia să i se ceară demisia din
funcţia de vicepreşedinte. Votul a fost de şase la şase-,
astfel că Ron a rămas pe loc. în finalul etapei din 198K
comitetul s-a întrunit din nou; primul punct discutat a
fost raportul confidenţial al managerului consultant in
privinţa conducerii şi situaţiei financiare a clubului. Fer
guson era plecat la un meci de polo, cînd comitetul a
votat să nu mai fie reales în această funcţie care-i asigura
un venit anual de cinci sute de mii de dolari. La întoai
cere, lui Ferguson i s-a înmînat o scrisoare prin care era
informat că angajamentul lui a încetat. Hotărîrea, i s-a
spus, a fost unanimă.
Cariera lui Ferguson mergea rapid către un impas.
El se înrolase la "Guards Club" în 1955 şi muncise far a
preget pentru a îmbunătăţi condiţiile clubului şi jocul de
polo în Anglia. Fusese vicepreşedintele acestui club timp
de doisprezece ani. In ultima zi a sezonului, suporterii
rămaşi credincioşi au organizat o sărbătoare de adio în
care s-a adus un elogiu activităţii desfăşurate şi i s-a cîntal
"Mulţi ani trăiască". Sarah s-a aflat permanent alături de
el şi l-a susţinut pînă la sfîrşit.
îndepărtarea maiorului Ferguson reprezintă un
procedeu clasic al instituţiei monarhice. Nimeni nu puteri
face nimic. De obicei, în cazul unui scandal persoana
vinovată demisionează. Dacă nu există nici un dubiu în
ce priveşte severitatea ofensei, problema se discută de
către sfetnicii curţii, care hotărăsc soarta persoanei
respective. Reginei i se spune de la. început cum au de
gînd consilierii regali să soluţioneze problema, şi ea
412
Purgatoriul Dianei
nule- cam aşa: "pare să fie o idee bună" sau "poate că

| mo nedrept".
ii acelaşi mod se procedează şi în cazul per-
l n l u i prinţu lu i C harles. M onarhia consideră
ii iii sa fie implicată în situaţii neplăcute. Totul ţine
uii|)ortamentul lor. Adesea nu li se spune nimic
iii că toţi curtenii ştiu cum va reacţiona familia
i intr-o anume situaţie.
I’i nitul de Wales jucase polo cu bărbatul care
<ase aceste reguli şi fusese descoperit; regina îi întin-
iiima în public ca şi cum nimic nedorit nu se
iplase. Nu se spusese nimic oficial şi nici neoficial
n iinaţia care îl privea direct pe Ferguson. Nici un
1 11 < ■i regal nu vorbise despre acest lucru cu regina sau
i lutul Charles. Dar soarta lui era asemenea tuturor
i <arc incălcau regulile.
I » 1 1 1 cauza încăpăţînării lui Ferguson, îndepărtarea
1 1 1 funcţie şi prin urmare din cercul moştenitorului la
. 1 luat mai mult timp decîtde obicei. în mod obişnuit
. iiirva încalcă atît de grosolan regulile nescrise de

luna socială, demisia este imediat acceptată, iar
aiul părăseşte locul, încărcat de elogii. Contînd pe
un ilc sale cu familia regală, Ferguson credea că va
i depăşi furtuna. în cele din urmă a fost obligat să
in an inat ulterior cu rezolvarea problemelor de

i ou arc, maiorul Ron Ferguson a fost angajat la
il Iic i kshire Polo Club cu un salariu de şaizeci de mii
li>lai i pe an.
îndepărtarea maiorului Ron a fost o lecţie pe care
na ii avea s-o uite niciodată. Ea nu înţelesese cît de
i p l i e a i c sînt mecanismele puterii familiei regale;
413
NICHOLAS DAVIES
prinţesa dorise o dizgraţie publică şi imediată, dar rezol

varea subtilă a monarhiei a fost un exemplu perfect de
exercitare a puterii, fără efort, cu calm şi discreţie.
414
Înfrîngerea D ia n ei, victoria Dianei
18
INFRINGEREA DIANEI,
VICTORIA DIANEI
I ;i cei douăzeci de ani ai săi, lady Diana Spencer era

..... 'asa deceniului. Milioane de oameni se bucurau de
....... i (•i. Tînăra fată era vrăjită de Charles şi el se mîndrea
• ii i a Din păcate pentru ea, n-a făcut faţă încarcerării
i ' a vedea ea lucrurile) în palatul Buckingham, la
unii ingham sau în tristul Balmoral. Diana devenise
....... .. â a familiei regale şi soţia prinţului de Wales,
.... ,i<-ni torul tronului. înţelegea toate acestea, dar nu
i' 1 1 1 1 •a accepta consecinţele ce decurgeau din acest statut.
După îneîntătoarea lor lună de miere ea a descoperit
■' 1 1 1r)-,i cu este să trăieşti în atmosfera îmbîcsită a familiei
" r a Ir aflate în vacanţă. Pentru Diana, stilul lor de viaţă
i 1 1 1 a decupat dintr-un film alb-negru despre aristocraţie
ii anilor treizeci: plimbări pe domeniu, vînătoare înainte
■i■ | n inz, înjunghiatul cerbilor, pescuitul cu orele, timpul
1 di rai prinzului şi cinei cînd toată lumea se îmbrăca în
..... ia de masă, discuţiile plictisitoare la care Diana,
i • i iată, nu îndrăznea să participe.
I uţi, inclusiv regina, au încercat s-o încurajeze, să o
1 1 1 1 1 r sa se acomodeze, să capete sentimentul apar-
iii n(ci la familie. Se străduiau s-o facă pe tînăra

1 1 1 ilcsă să se simtă bine, să dorească şi să iubească felul
n dr viaţă. Dar nici ea, nici ei n-au reuşit.
415
NICHOLAS DAVIES
Cineva care a participat la un dineu la Balmoral îşi

aminteşte de o conversaţie tipică:
- Diana, spune-mi ce ai făcut astăzi? întreba regina,
- Nu prea multe, doamnă, venea răspunsul,
- Te-ai distrat? Cu ce te-ai amuzat? insista regina.
- Ei bine, m-am plimbat, dar a fost destul de frig.
M-am uitat la televizor, răspundea Diana.
- Ei, spune-ne cum te-ai acomodat aici la Balmoral?
continua regina.
- Foarte bine, mulţumesc, răspundea Diana.
Schimbul de cuvinte era urmat de tăcere. Pe măsur a
ce trecea timpul, regina îşi dădea seama că n-avea s-o
scoată la capăt cu mireasa lui Charles. Diana îi spusese
surorii sale că împietrea întotdeauna cînd regina începea
să vorbească cu ea. Părea că i se goleşte mintea ori de cîle
ori o întreba ceva.
"Mă simt atît de prost, spunea Diana. Ştiu că ea
încearcă să fie drăguţă, dar eu mă duc la masă sperînd că
n-o să m ăîntrebe nimic şi n-am să mă simt jenată."
La rîndul său, prinţul se străduia s-o facă pe Diana
să se simtă ca la ea acasă, dar prăpastia dintre ei părea de
netrecut. Diana dorea ca Charles să se poarte asemeni
oricărui soţ tînăr: să-şi petreacă timpul împreună, să-i
satisfacă micile capricii, s-o protejeze, să stea cu ea şi să
se bucure de plăceri simple, ca de pildă să se uite la
televizor în doi. Ea sperase să asculte împreună muzica
grupurilor pop, să se întîlnească cu tineri de vîrsta ei pe
care îi găsea interesanţi şi simpatici. Ducea cu totul altă
viaţă decît se aşteptase.
Dragostea lor fusese cu siguranţă adevărată. Pc
Charles îl îneîntase faptul că o fată tînără şi drăguţă ca
Diana se îndrăgostise atît de tare îneît era în stare să
416
Înfrîngerea Dianei, victoria Dianei
iimic pămîntul pe care călca el. La rîndul său, Diana era

in milă că prinţul de Wales o găsea destul de atrăgătoare
I•• ulm a se gîndi la căsătorie.
( u siguranţă că dragoste a exista,t mai ales în lunile
M ui urmat logodnei, cînd Diana trăia în secret la palatul
Mnt-ki ngham, nu departe de apartamentul particular al lui
1 li.ii Ies. Pasiunea i-a ajutat să supravieţuiască acelei
...... ic luni petrecute în Scoţia, cînd Diana se simţise atît
•li i uptă de lumea ei.
Neînţelegerile s-au agravat în timpul primei sarcini,
■nul Diana i-a pretins lui Charles să-şi neglijeze
<*1»1ip.iţiile oficiale şi să-i consacre cît mai mult timp.
\ i iminentele erau exprimate pe un ton ridicat, culminînd
ii ţipete de furie. Charles a pus toate acele accese de
n< ivi pe seama sarcinii şi a încercat să fie un soţ
'' i|c legător. El nu-i putea acceptă ostilitatea, considerînd
«ii ni.uiifestase'înţelegere şi grijă faţă de ea.
Viaţa Dianei se schimba tot mai mult peunăsură ce
1 cuca "manechinul" numărul unu al lumii. încrederea
n .mc creştea pe măsură ce presa şi englezii o adulau
i iui a înfăţişarea şi stilul ei. Siguranţa de sine îi dădea
" *i itudinea că se descurca singură, fără ajutorul lui
1 li.ii Ies. Dacă la început Diana nu făcea nimic fără
m> 1 1 1 ;i jarea şi asistenţa soţului ei, după naşterea lui Harry,
m l o.Hl, ea realiza că devenise o persoană capabilă să stea
i■■ piopriile picioare: prinţesa de Wales pe care toţi
4mi (mu să o întîlneaseă.
înfăţişarea, toaletele şi zîmbetul ei au cucerit
numea. Diar a şi-a dat seama că poporul englez va
......... .. mai mult decît o siluetă suplă şi toalete
"iMilernc. Hotărîrea ei de a se implica în acţiunile de
inuci acere s-a dovedit abilă şi s-a transformat într-un
417
NICHOLAS DAVIES
succes de public mai mare decît a sperat vreodată. Im

plicarea ei în acţiunile de binefacere i-a cimentat relaţia
cu poporul şi a transformat-o în persoana regală cea mai
îndrăgită, cota ei de popularitate depăşind pe aceea a
propriului ei soţ, moştenitorul tronului.
Niciodată Charles n-a acceptat să fie pe locul al
doilea. El a realizat pierderea întîietăţii în timpul tui
neului din Canada pe care l-a întreprins în 1983 împreu na
cu Diana. Cînd a ieşit din maşină, mulţimea a murmurai
dezaprobator. Ei o voiau pe Diana. Charles a încercat sa
depăşească dezamăgirea, dar în adîncul sufletului a fosi
afectat. Dintr-o dată apăruse n rival.
Aşa cum spunea un fost angajat al prinţului:
"Oamenii care veneau să lucreze pentru familia Wales îşi
dădeau repede seama că trebuiau să opteze pentru unul
din ei. Nu-i puteau satisface pe amîndoi, nu exista cale dc
mijloc. Charles considera că cei pe care-i angaja el, ca
prinţ de Wales, trebuiau să-l solicite pentru sfaturi şi
ordine.
Mulţi îl considerau misogin - accepta femeile doai
ca pe nişte ajutoare agreabile ale bărbatului, excepţie
făcînd mama lui. In orice caz nu le considera egale m
muncă şi în intelect cu bărbatul. La început, aceasta
concepţie n-a deranjat, Diana fiind încîntată să joace
rolul Elizei Doolittle pentru Higgins. Pe măsură ce
încrederea în sine a Dianei creştea şi ea cîştiga o
popularitate din ce în ce mai mare, nu mai accepta
rolul nevestei preocupate doar să asculte vrăjită părerile
soţului ei.
Potrivit persoanelor în care Charles mai avea
încredere, nu rivalitatea a fost principalul motiv care a
determinat răcirea relaţiilor dintre cei doi soţi.
418
Aşa cum comenta unul din consilierii lui Charles,

ne il cunoştea din 1976, "prinţul Charles nu suporta
i.. csele de furie ale Dianei, argumentele ei însoţite de
iipctc. Ea îl jignea îngrozitor cînd era furioasă şi nu-şi
■cu-a niciodată scuze. In ce-1 privea, Charles nu se simţea
inovat cu nimic, deoarece îi acordase tot sprijinul pentru
' ,<■adapta la rolul pe care îl avea dejucat ca prinţesă de
Wnlcs.
( 'harles îi oferea Dianei tot ce dorea. Cînd voia o
mu mnă nouă, i-o cumpăra. Dacă dorea să plece în vacanţă
" msoţea. Charles a sperat să ducă o viaţă liniştită, dar
1 *. .1 lucru s-a dovedit imposibil alături de Diana.
Ajunsese să nu mai suporte atmosfera şi s-a refugiat

i i l lighgrove, unde se simţea bine. îşi petrecea tot mai
n nill;i vreme aici. Cu timpul, a devenit prima lui reşedinţă
' i început să folosească Kensington Palace doar ca hotel
a mici cînd se afla la Londra".
I a început, Charles s-a îndepărtat involuntar de
i ’i 1 1 1 :i. Ea hotărîse să petreacă cît mai mult timp cu prinţii
i mici la Kensington Palace, considerînd important să-i
hLi seara, la'culcare, şi, dacă era posibil dimineaţa, cînd
n îngăduiau angajamentele regale.
îndatoririle regale îl obligau adesea pe Charles să
i nnuia şi peste noapte. Astfel el a devenit conştient de
1ipiui ca îşi petrece singur mai toate nopţile, departe de
i■il.ii, adesea la Highgrove, de unde pleca spre o altă
misiune oficială. în 1986 începuse să-şi dea seama că se
1....... a de singurătatea de la Highgrove care-i permitea
i . dedice pasiunii pentru grădinărit; îi plăcea să-şi
■i mic/e legur ele în grădina de la Highgrove, să vor-
■.i a plantelor şi ierburilor, încurajîndu-le să crească.
11 .1 1 11 •s a început să ducă o viaţă din ce în ce mai retrasă,
419
NICHOLAS DAVIES
departe de familie Si de Diana. Petrecea tot mai mult timp

la Highgrove, iarna la vînătoare, vara jucînd polo sau
ocupîndu-se de treburile ducatului de Cornwall.
La rîndul ei, Diana a început să se sustragă acelei
lumi a datoriei şi însingurării mai ales după 1985 cînil
Fergie a devenit cea mai bună prietenă a ei şi i-a făcui
cunoştinţă cu o serie de tineri. Ea a început să le agreeze
compania căci nu purtau conversaţii savante, de neînţeles
pentru ea, iar atmosfera era mai agreabilă decît cea de Io
dineurile oficiale. îşi putea permite să trăncănească verzi
şi uscate, să spună glume fără perdea, să rîdă şi să se
distreze aşa cum n-o mai făcuse de vreo’cinci ani încoace.
Diana discutase despre relaţia cu Charles atît cu sora
sa Sarah, cît şi cu prietenii apropiaţi. încă din ’81 şi-a
dat seama că mariajul ei era comDromis. Cei doi sc
înstrăinaseră, iar Charles nu făcea nimic să salveze
situaţia. Ea mai spera că prinţul va reveni, că mariajul lor
va fi revigorat, dar acest lucru nu s-a întîmplat. Momen
tele bune erau din ce în ce mai rare.
Unul din motivele pentru care Diana s-a implicat ati t
de serios în "Reiate", serviciul britanic de asistenţă a
persoanelor căsătorite, a fost speranţa că urmind aceste
şedinţe putea influenţa mersul propriei căsnicii. Ea a
încercat să-i vorbească lui Charles despre căsătoria lor,
dar el se eschiva şi pleca. De cele mai multe ori, discuţiile
se sfîrşeau cu lacrimi, Diana pierzîndu-şi răbdarea în faţa
a ceea ce considera "căpoşenia" prinţului.
în ultimul deceniu, oamenii au început să observe că
cei doi îşi petreceau separat vacanţa. Charles se ducea
cîteva zile în Elveţia la schi, în Tuscany ca să picteze, sau
în Scoţia. Diana petrecea o săptămînă pe o insulă din
Caraibe, ducea copiii la schi sau la plajă, undeva în
420
Infrîngerea Dianei, victoria Dianei
l im<>|»a. Cînd băieţii erau mici, fotografiile înfăţişau

i m u l t a petrecîndu-şi în vacanţele pe plajele însorite ale
I mopei, ca oaspeţi obişnuiţi ai regelui Carlos şi reginei
tphic a Spaniei. Dar Charles nu părea să se simtă în
Iai pi 1 1său construind castele de nisip. El prefera să înoate
Iun n mare agitată, nu să stea şi să lenevească pe plaja
u i m i i ila, aşa cum îi plăcea Dianei.
Uneori, răceala lor devenea evidentă. Astfel, în
..... mbrie.1988, la Paris s-a organizat un dineu romantic
pr un "bateau mouche". Seara s-a dovedit un dezastru. în
ii mp ce magnetofonul cînta "I Love Paris" şi alte cîntece
m iiii mentale, atmosfera devenise încărcată. Cu toate că
' h.ii Ies şi Diana stăteau alături şi discutau cu cei din jur,
mi m au adresat o privire toată seara. Timp de două ore
i jumătate cît au plutit în jurul Parisului nu şi-au spus o
mu ba unul altuia.
Agentul de poliţie Andrew Jacques a fost încadrat în

i '■ gimentul de protecţie regală în 1987, la vîrsta de
'lima/,cei şi trei de ani. Misiunea lui consta în paza
.......pi lui şi a prinţesei de Wales ori de cîte ori se aflau la
I ligii]’,rove şi supravegherea proprietăţii din Gloucester-
liiu- ciud ei erau plecaţi. Jacques s-a împrietenit nu
..... tai cu personalul permanent de la Highgrove, ci şi cu
i" i onalul cuplului regal care-i însoţea pe cei doi la
' <dinţa de la ţară. Timp de patru ani, Jacques a fost la
mc ut cu tot ce se întîmpla între Charles, Diana, per-
>1 1 .1 1iiI şi copiii lor. în martie 1991 Jacques şi-a părăsit
imn1ia de "copoi" plătită cu treizeci de mii de dolari pe
m aiul pînă în gît de o asemenea slujbă şi a făcut public
■. iiI căsniciei regale. Majoriţatea membrilor de la
i **.val Protection Squad semnează contracte de con-
421
NICHOLAS DAVIES
fidenţialitate prin care se obligă să nu dezvăluie niciodată

ceea ce constată sau descoperă legat de familia regală, iar
contractul nu poate fi abrogat.
Totuşi Jacques, el însuşi bărbat însurat, a făcut
declaraţii complete ziarului de scandal" Sun", la scurt
timp duqă ce şi-a părăsit slujba: "De fapt, ei trăiesc total
separat. în realitate au două case".
în 1991 el dezvăluia detalii ale vieţii cuplului prin
ciar: "Prinţul Charles şi-a mutat toate lucrurile la
Highgrove, în timp ce Diana trăieşte la Kensington
Palace, în Londra. Charles şi-a adus la Highgrove chiar
cîţiva oameni din personalul său.
Diana merge la Highgrove cîteodată, în weekend,
pentru ca Wills şi Harry să-l vadă pe tatăl lor. Ea soseşte
vineri noaptea şi pleacă la Londra duminică dimineaţa,
împreună cu cei doi băieţi, pentru a-i pregăti de şcoală.
Chiar în vacanţă ea nu vine aici decît în weekend".
Jacques a mai dat şi alte amănunte senzaţionale: "La
Highgrove cuplul are dormitoare separate. Ea doarme
într-un pat mare, în timp ce el foloseşte o canapea pe caro
a adus-o de la Kensington Palace.
Căsnicia lor s-a deteriorat enorm faţă de 1987. La
început ei păreau fericiţi, ca orice cuplu de tineri
căsătoriţi. în ultimul an lasă impresia că evită pe cil
posibil să se întîlnească. N-au mai zîmbit, n-au mai rîs şi
n-au mai avut nimic comun. Cele mai multe weekend-uri
Charles le petrece retras în grădina lui de legume împre j
muită cu ziduri, în timp ce Diana stă în casă cu copiii
Charles îi expediază pe băieţi din grădină, unde cultiva
tot ce are nevoie pentru Highgrove, mai ales cînd,
jucîndu-se, strică fără voie ceva. Se întîlnesc o singura
422
.1ii1 . 1 pe zi, în timpul meselor, dar si atunci se ceartă de

i im cu personalul".
Jacques descria weekend-ul tipic de la Highgrove,
.im 1990, cînd Diana sosea cu maşina împreună cu băieţii
. i ..i I viziteze pe Charles:
"Vineri, în jurul orei cinci şi un sfert după-amiaza
sc patru maşini. în prima este Diana, urmată de
■i. u ctivul ei, după care vin copiii în altă maşină, însoţiţi
11 . .1 11 detectiv. La început Diana îmi făcea semn cu mîna
i uni zîmbea. Acum pare o stană de piatră care priveşte
«li«'pl inainte. Charles nu-i întîmpină niciodată. Dacă se
«i l.i iii grădină continuă să lucreze fără să le facă măcar
..... . cu mîna sau să le spună hello.
1 a cinci şi treizeci de minute, Diana urcă în dor-
miiorul ei, lăsîndu-i pe cei doi băieţi împreună cu doica;
i | »i iveşte serialul de televiziune Neighbors. Charles a
Iniiinat televizorul de la Highgrove şi refuză să-i lase pe
1■>i< ţi sa privească la TV. Diana a trecut peste interdicţie
' i ii nstalat un televizor portabil în camera ei.
După treizeci de minute cu Neighbors, în lunile de
1 ««.ii >iana iese pentru a se juca împreună cu băieţii. Se
»•' " .i cricket sau minigolf, la care iau parte şi detectivii
i" "im a completa numărul de participanţi. Charles nu se
•• ii ui a niciodată la aceste distracţii nevinovate.
I a orele şapte, Paul, chelnerul, sună clopoţelul
i ni iu a chema familia la cină. Dacă vremea este
....."«iasă iau masa pe terasa proiectată de Charles.
1 "iiiu a paste, salate, sosuri diferite adăugate la salata
I«mvine din grădina lui Charles. De obicei, Diana
""'iik-şle în tăcere din mîncare, în timp ce Charles
"i" şic cu băieţii despre şcoală sau despre ce au mai
1""I la I .ondra. Atmosfera este rece, posomorită.
423
NICHOLAS DAVIES
După masă băieţii au voie să se joace pe afar;i.

Charles se duce înapoi în grădină, iar Diana ia loc iii
salonaşul ei particular unde ascultă muzică în timp ce bcn
un pahar de vin sau de şampanie. în ultimul timp Charles
nu prea mai bea, dar lui Di îi place din cînd în cînd un
păhărel. Charles are la Highgrove o pivniţă cu vinu n
alese pentru oaspeţi. Diana se furişează uneori şi ia cile
o sticlă fără ştirea lui Charles.
Am văzut-o pe Diana dansînd ca o nebună în
salonaşul ei cu muzica la maximum de se auzea şi afar;i.
O face de parcă l-ar provoca pe Charles să intervină. Nu i
pasă cine o vede dansînd, dimpotrivă îi place să fie priviţii
Ora culcării provoacă un adevărat război. Băieţii
refuză să vină cînd sînt chemaţi şi o iau la fugă. Charles
nici nu-i bagă în seamă şi o lasă pe Diana să-i ducă la
culcare. Di trimite detectivul după ei. Uneori o iau la fuga
şi fac să se dea alarma pînă la staţia locală de poliţie.
în serile frumoase de vară îţi trebuie o jumătate de
oră să-i aduni. în cele din urmă Diana vine în faţa uşii şi
strigă: < < In traţi im ediat dacă nu v reţi să aveţi
necazuri! > >, ceea ce, de obicei, îi face să vină în fugă.
Charles termină cu grădinăritul în jurul orei opt;
seara intră în biroul lui să-şi citească hîrtiile ori să asculte
muzică de operă sau clasică. Diana se duce în dormitorul
ei, se uită la TV, ascultă muzică, citeşte sau dă telefoane
la prieteni. înainte, Diana şi Charles împărţeau dor
mitorul principal. Acum, Diana îl foloseşte exclusiv în
weekend. Charles s-a mutat într-o cameră mai mică, unde
şi-a instalat o canapea cu braţe pe care a adus-o de la
Londra.
Camera lui Charles este tipic masculina, cu mobilă
puţină. A mai păstrat, totuşi, ursuleţul din copilărie şi un
424
•ii personaj din filmele de animaţie, Womble. Dor

nului ul D ianei îi seam ănă stăpînei. Ea şi-a adus
|i ii i n/cci- cincizeci de jucării şi le-a cocoţat pe sofa. Cred
........ purul lucru care mai aminteşte de legătura lor, pe
..... I)iana îl m acine în cameră, este o pereche de papuci
n i ii Lisaţi, uriaşi ce stau pe locul de onoare, lingă patul ei.
I i ml croiţi în formă de pat, iar în vîrf se ivesc figura lui
i lui Ies şi aceea a Dianei.
Noptiera lui Charles este de obicei goală, în vreme
m p< a lui Di zace un teanc de reviste Vogue, Tatler,
i •//niry Living, precum şi un exemplar din ghidul Reiate
pin mir la problemele maritale.
Iuti mpul săptămînii, Charles se duce la culcare des-
u 11 .Ic devreme, dar cînd Diana este la Highgrove el stă
.n I>ii oul lui pînă pe la două noaptea.
'.îmbăta este la fel de deprimantă pentru amîndoi.
I »1 . 1 na şi Charles merg fiecare pe drumul lui. Charles se
hi. .ala foarte devreme, ia dejunul lui favorit compus din
• 111 inăbuşit, pe care îl creşte în propria grădină. Apoi
i pi ine cizmele Wellington şi se îndreaptă către grădină,
iniciii nu-1 mai vede tot restul zilei. Nici familia, nici
i ... i. nii, nici personalul nu au voie să intre în grădină
i permisiunea lui. Grădina este împrejmuită cu un
|i a il inalt şi el încuie poarta pentru a nu fi deranjat.
I bana se trezeşte înjur de şapte dimineaţa şi timp de
•i > cd de minute înoată în bazinul acoperit. înoată cu
.mă sug de parcă ar vrea să se elibereze de necazuri şi
■ ii egăsească puterile în apă. Apoi se schimbă într-un
...... . ile bumbac, îşi strînge părul sub şapca ie baseball
. i ne loggingde-alunguladouămileşi jumătate,în jurul
.....pi letăţii, urmată de detectiv. După un duş bun îşi ia
ui dejun compus din suc de portocale şi jeleu de
425
J
NICHOLAS DAVIES
fructe, în timp ce băieţilor li se dau alte feluri de mîncare.

Apoi, copiii se duc la un club local să ia lecţii de călărie:
Imediat ce băieţii pleacă, Diana se urcă în maşină şi
se duce în Cirencester la cumpărături, însoţită de detec
tivul ei. în oraş nu sînt decît cîteva magazine mici, dar ei
îi place să iasă la cumpărături singură. Toată lumea o
recunoaşte şi mulţi oameni o salută înclinînd capul sau
chiar îi spun hello. Conversează cu vînzătoarele, ca să mai
treacă timpul, şi oamenii apreciază asta. Raita prin
magazine pare a fi partea de program cea mai îndrăgită
de Diana în weekend. îi place să i se dea atenţie. Nu
cumpără cine ştie ce. Cred că pleacă să mai scape de
atmosfera de la Highgrove. E un fel de eliberare. în
Londra nu poate face acelaşi lucru căci ar încurca cir
culaţia pe străzi. Aici este cunoscută şi toată lumea o
iubeşte.
A
In principiu nu există nici un weekend pe care Diana
şi Charles să-l petreacă împreună. în timpul săptămînii,
cînd Charles este singur, vin adesea prietenele lui -
Camilla Parker Bowles şi Patti Palmer-Tomkinson.
Diana se plimbă cîteodată în jurul grădinii, dar
niciodată în interior. De multe ori stă pe scările de la
intrare cîte o oră întreagă, aşteptîndu-i pe băieţi să vină
acasă de la călărie. Am văzut-o stînd acolo, cu capul în
mîini, dezolată şi însingurată. Pare o persoană foarte
tristă.
Sîmbăta seara familia ia masa împreună, dar conver
saţia este artificială şi greoaie. Uneori, Charles le face
băieţilor observaţii, dacă sînt obraznici la masă. El insistă
să aibă o ţinută corectă la masă şi îi cere Dianei să dea un
bun exemplu. Apoi procedura de vineri noaptea se
repetă. Charles şi Diana se retrag separat după supeu.
426
1 )iana urcă în camera ei la nouă seara, iar Charles se duce

in birou.
Duminică dimineaţa ar trebui să fie un mic dejun în
Iamilie, dar rareori se întîmplă aşa. Charles coboară mai
I I rziu la micul dejun şi o aşteaptă pe Diana, dar ea îşi face
programul de înot şi de cros şi numai după aceea vine la

masa. Întîrzierea pare să-l înfurie pe Charles şi, ca ur
mare, de cele mai multe ori, dimineaţa se încheie cu o
t cartă ce se aude în toată casa. Diana ţipă la Charles, în
timp ce el încearcă să o potolească. De multe ori Diana
iese ca o furie din casă ţipînd la detectivul ei s-o lase în
pace şi se duce să se plimbe printre copaci. Apoi se
intoarce, aparent potolită, îşi aruncă bagajele în maşină şi
demarează fără să privească înapoi. Copiii, doicile şi
detectivii o urmează imediat în maşinile lor. Charles le
spune la revedere copiilor, dar nu întotdeauna".
în 1990, de Crăciun, Diana, i-a făcut lui Charles o

surpriză. I-a cumpărat un vechi felinar în formă de
coroană, pentru a-şi lumina cărarea în grădină. Cadoul a
fost apreciat întrucît Charles folosea o lanternă cu baterii
cînd lucra noaptea în grădină. Intenţia Dianei fusese cu
totul alta. în primul rînd a vrut să facă o glumă bună pe
cheltuiala lui, iar în al doilea rînd să-i reamintească ce
si mte cînd el îşi petrece atîta timp în grădină în loc să stea
cu copiii.
în 1990 la o ceartă în timpul unui weekend, Diana a
strigat după Charles care părăsea sufrageria: "Dacă ai să
te mai comporţi aşa, n-am să mai vin niciodată aici. N-ai
dccit să-ţi petreci toată viaţa în afurisita ţa de grădină".
Charles a încercat să-i atragă pe copii spre grădinărit.
I d le-a cumpărat lopeţi mici de grădinărit, furci mini-
427
NICHOLAS DAVIES
aturale şi le-a dat straturi în care să-şi planteze legumele.

Băieţii şi-au pierdut destul de repede interesul, ceea ce
l-a iritat.
Luna iulie a anului 1991 a avut o semnificaţie spe

cială pentru Diana, marcînd cea de-a treizecea aniversare
a zilei sale de naştere şi cea de-a zecea aniversare a
căsătoriei. Ziua ei de naştere era pe 1 iulie. Ea şi-a
sărbătorit-o singură la Londra, în timp ce Charles a rămas
la Highgrove. Aceasta dovedea, dacă mai era nevoie, că
cei doi duceau vieţi separate. Fericită şi strălucitoare,
Diana a plecat la hotelul Savoy din Londra pentru a lua
prînzul cu personalul unui orfelinat de copii. Aici o aştep
tau un tort cu treizeci de luminări, zece mii de baloane şi
cinci sute de invitaţi, mulţi din lumea afacerilor. Cel mai
îndrăgit star, Phil Collins i-a cîntat Dianei trei dintre
succesele lui, inclusiv melodia preferată - "A groovy kind
of Iove".
Muzica de la Grenadier Guards s-a întrerupt cînd
prezentatorul a anunţat sosirea Dianei. Prezenţa lui Phil
Collins dovedea că era o ocazie specială; în plus,
membrii formaţiei Guards s-au oprit şi au început să cînte
"Mulţi ani trăiască". Diana a fost acoperită de flori. Ea s-a
întrebat surprinsă: "Cum de a ştiut toată lumea că-i ziua
mea de naştere?"
întrebată cum avea să-şi petrească seara acelei zile,
Diana a răspuns: "Am să beau un păhărel cu singurul
bărbat al vieţii mele - prinţul Harry" (William era la
şcoală).
Diana a fost cea care a hotărît să rămînă singură de
ziua ei. Prinţul Charles a intenţionat să organizeze o
petrecere la această a treizecea aniversare, dar ea l-a
428
uTuzat. Charles s-a gîndit să-i cumpere şi un cadou

deosebit, dar Diana a declarat că nu vrea nici petrecere,
nici cadou. 7
în comparaţie cu anul 1976, cînd prinţul Charles îşi
.miversa cei treizeci de ani, totul a fost diferit. Regina a
dat atunci o petrecere uriaşă la Buckingham Palace, în
cinstea celui mai mare fiu. Şampania a curs rîuri pînă la
iiei dimineaţa. S-a cîntat non stop şi regina a fost auzită
.punînd: "Ei da, a fost o petrecere pe cinste". Ea a trimis
trei sute cincizeci de invitaţii care includeau nu numai
membrii fam iliei’regale, dar şi pe multe din fostele
prietene ale lui Charles. O asemenea petrecere dorea
( harles să organizeze pentru Diana, însă ea a refuzat. Un
prieten al lui explica:
"Charles a întrebat-o în repetate rînduri pe Diana
dacă voia să-i organizeze o petrecere. El se gîndea chiar
să-i facă o surpriză, organizînd totul în secret. Dar Diana
i-a răspuns fără echivoc că ea n-avea să participe. Era de
neclintit. Nimeni nu înţelegea această încăpăţînare.
Charles ştia foarte bine cum va fi interpretat acest
lucru. Toată lumea va afla că Diana era singură, că
mariajul lor este o ruină, că nu stăteau împreună decît de
dragul copiilor şi pentru că nu puteau divorţa. Refuzul
era modalitatea prin care ea arăta lumii că trăiau separat.
Şi asta era foarte trist.
Lumea crede că există o şansă. Din păcate, cu toate
încercările si eforturile, mariajul lor este compromis.
Asta-i tot!".
Charles a petrecut ziua de naştere a Dianei odihnin-
du-se în linişte la Highgrove, apoi a dat o mică petrecere
pentru a strînge fonduri pentru fundaţia Tetbury Church
Restauration. Mai tîrziu a luat trenul regal spre Edin-
429
NICHOLAS DAVIES
. burgh, unde, în dimineaţa următoare, a participat la

învestitura Cavalerilor de Thistle, la Catedrala St. Giles.
Mulţi englezi cred că povestea mariajului nefericit
este o ficţiune: prinţul şi prinţesa pot avea greutăţi în
căsnicie, dar de fapt sînt fericiţi împreună; amîndoi îşi
iubesc copiii şi numai obligaţiile lor regale îi despart atît
de mult. Cei care cred în mariajul fericit apreciază că
Charles ar fi trebuit să dea cu acest prilej o petrecere
uriaşă, pentru simplul fapt că ei o iubesc pe prinţesă.
La acea dată Diana atingea apogeul popularităţii
sale. într-un sondaj de opinie din iulie 1991 a fost desem
nată ca cea mai iubită membră a familiei regale. Un alt
sondaj, din "Sunday Mirror", efectuat la trei zile după
aniversarea prinţesei, arăta că numai cincisprezece la
sută dintre cei chestionaţi credeau că ei vor divorţa,
şaizeci la sută spuneau nu, iar douăzeci şi cinci la sută nu
se pronunţau. Responsabilitatea separării era atribuită în
proporţie de cincisprezece la sută lui Charles. Diana era
învinovăţită doar de cinci la sută din votanţi, în vreme ce
douăzeci şi opt la sută îi considerau vinovaţi în egală
măsură. Restul de cincizeci şi doi la sută nu ştiau. Cu toate
că douăzeci şi trei la sută credeau că Charles şi-a ales o
parteneră nepotrivită, şaizeci şi şase la sută declarau con
trariul.
Sondajul mai punea o întrebare delicată: dacă
oamenii cred că Charles şi Diana ar trebui să ia în seamă
eventualitatea ca un alt copil să-i ajute să-şi salveze
căsnicia. Optzeci la sută au afirmat că nu cred că s-ar
rezolva ceva.
430
I .uni, 29 iulie, se împlineau zece ani de la căsătoria

Im şi naţiunea se întreba dacă perechea regală va
ii hatori împreună evenimentul.
Charles şi Diana au stat departe unul de altul cea mai
ti urc parte a zilei dinaintea aniversării. în cursul nopţii
I>i intui a rămas la Highgrove. Dimineaţa a plecat singur
<n maşina pentru a participa la un dejun la reşedinţa unor
prieteni apropiaţi din Dorset - Simon şi Annabel Elliot.
\imabel era sora prietenei lui Charles, Camilla Parker
Ili iwles. Charles a plecat apoi la Windsor pentru a lua parte
l.î cel mai mare eveniment de polo al anului, Cartier Inter-
iuiional, la care participau mai bine de douăzeci şi cinci de
mii de oameni, ce sperau să vadă cuplul regal împreună.
I >iana a rămas la Highgrove, împreună cu Wills şi Harry,
ncdorind să fie văzută alături de soţul ei. După partida de
I•<>lo, Charles a plecat cu maşina la Highgrove şi a petrecut
scara cu prinţesa Diana şi cu copiii.
Pentru marea aniversare a căsătoriei, perechea a
petrecut prea puţin timp împreună. De fapt, ei n-au
apărat împreună în public. Prinţesa Diana o însoţise pe
regi nă la trecerea în revistă de la Royal Air Force College
m Cranwell şi a zburat cu elicopterul o sută cincizeci de
mile de la Highgrove pînă la Sleaford în Lincolnshire.
Acolo se afla Baza RAF unde Charles învăţase, în urmă
i ii douăzeci de ani, să piloteze. în aceeaşi după-amiază
s a întors cu elicopterul la Highgrove, unde a petrecut
restul zilei împreună cu Charles. N-a fost nici o petrecere,
nici un tam-tam. N-au dat nici un dineu, au mîncat un
meniu simplu împreună cu Wills şi Harry. Charles a
I I isistat să deschidă o sticlă de şampanie, dar abia dacă s-a
băut o picătură.
A doua zi Luciano Pavarotti a încercat să reaprindă
Ilacara magică profitînd de participarea lor la un spectacol
431
NICHOLAS DAVIES
de binefacere în Hyde Park. Au venit peste o sută de mii

de spectatori, dar cerurile s-au deschis şi întreaga asis
tenţă, inclusiv Charles şi Diana, au fost udaţi pînă la piele.
Pavarotti a cîntat intenţionat ariile lui pasionante,
adresate lui Charles şi Dianei, în timp ce ei se înghesuiau sub
umbrele. Amîndoi iubeau muzica lui. Se bucurau de con
cert, şi-au vorbit unul altuia şi-au atins mîinile. Charles
încerca în zadar să protejeze picioarele Dianei de ploaia
violentă. Păreau mai apropiaţi ca oridnd în ultimul timp.
După spectacol s-au dus la hotelul din Hyde Park pentru a
închina o cupă de şampanie în cinstea marelui tenor.
Pavarotti spunea: "Diana era încîntătoare. Arăta superb,
chiar dacă era udă pînă la piele. A fost o noapte minunată.
Sînt mîndru că i-am făcut din nou fericiţi".
Dragostea lor reaprinsă părea să prindă forţă cînd
Charles şi Diana i-au luat pe prinţi şi pe cîţiva prieteni
într-o croazieră pe Mediterana. Era în august 1991. Ioan-
nis Latsis, petrolistul grec miliardar în vîrstă de optzeci
de ani, le-a închiriat yahtul "Alexandru". La cele patru
sute de picioare lungime se clasa pe locul doi printre
ambarcaţiile particulare. Charles a invitat prietenii şi
rudele să li se alăture, inclusiv pe prinţesa Alexandra cu
soţul ei, sir Angus Ogilvy. Au mai fost invitaţi vărul lui,
lordul Romsey împreună cu lady Romsey şi cei trei copii
ai lor - Nicholas, Alexander şi Leonoră, fostul rege Con
stantin. al Greciei cu soţia lui Anne-Marie şi copiii lor
Theodora şi Phillipos.
A fost o croazieră minunată, beneficiind de o vreme
însorită. Yahtul ancora în golfuri mici, pustii, pentru ca
grupul regal să poată merge pe ţărm. Copiii se jucau pe
plajă în timp ce adulţii se distrau la barbecues. Diana înotu
şi făcea plajă, iar Charles picta şi citea. Seara, după ce copi ii
erau duşi la culcare, îşi petreceau timpul în dineuri plăcute.
432
( 'ei apropiaţi lui Charles considerau că a invitat atîta

lume pentru a preveni disputele dintre el şi Diana în
I I mpul croazierei. Cu toate căyahtul era mare, o pereche
miM- putea certa fără să fie auzită de toată lumea. Charles

i i.i că în felul acesta îşi asigură două săptămîni de linişte.
în timpul croazierei Diana s-a apropiat foarte mult
iIc I eonora, fiica lordului Romsey, în vîrstă de cinci ani.
1 n un an înainte, copila fusese adusă degrabă acasă din
vin .mţă, suferind de cancer. După patru operaţii mari,
11 и11 ioterapie şi radioterapie, doctorii sperau că ea a
mvins boala. La puţin timp după întoarcerea la Londra,
i «onora s-a simţit din nou rău. Diana a vizitat-o la
pi talul St. Bartholomew, a stat la patul ei, a ţinut-o de
.... . dorind s-o menţină în viaţă.
Sora de salon spunea: "Era emoţionant să le vezi
impi cună. Prinţesa îi citea, jucau diferite jocuri sau pur şi
implu stăteau de vorbă. Diana n-a lăsat să se vadă
I I I .letca în timpul vizitelor sale. Ea dorea să o învelească
i*1 I conora şi o săruta totdeauna înainte de plecare,

i >i.1 1 1 a ştia că Leonora va muri. în timpul ultimei vizite a
i »unei, în timp ce ea stătea pe pat şi îi vorbea, Leonora
. i ,li tis ca o luminare. A fost atît de trist. Toate plîngeam.
I »una a sărutat-o îndelung si s-a îndepărtat cu lacrimile
■mgindu-i pe obraz".
I )ar aparent regăsita iubire n-avea să dureze. De la
tu ului lui septembrie pînă la finele lui octombrie 1991
«и pl ul avea să-şi petreacă timpul aproape separat. Diana
i pi« «al singură într-o vizită oficială de cinci zile în Pakis-
i ui, apoi a rămas \a Londra pentru a participa la diferite
uniuni oficiale. în citeva weekend-uri ea a reuşit să se
и pradă pînă la Highgrove împreună cu băieţii. Intre timp,
1 11 a 1 1r s a fost în vacanţă în Scoţia; a vînat cerbi, a pescuit în
nuli )cc, s-a plimbat sau a călărit, odihnindu-se la Birkhall,
433
NICHOLAS DAVIES
o casă de oaspeţi de pe domeniul Balmoral. Nu s-a dus

niciodată în sud să-şi vadă soţia şi copiii. Nici Diana n a
încercat să-l vadă pe Charles sau pe alţi membri ai familiei in
timpul vacanţei în Scoţia. De altfel, Diana detesta "plecările
în grup" ale familiei regale în Scoţia. Totuşi, a nu se vedea unii
cu alţii atîta timp dădea apă la moară limbilor ascuţite şi
constituia o dovadă în plus a neînţelegerilor dintre ei. Mai
mult, Camilla Parker Bowles însoţită cîtva timp şi de soţul ei,
Andrew, s-a dus la Birkhall să-şi petreacă o parte din vacanţa
împreună cu Charles.
In ultima vreme consilierii regali încercară să se pună
de acord în observaţiile lor zilnice, astfel încît evenimen
tele majore sau discursurile să nu înregistreze diferenţe
de opinie. Din 1988, cînd consilierii au sesizat că Charles
şi Diana s-au înscris pe o linie de rivalitate, şi-au propus
să nu-şi bată capul cu detaliile.
In 1991 Charles pregătea un discurs pe teme de
educaţie. Spre stupefacţia lui a descoperit că în aceeaşi zi
Diana ţinea unul din marile ei discursuri pe tema preferata
- SIDA. Charles s-a înfuriat. Muncise săptămîni întregi
pentru a fi sigur că discursul lui pe teme de educaţie va fi
apreciat ca o contribuţie majoră în acest domeniu. Ames
tecarea subiectelor avea să împartă atenţia presei în două -
exact ceea ce nu dorea Charles. Charles cîştigase duelul cu
Diana în majoritatea ziarelor şi în toate publicaţiile dc
calitate, inclusiv la televiziune. In schimb, Diana devenise
starul tuturor ziarelor de scandal.
In timpul războiului din Golf, din 1991, cei doi s-au găsi l
din nou într-un conflict de opinii. Diana voia să viziteze
trupele ştiind că apariţia ei va constitui un imbold pentru
soldaţii şi piloţii englezi şi, în plus, măreţia gestului va conta
în relaţiile cu publicul. Ştia, de asemenea, că noul ei prieten,
maiorul Jamie Hewitt se afla acolo cu regimentul lui dc
434
i tururi. Charles insista să viziteze el linia frontului în

înlnalc de prinţ de Wales şi colonel comandant al
" i' iii ic ntelor de război britanice. Amîndoi au zburat spre
\i tina Saudită, dar prinţesa a fost ţinută la distanţă de
•-na dc luptă, aşa că n-a putut să-i fure aura lui Charles.
M uicvra a reuşit. Transmisiile televiziunii relatau că cel
t ni' susţinea trupele britanice era prinţul, nu prinţesa.
II I 1991 un ziar publica filmul cuplului la cîteva eveni-
iiH uic la care participaseră şi îi invita pe psihologi să le
m.ilizcze com portam entul. Un psiholog observa:
11 1 1 . 11 cătura emoţională este foarte, foarte scăzută. Nu se
uliMTvă existenţa vreunui sentiment, nici măcar în fază
..... . Prinţesa pare că vrea să-l scoată cu totul din
...... ■11 ic, să pretindă că nici nu se află de faţă. Nu e tocmai
■1 1 1 1d e comportament la care te aştepţi din partea unui
ii|>lu Icricit ce trăieşte normal ca soţ şi soţie".
< n cît experţii matrimoniali examinau mai mult
i nu ia regală, cu atît mai descurajante erau concluziile.
i ii mc sublinia Maria Molett de la "Marriage and Coun-
111 iip, ( 'enter": "Dacă ar fi un cuplu obişnuit care ar veni
i m.i consulte, le-aş spune deschis că nu le mai dau nici
- 1 mi u\a să-şi rezolve problemele. Necazul constă în aceea
mi i i provin din medii şi au educaţii diferite. El este
ii ni ml, iar ea un rebut şcolar".
IV măsură ce s-au îndepărtat unul de altul s-au
iiinibal şi oamenii din jurul lor. Nu doar personalul şi
ii ilu rii, ci chiar şi prietenii. Acum sînt un cuplu
a sparţii chiar prin prietenii lor.
1lianei îi plac dineurile fără pretenţii, din restauran-
i. la modă, precum şi supeurile restrinse din casele par
ii iil.mpai multă muzică, cu haz şi discuţii amicale. Ea are mulţi
..... . printre care se includ şi cele trei vechi colege de
1 1 1 1 1 amc nt. După zece ani de la nunta Dianei, mica trupă din
435
NICHOLAS DAVIES
Coleherne Court s-a reunit cu ocazia căsătoriei ultimei

dintre fostele colege de apartament. La treizeci şi doi de
ani, Virginia Pitman se căsătorea cu bancherul Henry
Clarke, de aceeaşi vîrstă, la Oficiul stării civile din Chel-
sea. Virginia se mutase în apartamentul lui lady Di din
South Kensington de Crăciun, în 1980, alăturîndu-se lui
Carolyn Pride şi lui Ann Bolton.
Soţul lui Carolyn, William Bartholomew, conduce o
discotecă de înaltă clasă asigurînd toate echipamentele
pentru disco - magnetofoane, difuzoare şi disk jockey
pentru diferite amplasamente - de la case particulare la
pieţe publice. Adesea, lui i s-a cerut să procure muzică
pentru petrecerile Dianei.
Arma Beckwith Smith, acum în vîrstă de patruzeci de
ani, a fost una dintre cele mai bune prietene, suportere şi
confidente a Dianei, chiar din primele zile ale legăturii
ei cu Charles. Anna a rămas prietena de nădejde şi
sfătuitoarea, persoana către care Diana s-a îndreptat în
momentele de criză. Catherine Soames, fosta soţie a
unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui Charles, lordul
Nicholas Soames, un tory şi membru al parlamentului, se
afla împreună cu Diana în ziua în care Lindsay a murit la
Klosters. Rămăseseră la castelul unde locuiau de obicei
cînd se duceau la schi. Ele mai iau încă prinzul împreună
şi Di a fost aproape consolînd-o cînd căsnicia ei a eşuat.
Kate Menzies, de aceeaşi vîrstă cu Diana, a fost buna
ei prietenă ani de zile. Nu de puţine ori ea i-a oferit
Dianei un loc unde să se refugieze la Londra cînd
restricţiile palatului Kensington o sufocau. Ştia cînd să-i
propună o cafea, o şuetă sau un dineu restrîns unde ii
invita numai pe aceia pe care Diana voia să-i vadă. Pentru
o vreme, casa lui Kate a reprezentat refugiul Dianei.
436
infrîngerea Dianei, victoria Dianei
\ l.ii există şi Julia Dodd-Noble, cunoscută ca "nebunul"

Im | »1 şi poreclită "Crown Jules", prietenă atît a Dianei,
. ii ,i . 1 Ini Fergie.
I ii contrast cu ele, prietenii prinţului Charles sint în
Iii iii1 1 1 1rind oameni care-i împărtăşesc interesele în pr in-
i !|m IcIc probleme ale zilei: arhitectură, educaţie, arte,
ţipi i .i, ecologie, pe care Charles le apără cu tărie. Diana
mi in. mi festă cel mai nuc interes pentru preocupările şi
pil. iniii lui Charles. Ea i-a spus adesea lui Charles că
Mii' "plictisitor", lucru ce l-a rănit.
IV cind povestea minunată a căsniciei lor a început să
mi nsipească, Charles s-a întors la cîteva din fostele lui
pi ic lene căutînd mîngîiere. Cînd Diana a aflat că Charles se
Vi «Ii i cu cîteva din fostele lui pasiuni şi-a ieşit din fire.
I h. nor a încercat să se împace cu gîndul că soţul ei îşi
l..... .. timpul cu alte femei. De fapt, Charles are nevoie de
•. | >. *tul şi afecţiunea lor şi ele sînt fericite că i le pot oferi.
I c meia care fără doar şi poate i-a acordat lui Charles
i . i m.ii mare sprijin moral, atît înainte, cît şi in timpul
■ i l u c i e i sale, a fost Camilla Parker Bowles. Oricine îi
si 1 1« împreună îşi dă seama de simpatia care există intre
■ «> .ilta femeie pe care prinţul o vede din cînd în cînd
. ii m strălucitoarea australiancă lady Dale Tryon. O altă
i•1 1 1 imul, Jane, ducesă de Roxburghe, sora ducelui de
VO .minister, divorţată în 1990 din cauza infidelităţii
mu Ini ei, îi ţine adesea companie. Jane, considerată una
-ii ui ic cele mai curtate, mai bogate şi mai drăguţe
.... .icnitoare din ţinut, fusese o potenţială mireasă
p» uliu viitorul rege. Existase chiar o poveste romantică
iun i ca şi prinţul Charles. De cînd a divorţat îl vizitează
|u • 'liarles la Highgrove, care, la rîndul său, o frecven-
- i m noua casă de lingă River Tweed pe graniţa
437
NICHOLAS DAVIES
Scoţiei, o clădire in stil georgian, cu şase dormitoare,

unde locuieşte acum impreună cu cei trei copii.
Prinţesa Diana ii evită pe prietenii lui Charles,
trăieşte separat de el şi, în acelaşi timp, se distanţează din
ce in ce mai mult atit de membrii familiei regale, cit şi de
propriile sale rude.
Diana nu s-a înţeles niciodată cu prinţesa Arme, care
este cu zece ani mai mare. De la prima lor întîlnire, cele
două femei păreau că se irită reciproc. Diana nu putea
inţelege abordarea directă a lui Anne şi dedesubtul
umorului ei. Anne, o femeie foarte voluntară, este con
siderată cea mai puternică personalitate dintre cei patru
copii ai reginei. Ea s-a dovedit şi cea mai harnică,
străbătind distanţe de mii de mile în fiecare an, vizitînd
toate colţurile lumii ca patroană a Fundaţiei "Salvaţi
copiii". Mai există şi alte motive pentru care Diana nu
agrează stilul direct la care recurge Anne în tot ce face.
Cu tcVate că lumea ştie că nu se înţeleg,' pentru familia
regală a fost un şoc cînd Diana a refuzat ca Anne să fie
naşa lui Wills şi a lui Harry. Charles dorea ca singura lui
soră să fie măcar naşa unuia dintre băieţi, dar Diana a pus
piciorul în prag - pur şi simplu a refuzat. Fără îndoială că
era o ofensă intenţionată, şi Anne a luat-o ca atare.
Prinţdsa i-a întors Dianei ofensa prin neparticiparea la
botezul prinţului Harry, in decembrie 1984. De altfel şi-a
exprimat mirarea faţă de incapacitatea lui Charles de a o
struni pe Diana.
De atunci, relaţiile dintre cele două femei au rămas
glaciale; Anne şi Diana abia dacă-şi vorbesc, iar la dineuri
sau alte întruniri regale sint aşezate la distanţă una de alta.
Regina a încercat să atenueze presiunea care o apăsa
pe Diana in timpul anilor de început, dar aceasta a refuzat
Orice comunicare cu soacra ei. Deşi Kensington Palace
438
mm
Infrîngerea Dianei, victoria Dianei
este la numai cinci minute de mers cu maşina de Buckin-

gham Palace, regina a venit foarte rar în vizită de cînd
Diana s-a mutat împreună cu Charles.
Regina a făcut o singură vizită, scurtă, la Highgrove. La
puţin timp după naşterea prinţului Harry, regina a sosit cu
elicopterul la proprietatea de la ţară, s-a plimbat în jurul
casei şi a urcat in camera copilului unde n-a stat decît
cincisprezece minute, după care s-a întors la Londra.
Conversaţiile dintre regină şi Diana se desfăşoară
greoi: "Bună dimineaţa, doamnă" şi răspunsul "Bună
dimineaţa, Diana, ce mai faci? Diana răspunde ca întot
deauna: "Mulţumesc, bine, doamnă," şi regina trece mai
departe. Uneori, Diana este invitată să călărească
împreună cu regina cînd aceasta se află în vacanţă la
Sandringham. Diana are oroare de invitaţie pentru că
detestă să călărească. Regina insistă: "Nu te teme, eşti in
siguranţă cu mine". Neavînd încotro, Diana se echipează,
işi pune cascheta şi se duce să se plimbe cu calul la pas,
niciodată la trap sau la galop.
Ca şi prinţul Charles, regina iubeşte viaţa la ţară şi
i-ar fi plăcut grozav să locuiască aici, să se ocupe de cai şi
de cîini. Cei treisprezece copoi stau tot timpul la
picioarele ei, indiferent dacă este in Londra, Sandrin
gham sau Balmoral. Ea ii alintă pe toţi, le ştie numele, ştie
ce le place sau nu, le cunoaşte temperamentul (copoii pot
fi uneori foarte dificili). Ciinii se hirjonesc, se bat unii cu
alţii şi adeseori îi inhaţă pe oameni de călcii fără nici un
motiv. In afară de ciini, reginei ii mai plac caii pe care ii
creşte pentru curse.
Din familia regală ea a fost întotdeauna cea mai frec
ventă participantă la curse. Nimic nu-i place mai mult decît
o zi la curse sau să converseze cu antrenorii ei despre caii
aflaţi în competiţie. Şi, bineînţeles, ii place să clştige.
439
NICHOLAS DAVIES
Nu este o glumă ceea ce spun consilierii reginei:

"Priorităţile Majestăţii Sale sint cîinii, caii, oamenii; asta
este ordinea". Situaţia căsătoriilor copiilor ei vine să
confirme această părere.
Diana n-a avut prea mult de-aface nici cu socrul ei,
prinţul Philip. Distanţa dintre cei doi se datorează in
parte şi relaţiei reci dintre Charles şi tatăl său. Charles se
plingea adesea că prinţul n-a procedat niciodată asemeni
unui tată adevărat; nu l-a ajutat, nu l-a încurajat sau
sfătuit, ci i-a pretins, din fragedă pruncie, să stea pe
propriile lui picioare.
Singurul membru al familiei lui Charles cu care
Diana se înţelege bine este prinţul Andrew, care s-a
căsătorit cu Sarah Ferguson. Ambii au simţul umorului,
se bucură de compania oamenilor tineri şi uşor ireve-
renţioşi şi preferă să rîdă decît să se angajeze în conver
saţii serioase. Unii consilieri regali cred că o căsătorie
între Diana şi prinţul Andrew ar fi avut şanse mult mai
mari decît cea cu Charles.
Diana, prinţesă de Wales, viitoare regină a Angliei -

dacă Charles ve deveni vreodată rege - este o tinără
neobişnuită. Separată practic de soţul ei şi lipsită de cea
mai mare parte a drepturilor sale regale, a reuşit să-şi
înjghebeze un imperiu al ei şi să rămînă pină in prezent
cel mai popular membru al familiei regale.
Fără să beneficieze de o educaţie deosebită, eâ a
reuşit să-şi îndepărteze toţi oponenţii şi să devină stăpîna
palatului Kensington şi a personalului său. îşi adoră copiii
şi este conştientă de faptul că unul dintre ei va fi intr-o zi
rege, dacă monarhia va supravieţui.
Diana s-a dedicat unei munci de caritate ce ii aduce
aprecieri constante din partea poporului britanic care, in
440
Înfrîngerea Dianei, victoria Oianei
acelaşi timp, o consideră una dintre cele mai avizate

persoane din lumea modei.
Cu toate acestea, la cei treizeci de ani ai săi, Diana
este din ce în ce mai singură. Ruptă de proprii săi părinţi
prin căsătoria cu Charles, ea nu are nici prieteni foarte
apropiaţi. Fergie, cea mai bună prietenă a sa, a părăsit
familia regală. Temîndu-se de soacra ei, foarte precaută
cu celelalte rude prin alianţă, Diana preferă să păstreze
distanţa, ceea ce duce inevitabil la însingurare.
Diana este ca o actriţă; îşi primeşte tributul de
aplauze ori de cîte ori iese la scenă deschisă, răspunde cu
un zîmbet cuceritor şi un suflet cald. Dar cînd cortina
cade, se retrage în singurătatea camerei ei de la Ken-
sington Palace unde priveşte la televizor, ciugulind o
gustare înainte de a se culca în patul ei gol.
Pentru a scăpa de monotonia acestei vieţi, Diana şi-a
făcut noi prieteni, printre care şi cîţiva bărbaţi tineri pe care-i
vede din cînd în cînd. E place să flirteze, deoarece asta-i dă
nu numai încredere, ci o face să se simtă atrăgătoare,
ajutînd-o să-şi depăşească sentimentul de neîmplinire
datorat bărbatului pe care odată l-a iubit, dar care a respins-
o. Un prieten deosebit este maiorul James Hewitt. An
turajul Dianei e de părere că vioiciunea, strălucirea ochilor
şi căldura pe care o manifestă cînd discută cu oamenii străini
in timpul vizitelor oficiale se datorează satisfacţiei şi relaţiei
împlinite pe care o are cu James.
Ea îi adoră pe cei doi băieţi, dar suferă deja la gîndul
ca intr-o zi o vor părăsi şi îşi vor croi propriul drum în viaţă.
1)iana le-a mărturisit unor oameni străini că i-ar fi plăcut să
aibă o fiică, dar că dorinţa devenise total ne realizabilă.
Voluntara şi încăpăţînata Diana a refuzat să se
încline în faţa pretenţiilor lui Charles de a juca rolul unei
soţii iubitoare. Pe parcursul a zece ani ea a minimalizat
441
NICHOLAS DAVIES
poziţia soţului ei, a pus stăpinire pe palat, preluînd con

ducerea şi l-a exilat pe domeniul lui de la ţară.
Diana ştie că nu va divorţa niciodată de Charles, că
nu va putea întreţine niciodată o relaţie liberă cu un alt
bărbat şi nu va trăi niciodată o viaţă fericită de femeie
măritată, înconjurată de familia ei. Ea se teme de viitorul
însingurat şi încearcă cu disperare să-şi păstreze
prietenele, să se facă plăcută, să fie dorită şi iubită pentru
ea însăşi şi nu pentru titlul pe care-1 poartă.
Ironia soartei ar fi ca, din cauza eşecului relaţiei ei
cu Charles, Diana să nu ajungă niciodată regină. Şi asta
pentru că Charles a lăsat să se înţeleagă că dacă mama
lui va mai trăi încă douăzeci de ani el va renunţa la tron
în favoarea prinţului William şi se va retrage pe pro
prietatea lui de la ţară. El ştie că odată integrată în
Europa, Anglia secolului următor va fi o societate cu
totul diferită de cea de azi.
Diana este conştientă că trebuie să-şi creeze un nou
mod de viaţă cît timp îi are încă de partea sa pe copii,
frumuseţea, condiţia fizică şi succesul de public. Sfioasa
finără de altădată concurează astăzi cu oricare din membrii
familiei regale. Dacă există o competiţie între ea şi prinţul
Charles, atunci trebuie neapărat să fie învingătoare.
Dar cu ce preţ?
Pînă acum ea a obţinut totul, dar şi-a pierdut soţul,
dragostea şi tovărăşia lui şi într-un fel i-a redus şansele (ie
a ocupa tronul britanic, ceea ce el şi-a dorit.
Diana şi Charles nu mai sînt cuplul fermecător de
acum un deceniu. Diametral opuşi prin firea, pasiunile şi
interesele lor, ei rămîn legaţi printr-o căsnicie care s-a
transform at într-un coşmar, condamnaţi să trăiască
separat vieţi lipsite de iubire, pînă la sfîrşitul zilelor.
442
Epilog
EPILOG
/v
începutul anului 1992, i-a adus Dianei şi mai multe
necazuri. Mai iutii despărţirea ducelui şi ducesei de York,
urmată de moartea iubitului tată, contele Spencer.
Prinţul Andrew, al treilea copil al ducelui de Edin-
burgh şi al reginei, este al patrulea moştenitor, în linie, la
tron, după Charles şi cei doi fii ai săi. Eşecul dramatic al
căsătoriei lui cu Sarah Ferguson, în martie 1992, după nu
mai puţin de şase ani de convieţuire, a provocat o mare
îngrijorare reginei şi consilierilor apropiaţi.
După atitea speculaţii despre căsnicia lui Charles cu
Diana. ruptura dintre cei doi soţi de York era ultimul
lucru de care mai avea nevoie Casa de Windsor.
La palatul Buckingham, personalul comenta de mai '
multă vreme escaladarea certurilor şi violenţelor verbale
ce răzbăteau din aripa de est a palatului, unde Andrew şi
Sarah îşi aveau apartamentul. In ultimul an certurile se
duceau pe tonuri tot mai înalte şi mulţi se întrebau cum
se vor termina toate acestea. Englezii de toate categoriile
sociale erau însă atît de prinşi în supravegherea lui Char
les şi a Dianei, incit despărţirea lui Andrew şi Fergie a
căzut ca un trăznet în mijlocul campaniei electorale.
Regina ştia că oricui i-ar fi fost dificil să trăiască
împreună cu Andrew. Copilul ei favorit, marinarul
neobosit, este încăpăţînat, arogant şi le priveşte pe femei
de la înălţimea poziţiei sale. Aproape tot timpul căsniciei
el a fost plecat cu Marina Regală lăsind-o pe Fergie s-o
scoată la. capăt cum putea cu cele două fiice ale lor.
Cei care il cunosc pe Andrew îl consideră de-a dreptul
necioplit şi depravat. Pentru el, amuzant este să arunce
443
NICHOLAS DAVIES
cocoloaşe de pîine la un dineu; filmul lui preferat este 'Ter

minator", pe care l-a văzut de nenumărate ori. El şi Fergie
păreau să se potrivească pentru că amîndoi se înfierbântau
repede, erau tipuri emoţionale, conduşi de libido şi lipsiţi de
control. Porecla dată de ziarele de scandal "Randy Andy"
reflectă pe deplin primitivismul lui sexual.
Regina era convinsă că, dacă Fergie nu s-ar fi ţinut
scai de el, Andrew ar fi fost un potenţial moştenitor al
tronului. Ea a intervenit personal crezînd că o poate
determina pe zurlia ei noră să se potolească, să ia
lucrurile mai uşor şi să încerce să atenueze neînţelegerile
dintre ea şi Andrew. Regina considera că sosise momen
tul să-şi pună la punct diferendele şi să încerce să se
stăpînească. Ceea ce a surprins-o a fost voinţa lui Fergie
de a rupe relaţiile cu familia regală şi chiar cu cele două
fiice - Beatrice de 3 ani şi Eugenie de 2 a n i1 care vin pe <
locurile cinci şi şase, în linie, la moştenirea tronului.
Reacţia reginei şi a consilierilor în faţa acestei
despărţiri a fost foarte dură. Un indiciu al mîniei regale a
fost comunicatul palatului Buckingham prin care se preciza
că Sarah Ferguson n-a fost considerată de curteni niciodată
o descendentă potrivită pentru Casa de Windsor. Andrew
n-ar fi trebuit niciodată să se căsătorească cu ea.
Regina mai avea şi alte motive de supărare. Ea se
temea pentru monarhia britanică. Doi din cei patru copii
ai săi erau despărţiţi; propria sa soră, prinţesa Margareta,
divorţase de lordul Snowden. Lumea se întreba cum avea
să decurgă mariajul lui Charles cu Diana. Efortul reginei
de a inocula copiilor ei ideea că familia este o instituţie
vitală pentru sănătatea morală a naţiunii, iar cea regală
trebuie să dea exemplu întregului popor devenise o vorbă
goală. Mai mult, ea se temea că plecarea lui Fergie din
familia regală ar putea s-o încurajeze pe Diana să procedeze
la fel, ceea ce ar putea zdruncina serios fundamentul monar-
444
Epilog
luci. Ea ştia că Diana se gîndise de mai multe ori să-l

Ijfirăsească pe Charles şi putea s-o facă din nou.
Ştirile despre despărţirea soţilor York făceau încon-
liirul lumii, iar ziarul francez "France Soir" vorbea despre
im blestem card'se abătuse asupra casei Windsor.
"Sunday Times" comenta: "Există teama că mariajul
soţilor de Wales ar putea urma aceeaşi cale din motive
similare. Dacă se întîmplă asta, monarhia britanică va fi în
I><•ricol. Asta însemna că şi alţi membri ai familiei regale care
se căsătoresc pot păţi la fel, negăsind fete pregătite să se
integreze acestui stil de viaţă. Începînd de la regina mamă şi
icrminînd cu şirul de mame obligate să-şi crească singure
copiii, nici una nu poate asigura continuitatea monarhiei
care se va confrunta cu moartea prin atrofie.
Este evident că strategia casei regale de a permite
membrilor ei tineri să se căsătorească cu fete care nu sînt
de viţă regească a eşuat. în toată Europa familiile regale
care obişnuiau să se înrudească prin căsătorii nu aveau
nevoie să pregătească dinainte miresele iniţiindu-le în
iegulile nescrise ale jocului, obişnuindu-le cu restricţiile,
disciplina şi responsabilităţile. Toată această pepinieră a
partenerelor potrivite din familiile regale străine a
dispărut după primul război mondial, iar "Commoners",
chiar cele de origine aristocratică, se confruntă cu
dificultăţi foarte mari pentru a se acomoda cerinţelor şi
îndatoririlor impuse familiei regale.
Regina ştia că şi Diana trecuse prin perioada în care
sc gîndise să se despartă de Charles, simţind că a ajuns la
capătul funiei şi nu mai are puteri să o ia de la început. în
1986, Diana s-a dus la noua ei prietenă Fergie şi i-a
împărtăşit necazurile şi dezamăgirile provocate de
căsătoria ei cu Charles. Fergie a sfătuit-o să nu-şi facă
bagajele, ci să încerce să îmbunătăţească situaţia. In cele
din urmă a îndemnat-o să consulte un astrolog care putea
445
NICHOLAS DAVIES
să descopere o perspectivă luminoasă. Diana a urmai

sfatul lui Fergie şi după cîtevâ vizite la un astrolog a
hotărît că trebuie să ţină cont de consecinţele pe care o
despărţire le-ar avea asupra fiilor ei. Şi să încerce să se
împace cu rolul de prinţesă de Wales.
La un prînz intim cu regina, în februarie 1992, ducesa
de York i-a comunicatacesteia că încercase totul pentru a
salva căsnicia, dar simţea că n-o mai poate face, mai ales din
cauza ostilităţii presei şi a curtenilor de la palat. Ea acuza
presa şi funcţionarii oficiali că s-au coalizat împotriva ci
încercînd s-o distrugă. în plus, nu putea supravieţui trăind
într-un acvariu. Se gîndise bine la datoria de a-şi păstra
căsnicia, dar simţea că nu mai este în stare.
Regina a înţeles motivele care o determinau pe Fer
gie să părăsească familia regală: imposibilitatea de a face
faţă presiunilor vieţii de la palat. Fergie simţea că a fosi
lăsată să se descurce singură într-o situaţie pentru care
era total nepregătită. Atacată de presă pentru spiritul ei
independent, pentru lipsa de gust şi de demnitate regalii,
Fergie aprecia că familia nu-i dă nici un sprijin în rolul pe
care era obligată să-l joace.
Ceea ce a tulburat-o pe regină a fost indiferenţa lui
Fergie faţă de responsabilităţile ei în căsnicie, faţă de
familia regală şi în special faţă de cele două fiice. Lui
Fergie părea să nu-i pese de dificultăţile pe care le voi
întîmpina cele două fete crescute de o mamă singură care
renunţase de bună voie la braţul protector al regalităţii.
Pe regină n-o deranja că ducesa trăia o poveste de
dragoste cu un texan milionar, Steve Wyatt, fiul unui
bărbat condamnat pentru crimă prin imprudenţă. Wyatt,
la cei 36 de ani ai săi, arăta bine, era serios, atletic, tînăi,
nu fuma, nu bea şi nici nu se droga. Femeile îl găseau
fermecător cînd vorbea de Karma, astrologie, divinităţi şi
alte asemenea subiecte îndrăgite şi de Sarah Ferguson. Ea
Epilog
l i mtîlnit în 2 noiembrie 1989, cînd era gravidă în 5 luni

■u prinţesa Eugenie, cu ocazia unei participări oficiale la
i <•,iivalul britanic de la Houston Grand Opera. Gazda
< i .i Lynn Sakowitz Wyatt, moştenitoarea magazi-nului
universal din Houston şi soţia miliardarului petrolist Oscar
Wyatt, care îi înfiase pe Steve şi pe fratele său Douglas, după
m se căsătorise cu mama lor. Lynn Wyatt i-a făcut cunoştinţă
11 1 1 111 i ei cu ducesa la reşedinţa lor din Houston.
Fergie şi Steve au dansat şi au discutat toată seara.
\ i c;i întîlnire a schimbat radical atitudinea lui Fergie
luţfl de Andrew, faţă de căsnicia şi de viitorul ei.- Ea l-a
i'asit pe Steve atît de fascinant, îneît nu şi l-a putut scoate
•Im minte în următorii doi ani.
î ntorşi în Londra, cei doi au continuat să se vadă, căci
'.icvc intermedia afaceri cu petrol în biroul tatălui său
vincg din Londra. Biroul se afla în St’ James, foarte
iproape de Buckingham Palace. Fergie l-a invitat la palat
i<■ntru dejun şi apoi la un dineu ce a avut loc la castelul
Wmdsor. Ea a aranjat ca Steve să poată participa la
i ilurile de la Buckingham Palace care celebrau diferite
Mc dc naştere ale membrilor familiei regale: cea de-a
....înzecea aniversare a reginei mame, cea de-a patruzecea
■înv -i-sare a prinţesei Anne, cea de-a treizecea aniversare
<ipri nţului Andrew. De asemenea, a organizat cel puţin şase
i< ,n i împreună cu Steve şi prinţul Andrew. De altfel, Steve
<l<■dara întotdeauna că este un bun prieten al prinţului.
Clopoţelul de alarmă a început să sune în 1991 cînd
Wyatt a însoţit-o pe Fergie la un dineu la care el nu fusese
invitat; aşezîndu-se lingă ea a rostit cuvinte edificatoare
i« ntru cei prezenţi: "Eu şi femeia mea stăm alături".
Povestea care iniţial părea platonică a fost luată în
■i ii is la începutul lui* 1992 cînd o menajeră din locuinţa lui
w vatt a dat peste un set de fotografii nevinovate ale lui
Wy.itt şi Fergie în Morocco, unde petrecuseră în 1990
447
NICHOLAS DAVIES
vacanţa împreună cu copiii ei şi cu actriţa americană

Priscilla Phillips. La început Andrew a considerat pozele
o glumă, dar cînd i s-au arătat şi altele mai com
promiţătoare, din aceeaşi vacanţă, s-a înfuriat şi a luat
întreaga poveste ca pe o ofensă adusă lui şi căsniciei lor.
Fotografia care l-a rănit cel mai mult a fost cea în
care o ţinea în braţe pe micuţa Bea. Andrew îşi petrecuse
majoritatea timpului pe mare şi simţea că Wyatt îi luase
locul în familie. El trecuse în timp peste unele neînţele
geri, dar incidentul cu Wyatt depăşea disponibilităţile
sale de a ierta. A început să-şi petreacă tot timpul liber
vînînd sau jucînd golf. Acesta a fost începutul sfîrşitului.
Cu excepţia Dianei, căreia îi fusese în urmă cu cinci
ani cel mai apropiat sfătuitor, Fergie nu avea mei un
sprijin în afară de tatăl său, căzut în dizgraţie, şi de Wyatt
însuşi. Brusc, ea s-a simţit respinsă de curteni care îi
dădeau de înţeles că nu mai este o persoană de încredere
şi nici n-o tratau ca pe un membru al familiei regale. Cu
timpul, atmosfera s-ar fi ameliorat, dar Fergie nu mai
făcea faţă tensiunii.
Diana a făcut tot ce i-a stat în putinţă s-o calmeze şi
s-o împace pe Sarah, dar ea însăşi era în conflict cu
personalul. Cel mai ostil dintre curteni era sir Robert
Fellowes, secretarul reginei şi cumnatul Dianei, căsătorit
cu sora ei Jane. Ducesa de York ajunsese să se teamă de
limba ascuţită ă lui Fellowes, poreclit "Foalele".
La 20 marţie 1992 s-a întocmit anunţul oficial din
partea reginei prin care se dădea publicităţii despărţirea
soţilor de York. Textul, redactat de secretarul de presă al
reginei, Charles Anson, o ataca pe Fergie cu o ură
aproape personală. Funcţionarul declarase la BBC că
ducesa de York a stimulat amestecul presei, că a angajat
o firmă puternică de "Public relations" şi că întregul ei
448
Epilog
comportament demonstra că nu era demnă de a fi

membră a familiei regale.
Comportamentul incriminat de Anson s-a manifestat în
avionul cu care Fergie se întorcea din Statele Unite împreună
cu tatăl ei, maiorul Ron Ferguson. în timpul zborului ea şi-a
pus pe cap un cornet de ziar, a scos limba printr-o gaură făcută
în el şi a început să arunce în tatăl său cu cocoloaşe de pîine şi
cu bucăţi de zahăr. Toate astea în văzul ziariştilor britanici
care nu mai pomeniseră o purtare atît de nelalocul ei din
partea unui membm al familiei regale.
în ziua următoare, regina i-a ordonat lui Charles
Anson să-şi ceară scuze public pentru atacul împotriva lui
Fergie, lucru penibil şi fără precedent. El cerea scuze
ducesei şi reginei pentru criticile exprimate şi pentru
faptul că lăsase să se înţeleagă că le-a declarat la indicaţia
reginei. Textul a fost următorul: "Cer scuze reginei şi le
rog pe Majestatea sa, cît şi pe înălţimea sa regală să aibă
amabilitatea să le accepte".
Charles Anson nu merita această soartă deoarece
declaraţia nu aparţinea reginei, ci secretarului ei par
ticular, sir Rober Fellowes, bărbatul care o critica frec
vent pe Fergie în ultimii doi ani şi o supunea unui mare
stres psihic. Regina ştia cui aparţine vina şi pentru toţi era
clar că atît Anson, cît şi Fellowes aveau să fie concediaţi
în scurt timp.
Diana a încercat s-o ajute pe nefericita Fergie; cînd

totul părea pierdut a îndemnat-o să caute ajutorul unui
astrolog, al unui medium şi a unei feţe bisericeşti. Stave
Wyaţt a convins-o să se adreseze unei vrăjitoare,
în disperarea ei, Fergie i-a consultat pe toţi. Cea mai
cunoscută era madam Vasso, o grecoaică ce practica
filozofia "Noii epoci", precum şi efectul piramidei. Fergie
449
NICHOLAS DAVIES
se ducea la locuinţa ei din Londra şi se aşeza pe un

scăunel, sub o piramidă de sticlă albastră, în timp ce
madam Vasso încerca să-i "dreneze" starea tensionată.
Rezultatul a fost nul. Ducesa nu se putea relaxa şi simţea
că-i explodează creierul dacă nu pleacă imediat.
Fergie era conştientă că nu putea fi îndepărtată şi
tratată ca o americancă divorţată, cum se procedase în
urmă cu şaizeci decani cu doamna Wallis Simpson. Cînd
în 1936, Edward al VlII-lea a abdicat de dragul acesteia,
mînia instituţiei regale s-a abătut asupra ei cu toată
puterea. Nu i s-a mai permis niciodată să se întoarcă în
Anglia, nici măcar pentru o vizită particulară, pînă după
moartea soţului ei. Fergie nu va fi exilată, dar o vor ţine
la distanţă de evenimentele familiei.
în cîteva minute de la anunţul oficial al reginei din
martie 1992, Fergie a fost exclusă din cercul familiei
regale. Ea a devenit o femeie singură, căci respon
sabilitatea educaţiei şcolare a fetelor a rămas în seama
reginei, bunica lor.
Publicul englez nu s-a preocupat prea mult de soţii York.
Recentele sondaje îi desemnează ca pe cei mai puţin populari
membri ai familiei regale. Mulţi au comentat că Fergie a
profitat de poziţia ei acceptînd vacanţe şi călătorii gratuite,
dînd prin asta un prost exemplu. Mulţi consideră că ea n-ar
trebui scutită de impozite (familia York primeşte 400 000 de
dolari anual pe lista civilă, administrată de regină).
Cu toate acestea există unii care consideră că nestăpînita
Fergie a reprezentat balonul de oxigen al monarhiei şi n-ar fi
trebuit să se afle în această situaţie dificilă.
în interviul luat înainte de a se anunţa despărţirea, în
vara lui 1991, sensibila Fergie remarca: "Vă aflaţi tot
timpul în faţa unui spectacol şi trebuie să acceptaţi asta.
Adesea am dorit să-mi iau lumea în cap. Să plec departe
de sistemul acesta si de oamenii care-ti spun tot timpul
450
Epilog
ce trebuie şi ce nu trebuie să faci. Ăsta este sistemul meu!

Şi nu poate fi acceptat de un om normal. Viaţa modernă
este cu totul alta... Nu mă pot acomoda cu regulamentul...
pentru că ne transformă în roboţi. Cred că am reuşit să
rămîn în toate minţile... E foarte greu să fii lipsit de
intimitate. De fapt, eu n-am avut deloc parte de ea.
. Dacă n-am presă bună, dacă sînt privită ca o străină,
tot ce pot face e să plec capul şi să-mi văd de treabă".
Ea şi-a încheiat interviul cu aceste cuvinte triste: "La
sfîrşitul zilelor mori singur... şi atîta vreme cît eşti bun,
cînd te trezeşti dimineaţa şi te poţi contempla bucuros şi
ai tăria de a te adresa lui Dumnezeu pentru tot... pentru
că El ştie..., jurnaliştii n-au decît să scrie ce vor".
Fiecare cuvînt rostit de Fergie în acea zi reitera
presiunile, stresul pe care şi Diana le suportase de cînd
se alăturase casei de Windsor. Este adevărat că Diana a
reuşit să depăşească epuizarea şi presiunile aprige, uneori
chiar necinstite din partea palatului, familiei régale şi a
presei. De-a lungul acelor ani, ele au transformat-o într-o
femeie puternică cu multă tărie de caracter. La rîndul ei
a fost pusă în situaţia de a face faţă stresului unei căsnicii
în destrămare şi unui soţ care nu-i aprecia eforturile şi nu
căuta calea de a rezolva problemele căsniciei de comun
acord. în loc să participe, Charles a preferat să se detaşeze
de cămin, stabilindu-se la Highgrove, departe de copii,
departe de ochii lumii, departe de stresul vieţii de
familie. Şi pentru toate acestea ea nu-1 poate ierta.
Cu toată lipsa ei de experienţă şi de pregătire pentru
disciplina regală, Diana a reuşit într-un fel să supravieţuiască.
Deşi nepregătită pentru "viaţa în acvariu", în care presa
pescuieşte fără milă orice greşeală, ea a reuşit să se strecoare
printre valuri şi chiar să se folosească de puterea conferită
de titluljie care îl purta. Fergie a sucombat datorită firii sale
rebele. în schimb, Diana s-a domesticit.
451
NICHOLAS DAVIES
Al doilea şoc în numai cîteva săptămîni s-a produs la

sfîrşitul lui martie 1992. Diana se afla la schi în Austria
împreună cu prinţul Charles şi cu băieţii. Era prima
vacanţă la schi în ultimii trei ani. Au rămas în Leth trei
zile din care Charles a petrecut cu ei doar cîteva ore.
îm preună cu fam ilia se mai aflau Kate Menzies,
Catherine Soames, precum şi vicontele Linley şi Laura
Fellowes, nepoata de unsprezece ani a Dianei. Reporterii
relatau că Diana părea mai fericită ca oricînd.
în ziua de 18 martie, după o dimineaţă în care s-au
bătut cu zăpadă şi au schiat bucurîndu-se de soarele
strălucitor, au luat prînzul la un castel particular. Diana,
Charles, Wills şi Harry s-au întors la hotelul Arlberg
înainte de orele 15 pentru obişnuita partidă de înot.
Diana a fost chemată la telefon de tatăl Laurei, sir Robert
Felowes, cumnatul Dianei şi secretarul particular al
reginei. Vestea era cumplită: contele Spencer murise cu o
oră în urmă, singur în camera lui de spital. Diana s-a făcut
albă la faţă, a pus receptorul jos şi s-a întors în cameră unde
a început să plîngă în hohote. Tatăl ei, în vîrstă de 68 de ani,
se internase pe 21 martie la Humana Wellington Hospital
din Londra, cu diagnosticul de pneumonie. Ultima vizită o
făcuse miercuri, cu o zi înainte de a pleca în Austria, ca să
se asigure că totul merge bine.
Prinţul Charles era afară şi se juca cu cei doi băieţi,
îmbrăcată cu un halat alb de baie, Diana a ieşit în balcon şi a
strigat: "Charles, tocmai am fost anunţată la telefon că tata a
murit".
Charles a strigat după un ofiţer de pază să aibă grijă de
copii şi s-a repezit înăuntru s-o consoleze pe Diana. După
ce şi-a mai revenit, au venit şi băieţii sus. Diana le-a spus
băieţilor că bunicul lor, pe care ei abia dacă îl cunoşteau, a
452
Epilog
murit. La scurt timp după aceasta, Charles a luat copiii

pe pîrtie pentru a o lăsa pe Diana să le cheme la telefon
pe surorile ei din Anglia. Seara, Charles s-a dus cu băieţii
în sufragerie lăsînd-o pe Diana singură cu tristeţe^ ei.
Fiul contelui Spencer, vicontele Althorp avea
douăzeci şi şapte de ani şi lucra ca reporter de televiziune
la TV - AM din Londra. A doua zi, fratele Dianei declara:
'Tata se simţea bine, părea în formă şi se întrema de la o zi
la alta. A fost un şoc pentru mama mea vitregă şi pentru
întreaga familie vestea că a suferit un atac de cord. N-a avut
dureri. Se pare că atacul din 1978 a lăsat sechele. Simţindu-
se bine l-am lăsat la spital singur timp de cîteva zile, astfel
încît nimeni din familie n-a fost cu el pînă la sfîrşit".
Nereuşind să ia avionul, Diana şi Charles s-au întors la
Londra două zile mai tîrziu, lăsîndu-i pe copii la Leth în grija
doicii Jessie Webb, a doi ofiţeri de pază şi a celorlalţi membri
ai grupului. Funeraliile au avut loc miercuri, 2 aprilie. Diana
a fost adusă din Londra cu noul ei Mercedes sport, de
culoare roşie şi a sosit în acelaşi timp cu Charles care s-a
deplasat la Althorp cu elicopterul personal.
Diana s-a înţeles întotdeauna bine cu fratele e i Acum ea petrece mult timp la
Althorp în vacanţa copiilor. Charles, poreclit "Champagne Charlie", s-a căsătorit
după o curte de şase săptămîni, în 1989, cu Victoria Lockwood, un manechin de
profesie, în vîrstă de douăzeci şi şase de ani Ei au o fiică, Kitty, născută în 1991,
şi Charles declară că este bucuros că a reuşit să-i spună tatălui său doar cu cîteva
zile înainte de a muri că aşteptau o pereche de gemeni în august 1992. în ianuarie
1991, un ziar de scandal îl descoperea p e Charles petrecîndu-şi vacanţele In Paris
cu Sally Arin Lasson, un redactor de rubrică la o revistă, dar Charles şi Victoria
par că se simt bine împreună. Victoria şi Diana au multe în comun, deşi nu sînt
foarte apropiate. Victoria, fiica unui funcţionar, a crescut în Patney, Londra, şi a
urmat şcoala de secretare. A poi şi-a realizat visul vieţii devenind m odel Este
timidă şi nu-i place viaţa la ţară, aşa cum nu-i place să călărească, să se plimbe
sau să vineze. Spre deosebire de Diana nu-i place nici tenisul sau şoferia şi o
interesează prea puţin hainele. Ea preferă jerseele largi şi lălii şi jambierele în tonuri
şterse. Victoriei nu-i place nici măcar să gătească; soţul ei, Charles, prepară masa
şi schimbă fetiţa. înainte de a se căsători era interesată de baruri, de vin, de
restaurante şi discoteci
453
V
NICHOLAS DAVIES
De la casa Althorp pînă la bisericuţa din vecinătate,

Diana a împărţit maşina cu surorile ei lady Jane Fellowers
şi lady Sarah Mc Corquodale. Biserica Sfînta Fecioară
Maria din Great Brington, veche de peste o mie două sute
de ani, a comemorat generaţii de Spencer, inclusiv pe
primul sir John Spencer, care a cumpărat moşia în 1508
şi a fost înmormîntat în 1522. Diana şi Charles au stat în
strană alături de noul conte şi de soţia lui. în timpul slujbei
Diana părea stingheră, copleşită de durere şi gata să
izbucnească în lacrimi. în faţa prinţului şi a prinţesei se
aflau Raine şi vicontele Lewisham, fiul ei din căsătoria
anterioară. Prima soţie a contelui Spencer, Frances
S h an d K ydd, m am a D ia n e i, n-a p a rtic ip a t la
înmormîntare. Pe un superb buchet de liliac alb era
prinsă o carte de vizită scrisă de Diana: "îmi vei lipsi,
scumpul meu tată, dar întotdeauna te voi iubi... Diana"
După serviciul religios, Diana s-a apropiat de mama ei
vitregă, femeia de care se înstrăinase de mult şi a îmbrăţişat-
o pentru a o consola. Ele au păşit alături, Raine încercînd să
zîmbească, pentru a îndeplini dorinţa soţului ei care îi
spusese cu ani în urmă că nu voia tristeţe la funeraliile lui.
Diana îşi muşca buzele luptîndu-se cu lacrimile.
Raine s-a mutat imediat într-o reşedinţă Regency de

cinci etaje, în Mayfair. îşi cumpărase casa cu două
milioane şi jumătate de dolari pentru eventualitatea că ar
fi rămas văduvă. Ea spunea: "N-aş fi putut să mă mai
întorc la Althorp, acum că soţul meu nu mai este. Sînt
prea multe amintiri ale anilor fericiţi pe care i-am
petrecut împreună. Mi-ar fi fost tare greu".
Noul conte Spencer, cel de-al nouălea, fratele mai
mic al Dianei, în vîrstă de douăzeci şi şapte de ani, a
moştenit, pe lîngă titlul şi întreaga avere a familiei,
454
Epilog
<•stimată între un milion şi un milion şi jumătate de dolari,

la care se adăugau şi opt mii cinci sute de acri de pămînt
ai fermei Althorp din Norfolk, încă cinci mii de acri în
Warwickshire, Norfolk. Proprietatea e grevată de o
11 >otecă ce se ridică la şapte milioane de dolari, la aceasta
.idăugîndu-se cheltuielile de înmormîntare. Bineînţeles

că el vă moşteni şi casa Althorp. Mulţi cunoscători con
sideră că Raine a distrus frumuseţe de reşedinţă nu
mimai prin vînzarea atîtor comori de artă, cît mai ales prin
icilecora-ţiunile ei fără gust care îi alterează stilul. Cineva
<) compara cu Cruzime cu un "palat ţigănesc al arabilor din
South Kensington".
Relaţiile dintre diferitele generaţii Spencer s-au
înrăutăţit pe măsură ce a ţrecut timpul. Chiar înainte de
moartea lui Johny, Diana abia dacă îi mai aducea pe copii
m vizită la Northamptonshire. în 1990 Diana a venit de
( 'răciun împreună cu cei doi copii, dar aproape că n-a
v<>rbit cu mama sa vitregă care a reuşit totuşi să zîmbească
senină toată după-amiaza. Diana le-a interzis lui William
şi Harry să-i spună lui Raine "bunica", deşi îi încuraja să-i
spună contelui Spencer "bunicule".
Adevăratele motive care au dezbinat familia Spen
cer şi au încitat-o pe Diana împotriva tatălui său constau
m existenţa comorilor din casa strămăşească, frumoasa şi
istorica reşedinţă Althorp. Prinţesa a fost în centrul fur
tunii ce a început la sfîrşitul anilor şaptezeci şi a înrăutăţit
relaţiile dintre lordul Spencer şi Raine, pe de-o parte, şi
I)iana, surorile şi fratele ei pe de altă parte.
în 1976, cînd s-a căsătorit cu Johnny, care moştenise
recent domeniul, Raine Cartland a hotărît ca Althorp să
sc întreţină singur. Ea a început programul de deschidere
. 1 casei pentru public, instalînd un magazin de suveniruri.
( 'opiii au fost deranjaţi. Cîrduri de oameni umblau prin

casa lor si cumpărau fleacuri ieftine, în timp ce Raine lua
455
fr
NICHOLAS DAVIES
biletele şi servea ceai şi prăjituri. Erau mai ales uluiţi să-l

vadă pe tatăl lor, omul pe care îl respectau, adunînd
praful cu o mătură.
Căsătoria Dianei cu prinţul Charles i-a dat lui Raine
posibilitatea*să încaseze şi mai mult în numele familiei.
Althorp atrăsese întotdeauna o mulţime de vizitatori, dar
după nuntă, anual treceau pragul casei peste patruzeci de
mii de curioşi pentru a iscodi casa Dianei.
Mai grav a fost, după cum declarau duşmanii lui
Raine, faptul că a vîndut la licitaţie multe comori care
făcuseră odată gloria casei, şi asta în ciuda rugăminţilor
celor patru copii Spencer. Experţii de artă apreciază că a
vîndut peste o sută de tablouri incluzîndu-le şi pe cele trei
din colecţia lui Van Dyck. Astfel, ea a strîns banii de care
avea nevoie.
Diana şi sibilele ei au ajuns la concluzia că singurul mod
de a opri jefuirea comorilor de familie era să-l facă de ruşine
pe tatăl ei, dîhd totul publicităţii; dar era o hotărîre luată la
mînie. în 1987 "Harper & Queen", o revistă mondenă,
publica un atac la adresa activităţilor contelui Spencer,
încheiat cu o secvenţă imaginară - tînărul Charles umblînd
pe coridoarele goale, privind pereţii despuiaţi, întrebîndu-se
unde au dispărut comorile familiei.
Ziarele engleze erau pline de anunţuri şi omagii pentru

cel dispărut. Cele mai multe scriau despre "curajul mut al
tatălui prinţesei Diana" şi aminteau de afecţiunea care-i
legase tind ea era mică. De asemenea, se reaminteau cuvin
tele lui tind i s-a spus că Diana se va căsători cu prinţul de
Wales: "Tot ce mi-am dorit pentru ea a fost să se
căsătorească cu bărbatul iubit şi ea îl iubeşte pe Charles".
Acum, Diana este şi mai singură, dar totodată foarte
puternică. O dată cu divorţul prinţesei Anne şi cu iminenta
despărţire a soţilor York pare să tină viitorul monarhiei
456
Epilog
în propriile-i mîini. Surprinzător este că regina n-a fost în

stare să-i facă pe soţii York să rămînă împreună măcar
într-o relaţie formală. La urma urmei, Andrew este al
patrulea la succesiunea tronului şi divorţul nu poate decît
să scoată din amorţeală monarhia. Regina n-a reuşit să-şi
impună punctul de vedere nici în faţa dorinţei Dianei ca
prinţul William să-i însoţească în Canada şi nici în
alegerea naşilor pentru prinţul Harry.
Acum, singurul mariaj intact este cel al lui Charles;
ceea ce-o mai poate mobiliza pe regină este controversa
dintre ea şi Diana în legătură cu toaletele fabricate în
Anglia sau cu comportamentul voluntar al tinerei prinţese.
S-ar putea ca Diana să nu se folosească niciodată de
puterea pe care o are, deoarece timpul şi încercările au
maturizat-o. După perioada ei de revoltă, de eliberare de
sub interdicţiile protocolului, cînd Fergie i-a făcut
cunoştinţă cu noi prieteni cu care s-au ţinut de o serie de
şotii, Diana s-a redresat, realizînd că publicul britanic n-o
admira pe Fergie şi că propria sa reputaţie risca să fie
periclitată. Prinţesa a învăţat să-şi folosească toate
resursele pe care le avea la îndemînă. Cînd viaţa nu-şi
urma cursul aşa cum se aştepta, ea trăgea învăţăminte din
întîmplări şi-şi modifica tactica. Văzuse cum Raine
preluase comanda casei Spencer şi a procedat la fel la
K ensington P alace. E a o văzuse şi pe mama ei
schimbîndu-şi viaţa radical cînd căzuse în mizerie. Diana
a făcut la fel. Ea este adepta folosirii mass-mediei în
scopurile personale şi ca atare, la cea de-a treizecea
aniversare, se declara o soţie abandonată. A fost un copil
fără mamă, nefericit şi a învăţat lecţia de a face faţă, de a
fi aşa cum este descrisă - o mamă devotată copiilor săi.
Diana este extraordinar de fotogenică, o interesează
cu adevărat soarta oamenilor, suferind pentru ei. Ea
exploatează aceste atuuri si se poate spune că reuşeşte.
457
NICHOLAS DAVIES
Are grijă să arate bine tot timpul şi se cufundă în munci

de caritate pe care o ia în serios şi pentru care este foarte
admirată. Portretul ei ridică vînzarea ziarelor şi revis
telor, iar oamenii pe care îi întîlneşte la întrunirile publ ic e
o adoră. Şi-a creat un rol de care poate fi mîndră.
în ce priveşte problemele materiale, prinţesa nu ari
de ce să-şi facă griji. îşi poate permite orice haină, orice
bijuterie, dineuri în restaurante şic sau o maşină nouă.
Sînt tot atîtea recompense pentru poziţia ei consta ni
supravegheată de presă şi de public în general, ca şi
pentru faptul că niciodată n-a avut parte de o viaţă de
familie stabilă. Pentru Fergie, recompensele au însemnai
preaj>uţin.
In ce-o priveşte a luat viaţa ca pe o serie de provoca 11
neaşteptate. în ciuda perioadelor iniţiale de înfrângere,
Diana a reuşit prin noroc şi resurse interne să se ridice la
cea mai bună situaţie. Ea a găsit resursele de a schimba
o înfrîngere într-o victorie. întrebarea care se pune este
în ce măsură va rezista cînd frumuseţea ei va păli, fiii ii
vor pleca de-acasă la internat, atenţia publicului va
scădea, iar ea va descoperi că este singură?
într-o zi, poate peste zece sau douăzeci de ani, Diana
va sta alături de Charles în Westminster Abbey, în timp
ce el va fi încoronat ca rege. Atunci va deveni regina
Angliei. în sunetele trompetelor, procesiunea va trece 111
revistă publicul binevoitor. Apoi Diana se va întoarce
la apartamentul ei din palat şi va privi din nou la televizoi,
reflectînd uneori la ce-a realizat şi la ce-ar fi putut realiza
458
EDITURA ORIZONTURI
CĂRŢI ÎN CURS DE APARIŢIE
( ->lrcţia "Bestseller-urile ultimului deceniu:

• Judith Krantz - Fiica lui Mistral
• N i. holas Davies - Diana - o prinţesă şi căsnicia ei nefericită
• li.u lmra Taylor Bradford - Glasul inimii
• (olieen McCullough - O obsesie indecentă
• < olieen McCullough - Doamnele din Missalonghi
• ' olieen McCullough - Tim
• Jnines Clave!! - Virtejnl
• Judith Krantz - Voi cuceri Manhattanul
( olecţia ''Personalităţi celebre ale istoriei"

• Duvid Burner - John Kennedy şi noua generaţie
CĂRŢI ÎV PREGĂTIRE
• t olieen McCullough - Crezpentm mileniiu trei

• Iturhara Bradford Taylor ■Un act de voinţă
• Justin Scott - Cei nouă dragoni (continuare la Nobila casă)
• Judith Krantz - Prinţesa Daisy
• i’ldlippe Van Rjndt - Samaritean
• I uvvrence Sanders - Dosarul viitomlui
• Wendy Perriam - Pasărea captivă
• Justin Scott - Obsesia adevărului
• Judith Krantz - Pină cind ne vom revedea
__________________________________

Cartea Diana - Corectat Fara Watermark Si Optimizata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cartea Diana - Corectat Fara Watermark Si Optimizata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Redactor: Eugenia Vismoiu^

l dinoredactare computerizată: Dora

Această carte este donată de către

Copyright© 1992 by Nicholas Davies

Traducere: Ileana Cudalb

13.0 regină a modei şi secretele e i ......................293

Mese separate, vieţi separate

MESE SEPARATE, VIEŢI SEPARATE

P rinţesa Diana străbatea spaţiosul său. apartament

N imeni nu pomenea de His Royal Highness - prinţul de

* Alteţa sa regală (n.tr.)

întrebat dacă e sigur că nu mai era nici o posibilitate de

Dar, în urmă cu cîţiva ani, acele supeuri îmbelşugate,

pe versanţi periculoşj, pilota avioane de luptă, comanda

Binevoitorii apărători ai regalităţii, cărora le place

Marina regală (n.tr. )

uneori cititorului o imagirre de-a dreptul idilică. Astfel,

în ceea ce o priveşte, Diana încerca din răsputeri să

Wi Ils şi Harry preferau să stea mai degrabă lingă bona lor

schimbe viaţa, să-şi găsească un rost, să cîştige dragostea

manent în dezacord. Flacăra lăuntrică a iubirii se stin­

de privirile admirative ale oamenilor, Odată, de pildă,

orice speranţă de a deveni rege înainte ca ea să cadă în

" Johnny" este numele de botez al contelui Spencer.

rege al Marii Britanii şi conducător al Bisericii anglicane,

mîini, dovedindu-se o mamă bună, grijulie şi plină de

Un observator neutru n-ar fi putut să nu recunoască

realist în ceea ce o priveşte - desigur, fiecare individ în

Dacă tatăl moştenitorilor la tron ar putea fi înlocuit,

Temerile reginei că Diana va fi din ce în ce mai des

( / urda personală (n.tr.)

D e-a lungul anilor 1989 şi 1990, Diana s-a întîlnit de

"Dibbs" - nume de alint pe care i-1 dăduse James. In

* îngheţată (n. tr.)

Emma, vorbind despre afecţiunea lui Jamie pentru

Un membru al familiei regale comenta: "Există, de

crezi că ar trebui să vii şi tu?" Fără să se oprească din rîsul

admonestat de prieteni, care-i ceruseră s-o frecventeze

.v Gardă (n. tr.).

D iana şi D avid W aterhouse deveneau tot mai

mai bucură de aceeaşi popularitate în Anglia. Oamenii

D e cînd Diana a început să caute compania holteilor

Corpul de pază ecvestru (n. tr.)

Ori de cîte ori Charles se află la reşedinţa lui de la

Londra, venind numai în week-end-uri la Middlewick

în mai 1991, Charles a plecat de unul singur într-o

Mai sînt şi alte fem ei cărora Charles pare să le acorde

Corpul veterinar al armatei regale (britanice) (n. tr.)

începutul anilor şaptezeci, dar relaţia lor nu s-a transfor­

lady Sarah Keswick, în vîrstă de patruzeci şi cinci de ani,

Astăzi, Charles nu mai este bărbatul încrezător si

reală, fusese prins” ana - lipsită

lady Sarah Keswick, în vîrstă de patruzeci şi cinci de ani,

Astăzi, Charles nu mai este bărbatul încrezător şi

reală, fusese prinsă în capcana turnului de fildeş a

metalizat, decapotabil. Acest model de ultimă oră, ex­

intelectualii - de preferinţă conservatori. Diana - lipsită

STARTUL AMEHTOR CĂTRE MALTA

Diana Frances Spencer s-a născut la 1 iulie 1961,

D e asemeifri, s-a mai invocat un mit: acela potrivit

Diana a avut o copilărie fericită. Se ţinea mereu după

Frances şi John, ca şi mulţi alţi părinţi, au imortalizat-o

mari nu acceptau să se joace cu un copil mai mic decît

manent în dezacord. Flacăra lăuntrică a iubirii se stin

începutul anilor şaptezeci, dar relaţia lor nu s-a transfor

metalizat, decapotabil. Acest model de ultimă oră, ex

Ca şi alţi copii din înalta societate, Diana n-a frec

în şcolile publice pentru fete - şi a promovat cu remar

sinceritatea lui Colborne, iar. Colborne a fost im

Charles părea foarte ataşat de ea, dacă nu chiar îndrăgos